Art. 954 Noul cod civil Deschiderea moştenirii Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
Dispoziţii generale
Art. 954
Deschiderea moştenirii
(1) Moştenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia.
(2) Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.
(3) Dacă ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se află pe teritoriul României, moştenirea se deschide la locul din ţară aflat în circumscripţia notarului public celui dintâi sesizat, cu condiţia ca în această circumscripţie să existe cel puţin un bun imobil al celui care lasă moştenirea. În cazul în care în patrimoniul succesoral nu există bunuri imobile, locul deschiderii moştenirii este în circumscripţia notarului public celui dintâi sesizat, cu condiţia ca în această circumscripţie să se afle bunuri mobile ale celui ce lasă moştenirea. Atunci când în patrimoniul succesoral nu există bunuri situate în România, locul deschiderii moştenirii este în circumscripţia notarului public celui dintâi sesizat.
(4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător atunci când primul organ sesizat în vederea desfăşurării procedurii succesorale este instanţa judecătorească.
| ← Art. 953 Noul cod civil Noţiune Dispoziţii generale | Art. 955 Noul cod civil Felurile moştenirii Dispoziţii generale → |
|---|
daca intr-un proces de iesire din indiviziune, la proces nu se prezinta copilul persoanei care era trecuta in certificatul de mostenitor si care a decedat( persoana decedata din certificatul de mostenitor nu a lasat testament sau alt act prin care sa lase copilului cota parte din certificatul de mostenitor) poate interveni articolul 1103 alin 1? persoana trecuta in certificatul de mostenitor a decedat acum 1an si 6 luni si copilul refuza sa faca succesiunea si sa se prezinte la termenele instantei de judecata pentru a putea stabili cota parte si iesirea din indiviziune.
Multumesc si o seara frumoasa!
Tata a decedat în oct 2021, iar mama nu vrea sa deschidă dezbaterea pe motiv ca tatăl meu nu a avut mare lucru, ceea ce nu este adevărat. Situatia reala la zi o cunoaște foarte bine fratele, pe mine și pe sora mea ne-au dat mereu la o parte și au fost ascunsi fata de noi doua, ca sa ii romana lui tot. Asa parinti am avut, din 3 copii, la unu sa meargă bine. Ce putem face un situația data? Ea merge la banca numai cu fiul ei, este ascunsa și mincinoasa. Ne deranjează foarte tare situația. Nu avem încredere în ea. Ne-a mințit toată viata.
Vă mulțumesc!
insa pentru a stii cand si daca se dezbate succesiunea tatalui si ce bunuri a ramas in urma acestuia, puteti face si aceasta declaratie de acceptare expresa si incurcati planurile mamei.
Ma aflu pentru prima data intr-o succesiune si nu stiu sigur ce parte imi revine.Partile sunt alcatuite din 3 mostenitori legali : 1sotia tatalui meu (decedatul), 2 fiica lui si 3 eu .
Am tot citit pe Internet dar totusi am nevoie de o confirmare va rog!
M-i s-a spus ca sotiei tatalui meu ii revine jumatate din ce e plus din cealalta jumatate ii revine o patrime,ceea ce am citit, nu spune acelasi lucru!
Tata al meu m-a abandonat de la nastere iar acum familia lui are nevoie de semnaturile mele.
Va multumesc anticipat!
Problema e ca donatorul are trei copii din prima casatorie si care nu au primit un ban de la vinzarea casei. Notara refuza sa ne dea copi de la donatia facuta, casa e vinduta, si fosta sotie si-a luat masina pe care sotul i-a cumparat-o si sa mutat undeva in tara. Da in plus zice da v-a da din bani la "biserica Adventista".
Daca veti vreun raspuns ajutator apreciej.
