Art. 332 Noul Cod de Procedură Civilă Recuzarea expertului Probele Judecata

în primul rând, arătăm că dispoziţiile alin. (1) al art. 332 asimilează pe experţi judecătorilor numai în privinţa motivelor de recuzare. Desigur, este vorba numai despre motivele de recuzare care îl pot privi şi pe expert.

Cererea de recuzare se formulează de partea care cunoaşte motivul de recuzare, fie în 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul există la acel moment, fie în 5 zile de la data ivirii motivului, dacă apariţia sa este ulterioară. Termenul de 5 zile este unul de decădere, de ordine publică.

Fiind vorba despre dreptul de recuzare al părţii, instanţa nu poate, din oficiu, să

Citește mai mult

invoce recuzarea expertului, aşa cum expertul aflat într-un caz de recuzare nu are obligaţia legală de a se abţine (de altfel, codul nu reglementează în privinţa expertului abţinerea ca act de procedură). Credem însă că, dacă expertul se află într-un caz de incompatibilitate, acesta are dreptul să refuze efectuarea expertizei pentru motive temeinice derivând din situaţia sa, potrivit art. 15 din O.G. nr. 2/2000, sau cel puţin trebuie considerat că acesta ar trebui să înştiinţeze instanţa cu privire la situaţia în care se găseşte - ca obligaţie derivând din regulile deontologice ale profesiei -, dând posibilitatea părţilor să formuleze cerere de recuzare (dacă în ghidurile etice ale corpurilor profesionale există menţionată expres posibilitatea unei abţinerii, pentru situaţii care ar afecta imparţialitatea expertului, trebuie considerat că aceasta corespunde unei obligaţii de a înştiinţa asupra existenţei motivului de abţinere).

Recuzarea expertului presupune o procedură de soluţionare care nu este comparabilă cu procedura de recuzare a judecătorului.

Cererea se judecă cu citarea părţilor, inclusiv a expertului recuzat, şi se soluţionează prin încheiere interlocutorie, atacabilă numai odată cu fondul.