Art. 64 Noul Cod de Procedură Civilă Procedura de judecată. Căi de atac Alte persoane care pot lua parte la judecată Părţile
| Comentarii |
|
Părţile
SECŢIUNEA a 3-a
Alte persoane care pot lua parte la judecată
Art. 64
Procedura de judecată. Căi de atac
(1) Instanţa va comunica părţilor cererea de intervenţie şi copii de pe înscrisurile care o însoţesc.
(2) După ascultarea intervenientului şi a părţilor, instanţa se va pronunţa asupra admisibilităţii în principiu a intervenţiei, printr-o încheiere motivată.
(3) Încheierea de admitere în principiu nu se poate ataca decât odată cu fondul.
(4) Încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanţă, respectiv numai recursul la instanţa ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunţată în apel. Dosarul se înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, instanţei competente să soluţioneze calea de atac în 24 de ore de la expirarea termenului. Întâmpinarea nu este obligatorie. Apelul sau, după caz, recursul se judecă în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare. Judecarea cererii principale se suspendă până la soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie.
| ← Art. 63 Noul Cod de Procedură Civilă Intervenţia accesorie... | Art. 65 Noul Cod de Procedură Civilă Situaţia... → |
|---|
Citește mai mult
drepturi ca şi reclamantul, chemarea în garanţie şi arătarea titularului dreptului.2. Admiterea în principiu a intervenţiei. Pentru a se putea discuta în condiţii de con-tradictorialitate şi în deplină cunoştinţă de cauză, cererea de intervenţie voluntară împreună cu înscrisurile anexate se vor comunica părţilor litigante, anterior discutării admisibilităţii sale în principiu. Textul art. 64 alin. (1) NCPC reprezintă o corijare a neajunsului creat prin dispoziţiile art. 52 alin. (3) CPC 1865, potrivit cărora numai după încuviinţarea în principiu instanţa dispunea comunicarea intervenţiei, în reglementarea precedentă părţile neavând posibilitatea să cunoască îndeajuns conţinutul cererii de intervenţie, astfel încât în privinţa concluziilor acestora asupra admisibilităţii în principiu exista riscul unei fundamentări insuficiente.
în ipoteza în care cererea de intervenţie este depusa chiar în şedinţa, părţile au posibilitatea să solicite amânarea judecării cauzei pentru a lua cunoştinţă de conţinutul său, această soluţie impunându-se prin prisma art. 159 alin. (1) NCPC, care instituie un termen de cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată pentru înmânarea actelor de procedură către parte, sub sancţiunea nulităţii.
Instanţa va acorda cuvântul asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie voluntară, primul fiind intervenientul, urmat apoi de către părţi.
în măsura în care este necesară administrarea unor probe suplimentare pentru această dezbatere, instanţa are posibilitatea prorogării discutării admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie voluntară după administrarea dovezilor respective.
Similar reglementării anterioare, instanţa se va pronunţa asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie voluntară printr-o încheiere motivata.
Această încheiere are caracter interlocutoriu, în sensul că leagă instanţa de soluţia pronunţată, pe parcursul judecării ulterioare a litigiului aceasta nemaiputând reveni asupra sa. Admisibilitatea în principiu a intervenţiei voluntare constituie o chestiune litigioasă la care face referire art. 235 teza finală NCPC, potrivit căruia sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.
La momentul pronunţării asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie voluntară, instanţa trebuie să aibă în vedere domeniul de aplicare a intervenţiei, interesul propriu al terţului şi legătura existentă între cererea de intervenţie şi cea principală, aceste aspecte trebuind să se regăsească în motivarea încheierii.
în ipoteza în care cererea de intervenţie este informă, nu a fost timbrată (dacă aceasta este supusă timbrării) sau este depusă în apel şi nu există acordul părţilor iniţiale, ultima ipoteză vizând exclusiv cererea de intervenţie voluntară principală, instanţa va pune în discuţie cu prioritate excepţia nulităţii, respectiv excepţia netimbrării sau a insuficientei timbrări ori excepţia inadmisibilităţii sale, pronunţându-se asupra acestora, fără a mai acorda cuvântul asupra admisibilităţii în principiu a cererii.
