CEDO, secţia II, hotărârea Guillemot c. Franţa, 20 decembrie 2005, 21922/03
Audierea ca martor, în faţa instanţei de apel, a unei persoane care fusese trimisă în judecată pentru aceeaşi infracţiune şi achitată poate ridica anumite probleme sub aspectul art. 6.
La 5 decembrie 1994, fiul reclamantei şi a lui J. D. a decedat la vârsta de 2 luni. Potrivit expertizelor realizate, copilul a fost victima unei fracturi a membrelor în primele trei săptămâni de viaţă, a unei fracturi craniene cu circa 15 zile înainte de decesul său şi a mai multor contuzii craniene. Reclamanta a fost condamnată în primă instanţă la 15 ani de închisoare, în timp ce J. D. a fost achitat. Reclamanta a formulat apel. În faţa curţii de apel, J. D. a fost audiat de mai multe ori în calitate de martor. Apelul reclamantei a fost admis doar cu privire la cuantumul pedepsei, care a fost redus la 10 ani.
Art. 6. Accesul la justiţie. Curtea a amintit că art. 6 nu garantează dreptul unei persoane de a declanşa un proces penal contra unei persoane. În consecinţă, dreptul de acces la justiţie nu permitea reclamantei să formuleze un apel contra deciziei de achitare a unui coacuzat.
Echitabilitatea procedurii. Curtea a considerat că audierea ca martor, în faţa instanţei de apel, a unei persoane care fusese trimisă în judecată pentru aceeaşi infracţiune şi achitată poate ridica anumite probleme sub aspectul art. 6. Totuşi, Curtea a constatat că reclamanta şi avocatul său au avut de mai multe posibilitatea să îl interogheze pe J. D. şi să conteste credibilitatea afirmaţiilor acestuia. De aceea, Curtea a considerat că art. 6 nu a fost violat.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Guillemot contra Franţei - Dreptul la tăcere. Condiţii.
