Art. 2573 Noul cod civil Începutul şi încetarea personalităţii Persoana fizică Persoane

Reglementarea anterioară: Legea nr. 105/1992: „Art. 13. începutul şi încetarea personalităţii sunt determinate de legea naţională a fiecărei persoane".

1. Drepturi ale personalităţii sunt dreptul la viaţă, la sănătate, la integritate fizică şi psihică, la demnitate, la propria imagine, la respectarea vieţii private, precum şi alte asemenea drepturi recunoscute de lege, drepturile nefiind transmisibile (art. 58 NCC).

2. Dreptul la viaţă, ca atribut inalienabil şi intangibil al persoanei umane, este protejat prin art. 2 din Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3 din Declaraţia

Citește mai mult

universală a drepturilor omului, art. 6 al Pactului Organizaţiei Naţiunilor Unite privitor la drepturile civile şi politice, art. 8 din Convenţia americană a drepturilor omului, art. 4 din Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor.

3. Dreptul la integritate fizică, psihică şi morală şi la demnitate, ca atribute inalienabile ale persoanei umane, sunt protejate prin art. 3 din Convenţia europeană a drepturilor omului, prin art. 5 din Declaraţia universală a drepturilor omului, art. 7 al Pactului Organizaţiei Naţiunilor Unite privitor la drepturile civile şi politice, art. 5 din Convenţia americană a drepturilor omului, art. 4 din Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor. Convenţia

O.N.U. pentru prevenirea torturii şi a altor pedepse ori tratamente crude, inumane ori degradante din 1984, intrată în vigoare la data de 26.06.1987, Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, încheiată de statele membre ale Consiliului Europei în 1987, intrată în vigoare la data de 01.02.1989.

4. Dreptul la propria imagine, la reputaţie şi dreptul la integritate fizică şi morală al persoanei, componentă a dreptului la viaţa privată, sunt apărate prin art. 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului (C. Bîrsan, Convenţia Europeana a Drepturilor Omului. Comentariu pe articole, ed. a ll-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2010).

5. Pentru examinarea caracterului corespunzător al unei măsuri este important să se verifice dacă, după toate probabilităţile, măsura poate produce efecte în sensul dorit de statul membru, lăsând însă statelor membre o anumită marjă de predictibilitate. O măsură adoptată de un stat membru nu ar trebui, prin urmare, să fie calificată drept necorespunzătoare decât dacă nu ar produce niciun efect în sensul urmărit. Consideraţiile care au inspirat legiuitorul pentru adoptarea regimului naţional în cauză sunt mai degrabă de ordin teoretic. Ameninţarea unei amenzi ar putea incita acţionarul să adopte măsuri preventive pentru evitarea unor încălcări. Totuşi, aceasta nu poate exclude orice încălcare. Trebuie însă să se admită capacitatea unui astfel de regim de a contribui la protecţia drepturilor individuale privind personalitatea, precum şi a dreptului la viaţă privată şi la viaţă familială, în măsura în care, în orice caz, favorizează protecţia acestor drepturi (Concluziile Av. Gen. Trstenjak din 02.06.2010, Idryma Typou A.E./Ypourgos Typou kai Meson Mazikis Enimerosis, C-81/09, Culegere 2010).