Triplu-Tudor SRL şi Tudor-Auto SRL contra Moldovei - Neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti. Securitatea raporturilor juridice
| Comentarii |
|
Triplu-Tudor SRL şi Tudor-Auto SRL c. Moldovei - Neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti. Securitatea raporturilor juridice
(Cererile nr. 36344/03, 36341/03 şi 36346/05)
HOTĂRÎRE
STRASBOURG
9 decembrie 2008
DEFINITIVĂ
la 09 martie 2009
potrivit articolului 44 § 2 (b) din Convenţie
Poate fi obiectul revizuirii editoriale, inclusiv în ce priveşte traducerea.
În cauza Triplu-Tudor S.R.L. şi Tudor-Auto S.R.L. c. Moldovei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), statuînd într-o Cameră compusă din:
Nicolas Bratza, Preşedinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä
Mihai Poalelungi, judecători, şi Lawrence Early, Grefier al Secţiunii,
Deliberînd în secret la 18 noiembrie 2008,
Pronunţă următoarea hotărîre, care a fost adoptată la aceeaşi dată:
PROCEDURA
1. Cauza a fost iniţiată prin trei cereri (no 36344/03, 36341/03 şi 36346/05 ) contra Republicii Moldova depuse la Curte, potrivit articolului 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale („Convenţia”), de către Triplu-Tudor S.R.L. şi Tudor-Auto S.R.L., două companii înregistrate în Moldova („companiile reclamante”), la 10 octombrie 2003 şi 5 iulie 2007.
2. Reclamanţii au fost reprezentaţi în faţa Curţii de către dl V. Nagacevschi, avocat ce practică în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova (“Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl Vladimir Grosu.
3. Companiile reclamante iniţial s-au plîns despre neexecutarea în cursul mai multor ani a două hotărîri judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lor şi despre lipsa unui recurs efectiv în vederea executării. De asemenea a doua companie reclamantă s-a plîns precum că hotărîrea judecătorească pronunţată în favoarea sa a fost ulterior anulată în urma aplicării incorecte a procedurii de revizuire.
4. La 9 decembrie 2004 şi 2 octombrie 2007 Preşedintele Secţiunii a 4-a a decis să comunice Guvernului cererile nr. 36344/03, 36341/03 şi respectiv 36346/05. De asemenea s-a decis examinarea fondului cauzelor în acelaşi timp cu admisibilitatea acestora (articolul 29 § 3).
5. La 9 decembrie 2004 Preşedintele Secţiunii a 4-a a decis conexarea cererilor cu numărul 36344/03 şi 36341/03. La 2 octombrie 2008 cererea nr. 36346/05 la fel a fost conexată cu primele două.
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
6. Reclamanţii, Triplu-Tudor S.R.L. şi Tudor-Auto S.R.L., constituie două companii înregistrate potrivit legii Republicii Moldova.
1. Contextul cauzelor.
7. La 18 noiembrie 1993 Serviciul de Stat pentru supraveghere asigurărilor pe lîngă Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova („Serviciul”) a înregistrat compania de asigurări S.R.L. Tudor şi Co, fondată de trei persoane fizice T.N., V.N. şi L.R. („fondatorii”). La o dată nespecificată, fondatorii au înaintat Serviciului o cerere de înregistrare a altor două companii de asigurări, care au fost înregistrate la 3 noiembrie 1995 cu denumiri de Triplu-Tudor S.R.L. şi Triplu-Tudor-Auto S.R.L. Aceştia de asemenea au solicitat înregistrarea schimbărilor apărute în rîndurile fondatorilor companiilor, în legătură cu înlocuirea lui T.N. şi a lui V.N. cu alţi fondatori, precum şi redenumirea unei companii din Triplu-Tudor-Auto S.R.L. în Tudor-Auto S.R.L. Serviciul a îndeplinit solicitările respective la 25 şi 27 decembrie 1995 şi la 11 ianuarie 1996.
8. La 10 iunie 1997 Guvernul a adoptat Hotărîrea nr. 533 „Cu privire la unele măsuri de reglementare a activităţii de asigurări” (a se vedea paragraful 31 mai jos), conform căreia companiile de asigurări urmau să îndeplinească anumite formalităţi şi trebuiau pînă la 1 august 1997 să obţină certificate de înregistrare noi.
9. La 31 iulie 1997 Triplu-Tudor S.R.L. şi Tudor-Auto S.R.L au înaintat Serviciului documentele solicitate, inclusiv dovada sporirii cuantumului capitalului statutar pînă la 300 000 lei moldoveneşti (MDL), (65, 197 euro (EUR) la acel moment), în modul prevăzut de articolul 1 din Hotărîrea nr. 533 şi au solicitat înregistrarea acestor schimbări în documentele de constituire şi eliberarea noilor certificate de înregistrare pentru activitatea de asigurare („certificatele”). Odată ce Serviciul a refuzat să le îndeplinească solicitările, la o dată nespecificată, fiecare companie reclamantă a înaintat o acţiune în judecată împotriva Serviciului, urmărind obligarea laînregistrarea schimbărilor pretinse şi să emiterea certificatelor de înregistrare noi.