Citește mai mult
potrivit căruia succesiunea, masa succesorală, este constituită din patrimoniul persoanei decedate, ceea ce înseamnă că bunul trebuie să existe în patrimoniul defunctului, la data decesului acestuia. în speţă, o persoană locuia împreună cu fiica şi soţul acesteia, iar la decesul său, ginerele acesteia a solicitat pe numele său concesionarea unui loc pentru înhumarea a două persoane. Cererea a fost satisfăcută (C.A. Bacâu, dec. civ. nr. 1504/1995, în Jurisprudenţa C.A. Bacau 1995, p. 72-73).2. Moştenitorii legali au calitatea de moştenitori din chiar momentul morţii autorului lor, în virtutea legii. Certificatul de moştenitor nu le atribuie această calitate, ci numai le-o confirmă. De aceea, prescrierea dreptului de acceptare a succesiunii începe de la decesul autorului (Trib. Suprem, dec. nr. 858/1962, în J.N. nr. 6/1963, p. 1689).
3. în cazul declarării morţii prezumate în baza art. 16 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954 [art. 50 NCC, n.n.J, termenul de 6luni prevăzut deart. 700 C. civ. 1864 pentru acceptarea succesiunii urmează a fi calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de declarare a morţii prezumate, iar nu de la data stabilită în această hotărâre ca fiind aceea a decesului (Trib. Suprem, dec. nr. 807/1959, în C.D. 1959, p. 195). Notă. Potrivit art. 1103 alin. (1) şi (2) lit. b) NCC, dreptul de opţiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moştenirii; termenul de opţiune curge de la data înregistrării morţii în registrul de stare civilă, dacă înregistrarea se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti de declarare a morţii celui care lasă moştenirea, afară numai dacă succesibilul a cunoscut faptul morţii sau hotărârea de declarare a morţii la o dată anterioară, caz în care termenul curge de la această din urmă dată.
4. Prevederile art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 40/1953 - potrivit cărora în cazul decesului unei persoane care nu a avut domiciliul în ţară, este competent notariatul de stat al judeţului în raza căruia se găsesc bunurile cele mai importante ale acestuia - sunt aplicabile deopotrivă dezbaterilor notariale privind succesiunea cetăţenilor români, cât şi celor referitoare la succesiunile cetăţenilor străini ce s-ar fi aflat într-o atare situaţie, întrucât legea nu face nicio distincţie. Dat fiind că, principial, procedura succesorală necontencioasă se îmbină şi se întregeşte cu cea contencioasă şi întrucât acţiunea privind anularea certificatului de moştenitor emis într-o atare situaţie de notariatul de stat judeţean constituie, în esenţă, o cale de atac în continuarea procedurii succesorale, competenţa soluţionării acestei acţiuni revine instanţei în raza căreia se află notariatul care a eliberat certificatul de moştenitor, aplicarea prevederilor art. 14 C. proc. civ. urmând a se face - când s-au finalizat dezbaterile succesorale - ţinând seama de întregirea pe care o aduc acestui text dispoziţiile Decretului nr. 40/1953 (Trib. jud. Timiş, dec. nr. 211/1975, în R.R.D. nr. 10/1975, p. 65). Notă. Decretul nr. 40/1953 a fost abrogat prin Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale (M. Of. nr. 92/1995).
5. La stabilirea masei succesorale trebuie avute în vedere bunurile succesorale existente în patrimoniul succesoral la momentul deschiderii succesiunii, conform art. 651 C. civ. 1864, iar la efectuarea partajului propriu-zis trebuie avute în vedere starea şi valoarea lor din momentul partajului judiciar. Dacă, însă, între cele două momente valoarea bunurilor succesorale a scăzut ca urmare a folosinţei abuzive a bunurilor exercitate în mod exclusiv de către unul dintre copartajanţi, cu împiedicarea exerciţiului dreptului simultan şi concurent al celorlalţi comoştenitori-coproprietari, trebuie avute în vedere starea şi valoarea bunurilor succesorale la momentul deschiderii succesiunii (C.A. Bucureşti, s. o IX-a civ. şi propr. int., dec. nr. 250/2005, în C.P.J. Civ. 2005, p. 418-421).
