Art. 653 Noul cod civil Exercitarea dreptului de folosinţă Coproprietatea forţată Proprietatea comună
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Proprietatea comună
SECŢIUNEA a 3-a
Coproprietatea forţată
Proprietatea comună
SECŢIUNEA a 3-a
Coproprietatea forţată
Art. 653
Exercitarea dreptului de folosinţă
Fiecare coproprietar poate folosi, în condiţiile acordului de asociere, atât spaţiul care constituie bunul principal, cât şi părţile comune, fără a aduce atingere drepturilor celorlalţi proprietari şi fără a schimba destinaţia clădirii. În lipsa acordului de asociere, dispoziţiile art. 647 rămân aplicabile.
| ← Art. 652 Noul cod civil Stabilirea cotelor-părţi... | Art. 654 Noul cod civil Cheltuielile legate de întreţinerea,... → |
|---|
1. Acţiunea în evacuare poate fi formulată de asociaţia de proprietari, prin reprezentant legal, în cazurile în care, în clădirile de locuinţe, unul dintre proprietari sau chiriaşi împiedică folosirea normală a clădirii de locuit, creând prejudicii celorlalţi proprietari, aceasta fiind circumscrisă măsurilor pentru folosirea normală a clădirii (C.A. laşi, s. civ., dec. nr. 158/R/2008, în Jurindex).
2. în cazurile în care unul dintre proprietari sau chiriaşi împiedică cu bună ştiinţă şi sub orice formă folosirea normală a imobilului de locuit, creând prejudicii celorlalţi
Citește mai mult
proprietari sau chiriaşi, după caz, la solicitarea proprietarilor clădirilor sau a reprezentantului legal al acestora, instanţa va hotărî măsurile pentru folosirea normală a imobilului, între care se poate număra şi evacuarea unuia dintre coproprietari, dacă se constată că, prin comportamentul său, acesta împiedică convieţuirea şi folosinţa liniştită a imobilului. Coproprietarul evacuat are însă posibilitatea de a promova o acţiune de ieşire din indiviziune cu privire la imobilul în litigiu (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 5277/2005).3. Dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie, care consacră garantarea dreptului de proprietate privată, prevăd în teza a ll-a că atât limitele, cât şi conţinutul acestui drept „sunt stabilite de lege". Rezultă, în mod evident, că limitele aduse prin lege dreptului de proprietate asupra părţilor destinate folosirii în comun de către toţi proprietarii dintr-o clădire cu mai multe locuinţe sau dreptului de proprietate asupra spaţiului a cărui destinaţie se doreşte a fi schimbată se justifică constituţional prin asigurarea posibilităţii efective de administrare, folosire, întreţinere şi exploatare a imobilului în interesul tuturor proprietarilor de locuinţe din acel imobil. De dreptul de proprietate garantat de Constituţie trebuie să se poată bucura - în egală măsură - toţi proprietarii deţinători de spaţii de locuit în acelaşi imobil, pentru că, altfel, s-ar încălca principiul constituţional al egalităţii în drepturi. Aşa fiind, posibilitatea acordată proprietarilor sau reprezentantului legal al acestora de a solicita instanţei să hotărască măsurile pentru folosirea normală a clădirii, precum şi plata daunelor pentru prejudiciile create constituie mijlocul legal pus la dispoziţia persoanelor interesate în scopul valorificării drepturilor şi intereselor legitime (C.C., dec. nr. 1633/2010, M. Of. nr. 166/2011).
4. Ascensorul este un bun comun, asupra căruia există o coproprietate forţată şi perpetuă, iar dreptul unui coproprietar de a-l folosi nu trebuie să aducă atingere drepturilor egale şi reciproce ale celorlalţi, liftul putând fi folosit numai în interesul utilizării fondului. Toţi coproprietarii au obligaţia de a folosi în egală măsură ascensorul şi obligaţia de a suporta partea fiecăruia din cheltuielile de întreţinere şi conservare a bunului comun (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 3490/2006).
5. Potrivit dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 114/1996, în cazurile în care unul dintre proprietari sau chiriaşi împiedică, cu bună ştiinţă şi sub orice formă, folosirea normală a imobilului de locuit, creând prejudicii celorlalţi proprietari sau chiriaşi, după caz, la solicitarea proprietarilor clădirilor sau a reprezentantului legal al acestora, instanţa va hotărî măsurile pentru folosirea normală a imobilului, astfel, nu se poate susţine „inadmisibilitatea" evacuării unui coproprietar. Instanţa are posibilitatea să ia orice măsură pentru restabilirea folosinţei normale a locuinţei, inclusiv evacuarea unuia dintre coproprietari, dacă se constată că, prin comportamentul său, acesta împiedică convieţuirea şi folosinţa liniştită a imobilului. Pârâţilor le rămâne posibilitatea de a promova o acţiune de ieşire din indiviziune cu privire la imobilul în litigiu (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 5277/2005, în J.S.C. 2005, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2006, p. 39-40). Notă. Articolul 36 din Legea nr. 114/1996 a fost abrogat prin Legea nr. 230/2007, care conţine prevederi asemănătoare în art. 18.
► art. 17, art. 18 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari (M. Of. nr. 490/2007);
► art. 12, art. 13 din H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari (M. Of. nr. 43/2008).
1. Deşi spaţiile locative aparţinând unor proprietari diferiţi constituie bunurile principale în raport cu părţile comune din condominiu, care au calitatea de bunuri accesorii, totuşi, chiar şi aceste bunuri principale se află
Citește mai mult
într-un anumit raport între ele, astfel încât buna utilizare a fiecăruia depinde de modul în care sunt utilizate celelalte. Acesta este motivul pentru care legiuitorul a instituit restrângeri speciale ale exercitării dreptului de proprietate asupra acestor bunuri principale. Aceste restrângeri decurg din principiul general potrivit căruia exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă astfel încât să nu fie stânjenită exercitarea altor drepturi de proprietate sau a altor drepturi subiective civile (V. Stoica, Drepturile reale 2006, p. 142).2. Dacă se încalcă acest principiu, cei interesaţi pot să ceară instanţei judecătoreşti să hotărască asupra măsurilor pentru folosirea normală a condominiului (V. Stoica, Drepturile reale 2006, p. 142).