10. La 15 ianuarie 1998 în cursul procedurilor judiciare în faţa primei instanţe, Serviciul înregistrat doar schimbările în capitalul statutar al companiilor.
11. La 31 martie 1998 Judecătoria Economică de circumscripţie Chişinău s-a pronunţat în favoarea companiilor reclamante şi a dispus Serviciului să elibereze certificate de înregistrare de tip nou. La 15 aprilie 1998 companiilor reclamante le-au fost eliberate titluri executorii care prevedeau o „executare imediată”. Serviciul a atacat hotărîrea judecătorească respectivă.
12. La 24 iunie 1998 Curtea de Apel Economică Chişinău în ambele cauze a respins apelurile înaintate de Serviciu. Nu a mai fost depus nici un apel şi hotărîrile judecătoreşti au devenit definitive şi executorii.
2. Procedurile de executare ulterioare
13. Serviciul a întreprins numeroase măsuri în vederea anulării hotărîrilor judecătoreşti, fie întru eschivarea de la executăre. La 21 iulie 1998 şi la 1 iunie 1999 Serviciul a anulat deciziile sale din 25 şi 27 decembrie 1995 şi cea din 11 ianuarie 1996.
14. La 1 decembrie 1998 Serviciul a solicitat suspendarea procedurilor de executare, cererea fiind respinsă de Judecătoria Economică de circumscripţie Chişinău la 12 februarie 1999.
15. La o dată nespecificată, Serviciul a solicitat revizuirea hotărîrilor din 31 martie 1998. La 15 iulie 1999 Judecătoria Economică de circumscripţie Chişinău a respins demersul ca nefondat.
16. La 8 februarie 2000 Serviciul a depus o nouă cerere de revizuire a hotărîrilor judecătoreşti din 31 martie 1998. Curtea Supremă de Justiţie a respins cererea prin decizia definitivă din 6 septembrie 2000.
17. Într-o altă procedură, la 28 septembrie 1999 judecătoria Rîşcani a sancţionat cu amendă Directorul Serviciului pentru neconformarea hotărîrilor judecătoreşti pronunţate în favoarea companiilor reclamante. La 4 iulie 2000, în urma unui apel înaintat de către Director, Curtea Supremă de Justiţie a anulat hotărîrea din 28 septembrie 1999 şi a încetat acţiunea împotriva acestuia, ca fiind înaintată cu expirarea termenului de prescripţie. Cu toate acestea, Curtea Supremă de Justiţie a adoptat în aceeaşi zi o decizie, adresată în mod special Ministerului Finanţelor, invocînd necesitatea de executare hotărîrilor judecătoreşti definitive cu scopul de a evita cauzarea unui eventual prejudiciu intereselor statului.
18. La 24 ianuarie 2001 Serviciul a eliberat fiecărei companii reclamante certificatele solicitate, însă Ministerul de Finanţe nu le-a semnat, şi acestea nu au obţinut forţă juridică necesară. În februarie 2001 companiile reclamante au apelat la executorul judecătoresc întru executarea hotărîrilor judecătoreşti şi obţinerea semnăturii Ministerului Finanţelor pe certificatele respective.
19. La 18 mai şi 4 iunie 2001 Camera Înregistrării de Stat a solicitat companiilor reclamante să prezinte anumite acte în vederea re-înregistrării lor, în modul prevăzut de noua Lege privind înregistrarea de stat a întreprinderilor. Odată ce solicitările se refereau în mod special la obligaţia companiilor reclamante de prezentare a certificatelor în original, cele din urmă nu s-au conformat acestor cerinţe.
20. Hotărîrile judecătoreşti din 31 martie 1998 nu au fost executate pînă în prezent.
3. Revizuirea hotărîrii judecătoreşti din 31 martie 1998 privind Tudor-Auto S.R.L.
21. La 19 aprilie 2000 T.P. (din materialele dosarului reiesă că fondatorul T.N., şi-a schimbat numele, a se vedea paragraful 7 supra.) a depus o cerere de recunoaştere în calitate de intervenient în cadrul procesului finalizat cu adoptarea hotărîrii definitive din 31 martie 1998. Acesta a pretins că deţinea 50 % din acţiunile companiei reclamante şi modificările introduse în actele de constituire la 11 ianuarie 1996, au fost incluse fără informarea lui.
22. Prin hotărîrea definitivă din 20 septembrie 2000, Curtea de Apel Economică a respins cererea lui T.P. ca nefondată.
23. La 6 octombrie 2003, T.P. a depus la Curtea de Apel Economică o cerere de revizuire a hotărîrii judecătoreşti din 31 martie 1998, întemeindu-se în principal pe aceleaşi motive enunţate în cererea din 19 aprilie 2000. La 8 decembrie 2004, Curtea de Apel Economică a respins cererea ca nefondată şi depusă cu expirarea termenului de prescripţie, odată ce aceasta a fost înaintată peste 3 luni de la data la care T.P a aflat despre „circumstanţele noi”. T.P. a depus un recurs.
