Elsholz contra Germaniei - Viaţă familială Definirea noţiunii
| Comentarii |
|
CEDO, Marea Cameră, hotărârea Elsholz versus Germania, 13 iulie 2000, 25735/94
Noţiunea de familie, astfel cum este înţeleasă în sensul acestei dispoziţii, nu se limitează la relaţiile fondate pe un mariaj şi poate îngloba şi altfel de legături familiale factuale, atunci când părţile coabitează în afara unui mariaj.
Reclamantul este tatăl lui C., copil născut în afara căsătoriei la 13 decembrie 1986, în urma unei relaţii de concubinaj pe care reclamantul a avut-o din 1985 cu mama copilului. În iunie 1988, mama acestuia a plecat de la domiciliu împreună cu C. Cu toate astea, reclamantul a continuat să îşi vadă copilul până în iulie 1991, petrecându-şi mai multe vacanţe împreună cu el şi cu mama sa. Ulterior, până la data prezentei hotărâri, reclamantului nu i s-a mai permis să îşi vadă copilul.
În decembrie 1991, ascultat de către un funcţionar al oficiului pentru minori, C. a afirmat că nu mai doreşte să îşi vadă tatăl. Pe baza acestei declaraţii, o instanţă de judecată a respins în decembrie 1992 cererea reclamantului de acordare a unui drept de vizită, considerându-se că nu este favorabil bunăstării copilului ca acesta să mai aibă raporturi cu tatăl său. Ulterior, instanţa a respins o nouă cerere a reclamantului, după ce l-a ascultat pe copil vreme de circa două ore, pe motiv că acordarea unui drept la vizită în ciuda opoziţiei mamei minorului riscă să primejduiască dezvoltarea acestuia. Recursul reclamantului a fost respins.
Art. 8. Viaţă familială. Curtea aminteşte că noţiunea de familie, astfel cum este înţeleasă în sensul acestei dispoziţii, nu se limitează la relaţiile fondate pe un mariaj şi poate îngloba şi altfel de legături familială factuale, atunci când părţile coabitează în afara unui mariaj. Un copil născut dintr-o astfel de relaţie este integrat de plin drept acestei celule familiale de la naşterea sa şi prin însuşi faptul naşterii. Aşadar, între copil şi părinţii săi există o legătură constitutivă a unei vieţii familiale. Curtea aminteşte, de asemenea, că pentru un părinte şi copilul său, a fi împreună reprezintă un element fundamental al vieţii familiale, chiar dacă relaţia între părinţi a fost ruptă, iar măsurile interne care interzic o astfel de relaţie constituie o ingerinţă în dreptul la viaţă familială. O astfel de ingerinţă constituie o violare a art. 8, mai puţin atunci când ingerinţa este prevăzută de lege, vizează un scop legitim şi este necesară într-o societate democratică pentru atingerea acelui scop. În speţă, primele două condiţii sunt îndeplinite fără discuţii, astfel încât unica problemă care se ridică este cea a necesităţii măsurii litigioase. În opinia Curţii, această implică, între altele, ca reclamantul să fi jucat un rol suficient de important în cadrul procedurii, astfel încât să se poată asigura şi protejarea intereselor sale. Curtea a constatat că instanţele interne au judecat litigiul fără citarea reclamantului şi au refuzat să dispună efectuarea unei expertize psihologice independente, motiv pentru a considerat că implicarea reclamantului a fost insuficientă în cadrul procedurii. În consecinţă, Curtea a constatat că instanţele naţionale şi-au depăşit marja de apreciere, iar art. 8 a fost violat.
| ← GMB si KM contra Elvetia - Interdicţia copilului de a purta... | Gnahore contra Franţei - Obligatiile statului la luarea... → |
|---|
