Pitkevich contra Rusiei - Judecator Exprimarea unor opinii Afectarea impartialitatii Consecinte
| Comentarii |
|
CEDO, secţia II, decizia Pitkevich c. Federaţia Rusă, 8 februarie 2001, 47936/99
Datorită funcţiei sale, un judecător trebuie să aibă o anumită reticenţă în exprimarea unor idei care ar putea să îi afecteze prezumţia de imparţialitate.
Reclamanta este membru al unei secte religioase, care aparţine Uniunii ruse a Bisericilor creştine evanghelice. Reclamanta a fost judecător, iar în martie 1997 a fost acuzată de persoana care urma să fie numită primar al localităţii de prozelitism religios. Ulterior, o asociaţie de judecători a formulat o acţiune disciplinară împotriva sa pe acelaşi motiv. O comisie compusă din patru judecători a decis demiterea ei din funcţie pe motiv că aceasta a adus atingere reputaţiei profesiei de judecător şi că s-a folosit de funcţia sa pentru a face prozelitism.
Art. 10. Reclamanta a fost revocată din funcţie pentru că şi-a exprimat convingerile religioase în exerciţiul funcţiilor sale judiciare, ceea ce constituie o ingerinţă în libertatea sa de exprimare. Curtea a constatat că ingerinţa a fost prevăzută de lege şi viza protejarea autorităţii puterii judiciare. În raport de necesitatea măsurii într-o societate democratică, Curtea a constatat că situaţia reclamantei a fost examinată în mai multe instanţe disciplinare compuse din judecători şi toţi au ajuns la acelaşi concluzii. Nimic din datele dosarului nu indică că autorităţile ar fi dat dovadă de incompetenţă sau rea-credinţă în stabilirea stării de fapt. Mai multe mărturii şi plângeri au permis să se constate că reclamanta a recrutat în principal colegi de aceeaşi confesiune religioasă, s-a rugat în public în timpul şedinţei de judecată, ceea ce a atras prelungirea judecării unor dosare şi depunerea mai multor cereri de recuzare contra reclamantei. Acest comportament a fost judecat ca fiind contrar exigenţelor inerente exercitării funcţiei judiciare şi a condus la concedierea reclamantei. Curtea a constatat că aceste motive au vizat strict activităţile oficiale ale reclamantei şi nu exprimarea unor idei în sferă privată. Curtea a considerat că reclamanta şi-a încălcat obligaţiile legale de judecător şi adus atingere imparţialităţii de care trebuie să se bucure un magistrat. Astfel, se poate constata că autorităţile au avut motive suficiente şi pertinente pentru a justifica concedierea reclamantului.
| ← Ibrahim Aksoy contra Turciei - Apologia violentei Legitimitatea... | Jerusalem contra Austria - Dezbatere politică Acuzaţii grave... → |
|---|