24. La 31 martie 2005 Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul şi a anulat hotărîrea din 31 martie 1998. Instanţa a dispus reexaminarea completă a cauzei. Curtea Supremă de Justiţie nu s-a pronunţat asupra chestiunii termenului-limită de 3 luni stabilit pentru înaintarea cererii de revizuire.
25. Soluţia urmată redeschiderii procedurilor nu este cunoscută.
II. DREPT INTERN APLICABIL
26. Dreptul intern aplicabil privind neexecutarea hotărîrii judecătoreşti definitive este indicat în cauza Prodan c. Moldovei, nr. 49806/99, § 31, CEDO 2004-III (extrase).
27. Dreptul intern aplicabil privind revizuirea unei hotărîri judecătoreşti definitive este indicat în cauza Popov c. Moldovei (nr.2),, nr. 19960/04, §§ 26-29, 6 decembrie 2005.
28. Norme aplicabile din Legea nr. 1508-XII din 15 iunie 1993 „cu privire la asigurări”, în vigoare între 15 iunie 1993 şi 21 decembrie 2006, stipulează următoarele:
„Articolul 48. Fonduri şi rezervele asigurătorului”
(1) Garanţia stabilităţii financiare a asigurătorului constă în posedarea unui capital social depus, corespunzător volumului obligaţiilor de asigurare. Capitalul social minim al asigurătorului, depus sub formă de mijloace băneşti, constituie 300,000 lei.
„Articolul 49. Garantarea solvabilităţii asigurătorului”
(..)
2) Rezerva solvabilităţii la asigurarea de viaţă şi de pensie este formată din capitalul social, fondul de rezervă şi rezerva de prime a asigurărilor pe termen lung şi trebuie să constituie cel puţin 8% din sumele asigurate respective.
(3) Rezerva solvabilităţii la alte tipuri de asigurare este formată din capitalul social, fondul de rezervă, fondul de rezervă pentru alte forme de asigurare şi trebuie să constituie cel puţin 1% din sumele asigurate respective (..)
„Articolul 54. Sarcinile şi funcţiile de bază ale Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor (..)”
(1) Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor (..) este chemat să supravegheze activitatea de asigurare, să garanteze protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale asiguraţilor şi asigurătorilor (..)
(2) Funcţiile de bază ale Inspectoratului de Stat (..) sînt următoarele:
a) examinarea documentelor de constituire ale organizaţiilor de asigurare prezentate pentru înregistrare (..)
b) evidenţa, într-un registru unic de stat, a asigurătorilor;
c) de a emite licenţe pentru activităţile de asigurare (..);”
29. Modificarea Legii nr. nr. 1508-XII din 15 iunie 1993 „cu privire la asigurări”, din 25 martie 2003, prevede următoarele:
„[Articolul 48] sintagma de „300, 000lei” este substituită cu „2 milioane lei”
30. Norme aplicabile din Legea nr. 407 din 21 decembrie 2006 „cu privire la asigurări”, stipulează următoarele:
„Articolul 22. Capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului)
(1) Capitalul social minim al asigurătorului (reasigurătorului) este de 15 milioane de lei (..)
(..)
(2) La momentul înregistrării de stat, capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului) trebuie să fie depus integral de către fondatorii săi.
(3) Aporturile la capitalul social minim se depun integral în formă bănească atît la constituire, cît şi la majorare.
(4) Mijloacele obţinute de potenţialii acţionari ai asigurătorului (reasigurătorului) din împrumuturi, credite bancare, gaj sau din alte mijloace atrase, inclusiv din avansurile participanţilor profesionişti la piaţa asigurărilor şi (..), nu pot servi drept sursă de formare sau de majorare a capitalului social al asigurătorului (reasigurătorului). ”
„Articolul 57.
(1) Asigurătorii care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, dispun de licenţe pentru desfăşurarea activităţii în domeniul asigurărilor sînt autorizaţi să-şi continue activitatea în următoarele 12 luni, termen în care se vor conforma prevederilor prezentei legi, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(4)-(7).
(2) Licenţele de activitate în domeniul asigurărilor, obţinute în condiţiile legislaţiei în vigoare pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi, cu un termen de valabilitate care depăşeşte termenul stabilit la alin.(1) îşi păstrează valabilitatea pînă la expirarea termenului pentru care au fost eliberate.
(..)
