KOSTOVSKI contra OLANDEI - Condamnare bazată într-o măsură determinantă pe declaraţiile unor martori anonimi
| Comentarii |
|
GARANŢIILE SPECIALE PENTRU ACUZAŢI - Drepturile apărării (articolul 6 § 3). Interogarea martorilor (articolul 6 § 3 d) Anonimatul martorilor
714. — Dl Slobodan Kostovski, iugoslav născut în 1953, are un cazier judiciar foarte încărcat. în august 1981, el evadează împreună cu alţi deţinuţi dintr-o închisoare olandeză şi nu este prins decât în aprilie 1982.
în ianuarie 1982, trei bărbaţi mascaţi şi înarmaţi atacă o bancă la Baarn. După aceea, poliţia primeşte vizita a două persoane care vor să rămână anonime de teama represaliilor şi care formulează declaraţii, impli-cându-l pe petiţionar şi pe alţii într-o tâlhărie.
Un judecător de instrucţie interoghează mai târziu pe unul din martori, în absenţa procurorului, a lui Kostovski şi a avocatului apărării, care confirmă declaraţia sa anterioară. Avocatul amintit are după aceea posibilitatea de a pune în scris, prin intermediul judecătorului de instrucţie, întrebări martorului, însă majoritatea dintre ele fie nu sunt puse, fie nu primesc nici un răspuns deoarece se doreşte păstrarea anonimatului martorului.
în septembrie 1982, tribunalul de arondisment din Utrecht îl declară pe petiţionar şi pe coinculpaţii săi vinovaţi de tâlhărie şi îi condamnă pe fiecare la câte şase ani de închisoare. Martorii anonimi, a căror identitate era cunoscută de către parchet, nu au fost audiaţi la proces. Tribunalul îşi întemeiază decizia pe rapoartele întocmite de poliţie şi de magistraţii instructori la audierile martorilor, pe care le primeşte ca probe şi le consideră determinante şi demne de încredere.
în mai 1983, după un nou proces în faţa Curţii de apel din Amsterdam, care reţine la rândul său ca probe rapoartele menţionate, dl Kostovski şi coinculpaţii săi sunt găsiţi din nou vinovaţi şi li se aplică aceeaşi pedeapsă ca înainte.
în septembrie 1984, Curtea de Casaţie respinge recursul petiţionarului.
715. — în cererea sa din 18 martie 1985 la Comisie, Kostovski susţine că s-a încălcat art. 6 §§ 1 şi 3 d) din Convenţie, îndeosebi din cauza lipsei ocaziei de a se interoga martorii anonimi şi de a fi putut să le conteste depoziţiile.2
• Hotărârea din 20 noiembrie 1959 (plenul Curţii) (seria A nr. 166)
716. — Petiţionarul se plângea, în esenţă, că nu a beneficiat de un proces echitabil, raportul depoziţiilor martorilor anonimi fiind folosit ca probă.
Curtea începe prin a arăta că sarcina sa nu constă în a se pronunţa asupra chestiunii de a şti dacă jurisdicţiile olandeze au admis şi interpretat corect declaraţiile în cauză, ci să cerceteze dacă procedura, considerată în ansamblul său, inclusiv modul de prezentare a mijloacelor de probă, a îmbrăcat un caracter echitabil. Elementele de probă trebuie, în principiu, aminteşte Curtea, să fie produse în faţa acuzatului în audienţă publică, în vederea unei dezbateri în contradictoriu. Depoziţiile provenite din faza de instrucţie pregătitoare pot totuşi să fie utilizate ca probe, sub rezerva respectării drepturilor apărării; ca regulă generală, aceste drepturi impun să se acorde acuzatului, la unul sau altul din stadiile procedurii, o ocazie adecvată şi suficientă de a contesta o mărturie în acuzare şi să interogheze autorul.
Or, în concepţia Curţii, dl Kostovski nu a beneficiat de o asemenea ocazie, în nici unul din stadiile cercetărilor el şi avocatul său nu au putut să-i interogheze ei înşişi pe martorii anonimi; în plus, întrebările pe care apărarea a putut să le pună persoanelor care i-au audiat pe martori şi, indirect, unuia din aceştia din urmă, au fost limitate prin decizia de a păstra anonimatul martorilor respectivi. Acest aspect al cauzei a agravat dificultăţile întâmpinate de petiţionar: dacă apărarea nu cunoaşte identitatea unui martor, ea se poate vedea privată de posibilitatea de a stabili dacă acesta este părtinitor, ostil sau nedemn de încredere.
în afară de aceasta, Curtea nu apreciază că procedura urmată în faţa judecătorilor de fond ar fi compensat obstacolele de care se lovea apărarea. Judecătorii amintiţi nu au văzut martorii anonimi şi nu au putut deci să-şi formeze ei înşişi o opinie asupra credibilităţii lor. în plus, doar unul dintre aceştia a fost audiat de către un magistrat instructor care nu-i cunoştea totuşi identitatea.
Recunoscând greutatea referirilor guvernului olandez la intimidarea crescândă a martorilor şi la necesitatea unui echilibru al intereselor aflate în joc, Curtea arată că dreptul la o bună administrare a justiţiei nu poate fi sacrificat oportunităţii. Folosirea declaraţiilor anonime ca probe suficiente pentru a justifica o condamnare se distinge de faptul de a se sprijini, în stadiul instrucţiei pregătitoare, pe surse cum sunt informatorii misterioşi. în speţă, primul fapt a condus la restrângerea drepturilor apărării de o manieră incompatibilă cu garanţiile art. 6.
Pe scurt, a existat încălcarea paragrafului 3 d) al art. 6 combinat cu paragraful 1 (unanimitate).
717. — Apreciind că problema aplicării art. 50 nu se află în stare de judecată, Curtea îşi rezervă pronunţarea (unanimitate).
• Hotărârea din 29 martie 1990 (Cameră) — Aplicarea art. 50 (seria A nr. 170-B)
718. — în februarie 1990, guvernul a consimţit să plătească cei 150.000 de guldeni reclamaţi de dl Kostovski în baza art. 50 pentru prejudiciul moral cauzat prin detenţia sa în Olanda. Curtea constată că soluţia adoptată îmbracă un „caracter echitabil" în sensul art. 53 § 4 din Regulament. Ea decide în consecinţă să radieze cauza de pe rol (unanimitate).
| ← DELTA contra FRANŢEI - Condamnare bazată într-o măsură... | LUDI contra ELVEŢIEI - Punerea sub ascultare, dublată de... → |
|---|
