Art. 900 Noul cod civil Prezumţia existenţei sau inexistenţei unui drept tabular Înscrierea drepturilor tabulare
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Înscrierea drepturilor tabulare
Înscrierea drepturilor tabulare
Art. 900
Prezumţia existenţei sau inexistenţei unui drept tabular
(1) Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei.
(2) Dacă un drept real s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există.
(3) Dovada contrară se poate face numai în cazurile prevăzute la art. 887, precum şi pe calea acţiunii în rectificare.
| ← Art. 899 Noul cod civil Efectele înscrierii provizorii... | Art. 901 Noul cod civil Dobândirea cu bună-credinţă a unui... → |
|---|
1. Având în vedere principiul publicităţii absolute şi principiul forţei probante a înscrierii, se poate aprecia că procesul-verbal de intabulare în cartea funciară provizorie, însoţit de certificatul de moştenitor şi actele de stare civilă, îndreptăţesc reclamantul să promoveze acţiunea în revendicare, pentru care şi-a dovedit calitatea procesuală (C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., dec. nr. 834/2000, în A. Rusu p. 246).
2. Principiul publicităţii materiale sau principiul forţei probante absolute a înscrierii în cartea funciară se aplică numai drepturilor reale, nu şi faptelor sau
Citește mai mult
drepturilor personale. Rezultă că acest principiu nu se aplică înscrierilor privitoare la întinderea terenului, dacă suprafaţa înscrisă diferă de cea reală, deoarece menţiunea din prima parte a cărţii funciare, referitoare la suprafaţa imobilului, reprezintă un element descriptiv al situaţiei de fapt a imobilului (C.A. Cluj, s. civ., dec. nr. 356/2000, în A. Rusu p. 6).1. Regula înscrisă în dispoziţiile art. 900 NCC consacră principiul publicităţii materiale, care constă în expresia puterii doveditoare a cărţii funciare, prin întrunirea prezumţiei existenţei drepturilor reale
Citește mai mult
înscrise şi a prezumţiei inexistenţei drepturilor reale radiate.2. Prezumţiile instituite de art. 900 NCC se aplică doar drepturilor reale şi au un caracter relativ. Cât priveşte primul aspect, al domeniului de aplicare, prezumţia existenţei dreptului înscris se referă expressis verbis la dreptul real astfel dobândit sau constituit, după cum alin. (2) al textului are în vedere prezumţia inexistenţei dreptului radiat din cartea funciară. Pornind de la această analiză, rezultă că prezumţiile nu se aplică drepturilor personale, actelor, faptelor, situaţiilor şi stărilor juridice susceptibile de înscriere în cartea funciară. Referitor la relativitatea prezumţiilor, valoarea lor de putere doveditoare durează până la dovada contrară, altfel spus, până la proba împrejurării că înscrierea sau radierea s-a efectuat cu rea-credinţă.
3. Cuprinsul cărţii funciare nu oglindeşte situaţia reală a imobilelor şi, prin urmare, nu este exact în privinţa aspectelor legate de întinderea suprafeţei terenurilor, destinaţia, categoria de folosinţă, valoarea lor. Aceste aspecte legate de descrierea imobilelor din cuprinsul cărţii funciare sunt exterioare principiului forţei probante a cărţii funciare, întrucât ele nu au legătură cu buna-credinţă a dobânditorului şi nici cu validitatea titlului transmiţătorului (P. Năsăudean p. 224).
4. Cea de-a doua latură a caracterului relativ al prezumţiilor rezidă în sfera persoanelor apte a se prevala de efectul lor, ele putând fi invocate de orice persoană care are vreun interes cu privire la existenţa sau inexistenţa drepturilor reale respective, care au dobândit un drept real fără înscriere în cartea funciară cu privire la imobilul relevat de cartea funciară (art. 887 NCC), precum şi pe calea acţiunii în revendicare.