Deliuchin contra Moldovei - Executarea tardivă a hotărîrilor judecătoreşti
| Comentarii |
|
Deliuchin c. Moldovei - Executarea tardivă a hotărîrilor judecătoreşti
(Cererea nr. 14925/03)
HOTĂRÂRE
STRASBOURG
23 octombrie 2007
DEFINITIVĂ
23/01/2008
Această hotărâre poate fi subiect al revizuirii editoriale.
În cauza Deliuchin c. Moldovei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită în cadrul unei Camere compuse din:
Sir Nicolas BRATZA, Preşedinte, Dl J. CASADEVALL, Dl G. BONELLO, Dl K. TRAJA, Dl S. PAVLOVSCHI, Dl L. GARLICKI, Dra L. MIJOVIĆ, judecători, şi dl T.L. EARLY, Grefier al Secţiunii,
Deliberând la 2 octombrie 2007 în şedinţă închisă,
Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 14925/03) depusă împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenţia”), de către un cetăţean al Republicii Moldova, dna Teodora Deliuchin („reclamantul”), la 17 decembrie 2002. Reclamantul a fost reprezentat de către dl V. Nagacevschi de la „Juriştii pentru Drepturile Omului”, o organizaţie non-guvernamentală cu sediul în Chişinău.
2. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său la acea dată, dl V. Pârlog.
3. Reclamantul a pretins că, prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive din 22 august 2002 pronunţată în favoarea sa, a fost încălcat dreptul său ca o instanţă să hotărască într-un termen rezonabil asupra drepturilor sale cu caracter civil, garantat de articolul 6 al Convenţiei, şi dreptul său la protecţia proprietăţii, garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
4. Cererea a fost repartizată Secţiunii a Patra a Curţii. La 15 februarie 2006, Preşedintele acestei Secţiuni a decis să comunice Guvernului cererea. În conformitate cu prevederile articolului 29 § 3 al Convenţiei, s-a decis ca fondul cererii să fie examinat concomitent cu admisibilitatea acesteia.
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
5. Reclamantul s-a născut în anul 1946 şi locuieşte în Chişinău
6. Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
7. În anul 1997, împotriva reclamantului a fost pornită o urmărire penală. El s-a aflat în detenţie în Izolatorul de Detenţie Provizorie al Ministerului Afacerilor Interne între 18 iunie şi 15 iulie 1998. El s-a aflat din nou în detenţie între 30 septembrie şi 31 octombrie 1998 în Izolatorul Anchetei Preliminare al Ministerului Justiţiei. Reclamantul pretinde că s-a plâns administraţiei penitenciarului de condiţiile rele de detenţie din Izolatorul de Detenţie Provizorie al Ministerului Afacerilor Interne.
8. Printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă din 20 mai 1999, Curtea de Apel l-a achitat de toate capetele de învinuire aduse împotriva acestuia.
9. Reclamantul a iniţiat proceduri judiciare civile, solicitând despăgubiri pentru detenţia sa ilegală şi acţiunile conexe ale organelor de urmărire penală şi instanţelor judecătoreşti.
10. La 26 decembrie 2001, Judecătoria sectorului Ciocana a hotărât în favoarea lui şi i-a acordat 12,258 lei moldoveneşti (MDL, echivalentul a 1,065 euro (EUR) la acea dată) pentru compensarea prejudiciului material cauzat şi MDL 100,000 (EUR 8,688) cu titlu de prejudiciu moral.
11. La 19 martie 2002, Tribunalul Chişinău a menţinut această hotărâre.
12. La 22 august 2002, Curtea de Apel a casat în parte această hotărâre, reducând compensaţia pentru prejudiciul moral la MDL 10,000 (EUR 752). Ea a menţinut suma acordată pentru compensarea prejudiciului material cauzat. Această hotărâre era irevocabilă şi executorie.
13. Procurorul General, folosind o cale extraordinară de atac, a solicitat casarea tuturor hotărârilor judecătoreşti anterioare şi reducerea sumei acordate cu titlu de prejudiciu moral. La 19 martie 2003, Curtea Supremă de Justiţie a respins această cerere.
14. La 21 noiembrie 2003, Ministerul Finanţelor a transferat Departamentului de executare a Deciziilor Judiciare suma acordată cu titlu de compensaţie. Potrivit departamentului, reclamantul a primit banii la 26 februarie 2004. Reclamantul a prezentat departamentului titlul executoriu la 23 octombrie 2002.
II. DREPTUL INTERN RELEVANT
15. Dreptul intern relevant a fost expus în hotărârea Curţii în cauza Prodan v. Moldova (nr. 49806/99, ECHR 2004-III (extracts)).