Potrivit art. 234 alin. (1) NCPC, dispoziţiile privitoare la deliberare, opinie separată, precum şi orice alte dispoziţii referitoare la hotărârile prin care instanţa se dezînvesteşte de judecarea fondului cererii se aplică în mod corespunzător şi încheierilor, aceste prevederi fiind ca atare incidente şi în privinţa încheierii de admitere în principiu.
3. Calea de atac. în funcţie de soluţia pronunţată asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie voluntară, noul Cod de procedură civilă stabileşte regimul aplicabil sub aspectul căilor de atac susceptibile de a fi exercitate împotriva încheierii.
Astfel, încheierea prin care cererea de intervenţie voluntară a fost admisa în principiu nu poate fi atacată decât odată cu fondul cauzei, dispozitivul încheierii respective urmând să cuprindă atât dispoziţia de admitere în principiu a cererii, cât şi calea de atac. Calea de atac care poate fi exercitată împotriva acestei încheieri coincide, prin urmare, cu calea de atac care poate fi declarată împotriva soluţiei pronunţate asupra cauzei în ansamblul său, urmând a fi incidente dispoziţiile art. 460 alin. (3) şi (4) NCPC, după caz.
încheierea prin care cererea de intervenţie voluntară a fost respinsă ca inadmisibilă este susceptibilă de exerciţiul căii de atac a apelului, dacă încheierea a fost pronunţată în primă instanţă, respectiv a recursului, dacă încheierea a fost pronunţată în apel. Apre
ciem că art. 64 alin. (4) NCPC trebuie interpretat extensiv, în sensul că încheierea este susceptibilă de exerciţiul căii de atac nu numai când cuprinde soluţia de respingere a cererii de intervenţie ca inadmisibilă, dar şi atunci când a fost anulata, de pildă pentru netimbrare, raţiunea instituirii căii de atac fiind aceeaşi independent de soluţia de respingere pronunţată.
în momentul în care codul prevede în mod expres faptul că o hotărâre judecătorească este susceptibilă numai de exerciţiul căii de atac a apelului, înseamnă că decizia din apel nu mai poate fi atacată cu recurs, aspect ce rezultă din dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală NCPC, potrivit cărora nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului. Prin urmare, încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie voluntară pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu apel, însă decizia pronunţată în apel nu mai este susceptibilă de exerciţiul recursului.
Este de remarcat faptul că existenţa căii de atac a apelului sau a recursului pentru atacarea încheierii de admitere în principiu a cererii de intervenţie voluntară nu este condiţionată de calea de atac care poate fi formulată împotriva soluţiei ce se va pronunţa asupra cauzei în ansamblul său.
Astfel, în ipoteza încheierii de respingere ca inadmisibilă a unei cereri de intervenţie voluntară formulată în primă instanţă, aceasta va fi susceptibilă de exerciţiul căii de atac a apelului, chiar dacă împotriva soluţiei ce se va pronunţa asupra cauzei nu poate fi exercitată nicio cale de atac sau se poate declara numai recurs.
Din moment ce există reglementare expresă sub acest aspect numai în privinţa formulării cererii de intervenţie voluntară în faţa primei instanţe sau în apel, apreciem că încheierea prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie formulată în recurs este definitivă, nemaiputând fi atacată cu recurs, aceeaşi fiind soluţia şi în cazul rejude-cării cauzei în ipoteza casării cu reţinere de către instanţa de recurs. în ipoteza rejudecării cauzei după casarea cu trimitere la prima instanţă sau în instanţa de apel, vor fi din nou incidente dispoziţiile art. 64 alin. (4) NCPC.
Termenul de exercitare a apelului sau, după caz, a recursului este de 5 zile şi curge diferenţiat, după cum partea şi/sau terţul intervenient au fost prezenţi la momentul dezbaterii admisibilităţii în principiu a cererii, curgând de la pronunţarea soluţiei, respectiv de la comunicarea încheierii.
