Art. 580 Noul cod civil Regimul juridic Accesiunea imobiliară artificială Accesiunea

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 493. Proprietarul pământului care a făcut construcţii, plantaţii şi lucrări cu materiale străine, este dator să plătească valoarea materialelor. El mai poate fi osândit, după împrejurări, pentru o asemenea urmare şi la plata de daune-interese. Dar proprietarul materialelor n-are drept a le ridica (C. civ. 492, 494, 499, 515, 998, 999,1084, 1909)".

Legislaţie conexă: art. 595 NCC.

1. Dacă proprietarul imobilului a realizat lucrarea cu materialele altuia, el dobândeşte proprietatea lucrării prin încorporarea lor în imobil. Dobândirea dreptului de

Citește mai mult

proprietate în temeiul accesiunii intervine doar „dacă materialul mobiliar întrebuinţat pentru lucrare îşi pierde individualitatea sa mobiliară, devenind imobil prin natură. Dacă materialul nu s-a încorporat şi şi-a păstrat individualitatea, accesiunea nu poate avea loc şi proprietarul materialului va păstra dreptul său" (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlănescu, Al. Băicoianu voi. II, p. 139). „Numai materialul străin care s-a încorporat pământului nu este supus ac-ţiunei în revendicare. Cât pentru lucrurile imobilizate în interesul agriculturei, comerţului, industriei, sau prin perpetue aşezare, ele devenind imobile numai printr-o ficţiune, vor putea fi revendicate, de câteori sunt străine" (D. Alexandresco, Principiile, voi. I, p. 461).

2. în ipoteza prevăzută de art. 493 C. civ. (art. 580 NCC - n.n.), accesiunea mobiliară artificială operează în mod direct, pe măsura încorporării materialelor în imobil şi ca efect al acestei încorporări, iar nu ca efect al exercitării unui drept potestativ de accesiune. într-adevăr, cât timp prin însuşi faptul realizării lucrării proprietarul imobilului şi-a manifestat voinţa în sensul dobândirii dreptului de proprietate, ar fi inutilă o manifestare ulterioară de voinţă în acest sens (V. Stoica, Drepturile reale 2009, p. 323). Proprietarul terenului (imobilului în reglementarea noului Cod civil - n.n.) dobândeşte proprietatea construcţiilor sau plantaţiilor făcute cu materialele altuia indiferent dacă este de bună sau rea-credinţă, după cum ştia sau nu că materialele aparţin altei persoane (I. Adam p. 523).

3. Proprietarul materialelor nu poate pretinde desfiinţarea lucrării şi nici restituirea materialelor, art. 580 alin. (1) NCC dispunând expres în acest sens. întrucât proprietarul materialelor pierde dreptul asupra acestora doar prin încorporarea lor în imobilul altuia, el le va putea revendica atât timp cât ele nu au fost încorporate.

4. Alineatul (2) al art. 580 NCC îi recunoaşte proprietarului materialelor dreptul la contravaloarea acestora. Asemenea reglementării anterioare, textul îi conferă şi dreptul la repararea „oricăror prejudicii cauzate". Acestea sunt singurele prerogative recunoscute proprietarului materialelor. „Dacă proprietarul imobilului a fost de bună-credinţă în momentul efectuării lucrării, el trebuie să restituie contravaloarea materialelor, pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză, iar dacă a fost de rea-credinţă, va fi obligat, pe temeiul răspunderii civile delictuale, nu numai la această contravaloare, ci şi la repararea altor prejudicii cauzate. Valoarea materialelor se stabileşte în funcţie de momentul acordării despăgubirii, soluţie expres prevăzută în art. 595 NCC" (V. Stoica, Drepturile reale 2009, p. 323).

5. în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a contravalorii materialelor, art. 580 se completează cu art. 595 NCC. Astfel, în cazul în care contravaloarea materialelor va fi stabilită de instanţa de judecată, se va ţine seama de valoarea de circulaţie a bunului calculată la data hotărârii judecătoreşti.