(4) Asigurătorii care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, deţin licenţe pentru practicarea activităţii de asigurare:
(..)
b) trebuie să dispună de un capital social nu mai mic de:
4 milioane de lei - peste un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi;
6 milioane de lei - peste 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi;
9 milioane de lei - peste 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi;
12 milioane de lei - peste 4 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi;
15 milioane de lei - peste 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
31. Norme aplicabile din Hotărîrea Guvernului nr. 533 din 10 iunie 1997 « cu privire la unele măsuri de reglementare a activităţii de asigurări », în vigoare dintre 10 iunie 1997 şi 8 noiembrie 2005, stipulează următoarele:
« 1. Organizaţiile de asigurări, (..) vor aduce cuantumul minim al capitalului statutar pînă la 300 mii lei.
2. Serviciul (…) urmează să elibereze certificate noi de înregistrare organizaţiilor care îndeplinesc cerinţele prevăzute de alineatul 1 din prezenta Hotărîre.
3. Pentru eliberarea noilor certificate, companiile de asigurare trebuie:
- să plătească Serviciului o taxă în valoare unui salariu minim (…)
- să prezinte originalul documentelor care confirmă adresa, existenţa capitalului statutar [cerut], valoarea reală a activelor sale acumulate din resursele proprii, certificatul eliberat de autorităţile fiscale în privinţa plăţilor către Fondul Social şi certificatul de înregistrare de stat a organizaţiei.
4. Certificatele de înregistrare a companiilor de asigurare cor deveni nule la 1 august 1997.
ÎN DREPT
32. Companiile reclamante se contestă precum că neexecutarea hotărîrii definitive din 31 martie 1998 le-a încălcat drepturile prevăzute de art. 6 § 1 şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie. La 5 iulie 2007 Tudor-Auto SRL s-a mai plîns, în temeiul art. 6 § 1 din Convenţie, că hotărîrea din 31 martie 1998 fusese casată abuziv la 31 martie 2005.
Art. 6 § 1 din Convenţie, în partea relevantă, prevede:
„1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, … într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanţă … care va hotărî … asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil…”
Art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede:
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa dec‚t pentru cauză de utilitate publică şi Ón condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”
33. Companiile reclamante se mai plîng că absenţa unei căi de atac efective care ar permite contestarea neexecutării hotărîrii definitive este contrară art. 13 din Convenţie, care prevede:
„Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci cînd încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.”
I. ADMISIBILITATEA ALEGAŢIILOR
34. Curtea consideră că alegaţiile companiilor reclamante în baza art. 6 § 1 din Convenţie; art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi art. 13 ridică probleme de drept şi de fapt care sunt suficient de serioase ca aprecierea lor să depindă de examinarea fondului cauzei şi nu au fost stabilite careva temeiuri pentru a le declara inadmisibile. Prin urmare, Curtea declară aceste alegaţii admisibile. Potrivit deciziei sale de a aplica articolul 29 § 3 din Convenţie (a se vedea paragraful 4 supra), Curtea se va pronunţa imediat asupra fondului acestor alegaţii.
II. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 6 § 1 DIN CONVENŢIE
A. Referitor la neexecutarea hotărîrii din 31 martie 1998 în privinţa Triplu-Tudor S.R.L.
35. Compania reclamantă se plînge de încălcarea drepturilor sale garantate de art. 6 din Convenţie în urma neexecutării hotărîrii definitive în favoarea sa.
36. Guvernul a susţinut că executarea hotărîrii din 31 martie 1998 nu a fost posibilă din cauza conduitei companiei, şi anume ea nu a îndeplinit condiţiile prevăzute de Hotărîrea Guvernului nr. 533 (a se vedea paragrafele 8 şi 31 supra) şi nu a prezentat anumite documente la Camera Înregistrării de Stat pentru a o re-înregistra.
37. Problemele ridicate de compania reclamantă sunt identice cu cele care au dus la constatarea încălcării art. 6 în cauzele Prodan (citată supra, § 56) şi Sîrbu şi alţii contra Moldovei (nr. 73562/01, 73565/01, 73712/01, 73744/01, 73972/01 şi 73973/01, § 27, 15 iunie 2004).
38. Curtea nu poate să accepte argumentele prezentate de Guvern, din moment ce compania reclamantă a îndeplinit condiţiile prevăzute de decizia Guvernului nr. 533 şi Serviciul a înregistrat modificările din documentele statutare ale societăţii reclamante (a se vedea paragrafele 8 şi 9, supra). Curtea notează că la 24 ianuarie 2001 Serviciul a executat parţial hotărîrea din 31 martie 1998. Totuşi, compania reclamantă nu a putut prezenta Camerei Înregistrării de Stat originalul certificatului de înregistrare pentru că acesta nu avea nici o valoare fără contrasemnarea Ministerului Finanţelor (a se vedea paragraful 18, supra). La fel se menţionează că Guvernul s-a referit la evenimente produse cu doi ani şi jumătate după ziua cînd hotărîrea în favoarea societăţii reclamante devenise definitivă şi la acel moment aceasta deja trebuia să fie executată (a se vedea Prodan, citată supra, § 55).
39. Prin urmare, Curtea constată, întemeindu-se pe motivele expuse detaliat în hotărîrile sus-indicate, că neexecutarea hotărîrii definitive din 31 martie 1998 constituie o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenţie.
