SEKANINA contra AUSTRIEI - Decizii judiciare refuzând acuzatului, după achitare, o indemnizaţie pentru detenţia provizorie suferită
| Comentarii |
|
GARANŢIILE SPECIALE PENTRU ACUZAŢI - Prezumţia de nevinovăţie (articolul 6 § 2). Absenta rambursării cheltuielilor şi/sau a indemnizaţiei pentru detenţie provizorie
646. — Cetăţean austriac, dl Karl Sekanina, bănuit că şi-ar fi ucis soţia, face obiectul unor urmăriri penale şi este plasat în detenţie provizorie la 1 august 1985; el rămâne în această situaţie până la 30 iulie 1986. Este judecat pentru omor şi pentru intimidarea unui codeţinut pe care l-ar fi ameninţat cu moartea dacă acesta ar face unele mărturisiri privind omorul. La 30 iulie 1986, Curtea cu juraţi de pe lângă Tribunalul regional din Linz îl achită pe acuzat care este pus imediat în libertate.
Dl Sekanina cere apoi reparaţii pentru prejudiciul material suferit ca urnuire a detenţiei, însă Tribunalul regional din Linz îi respinge cererea la 10 decembrie 1986; în virtutea legislaţiei pertinente, cel în cauză nu are dreptul la o indemnizaţie deoarece rămân importante elemente de suspiciune, cum sunt ameninţările repetate, violenţele şi manifestările de agresivitate, mărturisirile făcute unui codeţinut, satisfacţia manifestată la moartea sofiei şi dificultăţile financiare. Curtea de apel din Linz respinge recursul introdus la 25 februarie 1987 de către Sekanina împotriva deciziei amintite.
647. — în fața Comisiei, pe care o sesizează la 21 aprilie 1987, Sekanina se plânge de o atingere adusă prezumţiei de nevinovăţie, garantată de art. 6 § 2 din Convenţie.
• Hotărârea din 25 august 1993 (Cameră) (seria A nr. 266-A)
648. — în principal, guvernul contesta aplicabilitatea art. 6 § 2. Curtea apreciază că şi în situaţia în care decizia tribunalului din Linz, care refuză indemnizaţia, ar fi fost dată la câteva luni după hotărârea de achitare, ea n-ar fi reprezentat cu nimic mai puţin un corolar, având în vedere legislaţia şi practica austriacă, şi, într-o oarecare măsură, un complement al acesteia; în afară de aceasta, deşi într-o formaţie diferită, acelaşi tribunal a luat decizia respectivă sprijinindu se pe dosarul Curţii cu juraţi. Art. 6 § 2 se aplică deci în speţă (unanimitate).
Pentru a se asigura de respectarea acestuia din urmă, Curtea se afla în faţa unui exemplu de caz diferit de cele pe care le-a întâlnit deja în dosarele Englert şi Nolkenbockhoff contra Germaniei şi care priveau proceduri finalizate înaintea deciziei definitive asupra fondului. Curtea cu juraţi din Linz l-a achitat pe Sekanina printr-o hotărâre rămasă definitivă. în pofida acestui fapt, jurisdicţiile competente pentru acordarea unei despăgubiri, în conformitate cu art. 2 § 1 b) din legea asupra indemnizării în materie penală, au trecut în revistă bănuielile care apăsau încă asupra celui interesat şi au enumerat în mod explicativ probele pe care se sprijineau. Potrivit opiniei Curţii, se pot expune bănuielile asupra nevinovăţiei unui acuzat până când încheierea urmăririlor penale nu aduce decizia asupra temeiniciei acuzaţiei, dar nu şi după o achitare devenită definitivă. Aşadar s-a încălcat art. 6 § 2 (unanimitate).
649. — în baza art. 50, Curtea respinge cererile de reparaţie ale petiţionarului, ridicându-se la aproximativ 1.000.000 ATS, din cauza lipsei legăturii de cauzalitate între încălcarea constatată şi prejudiciul pretins (unanimitate).
Pentru cheltuielile de judecată şi taxe în faţa jurisdicţiilor austriece şi a organelor Convenţiei, ea alocă, în echitate, dlui Sekanina 110.000 ATS (unanimitate).
| ← NOLKENBOCKHOFF contra GERMANIEI - Decizii judiciare punând... | SALABIAKU contra FRANŢEI - Punerea în libertate a unui... → |
|---|