Dacă se exercită calea de atac menţionată, încheierea se va comunica părţilor şi terţului intervenient, chiar dacă au fost prezenţi la momentul dezbaterii admisibilităţii în principiu a cererii, în vederea curgerii termenului pentru motivarea căii de atac, prin raportare la dispoziţiile art. 470 alin. (5) NCPC, potrivit cărora în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge însă de la data comunicării hotărârii, respectiv prin raportare la dispoziţiile art. 487 alin. (1) NCPC, în conformitate cu care recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) NCPC, aplicabile şi în recurs. Ca atare, în cazul în care partea şi/sau terţul au fost prezenţi la momentul dezbaterii admisibilităţii în principiu a cererii, instanţa pronunţând o soluţie de respingere a cererii, aceştia vor avea la dispoziţie un termen de 5 zile pentru declararea căii de atac, care curge de la momentul pronunţării soluţiei, precum şi un alt termen de 5 zile pentru motivarea căii de atac, care curge de la momentul comunicării încheierii.
Instanţa are posibilitatea sâ se pronunţe în şedinţa de îndată asupra admisibilităţii cererii de intervenţie voluntară, după luarea concluziilor terţului intervenient şi ale părţilor, sau sâ râmânâ în pronunţare asupra acestei chestiuni litigioase, putând chiar şi să amâne pronunţarea cel mult 15 zile, potrivit art. 396 alin. (1) NCPC.
Dacă pronunţarea are loc de îndată, în şedinţa de judecată, în prezenţa părţilor şi a terţului intervenient, cererea de intervenţie voluntară fiind respinsă ca inadmisibilă, apreciem util ca instanţa sâ întrebe părţile şi terţul dacă înţeleg să formuleze cale de atac împotriva acestei încheieri, pentru a decide dacă urmează să constate suspendarea judecăţii cererii principale, în măsura formulării căii de atac, sau să continue soluţionarea acesteia. Dacă părţile şi/sau terţul nu sunt prezenţi în şedinţa de judecată, iar instanţa respinge cererea de intervenţie ca inadmisibilă, este necesară amânarea cauzei în vederea comunicării încheierii către părţi şi terţ pentru a le da posibilitatea exercitării căii de atac împotriva încheierii, la termenul de judecată următor, instanţa verificând în sistemul informatic dacă părţile şi/sau terţul au declarat cale de atac, pentru a putea decide în consecinţă.
Astfel, potrivit tezei finale a alin. (4) al art. 64 NCPC, judecarea cererii principale se suspendâ pânâ la soluţionarea câii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie. Din modul de formulare a textului, apreciem că această reglementare vizează o suspendare de drept a judecării cauzei, încadrată în dispoziţiile art. 412 alin. (1) pct. 8 NCPC, instanţa având numai posibilitatea de a constata incidenţa sa, iar nu şi de a aprecia în privinţa oportunităţii luării măsurii.
Asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat la instanţa ierarhic superioară, prin raportare la dispoziţiile art. 414 alin. (1) NCPC. Recursul poate fi declarat cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol.
Dat fiind faptul că terţul nu dobândeşte calitatea de parte decât din momentul admiterii în principiu a cererii de intervenţie voluntară, textul art. 64 alin. (4) NCPC conferă calitate procesuală activă în apel şi recurs unei persoane care nu a figurat în calitate de parte, fiind prin urmare inclusă printre excepţiile prevăzute de art. 458 NCPC ce vizează subiectele căilor de atac, conform căruia acestea pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane. în acest context este de menţionat că, deşi art. 64 alin. (4) NCPC face referire la „partea prezentă" sau la „partea lipsă" drept subiect al căii de atac ce se poate exercita împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie, apreciem că nu numai părţile au dreptul de declara calea de atac în discuţie, dar şi terţul intervenient, care, chiar dacă nu a dobândit calitatea de parte, justifică în mod evident interesul atacării soluţiei dispuse şi căruia legea trebuie să-i pună la dispoziţie o cale de atac.
Dosarul se înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, instanţei competente să soluţioneze calea de atac în 24 de ore de la expirarea termenului de declarare a căilor de atac pentru toate părţile.
în calea de atac, formularea întâmpinării nu este obligatorie. Apelul sau, după caz, recursul se judecă în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare, termenul fiind foarte scurt tocmai pentru a preîntâmpina tergiversarea judecării cererii principale, în contextul în care aceasta a fost suspendată până la soluţionarea căii de atac.
în ipoteza respingerii ca inadmisibilă a cererii de intervenţie voluntară principală, terţul are posibilitatea formulării acesteia pe cale principală, declanşând un litigiu distinct, neopunându-se autoritatea de lucru judecat, întrucât cererea incidentală nu a fost soluţionată pe fondul său.
