Concedierea unui ofiţer supraveghetor care lucra cu delincvenţi sexuali pentru angajarea în activităţi sado-masochiste într-un club de noapte şi pe Internet: inadmisibilă.
Cauza PAY împotriva Regatului Unit (nr. 32792005), hotărârea din 16 septembrie 2008 [Secţia a IV-a]
Din 1983 reclamantul a fost angajat ca ofiţer supraveghetor al delincvenţilor sexuali. În 2000, angajatorul său a recepţionat un fax prin care se susţinea că o organizaţie, al cărei preşedinte ar fi fost reclamantul, avea legătură cu furnizarea şi vânzarea de produse sado-masochiste şi cu organizarea de spectacole BDSM. Faxul includea o fotografie a reclamantului, purtând o mască, împreună cu două femei semi-nud. în urma unei investigaţii, s-a stabilit că organizaţia în cauză era de asemenea înregistrată la adresa reclamantului şi că website-ul său includea link-uri către un număr de site-uri BDSM, inclusiv un website ce făcea reclamă unor evenimente ce aveau loc la un club privat local şi implicau dominarea masculină. Website-ul conţinea de asemenea fotografii semi-nud ale reclamantului practicând astfel de acte. Reclamantul a fost imediat suspendat, deoarece angajatorul avea motive să creadă că aceste activităţi ar fi incompatibile cu rolul său de ofiţer supraveghetor. În urma procedurilor disciplinare, reclamantul a fost concediat. Deşi activităţile sale nu încălcau legea penală, faptul că materialele ce atestau aceste activităţi erau publice era incompatibil cu poziţia sa de ofiţer supraveghetor ce lucra cu delincvenţi sexuali. Apelurile ulterioare ale reclamantului au fost respinse.
Inadmisibilitate: în primul rând, Curtea a examinat dacă legăturile reclamantului cu organizaţia respectivă reprezentau o parte a vieţii sale private în sensul art. 8. Pe de o parte, conţinutul actelor reclamantului a fost arătat pe Internet şi el însuşi a recunoscut că aspectul public al activităţii sale era o parte fundamentală a exprimării sale sexuale. Pe de altă parte, era adevărat că activităţile sale au avut loc în cadrul unui club privat frecventat de persoane cu preocupări asemănătoare şi că fotografiile publicate erau anonime. În astfel de circumstanţe, Curtea a presupus, fără a lua o decizie finală în chestiune, că art. 8 era aplicabil cauzei reclamantului. Mai departe, a privit demiterea reclamantului ca fiind o ingerinţă în drepturile sale protejate de acest articol. În ceea ce priveşte proporţionalitatea acesteia, Curtea a reiterat că un angajat are faţă de angajatorul său o obligaţie de loialitate, rezervă şi discreţie. Având în vedere natura sensibilă a muncii reclamantului, era important ca delincvenţii sexuali aflaţi sub supravegherea sa să-şi păstreze respectul faţă de el. Prin urmare, autorităţile naţionale nu şi-au depăşit marja de apreciere în ceea ce priveşte limita până la care cunoaşterea publică a activităţilor sexuale ale reclamantului putea aduce atingere abilităţilor sale de a-şi îndeplini efectiv îndatoririle. În ceea ce priveşte posibilitatea angajatorului reclamantului de a dispune măsuri mai puţin severe decât concedierea, instanţele interne au observat că reclamantul nu era dornic să modifice relaţia sa cu organizaţia respectivă altfel decât prin ştergerea de pe site-ul său a link-urilor către website-uri sado-masochiste. În asemenea circumstanţe, dat fiind că reclamantul a refuzat să corijeze până şi acele aspecte ale vieţii sale private ce intrau mai degrabă în domeniul public, măsura de care s-a plâns nu a fost disproporţionată: vădit neîntemeiată.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre PAY contra Regatului Unit - Concedierea unui ofiţer supraveghetor care lucra cu delincvenţi sexuali pentru angajarea în activităţi sado-masochiste într-un club de noapte şi pe Internet
