Art. 98 Noul Cod de Procedură Civilă Reguli generale Determinarea competenţei după valoarea obiectului cererii introductive de instanţă Competenţa materială

Art. 98

Reguli generale

(1) Competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.

(2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei, şi nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii.

(3) În caz de contestaţie, valoarea se stabileşte după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi.

Comentarii despre Art. 98 Noul Cod de Procedură Civilă Reguli generale Determinarea competenţei după valoarea obiectului cererii introductive de instanţă Competenţa materială

grigor valeriu 12.12.2018

va relatez cum se interpreteaza si se aplica ncpc, in cauza dos.8081/296/2018/07.17.partaj. casa cu 3 camere de 50 ani vechime la periferia orasului satu mare cu pretul din raport evaluare la 187.916 lei se stabileste taxa judiciara de timbru de 22.707 lei, am avocat,toate cererile prin care vrem sa dovedin incalcarea legi sunt respinse, am beneficiat de reducere de 50%. deci 11.353 lei in 20 rrate lunare cate 567 lei, am cerut esalonare pe 48 luni, sa respins, de completul c11c_fam urg.motiv am primit aproape maxim, in acelas timp coplet C2C_FF urg in dos.9001/296/2918 partaj donca maria..a

Citește mai mult

primit esalonare de 36 luni cate 132 lei lunar,eu sunt pensionar handicapat locomotor am 84 ani, tintuit la pat,vreau cineva care crede in dumnezeu sa auda strigatul meu de durere pentru aceste umilinte, amdorit sa vand partea mea pentru a avea bani de operatie in strainatate si internare la un azil.din 17.07.2018 se tot amana,am renuntat la caz,caz grav de sanatate, doresc inainte de a spune ADIO sa stiu dece se face asa ceva. MULTUMESC

Răspunde

c.r. 8.12.2013

1. Valoarea obiectului cererii. Valoarea obiectului litigiului se stabileşte de către reclamant, care, potrivit art. 194 lit. c) NCPC, are obligaţia, sub sancţiunea nulităţii, să indice în cererea de chemare în judecată obiectul cererii şi valoarea lui, de asemenea, modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori şi înscrisurile pe care s-a bazat reclamantul în acest calcul. Evident, această obligaţie nu există în cazurile prevăzute de art. 94 pct. 1 lit. a)-i), la care valoarea obiectului cererii este lipsită de relevanţă.

Valoarea trebuie indicată „dupâ preţuirea

Citește mai mult

reclamantului", sintagmă reluată din art. 112 alin. (1) pct. 3 CPC 1865.

în doctrina anterioară, s-a considerat că valoarea indicată de către reclamant poate fi contestată, în scopul stabilirii competenţei materiale, în cazul cererilor evaluabile în bani, administrându-se probe în acest sens.

Această opinie este integrată în codul actual, art. 98 alin. (3) permiţând explicit contestarea evaluârii, situaţie în care valoarea se stabileşte după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi.

întrucât norma nu distinge, contestarea poate fi făcută atât de către părţi, cât şi de către instanţă din oficiu. Această posibilitate reiese, de altfel, şi din art. 131 NCPC, potrivit căruia instanţa are obligaţia de a-şi verifica din oficiu competenţa, scop în care, dacă socoteşte că sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, va pune în discuţia părţilor această chestiune şi va acorda un singur termen de judecată.

în doctrină111 s-a exprimat o opinie mai nuanţată, în sensul că obiecţiile pot fi făcute doar dacă valoarea obiectului cererii nu este strâns legată de însuşi fondul dreptului, deoarece, dacă există o asemenea legătură, contestaţia tinde la respingerea, în tot sau în parte, a cererii de chemare în judecată. Astfel, dacă se revendică un bun, stabilirea valorii acestuia nu influenţează cu nimic soluţia pe fond, care va depinde exclusiv de faptul dacă reclamantul îşi va dovedi sau nu dreptul de proprietate asupra bunului respectiv, nicidecum de evaluarea făcută. Dacă însă reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata unei sume de bani, indiferent cu ce titlu (plata contravalorii bunului vândut, restituirea unui împrumut, despăgubiri pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a prestaţiei asumate ori pentru întârzierea în executare, despăgubiri pentru prejudiciul cauzat printr-o faptă ilicită etc.), atunci nu s-ar mai putea contesta evaluarea reclamantului pentru a se obţine declinarea competenţei, întrucât valoarea litigiului nu poate fi disociată de fondul propriu-zis al pretenţiei formulate.

