Art. 2571 Noul cod civil Naţionalitatea persoanei juridice Împlinirea prescripţiei

CAPITOLUL IV
Împlinirea prescripţiei

Art. 2571

Naţionalitatea persoanei juridice

(1) Persoana juridică are naţionalitatea statului pe al cărui teritoriu şi-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social.

(2) Dacă există sedii în mai multe state, determinant pentru a identifica naţionalitatea persoanei juridice este sediul real.

(3) Prin sediu real se înţelege locul unde se află centrul principal de conducere şi de gestiune a activităţii statutare, chiar dacă hotărârile organului respectiv surit adoptate potrivit directivelor transmise de acţionari sau asociaţi din alte state.

(4) Cu toate acestea, dacă dreptul străin astfel determinat retrimite la dreptul statului în conformitate cu care a fost constituită persoana juridică, este aplicabil dreptul acestui din urmă stat.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 2571 Noul cod civil Naţionalitatea persoanei juridice Împlinirea prescripţiei




isac.violeta 5.03.2014
JURISPRUDENŢĂ

1. Centrul intereselor principale este prezumat a fi, până la proba contrară, locul unde se află sediul social. în această privinţă, prezumţia simplă prevăzută de legiuitorul comunitar în favoarea sediului social al unei societăţi nu poate fi înlăturată decât dacă elemente obiective şi care pot fi verificate de terţi permit dovedirea existenţei unei situaţii reale diferite de cea pe care se presupune că o reflectă locul sediului social. Această situaţie s-ar putea regăsi în special în cazul unei societăţi care nu exercită nicio activitate pe teritoriul statului membru în care
Citește mai mult este situat sediul său social. în schimb, atunci când o societate îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul statului membru în care este situat sediul său social, faptul că deciziile sale economice sunt sau pot fi controlate de către o societate-mamă stabilită în alt stat membru nu este suficient pentru a înlătura prezumţia prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvenţă [C.J.U.E., Hot. din 21.01.2010, MG Probud Gdynio sp. Z.o.o, C-444/07, JO C 63, 13.3.2010).

2. Faptul de a putea beneficia de scutirea trienală de impozit pe profit nu depinde nici de naţionalitatea întreprinderii, nici de natura asociaţilor, deoarece eligibilitatea unei întreprinderi pentru acordarea beneficiului scutirii trienale de impozit pe profit depinde numai de forma sa juridică (mai exact, o fostă entitate publică transformată în societate pe acţiuni) şi de acţionariatul său (majoritate deţinută de autoritatea publică) [T.P.I., Hot. din 11.06.2009, AEM/ Comisia, T-301/02, JO C180,1.8.2009).

3. Articolul 63 TFUE se opune legislaţiei unui stat membru care rezervă posibilitatea de a beneficia de cota redusă a taxelor asupra succesiunii organismelor fără scop lucrativ care au sediul de funcţionare în acest stat membru sau în statul membru în care de cuius avea efectiv reşedinţa sau în care avea locul de muncă la momentul decesului ori în care anterior a avut efectiv reşedinţa sau locul de muncă [C.J.U.E., Hot. din 10.02.2011, Missionswerk Werner Heukelbach eV/Etat belge, C-25/10, JO C103, 2.4.2011).

4. Cetăţeniei persoanei fizice îi corespunde, pe planul dreptului, naţionalitatea persoanei juridice. Este esenţial, sub acest aspect, faptul că, potrivit legii române, naţionalitatea persoanei juridice - noţiune care exprimă apartenenţa acesteia la un anumit sistem de drept naţional - nu se stabileşte nicidecum în considerarea calităţii (de cetăţean, de străin ori de apatrid) a persoanelor juridice care s-au asociat (în cazul societăţilor comerciale) spre a constitui persoana juridică. într-adevăr, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române. între noţiunile de „persoană juridică de naţionalitate română" şi „persoană juridică română" nu există nicio diferenţă, ele fiind identice. Regula evocată mai sus este reluată şi consacrată, pe planul mai larg al statutului oricărei persoane juridice, prin dispoziţiile cu privire la raporturile de drept internaţional privat. Persoana juridică are naţionalitatea statului pe al cărui teritoriu şi-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social, iar naţionalitatea persoanei juridice determină legea aplicabilă cu privire la regimul juridic ce cârmuieşte societatea comercială - ca şi orice altă persoană juridică - în cursul constituirii, existenţei sau lichidării. Aşadar, indiferent de originea capitalului social, societăţile comerciale cu sediul în România au naţionalitate română. Această soluţie are, în dreptul internaţional privat român, un caracter tradiţional, identificarea naţionalităţii unei societăţi comerciale având în vedere, şi sub imperiul Codului comercial, sediul social principal. Este, în fine, de la sine înţeles, spre a reveni la chestiunile ţinând de constituţionalitatea textului art. 30' din Legea pentru completarea Legii nr. 35/1991, republicată, că nicio regulă de drept nu îngăduie diferenţe de statut juridic între societăţi comerciale - în general, între persoane juridice - având aceeaşi naţionalitate, şi anume naţionalitatea română (C.C., dec. nr. 73/1997, M. Of. nr. 75/1997).
Răspunde
isac.violeta 5.03.2014
Reglementarea anterioară: Legea nr. 105/1992: „Art. 40. (1) Persoana juridică are naţionalitatea statului pe al cărui teritoriu şi-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social. (2) Dacă există sedii în mai multe state, determinant pentru a identifica naţionalitatea persoanei juridice este sediul real. (3) Prin sediu real se înţelege locul unde se află centrul principal de conducere şi de gestiune a activităţii statutare, chiar dacă hotărârile organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de acţionari sau asociaţi din alte state".

Legislaţie conexă: art. 1 alin.
Citește mai mult (2) LSC (M. Of. nr. 1066/2004).

1. Sunt de naţionalitate română toate persoanele juridice al căror sediu, potrivit actului de constituire sau statutului, este stabilit în România (art. 225 NCC).

2. Persoanele juridice cu sediul în România sunt persoane juridice române. între noţiunile de „persoană juridică de naţionalitate română" şi „persoană juridică română" nu există nicio diferenţă, ele fiind identice. Persoana juridică are naţionalitatea statului pe al cărui teritoriu şi-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social. Naţionalitatea persoanei juridice determină legea aplicabilă cu privire la regimul juridic ce cârmuieşte societatea comercială - ca şi orice altă persoană juridică - în cursul constituirii, existenţei sau lichidării. Aşadar, indiferent de originea capitalului social, societăţile comerciale cu sediul în România au naţionalitate română.
Răspunde