UNTERPERTINGER contra AUSTRIEI - Condamnare întemeiată pe declaraţii făcute la jandarmerie de către rudele apropiate ale învinuitului şi citite la audiere după refuzul (legal) al persoanelor în cauză de a depune mărturie
| Comentarii |
|
GARANŢIILE SPECIALE PENTRU ACUZAŢI - Drepturile apărării (articolul 6 § 3). Interogarea martorilor (articolul 6 § 3 d) Neprezentarea martorilor
702. — La 10 martie 1980, tribunalul regional din Innsbruck îl condamnă pe dl Alois Unterpertinger la şase luni de închisoare pentru a fi cauzat vătămări fiicei sale adoptive (14 august 1979) şi soţiei (9 septembrie 1979). Curtea de apel din Innsbruck confirmă decizia la 4 iunie 1980. Dna Unterpertinger şi fiica sa fuseseră audiate de către jandarmerie, prima în legătură cu cele două incidente, a doua numai referitor la primul. Totuşi, la audierea în faţa Tribunalului regional ele au declarat că nu vor să depună mărturie, astfel încât nici tribunalul nici, mai târziu, Curtea de apel nu au putut să le interogheze (art. 152 § 1 din Codul de procedură penală). în schimb, în conformitate cu practica judiciară austriacă, la jandarmerie s-au citit declaraţiile lor; cele două jurisdicţii şi-au bazat deciziile îndeosebi pe aceste din urmă declaraţii. în apel, dl Unterpertinger cere un supliment de instrucţie şi, în special, audierea mai multor martori, dar Curtea de apel nu acceptă să o audieze decât pe cumnata celui în cauză.
703. — în plângerea sa din 1 septembrie 1980 la Comisie, dl Unterpertinger afirmă că procedura care a condus la condamnarea sa nu a respectat art. 6 §§ 1 şi 3 d) din Convenţie.
• Hotărârea din 24 noiembrie 1986 (Cameră) (seria A nr. 110)
704. — Amintind jurisprudenţa sa potrivit căreia garanţiile paragrafului 3 al articolului 6 din Convenţie reprezintă aspecte particulare ale noţiunii generale de proces echitabil conţinute în paragraful 1, Curtea decide să examineze revendicările lui Unterpertinger din perspectiva paragrafului 1 combinat cu principiile inerente paragrafului 3 d). Potrivit Curţii, art. 152 § 1 alin. 1 din Codul de procedură penală care autoriza membrii familiei petiţionarului să refuze orice depoziţie, nu încalcă în mod manifest art. 6 §§ 1 şi 3 d) ca atare. în ceea ce priveşte lectura la audiere a declaraţiilor făcute la jandarmerie, ea nu le-ar putea considera drept incompatibile cu dispoziţiile amintite. Totuşi trebuie ca utilizarea lor ca elemente de probă să aibă loc în respectul drepturilor apărării. Lucrurile stau astfel, în special atunci când acuzatul nu a avut, în nici un stadiu al procedurii anterioare, ocazia de a pune întrebări persoanelor ale căror declaraţii sunt citite la audiere. în esenţă, Curtea de apel şi-a întemeiat condamnarea lui Unterpertinger pe declaraţiile soţiei şi fiicei vitrege date de către acestea la jandarmerie, care nu au fost considerate ca nişte simple informaţii, ci ca probe ale exactităţii acuzaţiilor pe care cele în cauză le-au adus în acea perioadă. Având în vedere că petiţionarul a fost declarat vinovat pe baza mărturiilor în faţa cărora drepturile apărării se aflau în mod sensibil reduse, a existat încălcarea paragrafului 1 al art. 6, combinat cu principiile inerente paragrafului 3 d) (unanimitate).
705. — Primind în mare parte cererea de satisfacţie echitabilă, Curtea decide că statul reclamat trebuie să verse celui în cauză 28.000 ATS pentru beneficiul nerealizat, 100.000 ATS pentru prejudiciu moral şi 33.578,15 ATS minus 5.470,50 FF ca rambursare a cheltuielilor suportate în faţa organelor Convenţiei şi neacoperite prin asistenţa judiciară (unanimitate).
| ← BONISCH contra AUSTRIEI - Desemnarea ca expert, de către un... | DELTA contra FRANŢEI - Condamnare bazată într-o măsură... → |
|---|
