Art. 64 Codul muncii Concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului Încetarea contractului individual de muncă
| Comentarii |
|
Încetarea contractului individual de muncă
SECŢIUNEA a 3-a
Concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului
Art. 64
(1) În cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) şi d), precum şi în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 alin. (1) lit. e), angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii.
(2) În situaţia în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin. (1), acesta are obligaţia de a solicita sprijinul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale şi/sau, după caz, capacităţii de muncă stabilite de medicul de medicină a muncii.
(3) Salariatul are la dispoziţie un termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea angajatorului, conform prevederilor alin. (1), pentru a-şi manifesta în scris consimţământul cu privire la noul loc de muncă oferit.
(4) În cazul în care salariatul nu îşi manifestă consimţământul în termenul prevăzut la alin. (3), precum şi după notificarea cazului către agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă conform alin. (2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului.
(5) În cazul concedierii pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. c) salariatul beneficiază de o compensaţie, în condiţiile stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă, după caz.
| ← Art. 63 Codul muncii Concedierea pentru motive care ţin de... | Art. 65 Codul muncii Concedierea pentru motive care nu ţin de... → |
|---|
în situaţiile de mai sus, angajatorul are obligaţia:
- de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate iar, în lipsa acestora,
- de a solicita sprijinul agenţiei teritoriale pentru ocupare a forţei de muncă în vederea redistribuirii celui în cauză.
Dacă există un loc de muncă vacant şi salariatul
Citește mai mult
îl acceptă, concedierea nu se mai produce, având loc doar modificarea contractului individual de muncă, prin schimbarea felului muncii (postului, funcţiei, etc.).Dacă modificarea contractului individual de muncă nu este astfel posibilă, va interveni concedierea, indiferent dacă agenţia teritorială are sau nu posibilitatea redistribuirii celui în cauză la un alt angajator.
în cazul concedierii pentru inaptitudine fizică şi/sau psihică, cel concediat beneficiază de o compensaţie prevăzută de contractul colectiv de muncă aplicabil sau de cel individual.
Art. 64 nu are în vedere şi situaţia concedierii pentru motive care nu ţin de persoana salariatului (desfiinţarea locului de muncă). Dacă în condiţiile existenţei unui "-^respunzător în fostul contract colectiv de muncă unic la nivel naţional (art. 80 alin. i) se considera că art. 64 era aplicabil şi în situaţia concedierii individuale pentru motive care nu privesc persoana salariatului, ulterior, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat (judecând recursul în interesul legii că în cazul desfiinţării locului de muncă, potrivit art. 65 din Codul muncii, angajatorului nu îi revine obligaţia de a-i oferi salariatului un alt loc de muncă (decizia nr. 6 din 2011).'
A reţinut: „Dispoziţiile art. 64 din Codul muncii au în vedere numai situaţiile în care concedierea se întemeiază pe motivele prevăzute la art. 61 Ut. c) şi d) şi la art. 56 Ut. f) din Codul muncii.
Din interpretarea acestor texte de lege rezultă că decizia de concediere trebuie să conţină lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant numai în situaţia în care concedierea se dispune pentru motive care ţin de persoana salariatului, pentru inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncâ ocupat, pentru necorespundere profesională, precum şi în cazul încetării de drept a contractului individual de muncă, ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în muncă a persoanei care a ocupat anterior acel post.
Art. 64 alin. 1 din Codul muncii are caracter de excepţie, de strictă interpretare, astfel că orice extindere a sferei situaţiilor avute în vedere de art. 64 din Codul muncii în care dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. d) trebuie aplicate este nelegală.
Ca atare, dispoziţiile legale înscrise în art. 74 alin. (1) Ut. d) din Codul muncii nu pot fi extinse şi la situaţiile în care concedierea s-a dispus în temeiul art. 65 din Codul muncii, pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.
Legiuitorul nu se referă şi la ipoteza concedierii individuale prevăzute de art. 65 din Codul muncii, astfel că, în cazul desfiinţării locului de muncă în această situaţie, angajatorului nu îi revine obligaţia de a-i oferi salariatului un alt loc de muncâ.
Prin sintagma „în condiţiile art. 64" trebuie să se înţeleagă nu numai procedura reglementată de alin. (2)-(4) ale art. 64, ci şi cazurile limitativ enumerate în alin. (I) al acestui text de lege, întrucât legiuitorul, prin alin. (2) şi (3), a prevăzut expres că o atare procedură îşi găseşte aplicarea în situaţia „în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin. (1)", când „salariatul are la dispoziţie un termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea angajatorului conform prevederilor alin. (I) pentru a-şi manifesta în scris consimţământul cu privire la noul loc de muncă oferit".