Art. 1253 Noul cod civil Nulitatea virtuală Nulitatea contractului Contractul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul
SECŢIUNEA a 4-a
Nulitatea contractului
Contractul
SECŢIUNEA a 4-a
Nulitatea contractului
Art. 1253
Nulitatea virtuală
În afara cazurilor în care legea prevede sancţiunea nulităţii, contractul se desfiinţează şi atunci când sancţiunea nulităţii absolute sau, după caz, relative trebuie aplicată pentru ca scopul dispoziţiei legale încălcate să fie atins.
| ← Art. 1252 Noul cod civil Prezumţia de nulitate relativă... | Art. 1254 Noul cod civil Desfiinţarea contractului şi a... → |
|---|
Pot exista nulităţi virtuale şi absolute şi nulităţi virtuale şi relative.
*. În funcţie de modul de consacrare legislativă, distingem
nulitatea expresă = (numită şi nulitate textuală sau chiar explicită) şi
nulitatea virtuală = (numită şi nulitate implicită sau tacită).
2. Prin nulitate expresa se desemnează acea nulitate care este prevăzută, ca atare, într-o dispoziţie legală. Cele mai
Citește mai mult
multe nulităţi fac parte din această categorie, fiind prevăzute fie în Codul civil, fie în alte acte normative. în ceea ce priveşte nulitatea expresă (explicită sau textuală), aceasta presupune deci a fi prevăzută ca atare într-o dispoziţie legală. Trebuie subliniat că, în dreptul substanţial, spre deosebire de dreptul procesual, majoritatea nulităţilor este formată din cazuri de nulitate expresă (G. Boroi, Drept civil, 2010, p. 328-329; G. Râducan, op. cit., p. 101-103).3. Este considerată virtuală (implicită, tacită) acea nulitate care nu este prevăzută expres de lege, dar rezultă din modul în care este reglementată o anumită condiţie de validitate a actului juridic civil (Gh. Beleiu, op. cit., p. 184). Instituirea unor condiţii obligatorii referitoare la fondul şi forma actelor juridice ar fi lipsită de eficienţă, dacă încălcarea acestei norme ar fi lipsită de sancţiunea nulităţii.
4. Este imperios necesar să admitem că nulitatea este aplicabilă ori de câte ori efectele actului sunt potrivnice scopului în considerarea căruia s-a edictat condiţia de validitate nesocotită, indiferent de faptul că legea prevede sau nu expres o atare sancţiune (D. Cosma, op. cit., p. 329). Finalitatea reglementării este cea care atrage incidenţa nulităţii, ca sancţiune pentru nerespectarea normei, ceea ce înseamnă că nu orice normă nerespectată este sancţionată cu nulitatea. Trebuie reţinut că, independent de formularea textului, sancţiunea va exista ori de câte ori scopul dispoziţiei legale privind încheierea actului juridic a fost încălcat. „Din moment ce nulitatea este o sancţiune îndreptată împotriva unor anumite efecte ale actului juridic făcut cu încălcarea legii, ea va exista ori de câte ori, în limitele sau, mai exact, în considerarea cauzelor de nulitate, efectele actului juridic vor contrazice într-adevăr scopul dispoziţiei legale - imperative sau prohibitive - ce ar fi fost încălcată. Nu s-ar putea ca asemenea efecte să se producă şi nulitatea, totuşi, să nu intervină. După cum -caracteristică inclusă în chiar definiţia nulităţii - nu s-ar putea, afară de cazul când legea ar dispune altfel, ca nulitatea să nu intervină decât dacă efectele ce ar contrazice scopul dispoziţiei încălcate ar prezenta o anumită gravitate. (...) Efectele ce contrazic scopul dispoziţiei legale încălcate nu sunt susceptibile de aprecieri cantitative. Nu există, sub acest raport, mai mult sau mai puţin. în funcţie de gravitatea efectelor, adică de caracterul sau natura interesului ocrotit, va exista nulitate absolută sau va exista nulitate relativă. Dar prin mijlocirea uneia sau a celeilalte, toate efectele, oricare ar fi, care contrazic scopul dispoziţiei legale încălcate, trebuie înlăturate (T. lonaşcu, E.A. Barasch ş.a., op. cit., p. 342-343).
5. Factori ajutători în determinarea nulităţilor virtuale sunt şi termenii în care sunt exprimate normele prohibitive exprimate prin „nu se poate", „este oprit", „este interzis", „...numai dacă", „trebuie să..." „nu este permis" „ nu poate fi valabilă decât atunci când..." etc. (G. Boroi, Drept civil, 2010, p. 328; G. Râducan, op. cit., p. 101-103).
6. Clasificarea nulităţilor în exprese şi virtuale nu trebuie confundată cu clasificarea nulităţilor în absolute şi relative, deoarece este vorba despre două criterii diferite. în consecinţă, pot exista: nulităţi exprese şi absolute; nulităţi exprese şi relative; nulităţi virtuale şi absolute; nulităţi virtuale şi relative (G. Boroi, Drept civil, 2010, p. 328; G. Raducan, op. cit., p. 101-103; G. Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit., p. 228-229).
Ca o noutate absolută a NCC – prin art. 1.246 alin. (3) se introduce aşa-numita instituţie a „nulităţii amiabile”, care constă în posibilitatea dată părţilor de a constata sau declara nulitatea (absolută sau relativă) a unui contract, prin acordul lor (dacă prin lege nu se prevede altfel).
Cu toată această libertate contractuală,
Citește mai mult
părţile nu pot institui şi nici suprima cauze de nulitate, orice convenţie contrară fiind considerată nescrisă [art. 1.246 alin. (4) NCC].Prin urmare, părţile nu pot inventa cauze de nulitate şi nu pot considera că astfel de cauze nu ar exista atunci când ele există.
În materia nulităţilor operează principiul potrivit căruia ce este nul produce efecte nule.
Prin urmare, în cazul în care în baza unui act nul s-au încheiat mai multe acte subsecvente de transfer al dreptului de proprietate asupra unui bun imobil, toate lovite de nulitate, iar părţile din primul act nul sunt de acord să declare/constate amiabil nulitatea, prin contract, apreciem că o astfel de convenţie de declarare/ constatare a nulităţii va putea fi încheiată numai cu toate părţile implicate atât în primul contract nul/anulabil, cât şi în contractele subsecvente şi va fi urmată – dacă părţile sunt de acord – de refacerea tuturor contractelor succesive, cu respectarea drepturilor terţilor care au dobândit drepturi reale (ipoteci, servituţi, superficii etc.) asupra bunului.
Posibilitatea conferită părţilor prin art. 1.246 alin. (3) NCC nu se confundă cu confirmarea nulităţii.
Tot ca o noutate, NCC instituie posibilitatea confirmării nulităţii absolute, ca o excepţie, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de
lege [art. 1247 alin. (4)].
Ca exemplu de confirmare a nulităţii absolute poate fi regularizarea persoanei juridice în cazul prevăzut de art. 197 alin. (2) NCC.
Codul instituie şi prezumţia de nulitate relativă în cazurile în care natura nulităţii nu este determinată ori nu reiese fără echivoc din lege (art. 1.252 NCC).