Costin Tundrea contra Romaniei - Despagubiri legea 10 Restituire in natura imobil Intelegere amiabila
| Comentarii |
|
Traducere din limba franceză
Consiliul Europei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Secţia a III-a
HOTĂRÂRE
Cererea nr. 12087/05
prezentată de Costin TUNDREA
împotriva României
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secţia a treia), statuând la data de 9 septembrie 2008 în cadrul unei camere formate din:
Josep Casadevall, preşedinte,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra, judecători,
şi Stanley Naismith, grefier adjunct de secţie,
Având în vedere cererea menţionată anterior înaintată la data de 25 martie 2005,
Având în vedere decizia Curţii de a se prevala de art. 29 alin. 3 din Convenţie şi de a examina împreună admisibilitatea şi fondul cauzei,
Având în vedere declaraţiile formale de acceptare a unei soluţionări amiabile a cauzei,
După ce a deliberat asupra ei, a pronunţat următoarea hotărâre:
ÎN FAPT
Reclamantul, domnulCostin Bogdan Tundrea, este cetăţean american, s-a născut în 1951 şi locuieşte la New Jersey (Statele Unite). Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul Răzvan-Horaţiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
Faptele, aşa cum au fost expuse de părţi, se pot rezuma după cum urmează:
În baza decretului nr. 92/1950, apartamentul nr. 3, situat la nr. 7 în str. 11 Iunie din Bucureşti, ce a aparţinut mamei reclamantului, a făcut obiectul unei naţionalizări.
Mama reclamantului a cerut comisiei de aplicare a Legii nr. 112/95 (comisia) despăgubiri pentru apartamentul naţionalizat. Printr-o hotărâre administrativă din 9 iunie 1997, comisia a acordat mamei reclamantului o despăgubire plafonată, potrivit art. 13 din legea nr. 112/95, şi anume 24.642.499 lei româneşti (ROL), deci în jur de 3.000 euro. Atât mama reclamantului cât şi reclamantul au refuzat să ridice această sume pe care au considerat-o derizorie.
La 28 noiembrie 1997, în urma unei acţiuni în revendicare imobiliară, mama reclamantului a obţinut o hotărâre judecătorească definitivă care a constatat ilegalitatea naţionalizării şi a dispus ca autorităţile să-i restituie apartamentul.
În ciuda recunoaşterii judiciare definitive a dreptului său de proprietate, mama reclamantului s-a văzut în imposibilitatea de a recupera apartamentul susmenţionat deoarece, în temeiul Legii nr. 112/1995 statul l-a vândut la 16 decembrie 1996 chiriaşului care-l ocupa.
La 13 august 2002 reclamantul, în calitate de moştenitor al mamei sale, a cerut instanţelor să constate nulitatea vânzării bunului. El menţiona că naţionalizarea era abuzivă şi ilegală, că statul nu putea fi proprietarul legitim al bunului şi că, prin urmare, nu-l putea vinde legal acestuia.
La sfârşitul procesului, printr-o decizie din 8 decembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, recunoscând dreptul de proprietate al reclamantului, a respins acţiunea sa pe motiv că chiriaşul era un cumpărător de bună credinţă. Curtea de Apel nu a acordat nicio despăgubire reclamantului.
La o dată neprecizată, în temeiul Legii nr. 10/2001, mama reclamantului a depus la Primăria Bucureşti o cerere de restituire a apartamentului în litigiu. Nici până astăzi nu i s-a transmis reclamantului vreun răspuns.
PLÂNGERE
Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de o atingere adusă dreptului la respectarea bunurilor sale. El menţionează că se află în imposibilitatea de a beneficia de bunul său, deoarece statul l-a vândut unui terţ.
ÎN DREPT
La 30 noiembrie 2006 Guvernul şi-a exprimat dorinţa de a ajunge la o înţelegere amiabilă în prezenta cauză. La 13 aprilie 2007 reclamantul s-a declarat de asemenea favorabil unei soluţionări amiabile.
La 15 ianuarie 2008 grefa a trimis părţilor declaraţii în vederea unei soluţionări amiabile a cauzei.
La 22 ianuarie 2008 Curtea a primit declaraţia următoare semnată de partea reclamantă:
« Subsemnatul, Costin Bogdan Tundrea, constat că Guvernul român este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 95.000 euro în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenţionată în curs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material şi moral, precum şi costurile şi cheltuielile, va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată în conformitate cu art. 37 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul plăţii efective a sumei respective se va plăti o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.
Accept această propunere şi renunţ de altfel la orice pretenţie împotriva României în privinţa faptelor aflate la originea cererii respective. Declar cauza definitiv soluţionată.»
La 11 iulie 2008 Curtea a primit de la Guvern declaraţia următoare:
« Declar că Guvernul român se oferă să plătească domnului Costin Bogdan Tundrea, cu titlu gratuit, suma de 95.000 euro în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenţionată în curs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material şi moral, precum şi costurile şi cheltuielile, va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată în conformitate cu art. 37 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul plăţii efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Această plată va însemna soluţionarea definitivă a cauzei. »
Curtea ia act de soluţionarea pe care amiabilă la care au ajuns părţile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului pe care le recunosc Convenţia şi Protocoalele sale şi nu constată de altfel niciun motiv de ordine publică ce ar putea impune continuarea examinării cererii (art. 37 alin. 1 in fine din Convenţie). Prin urmare, decide să scoată cererea de pe rol.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CURTEA,
ÎN UNANIMITATE:
Decide să scoată cererea de pe rol.
Josep Casadevall,
preşedinte
Stanley Naismith,
grefier adjunct de secţie
| ← Buzatu contra Romaniei - Actiune in revendicare imobiliara... | Groza si Marin contra Romaniei - Restituirea terenurilor Legea... → |
|---|
