Art. 35 Codul muncii Încheierea contractului individual de muncă

CAPITOLUL I
Încheierea contractului individual de muncă

Art. 35

(1) Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiţi sau la acelaşi angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea.

(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) situaţiile în care prin lege sunt prevăzute incompatibilităţi pentru cumulul unor funcţii.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 35 Codul muncii Încheierea contractului individual de muncă




vitalisilona 30.01.2018
am o intrebare nepotul meu a terminat un curs de perfectionare pe masini cnc a angajat o firma prin care a faut cursul si el cu cit ca a depus copia de diploma este tot necalificat de si lucreaza pe o masina de strungar manual ca nu este loc si cica nu a dobindit cunostinta de cnc dar si pe acel utilaj se lucreaza de un calificat si el are si salar de necalificat ce este de facut ca el a semnat un contract ca in ciuda faptului de acest curs este obligat sa lucreze la ei 3 ani altfel are de platit 5 mii de lei
Răspunde
lia 11.07.2012
AM O MARE RUGAMINTE.LUCREZ LA O FIRMA DIN LUNA DECEMBRIE 2011.AZI 11.07.2012 DIN CAUZA FAPTULUI CA SEFUL A URLAT LA MINE MI-AM DAT DEMISIA FARA PREAVIZ .IN CONTRACT E SPECIFICAT PREAVIZUL DE 20 ZILE LUCRATOARE . AM INREGISTRAT DEMISIA LA SECRETARIAT AM O COPIE.
PATROANA REFUZA SA O SEMNEZE SI MA AMENINTA CA INCHIDE CONTRACTUL DISCIPLINAR .MA AFECTEAZA LA PENSIE CUMVA?SAU IN ALT MOD?ASTEPT RASPUNSUL DVS...MULTUMESC
Răspunde
Mihai 11.07.2012
Nu poate desface contractul disciplinar dupa ce v-ati dat demisia. Trebuie sa semneze demisia, daca refuza, este simplu.. apelati la un avocat si o dati in judecata si sigur va plati pentru acest tupeu de a va incalca dreptul de a denunta unilateral contractul de munca.
Răspunde
mihai70 5.05.2012
Expresie a principiului neîngrădirii dreptului la muncă, textul consacră posibilitatea salariaţilor de a desfăşura, în acelaşi timp, mai multe activităţi profesionale, în baza unor contracte individuale de muncă (nu şi a unor contracte civile sau comerciale etc.).

Contractele individuale de muncă pot fi pe durată nedeterminată sau determinată, cu timp normal sau parţial de muncă etc.

Legiuitorul nu limitează numărul contractelor individuale de muncă încheiate de cei ce cumulează mai multe funcţii. Insă, acest număr nu ar putea fi nelimitat. El ar trebui să fie reflectarea bunei-credinţe şi să
Citește mai mult presupună existenţa şi a timpului de odihnă într-o zi sau săptămână de lucru, necesar refacerii forţei de muncă.

Regula este cea a muncii la doi sau mai mulţi angajatori, unde salariatul să exercite funcţii (activităţi, profesii, meserii etc.) identice, asemănătoare ori total diferite, raportat ia pregătirea profesională.

Desigur că astfel munca este posibilă cu condiţia ca salariatul să respecte obligaţia de fidelitate şi de neconcurenţă, să nu-l prejudicieze pe oricare dintre angajatorii săi.

Ca excepţie, cumulul este posibil la acelaşi angajator, prin încheierea cu acesta a două sau mai multe contracte individuale de muncă. Dar, în această ipoteză există interdicţia derivată din reglementarea duratei maxime a timpului de muncă (art. 114 din Codul muncii).

Pentru a nu se eluda dispoziţia potrivit căreia durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare, cel de-al doilea contract individual de muncă etc. trebuie să aibă ca obiect prestarea unei activităţi diferite de cea de bază (exercitată în temeiul contractului individual de muncă principal).

Se înţelege că muncile diferite, prestate la acelaşi angajator trebuie admise şi permise cu respectarea timpului necesar de odihnă al salariatului, prevăzut de lege în interesul căruia pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lui.

Interzicerea prestării mai multor munci, aşa-numitele incompatibilităţi (alin. 2), ţine strict de interpretare.

Ele sunt stabilite prin lege şi îi privesc în special pe demnitari, funcţionari publici, judecători, procurori, avocaţi, notari publici etc., în considerarea statutului lor special, pentru a se asigura independenţa acestora, prestigiul funcţiei, timpul necesar exercitării atribuţiilor în posturile de mare răspundere în care sunt investiţi.
Răspunde