ÎN DREPT
15. Reclamantul a pretins că neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive din 22 august 2002 a încălcat drepturile sale garantate de articolul 6 § 1 al Convenţiei.
Articolul 6 al Convenţiei, în partea sa relevantă, prevede următoarele:
„1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil ... într-un termen rezonabil ... de către o instanţă ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil ... .”
16. De asemenea, el a pretins că neexecutarea hotărârii judecătoreşti a mai încălcat drepturile sale garantate de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie. Acest articol prevede următoarele:
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”
I. ADMISIBILITATEA PRETENŢIILOR
A. Pretenţiile formulate în temeiul articolelor 3, 6, 8 şi 13 ale Convenţiei
17. În cererea sa iniţială, reclamantul a mai formulat pretenţii în temeiul articolelor 3, 6 (accesul la justiţie în ceea ce priveşte pretenţia sa formulată în temeiul articolului 3), 8 şi 13 ale Convenţiei. Totuşi, în observaţiile sale privind admisibilitatea şi fondul cauzei, el a solicitat Curţii să nu continue examinarea acestor pretenţii. Curtea nu găseşte niciun temei pentru a le examina.
B. Obiecţia preliminară a Guvernului
18. Guvernul susţine că, deoarece suma adjudecată reclamantului la 22 august 2002 a fost plătită la 21 noiembrie 2003, reclamantul nu mai poate pretinde că este „victimă” a încălcării drepturilor sale garantate de articolul 6 § 1 al Convenţiei şi articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
19. Reclamantul nu a fost de acord, declarând că el şi-a menţinut statutul de victimă.
20. Curtea notează că ea a respins deja o obiecţie similară invocată de Guvernul pârât, deoarece „plata ... nu a implicat recunoaşterea violărilor pretinse” (a se vedea, spre exemplu, Prodan, citată mai sus, § 47). Mai mult, nu a fost plătită nicio compensaţie pentru executarea întârziată.
21. În aceste circumstanţe, Curtea consideră că reclamantul poate pretinde că este victimă a violării articolului 6 § 1 al Convenţiei şi articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
22. Curtea consideră că pretenţiile reclamantului formulate în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei şi al articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie ridică chestiuni de drept, care sunt suficient de serioase încât determinarea lor să depindă de o examinare a fondului şi niciun alt temei pentru declararea lor inadmisibile nu a fost stabilit. Prin urmare, Curtea declară aceste pretenţii admisibile. În conformitate cu decizia sa de a aplica articolul 29 § 3 al Convenţiei (a se vedea paragraful 4 de mai sus), Curtea va examina imediat fondul acestor pretenţii.
II. PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENŢIEI ŞI A ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI NR. 1 LA CONVENŢIE
23. Reclamantul a pretins că neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 22 august 2002 pronunţată în favoarea sa a încălcat drepturile sale garantate de articolul 6 § 1 al Convenţiei şi articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
24. Guvernul a susţinut că drepturile reclamantului nu au fost încălcate, deoarece el a primit într-un termen rezonabil întreaga sumă ce i-a fost acordată. Mai mult, întârzierea în executarea hotărârii judecătoreşti s-a datorat, în mare parte, procedurilor în recurs în anulare iniţiate de către Procurorul General (a se vedea pragaraful 13 de mai sus).
25. Curtea reaminteşte că „unei persoane care a obţinut o hotărâre judecătorească executorie împotriva statului, ca urmare a soluţionării litigiului în favoarea sa, nu i se poate cere să recurgă la proceduri de executare pentru a obţine executarea acesteia” (a se vedea Koltsov v. Russia, nr. 41304/02, § 16, 24 februarie 2005; Petrushko v. Russia, nr. 36494/02, § 18, 24 februarie 2005; şi Metaxas v. Greece, nr. 8415/02, § 19, 27 mai 2004). Prin urmare, ea conchide că procedurile de executare trebuia să înceapă imediat după ce hotărârea judecătorească a devenit definitivă la 22 august 2002.
26. De asemenea, Curtea consideră că data la care reclamantul a primit compensaţia datorată era singura dată relevantă pentru stabilirea sfârşitului procedurilor de executare, şi nu oricare altă dată anterioară la care o autoritate de stat a transferat fonduri unei alte autorităţi în scopul executării. Prin urmare, ea consideră că hotărârea judecătorească din 22 august 2002 a fost executată la 26 februarie 2004 (a se vedea paragraful 14 de mai sus).
