Art. 1672 Noul cod civil Obligaţiile principale ale vânzătorului Dispoziţii generale Contractul de vânzare
Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul de vânzare
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Contractul de vânzare
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 1672
Obligaţiile principale ale vânzătorului
Vânzătorul are următoarele obligaţii principale:
1. să transmită proprietatea bunului sau, după caz, dreptul vândut;
2. să predea bunul;
3. să îl garanteze pe cumpărător contra evicţiunii şi viciilor bunului.
← Art. 1671 Noul cod civil Interpretarea clauzelor vânzării... | Art. 1673 Noul cod civil Obligaţia de a transmite dreptul... → |
---|
1. Ca să vând un imobil la curte, sunt obligată de lege să întreb întâi vecinii?
2. În cazul în care vecinii sunt interesați de imobilul meu, sunt obligată de lege să le vând doar lor, sau pot alege eu cumpărătorul care îmi convine ?
------------
P. S. Imobilul este în jud. Ilfov. Probabil, la sat, s-a păstrat cutuma referitoare la vânzarea loturilor agricole, în care vecinii erau/sunt întrebați primii, conform legii.
-------------
Vă mulțumesc,
Mariana-Duduța Tudose
am achizionat recent un apartament dar...surpriza!!!! nu am nici un fel de utilitati (bransament gazee,electric,apa) , dezvoltatorul in prima faza a spus ca se ocupa el , iar acum ne-a zis sa ne descurcam ... eu am incercat sa le fac pe cont propriu in baza contractului de vanzare cumparare,dar cei de la gaze si electrica imi spun ca mai intai trebuie facut bransamentul catre tot blocul iar ulterior individual,dar normal dezvoltatorul ar fi trebuit sa faca asta,dupa care noi fiecare sa mergem dupa cumpararea
Citește mai mult
imobilului sa mutam contractele pe numele nostru...ce pot face? MULTUMESC FRUMOS!întrucât art. 1672 din Noul cod civil prezintă „transmiterea proprietăţii bunului” drept prima obligaţie principală a vânzătorului (pe lângă cele două consacrate), se impun a fi făcute câteva precizări.
Transferul dreptului de proprietate se realizează de drept ca efect al acordului de voinţe (şi nu prin intervenţia efectivă a vânzătorului).
Potrivit Noului cod civil, în unele situaţii particulare, vânzătorul „este obligat: să asigure transmiterea dreptului de
Citește mai mult
proprietate” (art. 1683 alin. 1 Noul Cod Civil), să dobândească bunul sau să procure cumpărătorului „proprietatea asupra bunului” (art. 1683 alin. 2 Noul Cod Civil).Apreciem că aceste obligaţii nu au semnificaţia transferului dreptului de proprietate în sine (ci creează numai condiţiile realizării sale şi, în opinia noastră, ele ar putea fi incluse obligaţiei principale de predare).
1. Tribunalul obligând pe vânzător să restitue cumpărătorului preţul vânzărei pământului, nu face altceva decât să constate că, întru cât vânzătorul nu are posesia acelui pământ şi nu a pus de fapt pe cumpărător în posesiunea pământului vândut deţine preţul fără cauză, şi dar urmează să-l oblige a restitui preţul ce l-a primit (Cas. I, 407/0ct. 28/91, B. p. 1116, în C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. III, p. 434).
2. Obligaţiunea vânzătorului din art. 1313 C. civ. 1864 nu există decât atunci când vânzarea are fiinţă, adică sub condiţiune ca vânzătorul să poată legalmente
Citește mai mult
transmite cumpărătorului proprietatea lucrului vândut oricare ar fi cauza pentru care proprietatea n-a putut fi transmisă, fie incapacitatea de a transmite din partea vânzătorului, fie incapacitatea de a deveni proprietar din partea cumpărătorului (Cas. III, 19 Martie 1907, B. p. 584, Idem).3. în cazul unei vânzări imobiliare, moştenitorul pur şi simplu, întocmai ca şi autorul său, este ţinut la predarea lucrului vândut, în cazul când autorul său nu-l predase încă, la garantarea liniştei posesiunii, şi la restituirea preţului, în cazul când cumpărătorul este evins. Toate acestea în ordinea şi gradaţia prevăzută mai sus. Când dar de cujus a vândut un bun al moştenitorului său, acesta este obligat a preda în primul rând acel bun, de oarece prin efectul primirei moştenirei, averea sa s-a contopit cu a lui de cujus prin confuziune şi moştenitorul e obligat a executa toate obligaţiile care şi le luase defunctul în ordinea prevăzută mai sus pentru vânzări (Trib. Romanoţi s. I, 99 din 8 Aprilie 1921. Tribuna Jur. 24-27/922; Curier Jud. 7/924, Ibidem).
4. Pactul comisoriu fiind o clauză stipulată în favoarea creditorului, acesta poate renunţa oricând la el, cerând sau acceptând executarea contractului (C.A. Timişoara, dec. nr. 609/2008, s. civ., în Legalis).
► „Art. 1313. Vânzătorul are două obligaţii principale, a preda lucrul şi a răspunde de dânsul (C. civ. 1314 şi urm., 1336 şi urm.)";
► „Art. 1336. Vânzătorul răspunde către cumpărător: 1. de liniştita posesiune a lucrului, şi 2. de viciile aceluiaşi lucru (C. civ. 1313, 1337 şi urm., 1352 şi urm.)”.
1. După cum rezultă din art. 1672, în actualul cod, obligaţiile principale ale vânzătorului sunt în număr de trei, pe când în vechiul cod acestea erau în număr de două. Diferenţa de reglementare nu este justificată de schimbarea opticii în privinţa
Citește mai mult
caracterului translativ al contractului de vânzare-cumpărare, ci de modificarea dispoziţiilor de carte funciară, respectiv a dispoziţiilor care reglementează vânzarea bunului altuia. Chiar dacă în vechea reglementare nu era prevăzută distinct obligaţia vânzătorului de a transmite proprietatea bunului sau, după caz, a dreptului vândut, în cazurile în care proprietatea nu se transmitea prin efectul încheierii contractului, vânzătorul era obligat să efectueze actele sau faptele necesare asigurării transferului proprietăţii sau dreptului.2. Comparând dispoziţiile art. 1294 şi art. 1313 din vechiul Cod civil cu actuala reglementare, observăm că legiuitorul, pentru a da seama de multitudinea situaţiilor întâlnite în realitate, a urmărit o disociere clară între aspectele ce ţin de încheierea contractului şi aspectele ce ţin de transferul proprietăţii.
3. Prin enumerarea din art. 1672 nu se instituie o ordine obligatorie de executare a obligaţiilor de către vânzător. De exemplu, este posibil ca obligaţia de predare să fie executată anterior transmiterii proprietăţii bunului, după cum este posibil ca obligaţia de predare să nu existe, în situaţia în care anterior vânzării bunul se afla în posesia cumpărătorului. Din redactarea textului rezultă că vânzătorul poate să îşi asume şi alte obligaţii pe lângă cele trei principale prevăzute de lege.