Citește mai mult
cota de 1/2 gradina intravilan reconstituit nu mi sa solutionat cererea nici pana acum . In baza Legii 145/2013 am cerut sa mi se emita titlu de proprietate pt. terenul intravilan gradina dar nu mi sa raspuns la cerere . In 2015 am aflat ca persoanele care folosesc acest teren -vor sa se intabuleze in cartea funciara cu acest teren existand pe rol la judecatorie un proces a carui obiect este ,,uzucapiune ,, Am formulat cerere de interventie voluntara principala si am timbrat procesul cu suma stabilita de cattre instanta 950 lei . Eu nu am studii juridice si nici bani sa angajez un avocat -sant pensionara -si cand am formulat cererea de interventie voluntara principala am cerut ca instanta sa nu admita cererea reclamantilor de a se intabula cu toata suprafata terenulului pt. ca 1/2 din suprafata ,antecesoarea mea testamentara are reconstituit dreptul de proprietate in baza legii fondului funciar 18 /1991 -are adeverinta de proprietate . Am mai cerut ca instanta sa obige pe comisia judeteana de stabilire a dreptului de proprietate sa i-mi emita titlu de proprietate . Apoi mi-am dat seama ca cel de al doilea capat de cerere nu se poate accepta avand in vedere obiectul actiunii ,,uzucapiune ,, si faptul ca comisia de stabilire a proprietetii private asupra terenurilor nu este parte in proces si am formulat pt. primul termen de judecata precizare de actiune prin care am precizat faptul ca renunt la cel de al doilea capt de cerere legata de emiterea titlului de proprietate pt. ca primaria mi-a spus ca sant de acord sa intocmeasca documentatia pt. ca sa mi se emita titlu de proprietate . Instanta de fond mi-a respins cererea de interventie voluntara principala ca inadmisibila pe motiv ca nu mai exista interes datorita faptului ca am renuntat la emiterea titlului de proprietate . Am formulat apel in termenul legal de 5 zile inpotriva Incheierii de respingere ca inadmisibila a cererii mele si am depus probe -cererea inregistrata la comisia locala de fond funciar si raspunsul lor dar nu mi-au fost luate in considerare de catre tribunal care mi-a respins apelul ca neintemeiat .Va rog sa i-mi spuneti ce pot sa mai fac ? Instanta de fond a suspendat judecarea cauzei pana lajudecarea apelului care mi sa respins . Eu am formulat Plangere tot la judecatorie prin care am cerut anularea hotararii de respingere a elibererii titlului de proprietate dar inca nu am fost citata .Ce pot sa fac ca cauza in care am depus cerere de interventie voluntara principala sa nu se judece pana se judeca cauza in care am cerut titlu de proprietate ? Si vreau sa fac o precizare . Terenul pe care eu il revendic si i sa reconstituit dreptul de proprietate antecesoarei mele testamentare este folosit fara drept de o familie care nu a cumparat terenul de la proprietarul tabular -dar , prin relatii a cumparat in baza legii nr. 61/1990 casa si 250 m.p. de la FLIPS fara ca acel imobil sa fi fost construit din fondurile statului ci de catre autoarea mea testamentara inpreuna cu concubinul ei . Un sir de abuzuri si nedreptati sau intamplat legat de acest imobil -casa si 250m. p. din totalul de 2450 m. p. Pe Statul Roman a trecut casa si 250 m. p. si restul a ramas pe CAP -In baza legii 18/1991 i sa stabilit dreptul de proprietate antecesoarei mele testamentare pt. ca ea inpreuna cu concubinul ei sa inscris in CAP prin cerere comuna si ea a primit1/2 din suprafata totala iar mostenitoarea concubinului antecesoarei mele testamentare 1/2 din suprafata totala mai putin 250 m. p. suprafata preluata de Statul Roman odata cu constructiile prin succesiune vacanta pt. ca aceasta nu a acceptat in termen legal mostenirea dupa fratele ei .(cei doi concubini care au trait inpreuna 27 de ani nu au avut copii ) Ce pot sa fac ? daca se poate sa ma indrumati ca tare ii complicata situatia . cu respect - va multumesc