Art. 1821 Noul cod civil Restituirea bunului Dispoziţii generale Contractul de locaţiune

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864:
►„Art. 1431. Locatarul trebuie să restituie lucrul în starea în care l-a primit, conform inventarului, dacă s-a fost făcut un asemenea între dânsul şi locator; nu este răspunzător de pierderea sau deteriorarea provenită din cauza vechimii sau a unei forţe majore (C. civ. 547, 1156,1423, 1432 şi urm., 1448)";
► „Art. 1432. în lipsă de inventar se prezumă că locatarul a primit lucrul închiriat ori arendat în starea în care locatorul era dator a-l trăda şi trebuie să-l restituie în aceeaşi condiţie, afară numai când ar putea proba contrariul (C. civ. 1421,

Citește mai mult

1447 şi urm.)".

1. Obligaţia de a folosi bunul ca un bun proprietar sau părinte de familie, impusă de art. 1796 NCC şi sintetizată prin obligaţia folosirii bunului cu prudenţă şi diligenţă, atrage

pentru locatar sau arendaş şi pe aceea a restituirii lucrului locat cu toate accesoriile sale, în starea în care le-a primit (mai puţin uzura normală), apreciată în raport cu inventarul, dacă acesta a fost încheiat, în lipsa acestuia, locatarul sau arendaşul fiind prezumat, până la proba contrară, că le-a primit în bună stare.

2. Degradările bunului care ar fi putut exista la începutul locaţiunii sunt aparente şi trebuie constatate prin inventar. Locatarul sau arendaşul răspunde pentru stricăciunile şi pierderile lucrului produse în cursul folosinţei sale, dacă nu probează că ele au fost cauzate fără culpa sa. Sarcina probei incumbă locatarului, pentru a înlătura prezumţia potrivit căreia a primit lucrul în bună stare.

3. Locatarul, fiind ţinut de o obligaţie în legătură cu lucrul, aceea a restituirii sale în starea în care l-a primit, răspunde nu numai pentru degradările produse din culpa sa, dar şi pentru acelea cauzate de membrii familiei sale, de sublocatarul său ori prin fapta altor persoane cărora le-a îngăduit în orice mod folosirea, deţinerea sau accesul la bun. Răspunderea acestora, inclusiv a sublocatarilor, dacă s-au succedat mai mulţi, este solidară cu aceea a locatarului.

4. Restituirea imobilelor nu se poate face decât la locul situării lor, iar restituirea lucrurilor mobile locate se face la locul în care au fost predate.

5. Locatarul sau arendaşul dispune de două acţiuni în cazul refuzului de restituire a lucrului locat sau arendat; o acţiune personală, derivată din contract, care poate fi promovată nu numai de arendator sau locator, dar şi de succesorii în drepturi ai acestuia, şi o acţiune în revendicare, întemeiată pe dreptul de proprietate, care poate fi exercitată atât împotriva locatarului sau arendaşului ori succesorilor săi în drepturi, dar şi împotriva terţilor care deţin bunul.

6. Locatorul şi arendatorul poate cere şi daune-interese, chiar când bunul li se restituie, dar nu este în starea în care a fost predat.

7. Dacă locatarul sau arendaşul a făcut lucrări de construcţie sau plantaţie pe terenul locatorului proprietar, fără opunere din partea proprietarului, acesta din urmă nu le-ar putea reţine în contra voinţei locatarului sau arendaşului, decât plătindu-i despăgubirea statornicită prin convenţie. Lucrările vor putea aparţine proprietarului şi fără despăgubire, însă în acest caz proprietarul lucrului închiriat sau arendat nu dobândeşte proprietatea lucrurilor în temeiul dreptului la accesiune, ci în baza convenţiei părţilor.

8. în cazul încetării dreptului de superficie la expirarea termenului, în absenţa unei stipulaţii contrare, proprietarul terenului dobândeşte dreptul de proprietate asupra construcţiei edificate de superficiar prin accesiune, cu obligaţia de a plăti valoarea de circulaţie a acesteia de la data expirării termenului (art. 699 alin. (1) NCC). Dacă construcţia nu exista la momentul constituirii dreptului de superficie iar valoarea acesteia este egală sau mai mare decât aceea a terenului, proprietarul terenului poate cere obligarea constructorului să cumpere terenul la valoarea de circulaţie pe care acesta ar fi avut-o dacă nu ar fi existat construcţia. Refuzul constructorului de cumpărare a terenului se soldează cu obligaţia acestuia de ridicare pe cheltuiala sa a construcţiei clădite pe teren şi repunerea terenului în situaţia anterioară.