LUEDICKE, BELKACEM ŞI KOC contra GERMANIEI -Obligarea străinilor condamnaţi la plata cheltuielilor de interpret în cadrul unei proceduri penale
| Comentarii |
|
GARANŢIILE SPECIALE PENTRU ACUZAŢI - Drepturile apărării (articolul 6 § 3). Asistenţa unui interpret (articolul 6 § 3 e))
727. — Cei trei petiţionari sunt urmăriţi în faţa tribunalelor germane pentru diverse delicte. Necunoscând suficient limba ţării, ei sunt asistaţi de un interpret în conformitate cu legea.
Pentru infracţiunea la Codul rutier, dl Gerhard Luedicke, membru al forţelor britanice staţionate în Republica Federală a Germaniei, este condamnat în mai 1972 de către tribunalul cantonai din Bielefeld la o amendă de 900 DM şi la cheltuieli, inclusiv onorariile de interpret (225,40 DM). După ce i-au fost respinse recursuri împotriva deciziei ce-i punea în sarcină plata acestor onorarii, el plăteşte respectivele cheltuieli în integralitatea lor.
Dl Mohammed Belkacem s-a născut în 1964 şi are cetăţenie algeriană. După ucenicia de lăcătuş în Algeria, el pleacă la tatăl său în Germania, unde practică diferite meserii. Amestecat într-o ceartă într-un local de noapte, la Berlin, este găsit vinovat pentru vătămări corporale şi condamnat în aprilie 1974 de către tribunalul pentru minori din Berlin-Tiergarten, la patru săptămâni de închisoare, o amendă de 500 DM şi cheltuieli de judecată, printre care şi onorarii de interpret (321,95 DM). El face în van contestaţii la plata acestor onorarii pe care nu a trebuit totuşi să le plătească.
Cetăţean turc născut în 1940, dl Arif Kog a avut în Germania diferite servicii, îndeosebi în minerit şi în construcţii. în decembrie 1973, Curtea cu juraţi din Aix-la-Chapelle îi aplică, pentru vătămări corporale grave, o pedeapsă de un an închisoare şi îl condamnă la cheltuieli de judecată către stat, cu excepţia cheltuielilor de interpret care se ridică la 934,50 DM. în baza apelului ministrului public, acestea din urmă sunt puse şi ele în sarcina celui în cauză de către Curtea de apel din Koln. Ţinăndu-se seama îndeosebi de situaţia sa familială şi financiară (are o soţie şi patru copii şi posedă venituri modeste), Koq nu este somat să plătească cheltuielile de judecată.
728. — în plângerile lor, introduse în faţa Comisiei la 23 iulie 1973, 20 decembrie 1974 şi 28 iulie 1975, Luedicke, Belkacem şi Koţ se pretind victime ale unei încălcări a art. 6 § 3 e) din Convenţie, prin aceea că tribunalele germane i-au condamnat să suporte cheltuielile de interpret. Luedicke şi Belkacem se plâng de asemenea de o discrimimare contrară art. 14 pentru că un străin care nu vorbeşte germana s-ar găsi defavorizat în comparaţie cu un german.
• Hotărârea din 28 noiembrie 1978 (Cameră) (seria A nr. 29)
729. — în primul rând, Curtea hotărăşte să nu se ralieze sugestiei guvernului german vizând disjungerea cauzei lui Koş de cele ale lui Luedicke şi Belkacem şi să o radieze de pe rol (unanimitate). într-adevăr, renunţarea la acoperirea sumelor datorate de Koş rezultă pur şi simplu din dificultăţile practice şi din costurile acestei operaţii (Koş părăsise între timp Germania), ca şi din luarea în considerare a situaţiei familiale şi financiare a petiţionarului. în plus, ea nu înlătură interesul juridic al acestuia din urmă de a vedea recunoscută incompatibilitatea hotărârii Curţii de apel din Koln, care l-a condamnat să plătească cheltuielile de interpret, cu Convenţia.