B. Pretinsa încălcare a articolului 6 § 1 din Convenţie în privinţa Tudor-Auto S.R.L.
1. Referitor la neexecutarea hotărîrii din 31 martie 1998
40. Compania reclamantă se plînge că faptul neexecutarii în perioada între 31 martie 1998 şi 31 martie 2005 a hotărîrii definitive adoptate în favoarea sa constituie o încălcare a drepturilor sale garantate de art. 6 din Convenţie.
41. Guvernul înaintează aceleaşi argumente în justificarea neexecutării hotărîrii definitive în favoarea Triplu-Tudor S.R.L. (a se vedea paragraful 36 supra).
42. Curtea nu găseşte nici un motiv să se îndepărteze la abordarea admisă în privinţa Triplu-Tudor S.R.L. (a se vedea paragrafele 37-39 supra). Totuşi, Curtea consideră că neexecutarea hotărîrii este strîns legată de revizuirea ulterioară a procesului. Prin urmare, relevanţa neexecutării va fi luată în considerare la aprecierea în ansamblu a procesului care s-a încheiat cu anularea hotărîrii din 31 martie 1998 (a se vedea Istrate c. Moldovei, nr. 53773/00, § 43; 13 iunie 2006).
2. Referitor la anularea hotărîrii din 31 martie 1998 în privinţa Tudor-Auto S.R.L.
43. Compania reclamantă se plînge că anularea hotărîrii din 31 martie 1998 a constituit o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenţie.
44. Guvernul susţine că revizuirea constituie o cale efectivă de a contesta o hotărîre judecatorească atunci cînd fapte noi au fost descoperite după ce aceasta a devenit definitivă. Drept exemplu s-a indicat practica Curţii Internaţionale de Justiţie care poate să-şi revizuiască hotărîrile dacă fapte sau circumstanţe noi, de o importanţă decisivă, au fost descoperite după adoptarea hotărîrii. Cererea de revizuire poate fi făcută timp de 6 luni începînd cu ziua în care faptele sau circumstanţe noi au fost descoperite, însă nu mai tîrziu de zece ani de la data adoptării hotărîrii.
45. O situaţie similară este sesizată şi în Regulamentul Curţii Europene a Drepturilor Omului. Dacă fapte noi au fost descoperite în legătură cu o cauză deja a fost examinată, ce ar putea avea o influenţă decisivă asupra soluţionării, care în mod normal nu erau ori nu puteau fi cunoscute,,, o parte poate solicita Curţii revizuirea hotărîrii, timp de şase luni după ce a aflat despre noi circumstanţe.
46. Guvernul a făcut trimitere şi la recomandarea Comitetului de Miniştri conform căreia Guvernele statelor membre sunt sfătuite să garanteze o procedură de revizuire şi redeschidere a cauzelor (proceselor).
47. La 31 martie 2005, Curtea Supremă de Justiţie a casat hotărîrea din 31 martie 1998 admiţînd cererea de revizuire depusă de T.P. la 6 octombrie 2003. Curtea Supremă nu a luat în consideraţie termenul de trei luni oferit părţilor pentru a depune o cerere de revizuire, deşi Curtea de Apel Economică a respins cererea ca fiind depusă cu expirarea termenului prevăzut de lege (a se vedea paragraful 23 supra).
48. Problemele ridicate de părţi sunt similare celor examinate de Curte în cauzele Popov (nr.2) (citată supra, §§ 52 şi 53) şi Oferta Plus S.R.L. c. Moldovei (nr. 14385/04, § 106, 19 decembrie 2006), în care deja s-a constatat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenţie. Din momentul în care Guvernul nu a prezentat nici un argument convingător că situaţia este diferită în prezenta cauză, Curtea nu vede nici un motiv să-şi revadă poziţia abordată în cauzele sus-menţionate .
3. Concluzia referitor la echitatea procesului în privinţa Tudor-Auto S.R.L.
49. Curtea reiterează că în perioada între 15 aprilie 1998 şi 31 martie 2005 autorităţile moldoveneşti nu au luat măsuri adecvate întru executarea hotărîrii definitive din 31 martie 1998.
50. Posterior, prin admiterea cererii de revizuire depusă de T.P. cu expirarea termenului prevăzut de lege, Curtea Supremă de Justiţie a încălcat principiul securităţii raporturilor juridice, precum şi „dreptul la un tribunal” al companiei reclamate, respectiv şi dreptul la un proces echitabil prin prisma articolul 6 § 1 din Convenţie (a se vedea Popov (nr. 2), citat supra, §§ 52 şi 53).
51. Neexecutarea hotărîrii, însoţită ulterior cu revizuirea incorectă a procedurii care s-a finalizat cu anularea hotărîrii, indică asupra privării companiei reclamante de marea majoritatea beneficiilor unei hotărîri executorii, timp de zece ani.
