Art. 100 Noul Cod de Procedură Civilă Cererea formulată de mai mulţi reclamanţi Determinarea competenţei după valoarea obiectului cererii introductive de instanţă Competenţa materială
Comentarii |
|
Competenţa materială
SECŢIUNEA a 2-a
Determinarea competenţei după valoarea obiectului cererii introductive de instanţă
Art. 100
Cererea formulată de mai mulţi reclamanţi
(1) Dacă mai mulţi reclamanţi, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, formulează pretenţii proprii împotriva aceluiaşi pârât, invocând raporturi juridice distincte şi neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanţei competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenţii în parte.
(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi atunci când unul sau mai mulţi reclamanţi formulează, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, pretenţii împotriva mai multor pârâţi, invocând raporturi juridice distincte şi fără legătură între ele.
← Art. 99 Noul Cod de Procedură Civilă Cazul mai multor capete... | Art. 101 Noul Cod de Procedură Civilă Valoarea cererii în... → |
---|
Astfel, în cazul în care mai mulţi reclamanţi formulează o singură cerere de chemare în judecată împotriva aceluiaşi pârât sau chiar împotriva mai multor pârâţi, dar în baza unor raporturi juridice distincte, neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, stabilirea instanţei competente nu se face în funcţie de
Citește mai mult
valoarea cumulată a tuturor pretenţiilor, ci în funcţie de valoarea fiecărei pretenţii în parte. Această soluţie a fost justificată în practică prin o mai bună administrare a justiţiei, facilitarea administrării probelor şi a rezolvării unitare a unor aspecte ce interesează deopotrivă pe toţi reclamanţii, fără însă să existe un raport juridic unitar între părţi.întrucât din denumirea marginală a art. 100 NCPC rezultă că sunt avute în vedere toate situaţiile cu mai mulţi reclamanţi, chiar dacă este reglementată expres doar situaţia raporturilor juridice care nu impun judecarea împreună a tuturor pretenţiilor, urmează ca în situaţiile în care raporturile juridice dintre reclamanţi şi pârât sau mai mulţi pârâţi deriva dintr-un titlu comun, au aceeaşi cauza ori o cauza diferita, dar se afla în strânsa legătură, competenţa să fie dedusă per a contrario din alin. (1). în aceste cazuri, stabilirea instanţei competente se face în funcţie de valoarea cumulată a tuturor pretenţiilor.
în mod asemănător art. 99 alin. (1) NCPC pentru situaţia unui singur reclamant, şi art. 100 alin. (1) prevede că trebuie respectate şi normele de competenţă stabilite în raport de natura sau obiectul fiecărui capăt principal de cerere, nu numai după valoare. Când competenţa aparţine unor instanţe diferite (inclusiv unor secţii specializate sau unor complete specializate diferite), se impune disjungerea capetelor de cerere şi sesizarea instanţei competente.
Această soluţie se impune şi în situaţia în care raporturile juridice în care se află reclamanţii ale căror pretenţii au fost formulate prin aceeaşi cerere de chemare în judecată ar impune judecarea lor împreună, dacă pretenţiile atrag o competenţă diferită de soluţionare după natura sau obiectul fiecărui capăt principal de cerere, chiar dacă este vorba despre secţii specializate sau complete specializate diferite, inclusiv din cadrul unor instanţe de acelaşi grad. Legiuitorul nu prevede în mod expres o altă soluţie, iar aceasta nu ar putea fi impusă pe cale de interpretare. Astfel, de exemplu, dacă mai mulţi salariaţi solicită, prin acţiuni colective, anumite drepturi băneşti în baza aceluiaşi contract colectiv de muncă, iar o parte dintre aceştia reprezintă personal contractual (fiind competentă o secţie sau un complet de litigii de muncă), iar o altă parte funcţionari publici (competenţa aparţinând secţiei de contencios administrativ), cererile vor fi disjunse, pe categorii de personal, şi trimise spre soluţionare instanţelor competente.