27. În consecinţă, hotărârea judecătorească a rămas neexecutată timp de aproximativ optsprezece luni. Curtea reaminteşte că ea a constatat violări ale articolului 6 § 1 al Convenţiei şi ale articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie în numeroase cauze care vizau întârzieri în executarea hotărârilor judecătoreşti definitive (a se vedea, printre altele, Prodan, citată mai sus, şi Luntre and Others v. Moldova, nr. 2916/02, 21960/02, 21951/02, 21941/02, 21933/02, 20491/02, 2676/02, 23594/02, 21956/02, 21953/02, 21943/02, 21947/02 şi 21945/02, 15 iunie 2004).
Examinând materialele ce i-au fost prezentate, Curtea notează că dosarul nu conţine niciun element care i-ar permite să ajungă la o concluzie diferită în această cauză. În special, pentru stabilirea rezonabilităţii duratei procedurilor de executare, ea consideră irelevant faptul folosirii unei căi extraordinare de atac pentru a contesta hotărârea judecătorească irevocabilă. Asemenea remedii, cu excepţia circumstanţelor cu adevărat excepţionale, care nu par să fie prezente în această cauză, sunt, în sine, contrare prevederilor Convenţiei (a se vedea Brumărescu v. Romania [GC], nr. 28342/95, ECHR 1999-VII, şi Roşca v. Moldova, nr. 6267/02, 22 martie 2005).
28. Prin urmare, Curtea constată, din motivele expuse în cauzele menţionate mai sus, că neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 22 august 2002 într-un termen rezonabil constituie o violare a articolului 6 § 1 al Convenţiei şi a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENŢIEI
30. Articolul 41 al Convenţiei prevede următoarele:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltelor Părţi Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei violări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o satisfacţie echitabilă.”
A. Prejudiciul material
29. Reclamantul a pretins EUR 303 cu titlu de prejudiciu material, bazându-se pe rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei.
30. Guvernul a contestat aceste calcule şi a declarat că nu a fost probat că reclamantului i-a fost cauzat un prejudiciu material.
31. Curtea consideră că reclamantului i-a fost cauzat un prejudiciu material ca urmare a neexecutării într-un termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti din 11 aprilie 2001. Având în vedere materialele din dosar, Curtea admite integral pretenţia reclamantului.
B. Prejudiciul moral
32. Reclamantul a mai pretins EUR 1,500 cu titlu de prejudiciu moral. El s-a referit la vârsta sa înaintată (pentru Republica Moldova) şi la suferinţa ce i-a fost cauzată prin executarea întârziată a hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea sa.
33. Guvernul consideră că suma pretinsă era excesivă, nesusţinută şi fără o legătură cauzală cu pretinsa violare.
34. Curtea consideră că reclamantului trebuia să-i fi fost cauzat un anumit stres şi frustrare ca rezultat al neexecutării într-un termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti pronunţate în favoarea lui, mai cu seamă având în vedere natura recompensei, care viza compensarea pentru detenţia ilegală. Suma pretinsă este, însă, excesivă. Hotărând în mod echitabil, Curtea acordă reclamantului EUR 800 cu titlu de prejudiciu moral.
C. Costuri şi cheltuieli
35. Reclamantul a pretins EUR 300 cu titlu de costuri şi cheltuieli. Avocatul său a redus onorariul său pentru pretenţiile retrase de către reclamant.
36. Guvernul a considerat că suma pretinsă era excesivă şi că aceasta nu a fost efectiv angajată.
37. Având în vedere materialele din dosar şi jurisprudenţa sa cu privire la chestiunea în cauză, Curtea admite această pretenţie în întregime.
D. Dobânda de întârziere
40. Curtea consideră că este corespunzător ca dobânda de întârziere să fie calculată în funcţie de rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
1. Declară cererea admisibilă;
2. Hotărăşte că a avut loc o violare a articolului 6 § 1 al Convenţiei;
3. Hotărăşte că a avut loc o violare a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie;
4. Hotărăşte
(a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenţiei, EUR 303 (trei sute trei euro) cu titlu de prejudiciu material, EUR 800 (opt sute euro) cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 300 (trei sute euro) cu titlu de costuri şi cheltuieli, care să fie convertite în valuta naţională a statului pârât conform ratei aplicabile la data executării hotărârii, plus orice taxă care poate fi percepută;
(b) că, de la expirarea celor trei luni menţionate mai sus până la executarea hotărârii, urmează să fie plătită o dobândă la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente;
5. Respinge restul pretenţiilor reclamantului cu privire la satisfacţia echitabilă.
Redactată în limba engleză şi comunicată în scris la 23 octombrie 2007, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 şi 3 al Regulamentului Curţii.
T.L. EARLY Nicolas BRATZA
Grefier Preşedinte
| ← Oferta Plus SRL contra Moldovei | Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei - Securitatea... → |
|---|