2. Moartea unei persoane fizice poate fi constatată direct prin examinarea cadavrului sau declarată pe cale judecătorească. Simpla dispariţie a unei persoane fizice nu poate avea ca efect deschiderea moştenirii (D. Chiricâ, Drept civil. Succesiuni, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996, p. 9-10).
3. De regulă, dovada morţii, inclusiv data ei, se face cu certificatul de deces eliberat ca urmare a morţii fizic constatate de organele abilitate de lege (G. Boroi, L. Stanciulescu, Instituţii, p. 517).
4. întocmirea actului de
Citește mai mult
deces se face la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, de ofiţerul de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administra-tiv-teritoriale în a cărei rază s-a produs decesul, pe baza certificatului medical constatator alCarmcn Simona Ricu 3 decesului şi a declaraţiei verbale făcute de membrii familiei decedatului sau, în lipsa acestora, de una dintre următoarele persoane: a) medicul sau alt cadru din unitatea sanitară unde s-a produs decesul; b) orice persoană care are cunoştinţă despre deces. Declarantul va depune certificatul medical constatator al decesului, documentul de identitate şi, după caz, documentul de evidenţă militară ale celui decedat (art. 35 din Legea nr. 119/1996, republicată).
5. în cazul în care decesul nu poate fi constatat în mod direct, prin examinarea cadavrului uman, certificatul de deces se completează pe baza hotărârii judecătoreşti declarative de moarte, rămasă definitivă, care cuprinde şi data stabilită de instanţă ca fiind aceea a morţii (art. 49 alin. (1) NCC]. Astfel, persoana dispărută, despre care există indicii că a încetat din viaţă, poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, dacă au trecut cel puţin 2 ani de la data primirii ultimelor informaţii sau indicii din care rezultă că era în viaţă. Ca excepţie de la termenul de mai sus, potrivit art. 50 alin. (1) NCC, dispărutul în împrejurări deosebite, cum sunt inundaţiile, cutremurul, catastrofa de cale ferată ori aeriană, naufragiul, în cursul unor fapte de război sau într-o altă împrejurare asemănătoare, ce îndreptăţeşte a se presupune decesul, poate fi declarat mort, dacă au trecut cel puţin 6 luni de la data împrejurării în care a avut loc dispariţia. De asemenea, atunci când este sigur că decesul s-a produs, deşi cadavrul nu poate fi găsit sau identificat, moartea poate fi declarată prin hotărâre judecătorească, fără a se aştepta împlinirea vreunui termen de la dispariţie (art. 50 alin. (3) NCC] (G. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 517-518).
6. Cel declarat mort este socotit că a încetat din viaţă la data pe care hotărârea rămasă definitivă a stabilit-o ca fiind aceea a morţii. Dacă hotărârea nu arată şi ora morţii, se socoteşte că cel declarat mort a încetat din viaţă în ultima oră a zilei stabilite ca fiind aceea a morţii (art. 52 alin. (1) NCC].
7. în cazul în care, după declararea judecătorească a morţii, se descoperă certificatul de deces al celui declarat mort, orice persoană interesată poate cere anularea hotărârii (art. 55 NCC).
8. Data decesului astfel stabilit nu trebuie confundată cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti (care, cel puţin practic, este posterioară) (6. Boroi, L Stânciulescu, Instituţii, p. 518).
9. Conform art. 222 din Legea nr. 71/2011, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, referirea din cuprinsul noului Cod civil la hotărârea definitivă se va înţelege ca fiind făcută la hotărârea irevocabila.
10. Dovada morţii poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă, întrucât moartea nu este decât un fapt material.
