Art. 62 Codul muncii Concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului Încetarea contractului individual de muncă

Art. 62

(1) În cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 61 lit. b)-d), angajatorul are obligaţia de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii.

(2) În cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispoziţiilor art. 247-252.

(3) Decizia se emite în scris şi, sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie să fie motivată în fapt şi în drept şi să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată şi la instanţa judecătorească la care se contestă.

Comentarii despre Art. 62 Codul muncii Concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului Încetarea contractului individual de muncă

RUDOLF Hoca 27.01.2023

Bună ziua as vrea sa stiu daca au avut voie sa ma concedieze pe caz de boala am suferit 4 operati la sub bratul drept si din cauza la diabet mi se vindeca mai greu si pentru asta mau concediat astazi as vrea sa stiu ce trebuie sa fac multumes
c

Răspunde

alexianudoru 7.05.2012

Art. 62 priveşte decizia de concediere, mai precis emiterea ei.

Alin. 1 reglementează termenul în care angajatorul are obligaţia să emită decizia respectivă în situaţiile în care concedierea se referă la arestarea preventivă a salariatului (art. 61 lit. b), inaptitudinea fizică şi/sau psihică (art. 61 lit. c) şi necorespundere profesională (art. 61 lit. d).

Termenul în discuţie este de 30 de zile calendaristice (deci, nu lucrătoare), el începând să curgă de la data constatării cauzei concedierii, care, după caz, poate fi:

- data expirării termenului legal de 30 de zile în care poate fi dispusă

Citește mai mult

arestarea preventivă (art. 146-150 din Cod procedură penală);

- data la care angajatorul a luat cunoştinţă de decizia constatării inaptitudinii psihice şi/sau fizice, respectiv a necorespunderii profesionale.

în cazul concedierii disciplinare (art. 61 lit. a), trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 263-268 din acelaşi Cod, care se referă la răspunderea disciplinară.

în cazul îndeplinirii condiţiilor de vârstă standard şi stadiu de cotizare, legiuitorul nu stabileşte niciun termen; rămâne, aşadar, la latitudinea angajatorului să dispună oricând concedierea, după ce constată îndeplinirea condiţiilor menţionate.

Motivarea în fapt a deciziei presupune descrierea situaţiei ce determină concedierea, după caz:

- abaterea gravă sau abaterile repetate săvârşită sau săvârşite (şi în ce constau acestea);

- arestarea celui în cauză şi durata măsurii respective;

- în ce constă inaptitudinea fizică şi/sau psihică şi care sunt consecinţele asupra exercitării profesiei;

- de ce salariatul nu corespunde profesional şi cum a fost constatată necores-punderea;

- vârsta pe care o are salariatul şi stagiul de cotizare ce dau dreptul la pensie.

Motivarea în drept priveşte temeiul juridic al concedierii; este vorba de

indicarea textului aplicabil din Codul muncii, după caz, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din regulamentul intern.

Potrivit art. 62 alin. 2, este, deci obligatoriu să se menţioneze în decizie, şi termenul în care poate fi contestată această măsură, precum şi instanţa judecătorească investită cu soluţionarea contestaţiei. în caz contrar, sancţiunea este drastică: nulitatea absolută a deciziei.

Răspunde