Art. 56 Codul muncii Încetarea de drept a contractului individual de muncă Încetarea contractului individual de muncă
| Comentarii |
|
CAPITOLUL V
Încetarea contractului individual de muncă
SECŢIUNEA 1
Încetarea de drept a contractului individual de muncă
Art. 56
(1) Contractul individual de muncă existent încetează de drept:
a) la data decesului salariatului sau al angajatorului persoană fizică, precum şi în cazul dizolvării angajatorului persoană juridică, de la data la care angajatorul şi-a încetat existenţa conform legii;
b) la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii sau a punerii sub interdicţie a salariatului sau a angajatorului persoană fizică;
c) la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate parţiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare; la data comunicării deciziei medicale asupra capacităţii de muncă în cazul invalidităţii de gradul I sau II;
d) ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractului individual de muncă, de la data la care nulitatea a fost constatată prin acordul părţilor sau prin hotărâre judecătorească definitivă;
e) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare;
f) ca urmare a condamnării la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;
g) de la data retragerii de către autorităţile sau organismele competente a avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei;
h) ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau a unei funcţii, ca măsură de siguranţă ori pedeapsă complementară, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus interdicţia;
i) la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată;
j) retragerea acordului părinţilor sau al reprezentanţilor legali, în cazul salariaţilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 16 ani.
(2) Pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. c)–j), constatarea cazului de încetare de drept a contractului individual de muncă se face în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea acestuia, în scris, prin decizie a angajatorului, şi se comunică persoanelor aflate în situaţiile respective în termen de 5 zile lucrătoare.
Codul muncii (Legea nr. 53/2003) actualizat prin:
- Legea nr. 12/2015 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 — Codul muncii, Monitorul Oficial nr. 52/2015
| ← Art. 55 Codul muncii Încetarea contractului individual de muncă | Art. 57 Codul muncii Încetarea de drept a contractului... → |
|---|
Este firesc să înceteze contractul la dispariţia uneia din părţile sale - persoana fizică ce prestează munca sau a celei beneficiare a acestei munci, precum şi a angajatorului - persoană juridică (prin dizolvare) (lit. a).
Aceeaşi soluţie se impune şi in cazul declarării morţii prin hotărâre judecătorească sau a punerii sub interdicţie a oricăreia din
Citește mai mult
părţile contractului - persoane fizice (lit. b).Prevederea de la lit. c presupune două modalităţi de încetare de drept a contractului:
- prima este o consecinţă a îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (art. 53 şi Anexa 5);
- a doua, la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate (art. 68-76 din Legea nr. 263/2010), pensiei anticipate parţiale (art. 66-67), a pensiei anticipate (art. 62-64), pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare (art. 54-61).
Deşi textul (lit. d) se referă la încetarea de drept a contractului ca urmare a constatării nulităţii absolute a lui, totuşi trebuie acceptat că soluţia este valabilă şi în caz de nulitate relativă.2
De subliniat că este posibilă constatarea nulităţii şi prin acordul părţilor (angajator şi salariat).
încetarea de drept a contractului în cazul admiterii cererii de reintegrare în funcţia ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare are la bază atât necesitatea înfăptuirii unui act de dreptate - reintegrarea în funcţie - cât şi ocrotirea intereselor legitime ale persoanei care ocupă postul în care trebuie să se facă reintegrarea (lit. c).
încetarea contractului de muncă într-un atare caz îşi are justificarea în aceea că „pe acelaşi post din statul de funcţiuni nu pot figura concomitent doi titulari, primul având întâietatea de a-l ocupa, întrucât prin constatarea ilegală de către organul jurisdicţional, a desfacerii sau modificării contractului său şi prin hotărârea de reintegrare a sa, postul nu trebuie considerat că nu a fost nici un moment vacant şi, deci, nu putea fi ocupat de o altă persoană"'.
Dispoziţiile respective trebuie coroborate cu cele ale art. 78 şi art. 80 din Codul muncii.
încetarea contractului ca urmare a condamnării la executarea unei pedepse privative de liberate are drept raţionament absenţa salariatului o perioadă îndelungată de la locul de muncă. Se justifică astfel încetarea de drept a contractului, fără să fie nevoie de o altă formalitate sau de vreun demers al angajatorului (lit. f).
Retragerea de către autorităţile sau organismele competente a avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei. în unele cazuri reglementate prin dispoziţii legale speciale încheierea sau modificarea contractului individual de muncă pentru anumite posturi sau funcţii este condiţionată de existenţa prealabilă a unui aviz, atestat sau a unei autorizaţii emise de autorităţile sau organismele competente (lit. g).
Astfel, este necesar avizul conform al organului de poliţie în cazul personalului din pază şi gardă de corp, al operatorilor de jocuri de noroc etc.
Pe cale de consecinţă, retragerea avizului, autorizaţiei ori a atestatului pe perioada executării contractului individual de muncă va determina încetarea de drept a acestuia, conform Codului muncii.
Potrivit legislaţiei penale, instanţa de judecată, poate aplica nu numai pedeapsa principală (închisoarea, de exemplu), dar şi o măsură de siguranţă sau pedeapsă complementară constând în interdicţia de a exercita o anumită profesie, meserie sau ocupaţie (lit. h).
Desigur că această măsură nu se referă la orice profesie întrucât s-ar încălca dreptul fundamental la muncă, ci numai la cea care are legătură cu fapta penală.
Ca măsură de siguranţă, poate fi luată când salariatul a săvârşit fapta datorită incapacităţii, nepregătirii sau altei cauze care îl fac impropriu pentru exercitarea meseriei, profesiei, sau ocupaţiei respective. Este vorba deci de o necorespundere profesională specială, imputabilă salariatului, deoarece săvârşirea faptei prevăzute de legea penală implică vinovăţia sa.
Ca pedeapsă complementară1, poate fi luată când salariatul a săvârşit fapta folosindu-se de funcţia ocupată, exercitarea profesiei sau desfăşurarea ilicită a unei activităţi la locul de muncă.
Expirarea termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată, fie a celei iniţiale ori a celei rezultate în urma prelungirii sale prin acordul părţilor [art. 80 alin. (3)], coincide cu încetarea de drept a acelui contract, fără să fie nevoie de nicio altă formalitate îndeplinită de părţi. Un asemenea contract este afectat de un termen extinctiv cert (lit. i).
Retragerea acordului părinţilor sau al reprezentanţilor legali, în cazul salariaţilor cu vârsta cuprinsă între 15-16 ani constituie caz de încetare de drept a contractului atunci când dezvoltarea ori sănătatea minorului salariat este periclitată (lit.j),
în temeiul art. 56, încetarea de drept a contractului individual de muncă, presupune rezilierea lui în chiar momentul apariţiei cauzei de încetare, fără să mai fie nevoie de vreo formalitate ori să intervină un act al angajatorului.
Totuşi, în temeiul alin. 2 al art. 56, acesta trebuie să emită o decizie de constatare a încetării de drept a contractului (pentru situaţiile de la alin. 1 lit. c-j) într-un termen de 5 zile de la intervenirea acesteia, comunicată, în acelaşi termen, persoanei în cauză. Ambele termene sunt evident de recomandare (şi nu de decădere).
Se consideră o lacună a art. 56 faptul că el nu reglementează încetarea de drept a contractului individual de muncă în caz de forţă majoră. De vreme ce poate interveni un atare caz care să determine suspendarea de drept, tot aşa, poate interveni o indisponibilitate de executare a aceluiaşi contract în mod definitiv. De aceea, ar fi necesară completarea textului examinat cu un nou caz de încetare de drept a contractului individual de muncă: forţa majoră.