11. Stabilirea datei morţii este esenţială, mai ales atunci când decedează două persoane cu vocaţie succesorală reciprocă (doi fraţi), în acelaşi interval de timp, astfel încât, dacă se face dovada că una a supravieţuit celeilalte, chiar şi o secundă, face ca moştenirea celui decedat primul să fie culeasă de cel ce a decedat ulterior (V. Stoica, Dreptul la moştenire, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p. 30-37).
12. Persoanele interesate pot proba nu numai ziua morţii, ci, dacă este cazul, chiar „clipa morţii" (ora sau minutul, care au importanţă practică numai în cazul în care două sau mai multe persoane, cu vocaţie succesorală reciprocă, au decedat la aceeaşi dată). De exemplu, cazul în care mai multe persoane decedează în „aceeaşi împrejurare": accident auto, aviatic, feroviar etc., fără a se putea stabili clipa morţii fiecăruia, situaţie în care se instituie prezumţia că au murit în aceeaşi clipă (6. Boroi, L Stânciulescu, Instituţii, p. 518).
13. Stabilirea momentului exact al deschiderii moştenirii prezintă importanţă juridică deosebită; astfel: a) în funcţie de acest moment se determină sfera persoanelor chemate la moştenire, fie în temeiul legii, fie în baza unui testament, capacitatea lor succesorală şi drepturile ce li se cuvin asupra moştenirii; b) acest moment este cel până la care retroactivează acceptarea sau renunţarea la moştenire (prin curgerea termenului de un an de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală - art. 1103 alin. (1) NCC); c) în cazul în care sunt mai mulţi moştenitori, acest moment marchează începerea stării de indiviziune între ei şi acela până la care retroactivează efectul declarativ al împărţelii moştenirii; d) din acest moment, actele (pactele) asupra moştenirii devin valabile (ştiut fiind că, în principiu, actele asupra unei moşteniri nedeschise sunt nule absolut - 956 NCC); e) este momentul compunerii şi al stabilirii valorii masei succesorale; f) având în vedere principiul neretroactivităţii legii, este momentul în care se va stabili legea care va cârmui devoluţiunea moştenirii, în cazul conflictului în timp al unor legi succesorale succesive (G. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 518-519).
14. Actele juridice întocmite ulterior deschiderii moştenirii sunt guvernate de legea în vigoare la data întocmirii lor, în virtutea principiului aplicării imediate a legii noi (de exemplu, acceptarea sau renunţarea la moştenire ori partajul între moştenitori etc.) (G. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 519).
15. Până la momentul morţii lui de cuius, moştenitorii, fie legali sau testamentari, nu au niciun drept asupra patrimoniului acestuia (D. Chiricâ, Succesiuni, 1996, p. 9-10).
16. Deschiderea moştenirii (momentul ei) nu trebuie confundată cu deschiderea procedurii succesorale notariale reglementate prin Legea nr. 36/1995 (G. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 518).
17. Locul deschiderii moştenirii este cel al ultimului domiciliu al defunctului, indiferent dacă acesta corespunde sau nu cu locul decesului (G. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 519).
18. Alin. (2) al art. 954 se referă la succesiunile în care defunctul a avut ultimul domiciliu pe teritoriul României (Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Codul civil al României. îndrumar notarial, voi. I, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2011, p. 325).
19. Potrivit art. 87 NCC, domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuinţa principală. Domiciliul nu se confundă cu reşedinţa, care este locuinţa secundară. Conform art. 90 NCC, când domiciliul defunctului nu a fost cunoscut, reşedinţa va fi considerată domiciliu; în lipsă de reşedinţă, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaşte, la locul unde acea persoană se găseşte.
20. Nu au aplicaţie în materia locului deschiderii moştenirii domiciliul convenţional sau ales (instituit în vederea exercitării drepturilor sau executării obligaţiilor născute dintr-un act juridic, conform art. 97 NCC) şi nici domiciliul profesional (cel care exploatează o întreprindere are domiciliul şi la locul acelei întreprinderi, în tot ceea ce priveşte obligaţiile patrimoniale ce s-au născut sau urmează a se executa în acel loc, potrivit art. 96 NCC) (G. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 519).
