Pullicino contra Maltei - Impartialitate obiectiva Conditii Judecator ce s-a pronuntat cu privire la eliberarea pe cautiune
| Comentarii |
|
CEDO, secţia II, decizia Pullicino c. Malta, 15 iunie 2000, 45441/99
Simplul fapt că un judecător de fond a judecat un recurs contra deciziei de eliberare în cursul procedurii nu este suficient pentru a atrage imparţialitatea sa, câtă vreme obiectul litigiilor este diferit.
Reclamantul este fostul şef al poliţiei. În 1987, guvernul a dispus redeschiderea unei anchete penale care îl privea pe acesta, iar în urma investigaţiilor acesta a fost inculpat pentru mai multe infracţiuni, între care o infracţiune de omor. Înainte de a faza de judecată, instanţa a revocat eliberarea reclamantului pe cauţiune, pe motiv că a încercat să influenţeze un martor. Procesul a suscitat multă vreme un subiect preferat al presei şi a condus la mai multe interviuri cu diverşi politicieni locali. Judecătorul care a prezidat completul de judecată a fost cel ce revocase anterior eliberarea pe cauţiune. În urma procesului, juriul l-a condamnat pe reclamant pentru complicitate la acte de violenţă ce au condus la decesul unei persoane, achitându-l pentru acuzaţia de omor.
Art. 6. Imparţialitatea instanţei. Curtea a considerat că problemele ce au trebuit tranşate în cursul procedurii privind revocarea eliberării provizorii sunt diferite faţă de cele legate de fondul cauzei, câtă vreme nu vizat vinovăţie reclamantului, ci problema de a şti dacă acesta şi-a respectat obligaţiile impuse odată cu eliberarea sa. Astfel, dubiile reclamantului privind parţialitatea judecătorului de fond nu sunt justificate obiectiv.
În raport de mediatizarea procesului, Curtea a considerat că comentariile din presă asupra afacerilor penale nu pot constitui, prin sine, acte de natură să compromită echitabilitatea procedurii. Curtea a considerat că este inevitabil ca un astfel de proces pentru fapte comise de fostul şef al poliţiei să nască dezbateri politice contradictorii, care nu pot fi cenzurate fără a afecta în egală măsura libertatea presei. Indicaţiile pe care judecătorul le-a oferit juriului constituie garanţii împotriva unor prejudecăţi ale membrilor acestuia, cea mai bună probă fiind aceea că reclamantul a fost achitat pentru cea mai gravă infracţiune care i se reproşa. De aceea, art. 6 nu a fost violat.
| ← Yavuz contra Turciei - Independenta judecatorului Critici de... | Tierce şi alţii contra San Marino - Cumul de funcţie... → |
|---|