730. — Tranşând astfel această chestiune preliminară, Curtea examinează cauza în baza art. 6 § 3 e). Ea constată mai întâi că termenii „gratuite-ment“/„free“ figurând în acest articol au în ei înşişi un sens clar şi precis: ei vizează o dispensă sau o exonerare definitivă de obligaţia de a plăti cheltuielile de interpret şi nu o repunere sub condiţie, o scutire temporară sau o suspendare.
Guvernul german susţinea că atât contextul cât şi obiectul şi scopul dispoziţiei în cauză infirmă această interpretare literală. El punea în evidenţă faptul că drepturile enunţate la art. 6 § 3 e) sunt destinate să garanteze un proces echitabil persoanelor acuzate de o infracţiune penală şi că, o dată condamnate printr-o hotărâre definitivă (cum era cazul petiţionarilor), nu mai exista proces penal a cărei echitate trebuie să fie asigurată; în consecinţă, nimic nu se opunea ca respectivele cheltuieli de interpret să fie reclamate de la o persoană după condamnarea acesteia. Curtea respinge această teză: o asemenea interpretare ar priva, practic, orice acuzat de beneficiul art. 6 § 3 e) care ar fi ulterior condamnat şi ar lăsa să persiste dezavantajele pe care le suportă un acuzat care nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere, în comparaţie cu un acuzat care o cunoaşte; dreptul la un proces echitabil, pe care îl apără articolul, s-ar găsi astfel atins. Curtea nu subscrie nici la unele argumente pe care guvernul le deducea din alte alineate ale art. 6 § 3 e). Ea notează că sensul normal al alineatului e) nu este contrazis de contextul acestei dispoziţii şi este confirmat prin obiectul şi scopul art. 6. Art. 6 § 3 e) cuprinde dreptul de a fi asistat în mod gratuit de un interpret pentru oricine nu vorbeşte sau nu înţelege limba folosită la audiere fără a i se reclama ulterior plata cheltuielilor rezultate din această asistenţă.
Curtea precizează că garanţia prevăzută de art. 6 § 3 e) nu se limitează doar la interpretarea din timpul audierii, ci se extinde şi la traducerea sau interpretarea tuturor actelor procedurii angajate contra acuzatului pe care acesta trebuie să le înţeleagă pentru a beneficia de un proces echitabil. Cum toate cheltuielile de interpret la care au fost condamnaţi Luedicke, Belkacem şi Koş se raportează la cheltuielile intrând în domeniul art. 6 § 3 e), Curtea trage concluzia că deciziile contestate de tribunalele germane au încălcat acest articol (unanimitate).
731. — în ceea ce priveşte art. 14, Curtea apreciază, că este inutil să examineze dacă şi acesta a fost încălcat (unanimitate).
732. — Rămânea problema aplicării art. 50. Curtea obligă Germania să ramburseze dlui Luedicke cheltuielile de interpret pe care el a trebuit să le plătească. Având în vedere că petiţionarii ceruseră rambursarea cheltuielilor accesorii angajate de aceştia în cadrul procedurii, dar nu au precizat suma, Curtea îşi rezervă pronunţarea asupra acestui aspect (unanimitate).
• Hotărârea din 10 martie 1980 (Cameră) — Aplicarea articolului 50 (seria A nr.36)
733. — Guvernul german şi Comisia au informat Curtea că Luedicke considera cazul ca fiind rezolvat prin rambursarea cheltuielilor de interpret şi că în cazul Koş a intervenit un aranjament prevăzând îndeosebi vărsarea de către Germania a 2064,30 DM cu titlu de onorarii de avocat. Curtea recunoaşte caracterul echitabil al acestor acorduri şi decide radierea de pe rol (unanimitate).
734. — întrucât dl Belkacem a beneficiat de asistenţă judiciară gratuită în faţa organelor Convenţiei, rămâneau în cauză onorariile suplimentare în valoare de 2171,33 DM, reclamate de avocatul său. Curtea arată că în cazul de faţă numai petiţionarul posedă calitatea de „parte lezată" şi că avocatul său nu ar putea revendica o satisfacţie echitabilă pe cont propriu (unanimitate).
| ← LUDI contra ELVEŢIEI - Punerea sub ascultare, dublată de... | OZTURK contra GERMANIEI — Obligarea unui străin la cheltuieli... → |
|---|