21. Moştenirea se deschide la ultimul domiciliul al persoanei decedate, dacă este cunoscut, iar dacă nu este cunoscut sau nu se află pe teritoriul ţării, moştenirea se deschide la sediul primului birou notarial sesizat, în circumscripţia căruia se află măcar un bun imobil care a aparţinut defunctului.
22. în aceeaşi situaţie juridică, dacă lipsesc bunurile imobile, locul deschiderii moştenirii va fi la sediul primului notar sesizat, în circumscripţia căruia se află bunuri mobile ale celui care lasă moştenirea, iar dacă cel care a decedat nu a deţinut niciun bun imobil sau mobil pe teritoriul ţării, locul deschiderii moştenirii va fi circumscripţia primului notar sesizat.
23. Se stabileşte competenţa alternativă a instanţei judecătoreşti pentru dezbaterea procedurii succesorale, în funcţie de următoarele criterii: a) ultimul domiciliu al decedatului; b) prima instanţă judecătorească sesizată în circumscripţia căreia se află un bun imobil ce a aparţinut defunctului, dacă ultimul domiciliu al acestuia nu se cunoaşte sau nu este pe teritoriul României; c) prima instanţă sesizată în circumscripţia căreia se află un bun mobil, atunci când defunctul nu a deţinut bunuri imobile în patrimoniul său şi domiciliul său nu se cunoaşte sau nu se află în România; d) prima instanţă sesizată, atunci când defunctul nu a avut bunuri în patrimoniul său şi nici nu se cunoaşte domiciliul acestuia sau acesta nu se află pe teritoriul ţării.
24. Locul deschiderii moştenirii este, de regulă, ultimul domiciliu al defunctului. în cazul minorului, locul deschiderii succesiunii va fi, de regulă, la părinţii săi sau la unul dintre părinţi la care el locuieşte statornic ori la domiciliul reprezentantului legal, dacă se află sub tutelă [art. 14 din Decretul nr. 31/1954 - art. 92 NCC, n.n.j. Pentru persoana pusă sub interdicţie, locul deschiderii succesiunii va fi tot la reprezentantul legal, ca şi în cazul instituirii unei curatele asupra bunurilor unui dispărut printr-o hotărâre judecătorească. Atunci când domiciliul defunctului este necunoscut (a fost nomad), moştenirea se va deschide la locul unde se află cele mai importante bunuri ale defunctului ori la locul decesului (V. Stoica, Dreptul la moştenire, p. 30-37).
25. în cazul decesului unei persoane care nu a avut ultimul domiciliu în ţară, se înlătură criteriul bunurilor cele mai importante ca valoare, prevăzut în art. 68 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 (articol abrogat prin Legea nr. 71/2011); totodată, este înlăturată calitatea activă a procurorului de a deschide procedura succesorală. Prin art. 101 din Legea nr. 71/2011 se modifică art. 68 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 (în urma republicării, art. 69 alin. (1), n.n.), după cum urmează: „Procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane interesate, precum şi a secretarului consiliului local al localităţii în raza căreia se aflau bunurile defunctului la data deschiderii moştenirii" (îndrumar notarial, voi. I, p. 32S).