52. Avînd în vedere toate aceste circumstanţe şi apreciind în ansamblu procesul, Curtea conchide că nu s-au respectat garanţiile unui proces echitabil enunţate în articolul 6 § 1 din Convenţie.
53. Prin urmare, articolul 6 § 1 din Convenţie a fost încălcat.
III. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL NR. 1 LA CONVENŢIE ÎN PRIVINŢA COMPANIILOR RECLAMANTE
54. Curtea reiterează că obligaţia recunoscută printr-o hotărîre judecătorească poate fi privită ca un „bun” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea cu privire la alte autorităţi, Burdov c. Rusiei, nr. 59498/00, § 40; ECHR 2002-III, şi cauzele citate în ea). Mai mult ca atît, cu referinţă la Tudor-Auto S.R.L., anularea unei astfel de hotărîri, după ce ea a devenit definitivă şi executorie, constituie o ingerinţă în dreptul beneficiarului hotărîrii la folosinţă neîngrădită a proprietăţii (a se vedea Brumărescu c. României [MC], nr. 28342/95, § 74, ECHR 1999-VII).
55. Curtea notează că Triplu-Tudor S.R.L. şi Tudor-Auto S.R.L. au avut fiecare solicitări executabile în baza hotărîrii din 31 martie 1998, care pînă la 31 martie 2005 şi în prezent a rămas neexecutată. Reiese că imposibilitatea companiilor reclamante de a obţine executarea hotărîrilor şi eliberarea certificatelor de înregistrare, care le-ar fi permis să-şi continue activitatea în domeniul asigurărilor, constituie o ingerinţă în dreptul lor la proprietate, aşa cum el este prevăzut de primul paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie. În cazul Tudor-Auto S.R.L., situaţia a fost afectată prin anularea hotărîrii din 31 martie 1998. Avînd în vedere concluziile în ce priveşte aplicarea articolului 6 (a se vedea paragrafele 39 şi 53 supra) Curtea consideră că autorităţile moldoveneşti nu au stabilit un just echilibru între interesele companiilor reclamante şi celelalte interese implicate.
56. Prin urmare, articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie a fost încălcat.
IV. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 13 ÎN CORELAŢIE CU ARTICOLUL 6 § 1 DIN CONVENŢIE
57. Companiile reclamante se plîng despre absenţa unei căi de atac efective pentru a contesta neexecutarea hotărîrii definitive în favoarea lor.
58. Guvernul susţine că companiile reclamante urmau să înainteze o acţiune civilă împotriva executorului judecătoresc în temeiul articolului 20 din Constituţie şi articolului 426 din Cod de Procedură Civilă abrogat („CPC abrogat”).
59. Curtea reiterează că articolul 13 garantează o cale efectivă de atac în faţa autorităţilor naţionale pentru presupusa violare a drepturilor sale şi examinarea cauzei sale într-un termen rezonabil în corespundere cu cerinţele art.6 (a se vedea Kudla c.Poloniei [GC], nr. 30210/96, § 156; ECHR 2000-XI). Curtea statuează că articolul 13 impune specificarea unui remediu intern care ar obliga autorităţile naţionale competente să examineze fondul unei cereri în baza Convenţiei şi să acorde o satisfacţie echitabilă, deşi statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere în privinţa modului în care ele îşi reglementează obligaţiile în legătură cu această dispoziţie (a se vedea Chahal c. Marii Britanii, 156 noiembrie 1996, § 145, Culegere de Hotărîri şi Decizii 1996-V). Remediul cerut de articolul 13 trebuie să fie „efectiv” în fapt şi în drept. Totuşi, un astfel de remediu este cerut doar pentru cererile care pot fi considerate ca fiind „admisibile” prin prisma Convenţiei (a se vedea Metropolia Basarabiei şi alţii c. Moldovei, nr. 45701/99, § 137; ECHR 2001-XII).
60. Curtea notează că ea a examinat deja argumentele prezentate de Guvernul pîrît în privinţa articolului 426 din CPC abrogat. Curtea a reţinut „chiar admiţînd faptul că petiţionarul ar fi acţionat în judecată cu o plîngere contra executorului judecătoresc obţinînd o hotărîre judecătorească privitor la nelegitimitatea neexecutării hotărîriii potrivit legislaţiei naţionale, prin aceasta nu s-ar fi obţinut nimic nou, unica problemă în discuţie ar fi fost un alt titlu executor” (a se vedea Popov c. Moldovei (nr. 1), nr. 74153/01, § 32; 18 ianuarie 2005). Curtea nu vede nici un motiv de a reexamina concluzia respectivă în cauzele de faţă.
