Art. 1674 Noul cod civil Transmiterea proprietăţii Dispoziţii generale Contractul de vânzare
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul de vânzare
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Contractul de vânzare
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 1674
Transmiterea proprietăţii
Cu excepţia cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voinţa părţilor nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori preţul nu a fost plătit încă.
| ← Art. 1673 Noul cod civil Obligaţia de a transmite dreptul... | Art. 1675 Noul cod civil Opozabilitatea vânzării Dispoziţii... → |
|---|
1. După termenii art. 1294,1295 şi 1296, vânzarea poate fi făcută prin acel act autentic sau sub semnătură privată, şi ea e perfectă între părţi şi proprietatea dobândită de drept cumpărătorului, în ceea ce priveşte pe vânzător, îndată ce au convenit asupra obiectului şi preţului. Şi vânzarea, ca orice contract, poate fi făcută sub condiţiune suspensivă; dar îndată ce această condiţiune nu e clar exprimată în act, aparţine tribunalului dreptul de a căuta şi aprecia dacă reese într-un mod suficient din alte stipulaţiuni înserate în act şi din faptele şi circumstanţele cauzei, cum
Citește mai mult
că intenţiunea părţilor contractante a fost de a se lega actualmente sau de a lăsa convenţiunea lor în stare de proect până la îndeplinirea unui eveniment viitor. Astfel, deşi actul de vânzare se termină prin clauză că el va fi supus autentificării tribunalului, însă această clauză n-a avut de obiect decât de a da părţilor mijlocul de a învesti convenţiunea lor prin o formă mai solemnă şi de a-şi asigura garanţiele care poate n-ar rezulta dintr-un act sub semnătură privată; o atare clauză nu ar avea consecinţă de a suspenda existenţa vânzării până la îndeplinirea ei, decât atunci când această consecinţă ar fi clar exprimată (Trib. Ialomiţa. Nov. 19/85, Dr. 9/86, în C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. III, p. 386).2. în regulă generală, dreptul de proprietate se transmite prin consimţământ, fără să fie necesitate de tradiţiune. Dar legea nu se opune ca contractanţii să stipuleze expres că proprietatea să fie transmisă prin tradiţiune, sau să fie transcrisă numai când cumpărătorul îşi va îndeplini obligaţiunea plătind întregul preţ (Apel laşi, lan. 4/68. Dreptul 13/88, Idem).
3. Nici un text de lege nu opreşte părţile, întru câtă vreme nu este contra ordinei publice şi bunelor moravuri, ca în convenţiunile făcute între dânsele să nu poată stipula că deşi preţul şi lucrul s-a hotărât, transferarea proprietăţii să se facă la un termen mai târziu decât confecţionarea actului, aşa încât actul de vânzare să nu fie perfect în momentul confecţionărei, ci numai creditor de obligaţiuni pentru părţi (Trib. laşi, 5 lan. 10/87. Dr. 76/88, Ibidem).
4. Potrivit clauzelor contractului de vânzare-cumpărare, proprietatea asupra mărfii trece de la vânzător la cumpărător în momentul achitării acesteia integral, iar riscul trece la cumpărător din momentul recepţiei mărfii. Ca atare, aceste bunuri nu fac parte din averea debitoarei, astfel că ele nu pot face obiectul valorificării în conformitate cu prevederile Legii insolvenţei. Chiar dacă recurenta nu este titulara unui drept de creanţă garantat cu ipotecă, gaj sau altă garanţie reală imobiliară, ea se poate prevala de ipoteza acoperită de sintagma „drept de retenţie, de orice fel", întrucât, printr-o clauză expresă trecută în contract, aceasta şi-a rezervat dreptul de proprietate asupra mărfurilor vândute debitoarei intimate până la momentul achitării lor integrale. Cererea sa de ridicare a suspendării prevăzute la art. 36 din Legea nr. 85/2006, modificată, se încadrează la alin. (1) pct. B lit. a) a art. 39 - atunci când nu există o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate în raport cu obiectul garanţiei, din cauza diminuării valorii obiectului garanţiei sau existenţei unui pericol real ca aceasta să sufere o diminuare apreciabilă - din moment ce mărfurile revendicate sunt produse perisabile, impunându-se returnarea lor de către lichidatorul judiciar în vederea reprocesării (C.A. Timişoara, s. com., dec. civ. nr. 638/2011, portal.just.ro).
1. Contractul de vânzare cumpărare este consensual şi are caracter translativ de proprietate. în lipsă de prevedere contrară în lege ori în convenţie, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului. Transmiterea proprietăţii, instantaneu şi fără
Citește mai mult
îndeplinirea vreunei formalităţii, face ca, de cele mai multe ori, vânzătorul unui bun individual determinat să nu aibă obligaţia distinctă de a transmite proprietatea. Transmiterea proprietăţii nu este, în principiu, legată de plata preţului sau de predarea bunului.2. în mod tradiţional, transferul proprietăţii era asociat cu riscul lucrului, aplicându-se principiul res perit domino, ceea însemna că din momentul dobândirii dreptului de proprietate cumpărătorul suporta şi riscul pieirii bunului [art. 1335 şi art. 1358 alin. (2) C. civ. 1864]. Noua reglementare, după cum rezultă din dispoziţiile art. 1274 NCC, asociază riscul lucrului, în cazul contractelor translative de proprietate, cu predarea acestuia. Procedând astfel, legiuitorul s-a apropiat de regulile instituite prin Convenţia de la Viena din 11 aprilie 1980, care leagă riscul de remiterea mărfurilor (art. 66-69 din Convenţie).
3. Principiul potrivit cu care proprietarul suportă riscul pieirii bunului, dacă acesta nu a fost asumat de o altă persoană sau dacă prin lege nu se dispune altfel, este în continuare consacrat prin art. 558 NCC, dar se aplică tuturor actelor juridice (lato sensu), cu excepţia contractelor translative de proprietate.
4. în art. 108 din Legea nr. 71/2011 se arată expres că dispoziţiile art. 1274 NCC, privitoare la transferul riscurilor în contractele translative de proprietate, se aplică doar contractelor încheiate după intrarea în vigoare a normei respective.
- vânzătorul este proprietarul lucrului vândut,
- obiectul contractului este un bun determinat individual,
- lucrul vândut există;
- părţile sau legea să nu fi amânat transferul dreptului de proprietate.
Ca excepţie, părţile sau legea pot amâna transferul dreptului de proprietate (după încheierea contractului). Tot astfel, transferul dreptului de proprietate operează indiferent dacă s-a făcut predaea lucrulu vândut sau plata preţului.