26. Stabilirea locului deschiderii succesiunii are importanţă pentru determinarea organelor competente teritorial să rezolve diferitele probleme juridice legate de moştenire: a) secretarul consiliului local al localităţii în raza căreia se aflau bunurile defunctului la data deschiderii moştenirii sau orice persoană interesată poate cere deschiderea procedurii succesorale notariale (art. 69 din Legea nr. 36/1995, republicată); b) procedura succesorală necontencioasă, reglementată de Legea nr. 36/1995, este de competenţa notarului public din biroulsituatîncircumscripţiateritorialăajudecătorieiîncaredefunctulşi-aavutultimuldomiciliu [art. 10 lit. a)); ca excepţie, în cazul moştenirilor succesive, moştenitorii pot alege competenţa oricăruia dintre birourile notariale din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care a avut domiciliu cel din urmă autor [art. 10 lit. b) din Legea nr. 36/1995); c) instanţa judecătorească competentă a judeca acţiunile privitoare la moştenire se determină tot în funcţie de locul deschiderii moştenirii (chiar dacă în masa succesorală se găsesc imobile aflate în circumscripţia altei instanţe) (6. Boroi, L. Stănciulescu, Instituţii, p. 520).
27. Instanţa judecătorească de la ultimul domiciliu al defunctului este competentă să judece: a) cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; b) cererile privitoare la moştenire, precum şi cele privitoare la pretenţiile reciproce ale moşte-
6 Carmen Simona Ricu nitorilor (petiţia de ereditate, acţiunea în reducţiune, acţiunea de partaj succesoral etc.); c) cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar; d) cererile privitoare la anularea certificatului de moştenitor eliberat de notarul public sau de ridicare ori de modificare a măsurilor de conservare a bunurilor succesorale (art. 85 din Legea nr. 36/1995, republicată) (G. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 520).
28. De regulă, dovada ultimului domiciliu se face cu menţiunile din cartea de identitate şi certificatul de deces al persoanei care lasă moştenirea sau din hotărârea judecătorească declarativă de moarte (D. Lupulescu, Numele şi domiciliul persoanei fizice, Ed. Ştiinţificâ şi Enciclopedica, Bucureşti, 1982, p. 71-72).
29. în celelalte cazuri, fiind o chestiune de fapt (ca şi data), dovada locului ultimului domiciliu se poate face, în principiu, prin orice mijloace de probă (G. Boroi, L Stânciulescu, Instituţii, p. 520).
30. Moştenirea legală este guvernată de legea în vigoare la data deschiderii succesiunii, adică la data decesului celui despre a cărui moştenire este vorba.
31. Pentru moştenirile deschise înainte de 1 octombrie 2011, legea aplicabilă este cea prevăzută de vechiul Cod civil (termenul de acceptare a succesiunii, număr, calitatea moştenitorilor, cotele etc.) (îndrumar notarial, voi. I, p. 323).
32. Dispoziţiile art. 954 NCC, referitoare la locul deschiderii moştenirii, se aplică numai procedurilor succesorale notariale sau judiciare începute după intrarea în vigoare a noului Cod civil.
33. Sub aspectul competenţei, se aplică legea nouă, iar din punct de vedere al dreptului substanţial, se aplică legea de la data deschiderii moştenirii. Este cazul moştenirilor deschise înaintea intrării în vigoare a noului Cod civil şi înregistrate după intrarea în vigoare a acestuia.
Articolul 954 alin. (3) NCC se referă la toate procedurile notariale care încep după 1 octombrie 2011, indiferent de data decesului defunctului (îndrumar notarial, voi. I, p. 324, 325).
34. în materia succesiunilor cu elemente de extraneitate, se creează un sistem unitar prin care moştenirea se supune unei singure reguli. Se asigură astfel unitatea legii aplicabile moştenirii şi se facilitează dezbaterea succesiunilor internaţionale, prin aplicarea unei legi unice: notarul public cel dintâi sesizat, cu priorităţile prevăzute de art. 954 alin. (3) NCC. Spre deosebire de prevederile din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, care atribuiau competenţă legii române la dezbaterea procedurii succesorale, când în patrimoniul defunctului existau bunuri imobile pe teritoriul României, acum nu există nicio restricţie. Se menţine registrul de succesiuni cu elemente de extraneitate, pentru o strictă evidenţă (îndrumar notarial, voi. I, p. 325).
Art. 91. Moştenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moştenirii.