61. Din aceleaşi motive, Curtea consideră că articolul 20 din Constituţie, care prevede în general dreptul de acces la justiţie, nu i-a oferit reclamantului un remediu efectiv. Odată ce decizia Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2000 „cu privire la aplicarea de către instanţele naţionale a anumitor prevederi din Convenţia europeană privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în practica judiciară” îi permitea reclamantului să se bazeze direct pe prevederile Convenţiei în faţa instanţelor naţionale, o astfel de invocare n-ar fi rezultat cu nimic altceva decât „cu emiterea unui alt titlu executoriu ce ar permite executorului judecătoresc să pună în executare hotărârea judecătorească”. (a se vedea Lupacescu şi alţii c. Republicii Moldova, nr. 3417/02, 5994/02, 5742/03, 58365/02, 8693/03, 31976/03, 13681/03 şi 32759/03, § 17, din 21 martie 2006).
62. Astfel, s-a admis o încălcare articolului 13 din Convenţie prin lipsa unui recurs efectiv la nivel naţional pentru contestarea neexecutării hotărîrilor judiciare definitive.
V. APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENŢIE
63. Articolul 41 din Convenţie prevede:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă”.
64. Companiile reclamante Tudor-Auto SRL şi Triplu-Tudor SRL au solicitat 119 840 000 lei (7 531 186 Euro) şi, respectiv, 291 039 000 lei (18 289 961 Euro) cu titlu de prejudiciu material suportat în rezultatul neexecutării hotărîrilor definitive pronunţate în favoarea acestora şi din cauza imposibilităţii activării în calitate de companii de asigurare fără certificate de înregistrare. Ele s-au bazat pe două concluzii financiare din 7 decembrie 1998 care au fost întocmite de către Laboratorul Central de Cercetări Ştiinţifice în Domeniul Expertizelor Judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei („Laboratorul”) la solicitarea Judecătoriei Economice de circumscripţie Chişinău în ambele proceduri distincte. Sumele au fost calculate prin asumarea anilor pe parcursul cărora acestea nu au putut activa în domeniul asigurărilor şi aprecierea venitului ratat în perioada de 2 aprilie 1997 – 16 aprilie 1998 calculat de Laborator.
65. Metoda calculării venitului ratat în cazul ambelor companii a constituit în determinarea creşterii medii a activelor companiilor prin luarea în consideraţie a mediei de 132.2 % rezultată din alte activităţi ale companiilor de asigurări. Ulterior, s-a luat în consideraţie pierderile care ar fi putut fi suportate pe parcursul unui an. Valoarea finală a fost înmulţită, în ambele cazuri, la valoarea cea mai înaltă a ratei a inflaţiei pentru anul 1997 care varia între 1.7 % şi 3,7 %, şi inflaţia pentru luna martie 1998, care constituia 5.3 %.
Astfel, în ceea ce priveşte compania Tudor-Auto SRL, valoarea activelor acesteia de 700 000 lei ar fi crescut pînă la 925 400 lei. Pierderile medii ar fi diminuat creşterea anuală a activelor sale pînă la 462 700 lei. În prima versiune, suma de 462 700 lei a fost înmulţită la coeficientul inflaţiei de 3.7, obţinîndu-se suma de 17 120 000 lei (1 968 077 Euro). În cea de-a doua versiune suma de 462 700 lei a fost înmulţită la coeficientul inflaţiei de 5.3, obţinîndu-se suma de 24 523 000 lei (2 819 110 Euro).
În ceea ce priveşte compania Triplu-Tudor SRL, valoarea activelor sale de 1 700 000 lei ar fi crescut pînă la 2 247 400 lei. Pierderile medii ar fi diminuat creşterea anuală a activelor sale pînă la 1 123 700 lei. În prima versiune, suma de 1 123 700 lei a fost înmulţită la coeficientul inflaţiei de 3.7, obţinându-se 41 577 000 lei (4 779 600 Euro). În cea de-a doua versiune, suma de 1 123 700 lei a fost înmulţită la coeficientul inflaţiei de 5.3, obţinîndu-se suma de 59 556 000 lei (6 846 426 Euro).
66. Cu toate acestea, companiile reclamante au considerat că anume sumele mai mici rezultate în prima versiune urmează a fi luate în consideraţie de Curte şi înmulţite la numărul anilor de neexecutare.
67. În partea ce ţine de prejudiciul moral, companiile reclamante au susţinut că în eventualitatea în care acestora li se va acorda o compensaţie cu titlu de prejudiciu material, ele nu vor pretinde la nici un fel de compensaţie cu titlu de prejudiciu moral. Cu toate acestea, Tudor-Auto SRL a solicitat suma de 25 000 Euro în calitate de prejudiciu moral suferit în rezultatul anulării ilegale a hotărîrii din 31 martie 1998 (a se vedea § 48 mai sus).
68. De asemenea, avocaţii companiilor reclamante au solicitat achitarea în beneficiul acestora a sumei de 75 Euro pentru traducerea actelor şi alte cheltuieli, precum şi a sumei de 2000 Euro pentru costurile legate de reprezentarea în faţa Curţii.
