POITRIMOL contra FRANŢEI - Hotărâre contradictorie a unei Curţi de apel condamnând un inculpat absent intenţionat şi refuzând reprezentarea de către avocat - recurs judecat inadmisibil pentru motive legate de fuga celui interesat
| Comentarii |
|
GARANŢIILE SPECIALE PENTRU ACUZAŢI - Drepturile apărării (articolul 6 § 3). Asistenţa unui apărător (articolul 6 § 3c) în faţa jurisdicţiilor de apel
674. — în septembrie 1984, dl Bernard Poitrimol părăseşte Franţa pentru a merge în Turcia cu cei doi copii încredinţaţi fostei sale soţii — divorţul a fost pronunţat în 1982 — şi pentru care el are doar drept de vizită. în octombrie 1984, fosta soţie introduce plângere contra lui pentru că nu i-a readus copiii. Acesta nu revine în Franţa. în martie 1986, tribunalul corecţional din Marsilia îl condamnă la un an de închisoare şi emite împotriva sa un mandat de arestare.
Avocatul celui în cauză face recurs contra acestei decizii. La audierea din 10 septembrie 1986, Curtea de apel din Aix-en-Provence amână examinarea cauzei la 4 februarie 1987 şi dispune o nouă citare a învinuitului a cărui înfăţişare o judecă necesară. Poitrimol nu se prezintă personal la audiere; în schimb, avocatul său asistă. Le 25 februarie 1987, Curtea de apel apreciază că petiţionarul, care face obiectul unui mandat de arestare şi care se sustrage, nu poate să fie reprezentat şi nici să se pledeze pentru el; în virtutea art. 410 din Codul de procedură penală, ea pronunţă o hotărâre în contradictoriu confirmând decizia atacată.
La 21 decembrie 1987, Curtea de Casaţie respinge recursul dlui Poitrimol pe motiv că o persoană care nu s-a supus unui mandat de arestare nu este în drept să însărcineze un avocat să formuleze recurs contra condamnării.
675. — în cererea sa din 21 aprilie 1988 la Comisie, Poitrimol invocă art. 6 § § 1 şi 3c) din Convenţie; el pretinde că nu s-a bucurat de un proces echitabil prin aceea că avocatul său nu a fost audiat de către Curtea de apel şi că nu a putut să recureze valabil în casaţie decizia pronunţată în apel.
• Hotărârea din 23 noiembrie 1993 (Cameră) (seria A nr. 277-A)
676. — Amintind că exigenţele paragrafului 3 al art. 6 se analizează ca aspecte particulare ale dreptului la un proces echitabil, garantat prin paragraful 1, Curtea apreciază că trebuie să examineze revendicările Poitrimol în baza acestor două texte combinate. Ea cercetează dacă un acuzat, care evită în mod deliberat să se înfăţişeze, dar care înţelege să fie reprezentat de un avocat, rămâne în drept „să aibă asistenţa unui apărător ales“, în sensul art. 6 § 3c).
Deşi nu este absolut, dreptul oricărui acuzat de a fi în mod efectiv apărat de către un avocat, la nevoie desemnat din oficiu, figurează printre elementele fundamentale ale unui proces echitabil. Un acuzat nu pierde beneficiul acestui drept prin simplul fapt al absenţei la dezbateri. Putea Curtea de apel din Aix-en-Provence să-l priveze pe Poitrimol de acest drept, vizat în persoană de o convocare şi nefumizând nici o scuză recunoscută ca valabilă pentru a nu veni la audiere? înfăţişarea unui învinuit îmbracă o importanţă capitală atât datorită dreptului acestuia de a fi audiat cât şi pentru necesitatea de a controla exactitatea afirmaţiilor sale şi de a le confrunta cu declaraţiile victimei, ale cărei interese trebuie protejate, ca şi cele ale martorilor. în consecinţă, legislatorul trebuie să poată descuraja abţinerile nejustificate. în speţă, nu este totuşi cazul de a se pronunţa asupra chestiunii de a şti dacă este permis, în principiu, ca asemenea atitudini să fie sancţionate, derogând de la dreptul la asistenţa unui apărător, căci o asemenea suprimare apare ca disproporţionată: ea îl priva pe Poitrimol de singura sa şansă de a face să se pledeze în apel asupra temeiniciei acuzaţiei în fapt ca şi în drept.
677. — Inadmisibilitatea recursului, pentru raţiuni legate de sustragerea petiţionarului, se analizează de asemenea ca o sancţiune disproporţionată. Un control juridic, de către Curtea de casaţie, a motivelor pentru care Curtea de apel nu a recunoscut ca valabile scuzele furnizate de Poitrimol pentru a-şi justifica absenţa, se dovedea indispensabil pentru că de acesta depindea posibilitatea acuzatului absent de a se pleda pentru el.
678. — Pe scurt, s-a încălcat art. 6 atât în stadiul procedurii la Curtea de apel cât şi în faţa Curţii de casaţie (5 voturi pentru, 4 împotrivă).
679. — Lipsind legătura de cauzalitate cu încălcarea arătată, Curtea respinge cererea de reparaţie a prejudiciului material şi moral pretins (unanimitate).
Pentru cheltuielile de judecată şi taxe prezentate în faţa Curţii de casaţie, apoi în faţa organelor Convenţiei, ea acordă petiţionarului 109.000 FF (8 voturi pentru, 1 împotrivă).
| ← GODDI contra ITALIEI — Judecarea în lipsă, în apel, a unui... | ARTICO contra ITALIEI - Absenţa asistenţei unui avocat în... → |
|---|