Art. 92. Dispoziţiile art. 954 alin. (3) şi (4) din Codul civil se aplică numai procedurilor succesorale notariale sau judiciare începute după intrarea în vigoare a Codului civil.
Corespondența cu reglementarea anterioară:
Art. 651 C. civ. 1864
"Succesiunile se deschid prin moarte."
- Persoana a decedat in anul 2006 si a lasat un testament, printre altele si pentru cateva hectare de teren agricol si paduri.
- Acceptarea succesiunii s-a acut in 2006 si deschiderea succesiunii in anul 2013.
- Unele din persoanele prevazute in testament sunt cetateni straini si nu poseda cetatenia romana, deci ei nu ar putea sa mosteneasca testamentar teren extravilan dupa Constitutie - art.44 alin. 2 precum si Tratatul de succesiuni (Francisc Deak) art. 172.
Notarul spune ca daca ei nu au dreptul sa mosteneasca prin
Citește mai mult
testament, aceasta mostenire se poate transforma in mostenire legala. Dece?El vrea sa faca succesiunea dupa noul cod civil, motivand ca deschiderea succesiunii s-a facut abia in anul 2013, cu toate ca persoana a decedat in 2006 si noul cod civil la art. 6 spune ca dispozitiile nu se aplica retroactiv.
Un notar din Bucuresti a spus clar ca un cetatean strain nu poate mosteni teren extravilan si ca nici o alta lege nu poate fi deasupra Constitutiei si succesiunea trebuie facuta dupa codul in vigoare la data decesului persoanei.
Cum vedeti dumneavoastra problema? Multumesc.
Citește mai mult
ce priveşte succesiunile litigioase). Textul din 1953 a fost completat de art. 71 din Instrucţiunile MJ nr. 4/J/1961 apoi înlocuit de art. 10 lit. a-b şi art. 68 din Legea nr. 36/1995, a notarilor publici şi activităţii notariale.Se observă cum cele trei aliniate ale art. 954 noul Cod Civil revin la soluţia art. 95 C. civ., completând-o cu legislaţia notarială a momentului respectiv, completată şi aceasta din perspectiva utilităţii practice. Astfel, prin art. 101 din Legea nr. 71/2011 s-a abrogat alin. 2 al art. 68 din Legea nr. 36/1995, care prevedea: „în cazul decesului unei persoane care nu a avut ultimul domiciliu în ţară, procedura succesorală se poate îndeplini de notarul public din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care defunctul şi-a avut bunurile cele mai importante ca valoare". Chestiunea cu bunurile cele mai importante ca valoare era arbitrară şi imposibil de verificat practic. Noua reglementare ne apare astfel ca fiind mai bună.
Alin. (2) se referă la succesiunile în care defunctul a avut ultimul domiciliu pe teritoriul României.
Se înlătură criteriul bunurilor cele mai importante ca valoare, prevăzut în art. 68 alin. (2) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 (articol abrogat prin Legea nr. 71/2011), prin art.
Citește mai mult
101 din Legea nr. 71/2011 reformulându-se art. 68 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, după cum urmează:„Procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane interesate, precum şi a secretarului consiliului local al localităţii în raza căreia se aflau bunurile defunctului la data deschiderii moştenirii.”
În materia succesiunilor cu elemente de extraneitate, se creează un sistem unitar prin care moştenirea se supune unei singure reguli. Se asigură astfel unitatea legii aplicabile moştenirii şi se facilitează dezbaterea succesiunilor internaţionale, prin aplicarea unei legi unice: notarul public cel dintâi sesizat, cu priorităţile prevăzute de art. 954 alin. (3) NCC. Spre deosebire de prevederile din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, care atribuiau competenţă legii române la dezbaterea procedurii succesorale, când în patrimoniul defunctului existau bunuri imobile pe teritoriul României, acum nu există nicio restricţie. Se menţine registrul de succesiuni cu elemente de extraneitate, pentru o strictă evidenţă.