2. Accesoriile pretenţiei principale. Prin art. 98 alin. (2), legiuitorul şi-a însuşit explicit opinia din doctrină şi din practica instanţelor de sub imperiul vechiului cod, în sensul că, atunci când reclamantul formulează un capăt de cerere principal şi pretenţii accesorii acestuia (dobânzi, penalităţi, fructe, cheltuieli sau alte asemenea), competenţa se determină doar pe baza valorii capătului principal, iar nu prin însumarea valorii acestuia cu valoarea accesoriilor capătului principal de cerere.

S-a arătat constant că valoarea elementelor accesorii este aleatorie, nu s-ar putea calcula la începutul procesului, ceea ce ar face ca însăşi competenţa instanţei să depindă de durata procesului

Astfel, competenţa instanţei nu este influenţată de valoarea pretenţiilor accesorii nici atunci când se solicită dobânzi pentru viitor, adică pentru perioada de după introducerea cererii de chemare în judecată. în acest sens, legiuitorul prevede expres că accesoriile pretenţiei principale nu se vor avea în vedere în stabilirea valorii obiectului cererii, indiferent de data scadenţei. Prin această prevedere s-a tranşat disputa din doctrină, generată de absenţa unei reglementări precum cea din noul cod (argumentul pentru luarea în calcul a dobânzilor, fructelor sau a altor asemenea venituri accesorii, corespunzătoare perioadei anterioare chemării în judecată, a fost acela că este vorba de sume certe şi exigibile, aşadar, susceptibile de însumare şi capitalizare.

Alineatul (2) teza a ll-a al art. 98 NCPC reglementează ipoteza prestaţiilor periodice cerute cu titlu principal, stabilind regula conform căreia, pentru stabilirea valorii obiectului cererii, se va lua în considerare doar valoarea sumelor exigibile la data sesizării instanţei, chiar dacă reclamantul solicită plata acestora până la data judecăţii. Această normă are o sferă de aplicare diferită de cea din art. 103 NCPC, aplicându-se pentru cereri având ca obiect prestaţii periodice în cazul în care durata existenţei dreptului este determinată, fiind relevant criteriul valoric pentru determinarea competenţei în raport de pretenţia din capătul principal de cerere.

3. Cazul cererilor incidentale. în absenţa unei derogări exprese de la regula din art. 98 alin. (1) NCPC, tot valoarea obiectului capătului principal de cerere determină competenţa, chiar dacă se formulează cereri incidentale (cerere reconvenţională, cereri de intervenţie voluntară sau forţată etc.), indiferent dacă, în considerarea valorii lor, aceste din urmă cereri menţionate ar fi fost de competenţa unei alte instanţe în cazul în care ar fi fost formulate pe cale principală.

Articolul 98 alin. (1) se coroborează cu prevederile art. 123 NCPC, potrivit cărora cererile incidentale se judecă de instanţa competenta pentru cererea principala, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti.

Astfel, valoarea obiectului cererii principale nu se cumulează cu cea a obiectului cererii incidentale, după cum nu se stabileşte competenţa de soluţionare a întregii cauze în funcţie de valoarea obiectului cererii incidentale (chiar dacă aceasta ar fi de competenţa unei instanţe de grad mai înalt, dacă ar fi formulată pe cale principală) şi nici nu se dispune disjungerea cererii incidentale, pentru a fi declinată competenţa soluţionării sale în favoarea unei alte instanţe.

Răspunde