Lopes Gomes Da Silva contra Portugaliei - Discurs politic Campanie electorala Judecati de valoare Interes public
| Comentarii |
|
CEDO, secţia IV, hotărârea Lopes Gomes Da Silva c. Portugalia, 28 septembrie 2000, 37698/97
Discursul politic nu poate restricţionat decât din cauza imperioase.
Reclamantul era jurnalist şi directorul cotidianului de largă difuzare Publico. În iunie 1993, acest cotidian a publicat un articol potrivit căruia Partidul popular i-a cerut dlui. Silva Resende, avocat şi jurnalist, să candideze la alegerile municipale din Lisabona. Aceeaşi informaţie a fost dată, de asemenea, şi de către o agenţie de ştiri portugheză. Pe aceeaşi pagină, reclamantul a publicat un editorial extrem de critic la adresa acestei candidaturi prezentând, pentru a-şi justifica criticile, mai multe extrase din articole recente ale dlui. Silva Resende. În urma publicării editorialului în discuţie, dl. Silva Resende a depus o plângere penală pentru calomnie prin presă împotriva reclamantului. Instanţa a pronunţat condamnarea reclamantului la o pedeapsă cu amenda şi la plata de daune interese, pe motiv că folosirea unor expresii precum „grotesc” sau „grosier” constituie proferarea de simple insulte care depăşesc limitele libertăţii de exprimare şi nu pot fi înţelese ca referindu-se exclusiv la gândirea politică a persoanei vizate, ci şi la persoana acesteia din urmă.
În drept.
Art. 10. Cu privire la necesitatea condamnării reclamantului într-o societate democratică, Curtea a constatat că editorialul reclamantului viza comentarea unei noutăţi privind candidatura unei persoana la primăria Lisabonei, referindu-se în egală măsură şi la ideologia politică şi ideologică a acesteia, precum şi la strategia politică a Partidului popular. În opinia Curţii, un astfel de articol constituie, în mod vădit, partea dezbaterii politice asupra unor chestiuni de interes general, domeniu în care restricţiile privind libertatea de exprimare implică o interpretare strictă. Chiar dacă expresiile folosite de către reclamant pot fi considerate ca fiind polemice, ele nu pot fi considerate ca fiind un atac la persoană gratuit, întrucât reclamantul le-a dat o explicaţie obiectivă. În astfel de situaţii, este inevitabil ca invectiva politică să nu privească în egală măsură şi planul personal.
Curtea a considerat că, dacă reclamantul şi-ar fi exprimat astfel de opinii fără niciun fel de bază factuală, acestea ar fi putut fi considerate ca fiind excesiv de dure. În speţă, nu este însă cazul, ţinând cont de faptul că reclamantul a scris făcând apel la citate din articole ale dlui. Silva Resende, care, la rândul lor, erau extrem de incisive, provocatoare şi în niciun caz lipsite de termeni polemici. Curtea a considerat că, răspunzând de o manieră indirectă acelor articole, reclamantul nu a încălcat regulile profesiei de jurnalist, permiţând cititorilor să îşi formeze propria opinie confruntând cele scrise în editorialul său cu cele scrise de către persoana atacată. Curtea a considerat, în raport de proporţionalitatea sancţiunii, că, în astfel de cazuri, ceea ce contează nu este caracter insignifiant al pedepsei pronunţate, ci însăşi faptul condamnării, care afectează libertatea presei de o manieră incompatibilă cu o societate democratică. De aceea, art. 10 a fost violat.
| ← Tele 1 Privatfernseh GmbH contra Austriei - Refuz de autorizare... | Ibrahim Aksoy contra Turciei - Apologia violentei Legitimitatea... → |
|---|