69. Guvernul a afirmat că sumele solicitate de companiile reclamante cu titlu de prejudiciu material sunt exagerate. El a contestat, în primul rînd, pertinenţa rapoartelor de expertiză, susţinînd că acestea au fost elaborate în cadrul unei proceduri nelegate de cauzele de faţă. De asemenea, Guvernul a contestat soluţia de a lua în consideraţie cea mai înaltă rată a inflaţiei şi nu pe cea mai joasă. Bazîndu-se pe o scrisoare a Ministerului Finanţelor, de Guvern s-a indicat asupra comiterii unei erori în înmulţirea creşterilor anuale ale activelor companiilor la coeficienţii inflaţiei de 3.7 şi 5.3, iar în vederea calculării creşterii procentuale sumele trebuiau să fie înmulţite cu 0.037 şi, respectiv, 0.053. Ca urmare, aceasta a dus la o creştere artificială a valorilor.
70. În al doilea, rînd, Guvernul a prezentat o informaţie privind dinamica pieţii asigurărilor în Republica Moldova. Aceasta elucida precum că în anul 1997 venitul general a pieţei asigurărilor a crescut cu 51.1 %, pe cînd în anul 1998 s-a redus cu 9% şi ulterior, abia în anul 2000, iarăşi a crescut cu 20.5%. Guvernul a prezentat şi date statistice potrivit cărora piaţa asigurărilor a fost extrem de instabilă astfel încît unele companii au putut suporta anumite pierderi, iar alte societăţi de asigurări mai mari au putut avea un venit de la 50.6% pînă la 253.3 %. Astfel, Guvernul a susţinut că rapoartele prezentate de către companiile reclamante erau speculative.
71. În final, Guvernul a informat Curtea despre faptul că în vederea determinării sumei prejudiciului material suportat de companiile reclamante acesta a dispus o evaluare economică şi contabilă efectuată de Centrul Naţional de Expertiză Judiciară din subordinea Ministerului Justiţiei („Centrul Naţional”). În acest sens, doi experţi din cadrul Centrului Naţional au fost numiţi pentru determinarea venitului ratat al companiilor reclamante pentru anul 1997.
72. În raportul din 21 septembrie 2005 experţii au calculat venitul ratat pentru 1997 al companiei Tudor-Auto SRL a constituit 10 854 lei (1 247 Euro) iar cel al companiei Triplu-Tudor SRL - 168 902 lei (19 416 Euro).
73. În ceea ce priveşte cererea de acordare a prejudiciului moral, Guvernul consideră cuantumul solicitat drept excesiv şi a susţinut că suma de 1000 Euro ar fi suficientă pentru compensarea prejudiciului moral suportat de compania Tudor-Auto SRL.
74. Guvernul, de asemenea, a contestat suma solicitată pentru reprezentare în faţa Curţii considerînd-o excesivă şi ireală, dacă este privită prin prisma situaţiei economice din ţară şi prin cea a valorii unui salariu mediu lunar.
75. Ţinînd cont de circumstanţele specifice cauzei, Curtea nu se consideră pregătită pentru aplicarea articolului 41 din Convenţie şi luarea unei decizii în acest sens. În consecinţă, se decide rezervarea acestei chestiuni şi fixarea unei proceduri ulterioare oferind posibilitatea încheierii unui acord de reglementare amiabilă între statul reclamat şi companiile reclamante (articolul 75 § 1 din Regulamentul Curţii).
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA ÎN UNANIMITATE
1. Declară cererile admisibile;
2. Hotărăşte că prin neexecutarea hotărîrii judecătoreşti definitive în favoarea companiei Triplu-Tudor SRL a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenţie;
3. Hotărăşte că prin neexecutarea hotărîrii judecătoreşti definitive în favoarea companiei Tudor-Auto SRL şi anularea ulterioară a acesteia a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenţie;
4. Hotărăşte că prin neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti pronunţate în favoarea companiilor reclamante a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenţie;
5. Hotărăşte că avut loc o încălcare a articolului 13 din Convenţie şi anume lipsa remediilor efective în ceea ce priveşte plîngerile companiilor reclamante privind neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lor;
6. Hotărăşte
(a) în chestiunea aplicării articolului 41 din Convenţie, Curtea nu este gată pentru adoptarea deciziei; astfel,
(b) rezervă această chestiune;
(c) invită Guvernul Moldovei şi companiile reclamante să prezinte Curţii, în decursul următoarelor trei luni, observaţiile în scris în acest sens, în particular să notifice Curtea despre orice acord la care pot conveni părţile;
(d) instituie o procedura ulterioară şi împuterniceşte Preşedintele Camerei să o fixeze în caz de necesitate.
Întocmită în limba engleză şi comunicată în scris la 9 decembrie 2008 în conformitate cu Regula 77 § 2 şi 3 din Regulamentul Curţii.
Lawrence Early Nicolas Bratza Grefier Preşedinte
| ← SC Concept Ltd Srl si Manole contra Romaniei - Termen rezonabil... | Megadat com SRL contra Moldovei - Neprelungirea licenţei → |
|---|
