Art. 640 Noul cod civil Actele de conservare Coproprietatea obişnuită Proprietatea comună

Şi sub regimul noului Cod civil, actele de conservare sunt acele acte juridice prin care se înlătură primejdia pierderii unui bun sau a unui drept dintr-un anumit patrimoniu, cum ar fi: întreruperea unei prescripţii (art. 2537 NCC); îndeplinirea formalităţii de publicitate pentru înscrierea unui drept ori a unui act juridic în condiţiile prevăzute de art. 19 alin. (2) NCC; efectuarea de cheltuieli pentru lucrările necesare, în lipsa cărora un imobil ar pieri ori s-ar deteriora, cum ar fi unele acte prevăzute de art. 654 alin. (1) NCC.
Efectuarea actelor de conservare în materia coproprietăţii

Citește mai mult

pe cote-părţi nu necesită explicaţii deosebite; art. 640 NCC dispune că fiecare coproprietar poate face asemenea acte cu privire la bunul comun, fără acordul celorlalţi coproprietari; adeseori urgenţa şi faptul că, oricum, ele profită tuturor coproprietarilor justifică din plin această soluţie, admisă în practica judiciară şi de doctrină şi sub regimul anterior al coproprietăţii.

Și în perioada vechiului cod civil, atât practica judiciară, cât şi în literatura de specialitate, făcea şi face (pentru cauzele în care încă se aplică vechiul cod) o distincţie după cum este vorba de acte de conservare şi de administrare a bunului comun, pe de o parte, şi acte de dispoziţie, pe de altă parte.

Actele de conservare erau considerate acele acte juridice care aveau drept scop păstrarea, conservarea unui bun în patrimoniul titularului, cum ar fi întreruperea cursului unei prescripţii care curge, transcrierea unui contract de vânzare-cumpărare a bunului, cererea de efectuare a unui inventar, transcrierea ipotecii şi alte asemenea.
Actele de administrare erau acele acte juridice care se încheiau pentru a pune bunul în valoare prin închiriere, încasare de venituri etc. sau menţinerea lui în starea de a fi exploatat, cum ar fi încheierea unui contract care are drept obiect repararea bunului.

Se admitea că, din moment ce actele de conservare şi de administrare pot fi indispensabile păstrării bunului în patrimoniile coproprietarilor şi sunt profitabile tuturor, ele puteau fi făcute chiar numai de către unul dintre coproprietari, cu privire la întregul bun.