DELTA contra FRANŢEI - Condamnare bazată într-o măsură determinantă pe declaraţiile petiţionarei şi ale unei prietene audiate de către poliţie şi nu de judecătorul cauzei pe fond
| Comentarii |
|
GARANŢIILE SPECIALE PENTRU ACUZAŢI - Drepturile apărării (articolul 6 § 3). Interogarea martorilor (articolul 6 § 3 d) Neprezentarea martorilor
707. — Cetăţean francez, dl Michel Sophie Delta s-a născut în 1953 în Guadelupa. în mai 1983, Tribunalul corecţional din Paris îi aplică o pedeapsă de trei ani închisoare pentru tâlhărie în metrou. Acesta îşi întemeiază decizia pe declaraţiile date în faţa unui gardian public care nu a asistat la agresiune dar care, însoţit de victimă şi de o prietenă a acesteia, l-a prins pe suspect. Acesta din urmă nu a fost confruntat cu cele două tinere în vârstă de 16 ani care au lipsit de la proces, în ciuda convocării lor de către Ministerul public.
în septembrie 1983, Curtea de apel din Paris respinge recursul formulat de către condamnat, care pretinde că a fost identificat în mod greşit ca fiind autorul infracţiunii, ca şi cererea sa de audiere a victimei, a prietenei acesteia şi a doi martori ai apărării. în octombrie 1984, Curtea de Casaţie respinge recursul intentat de dl Delta.
708. — Petiţionarul sesizează Comisia la 4 august 1984. El susţine că s-a încălcat art. 6 § 1 din Convenţie deoarece condamnarea sa s-ar fi bazat exclusiv pe declaraţiile făcute la poliţie de către martori pe care nici el nici avocatul său nu au putui să-i interogheze.2
• Hotărârea din 19 decembrie 1990 (Cameră) (seria A nr. 191)
709. — înainte de a studia cazul prin prisma paragrafelor 1 şi 3 d) combinate ale art. 6, Curtea aminteşte jurisprudenţa sa referitoare la producerea mijloacelor de probă.
în cazul de faţă, victima agresiunii şi prietena sa au fost audiate, în stadiul anchetei la poliţie, de către gardianul public care l-a prins pe dl Delta şi de către inspectorul care a redactat procesul-verbal al depoziţiilor lor.
Acestea nu au fost interogate de către un judecător de instrucţie având în vedere recurgerea la sesizarea directă.
în faţa Tribunalului corecţional, apărarea nu a propus martori pe calea concluziilor scrise. Totuşi, Ministerul Public convocase riguros pe cele două tinere iar, pentru că ele nu se înfăţişau şi nu arătau motivele neprezentării lor, tribunalul ar fi putut să le aducă în instanţă utilizând prevederile art. 438 şi 439 din Codul de procedură penală.
Dimpotrivă, în apel, dl Delta a solicitat expres citarea reclamantei şi a prietenei sale, ca şi a doi martori ai apărării, dar Curtea i-a respins această cerere.
Din acest moment nici petiţionarul nici avocatul său nu au avut niciodată ocazia să interogheze martorii ale căror declaraţii au fost luate în considerare într-o manieră determinantă de către judecătorul de fond, dosarul neconţinând nici un alt indiciu. Ei nu au putut controla credibilitatea acestor depoziţii şi nici să arunce vreo îndoială asupra lor. Drepturile apărării au suferit astfel asemenea limitări încât dl Delta nu a beneficiat de un proces echitabil. Pe scurt, a existat încălcarea § 3 d) al art. 6 combinat cu § 1 (unanimitate).
710. — încălcarea pretinsă a art. 6 § 2 referindu-se la aceleaşi fapte şi consecinţe judecate deja ca fiind contrare paragrafelor 3 d) şi 1, Curtea apreciază că nu cer o examinare separată (unanimitate).
711. — în ceea ce priveşte reclamaţiile referitoare la paragraful 3 b) al art. 6 ca şi la art. 17 şi 18, acestea ies din cadrul trasat prin decizia Comisiei asupra admisibilităţii. Curtea se declară deci necompetentă pentru a le examina (unanimitate).
712. — Mai rămânea pronunţarea asupra aplicării art. 50, adică asupra cererii de reparaţie a unui prejudiciu şi de rambursare a cheltuielilor.
Curtea nu ar putea să speculeze asupra soluţiei procesului dacă dl Delta s-ar fi bucurat de toate garanţiile art. 6, dar nu apreciază ca nerezonabil să se gândească la faptul că cel interesat a suferit o pierdere de şanse reale. Ea îi acordă o indemnizaţie de 100.000 FF (unanimitate).
Dl Delta renunţase la ajutorul judiciar în faţa Curţii de apel din Paris şi a Curţii de casaţie, dar a beneficiat de asistenţă în faţa organelor Convenţiei. Avocatul său solicita totuşi o compensaţie pentru lipsa beneficiului care l-ar fi afectat. Amintind că avocatul unui petiţionar nu poate revendica o satisfacţie echitabilă din proprie iniţiativă, Curtea respinge cererea (unanimitate).
| ← UNTERPERTINGER contra AUSTRIEI - Condamnare întemeiată pe... | KOSTOVSKI contra OLANDEI - Condamnare bazată într-o măsură... → |
|---|
