Art. 57 Codul muncii Încetarea de drept a contractului individual de muncă Încetarea contractului individual de muncă
| Comentarii |
|
Încetarea contractului individual de muncă
SECŢIUNEA 1
Încetarea de drept a contractului individual de muncă
Art. 57
(1) Nerespectarea oricăreia dintre condiţiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.
(2) Constatarea nulităţii contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.
(3) Nulitatea contractului individual de muncă poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condiţiilor impuse de lege.
(4) În situaţia în care o clauză este afectată de nulitate, întrucât stabileşte drepturi sau obligaţii pentru salariaţi, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de muncă aplicabile, aceasta este înlocuită de drept cu dispoziţiile legale sau convenţionale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri.
(5) Persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu.
(6) Constatarea nulităţii şi stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul părţilor.
(7) Dacă părţile nu se înţeleg, nulitatea se pronunţă de către instanţa judecătorească.
| ← Art. 56 Codul muncii Încetarea de drept a contractului... | Art. 58 Codul muncii Concedierea Încetarea contractului... → |
|---|
Sunt sancţionate, de exemplu, cu nulitatea: încheierea unor contracte de muncă cu persoane a căror încadrare este interzisă de lege (minori sub 15 ani, persoane puse sub interdicţie etc.); încadrarea dispusă de un organ necompetent; încadrarea într-un post neprevăzut în statul de funcţii sau fără examen sau concurs, când acestea sunt obligatorii potrivit legii; încadrarea unor persoane care nu îndeplinesc
Citește mai mult
condiţiile de studii etc.'.Nulitatea nu constituie un scop în sine. De aceea, se prevede că aceasta poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condiţiilor impuse de lege.
în situaţia în care o clauză este afectată de nulitate întrucât stabileşte drepturi sau obligaţii pentru salariaţi care contravin unor norme legale imperative (de pildă, referitor la salariul minim brut pe ţară) sau contractelor colective de muncă (de exemplu, referitor la durata concediului de odihnă) aceasta este înlocuită de drept cu dispoziţiile legale sau contractuale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri.
Aşadar, nulitatea unei clauze, ca regulă, nu conduce automat şi la nulitatea contractului. Sancţiunea intervine doar atunci când acea clauză nu poate fi înlocuită şi deci nulitatea nu este acoperită.2
Nulitatea, însă, trebuie constatată ca atare, prin acordul părţilor (angajator şi salariat), iar dacă ele nu se înţeleg, prin hotărâre judecătorească.
Nulitatea produce efecte numai pentru viitor (ex nune) nu şi pentru trecut (ex tune). Aşa fiind, persoana care a prestat munca în temeiul unui contract nul, are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu.