Art. 917 Noul cod civil Exercitarea posesiei Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Dispoziţii generale
Art. 917
Exercitarea posesiei
(1) Posesorul poate exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra bunului fie în mod nemijlocit, prin putere proprie, fie prin intermediul unei alte persoane.
(2) Persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu şi persoanele juridice exercită posesia prin reprezentantul lor legal.
| ← Art. 916 Noul cod civil Noţiune Dispoziţii generale | Art. 918 Noul cod civil Cazurile care nu constituie posesie... → |
|---|
1. Actele de stăpânire şi folosinţă exercitate de către ciurdari asupra unei păşuni comunale se constituie într-o posesie utilă în favoarea respectivei comune (Req., 25 juin 1914, S. 1918-19,1, 161, obs. Mestre, apud E. Roşioru nr. 23.3.3.1., p. 154, nota 1).
2. întrucât nu este necesar ca actele de stăpânire constitutive de posesie să fie îndeplinite de către posesor personal, rezultă că prin locuitorii comunei şi turiştii care exercită asupra terenurilor aparţinând domeniului public local acte de stăpânire sau folosinţă conform destinaţiei acestor terenuri se materializează de
Citește mai mult
fapt posesia comunei în cauză (Req., 9 janv. 1872, S. 72, 1, 225, împreună cu raportul consilierului Rau, apud E. Roşioru nr. 23.3.3.1., p. 154, nota 2).Legislaţie conexă:
► art. 206, art. 916, art. 918 NCC;
► art. 2255 (fost art. 2228) C. civ. fr.
1. Prin art. 917 NCC se reglementează în mod expres posesia corpore alieno, însă într-o formulare oarecum diferită de cea preexistentă, din art. 1846 alin. (2) C. civ. 1864 („Posesorul poate exercita prerogativele (...) asupra bunului (...) prin intermediul unei alte
Citește mai mult
persoane", faţă de „Posesiunea este (...) exercitată (...) de noi înşine sau de altul în numele nostru").2. Totodată, prin dispoziţiile alin. (2) al art. 917 NCC se consacră legislativ posibilitatea -recunoscută în doctrină şi în jurisprudenţă - de a se exercita posesia prin reprezentanţii legali, indicându-se (în mod limitativ, în opinia noastră), două categorii distincte: persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, respectiv persoanele juridice. Dacă în privinţa celor dintâi posibilitatea legală astfel recunoscută de a poseda prin reprezentant nu suscită discuţii deosebite (fiind consecventă orientării existente şi mai înainte de 1 octombrie 2011), în schimb este demnă de remarcat relaţia care se stabileşte între art. 917 alin. (2) şi art. 206 NCC. Astfel, potrivit reglementării anterioare (în speţă dispoziţiile art. 34 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice), exercitarea actelor de stăpânire corespunzătoare unei posesii utile de către persoanele juridice prin reprezentanţii acestora trebuia realizată în strictă concordanţă cu obiectul lor de activitate; în virtutea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice, orice act de folosinţă şi posesie care nu respecta această cerinţă era lipsit în totalitate de efecte juridice. în noua reglementare, dispoziţiile art. 206 alin. (1) NCC prevăd că „persoana juridică poate avea orice drepturi şi obligaţii civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparţine decât persoanei fizice" (s.n.). Prin urmare, modificarea majoră de optică legislativă reflectată de art. 917 prin raportare la art. 206 alin. (1) NCC constă în aceea că, dacă înainte de momentul 1 octombrie 2011 orice acte de stăpânire exercitate de reprezentanţii unei persoane juridice erau lipsite de valoare juridică (cel puţin din perspectiva efectelor posesiei utile), atâta timp cât astfel de acte materiale excedeau obiectului de activitate al acesteia, în prezent asemenea manifestări exterioare de voinţă sunt apte de a constitui o posesie utilă, cu recunoaşterea întregii sale palete de efecte juridice, atâta timp cât respectivele acte de stăpânire pot fi exercitate, prin natura lor sau potrivit legii, şi de către alţi subiecţi de drept decât persoanele fizice. Totuşi, o nuanţare se impune: dispoziţiile art. 206 alin. (2) NCC prevăd, sub sancţiunea nulităţii absolute, că „persoanele juridice fără scop lucrativ pot avea doar acele drepturi şi obligaţii care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut". Rezultă deci că libertatea de acţiune conturată conform celor de mai sus se aplică, în principal, persoanelor juridice cu scop lucrativ.
3. în ceea ce priveşte animus, fiind un element de natură psihică, în principiu, trebuie să fie prezent, direct şi nemijlocit, în persoana posesorului. El nu se poate dobândi şi exercita prin altul. De la această regulă se admite o singură excepţie; astfel, persoanele lipsite de capacitatea de exerciţiu dobândesc şi exercită elementul intenţional al posesiei prin reprezentanţii lor legali (L. Pop p. 196).
4. în ceea ce priveşte conservarea posesiei, elementul corpus nu are nevoie să fie de aceeaşi intensitate ca la dobândirea posesiei; posesorul nu încetează de a avea corpus prin faptul că el nu îndeplineşte unele acte de folosinţă sau de uz pe care le-ar comporta lucrul, mai ales atunci când astfel de omisiuni sunt determinate de cauze de forţă majoră, cum ar fi inundaţiile. în cazul întreruperii temporare a unor acte materiale, posesorul îşi păstrează elementul intenţional, posesia fiind conservată animo solo. Este suficient ca voinţa de a poseda să nu fi fost revocată printr-o voinţă contrară. Dacă posesorul îşi pierde uzul raţiunii datorită unei maladii mintale, prin aceasta el nu pierde posesia, ci continuă să o conserve (D. Gherasim nr. 31, p. 41).
5. Posesia poate fi dobândită prin intermediul unui prepus care lucrează pe baza instrucţiunilor şi ordinilor primite din partea comitentului; ea poate fi dobândită, de asemenea, prin intermediul unui reprezentant care acţionează pentru noi şi în numele nostru. Minorii şi interzişii dobândesc posesia prin tutorii lor, care o şi exercită în continuare (D. Gherasim nr. 29, p. 39).