Art. 669 Noul cod civil Imprescriptibilitatea acţiunii de partaj Partajul Proprietatea comună

Noul Cod Civil actualizat 2024 - Legea 287/2009
CAPITOLUL IV
Proprietatea comună

SECŢIUNEA a 5-a
Partajul

Art. 669

Imprescriptibilitatea acţiunii de partaj

Încetarea coproprietăţii prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească.

← Art. 668 Noul cod civil Regulile aplicabile proprietăţii...  Art. 670 Noul cod civil Felurile partajului Partajul... →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 669 Noul cod civil Imprescriptibilitatea acţiunii de partaj Partajul Proprietatea comună




Lungu 27.05.2021
Buna rt.3.leg.18/1991 modificat 169/1997stipuleaza ART.3.sunt lovite de nulitate absoluta,otrăvit dispozițiilor legislative civile,aplicabile la data încheierii actului juridic,următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor legii fondului funciar Nr.18/1991 :a,actele de reconstituire a dreptului de proprietate,in favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite ,potrivit legii,la astfel de reconstituiri sau construcții ,pârâtul nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate ,comosia județeana nu avea dreptul de stabilire a dreptului de proprietate ,
Răspunde
Lungu 27.05.2021
Buna rt.3.leg.18/1991 modificat 169/1997stipuleaza ART.3.sunt lovite de nulitate absoluta,otrăvit dispozițiilor legislative civile,aplicabile la data încheierii actului juridic,următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor legii fondului funciar Nr.18/1991 :a,actele de reconstituire a dreptului de proprietate,in favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite ,potrivit legii,la astfel de reconstituiri sau construcții ,pârâtul nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate ,comosia județeana nu avea dreptul de stabilire a dreptului de proprietate ,
Răspunde
denisa n. 25.01.2014
JURISPRUDENŢĂ

1. Specific indiviziunii (mai exact proprietăţii comune pe cote-părţi, invocată în speţă) este faptul că bunul asupra căruia poartă dreptul de proprietate nu este individualizat, determinat în materialitatea lui în raport de fiecare titular. Deşi, potrivit contractului de vânzare-cumpă-rare încheiat, reclamanta a dobândit o suprafaţă de teren de 476,70 mp, aceasta nu este individualizată şi reprezintă o parte din suprafaţa totală de 504 mp. De aceea, respectiva suprafaţă constituind o parte din întreg şi nefiind materializată, rezultă că reclamanta nu se poate considera
Citește mai mult proprietar exclusiv asupra unei anumite porţiuni de teren. Această stare a proprietăţii i-a justificat reclamantei demersul de a solicita pe calea acţiunii în justiţie sistarea indiviziunii (a coproprietăţii). Apreciind că nu există indiviziune doar pentru că dreptul reclamantei nu este exprimat sub formă de procent sau fracţie, instanţele au ignorat caracteristica acestei modalităţi a dreptului de proprietate, faptul că niciunul dintre coproprietari nu este titular exclusiv al unei fracţiuni materiale, determinate din bun, situaţie care se regăseşte în speţă (C.A. Bucureşti, s. a IV-o civ., dec. nr. 742/2002, în P.J.C. 2001-2002, Ed. Brilliance, Piatra Neamţ, 2003, p. 244-247).
Răspunde
denisa n. 25.01.2014
Legea de aplicare: Art. 66. (1) Dispoziţiile art. 669-686 din Codul civil sunt aplicabile convenţiilor de partaj încheiate după intrarea în vigoare a Codului civil. (2) De asemenea, dispoziţiile art. 669-686 din Codul civil se aplică şi partajului judiciar, atunci când cererea de chemare in judecată a fost introdusă după intrarea în vigoare a Codului civil.

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 728. (1) Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărţeala succesiunii, chiar când ar exista convenţii sau prohibiţii contrarii".

1. Partajul este o
Citește mai mult operaţiune prin care se atribuie fiecărui proprietar o parte indiviză, determinată materialmente din lucru, în loc de partea indiviză pe care o poseda până atunci, valoarea părţii indivize fiind proporţională şi echivalentă cu aceea a părţii indivize anterioare. Fiecare proprietar devine astfel proprietar pro diviso, adică proprietar exclusiv al părţii materiale ce i s-a atribuit din totalitatea lucrului, şi dreptul său nu mai este limitat la drepturile celorlalţi (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Bâicoianu voi. II, p. 16).

2. Legea consideră indiviziunea ca o situaţie puţin avantajoasă pentru proprietari şi puţin favorabilă pentru exploatarea economică a lucrului, din cauza dificultăţii de a administra lucrul în comun şi din cauza deselor conflicte ce se ivesc între coproprietari. De aceea, în interesul liberei circulaţii a bunurilor, legea prevede ca regulă generală că indiviziunea poate lua sfârşit oricând. Fiecare proprietar poate cere împărţeala oricând, fără ca ceilalţi să se poată opune. „Indiviziunile sunt esenţialmente temporare" (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Bâicoianu voi. II, p. 16).
Răspunde