Art. 12 Noul Cod Penal Legea penală şi tratatele internaţionale Aplicarea legii penale în spaţiu Aplicarea legii penale

Prevederea cuprinsă în art. 12 NCP are echivalent (parţial) în art. 7 CP 1969. Distincţia principală rezidă în extinderea sferei sale de cuprindere asupra tuturor celor patru principii care fac posibilă aplicarea în spaţiu (şi asupra persoanelor) a legii penale române (în reglementarea anterioară erau avute în vedere, în acest sens, doar principiile realităţii şi universalităţii). în subsidiar, terminologia utilizată de legiuitorul actual este mai precisă, făcându-se referire -absolut firesc - la tratatele internaţionale la care România este parte, iar nu la orice convenţie internaţională

Citește mai mult

(aşa cum se indica în Codul penal din 1969).

Prin norma în cauză nu se realizează decât o subliniere mai fermă a unei situaţii care ar fi condus - credem noi - oricum la această rezolvare, chiar şi în absenţa unei prevederi exprese, potrivit art. 11 din Constituţie. Ratificând un tratat internaţional, acesta se integrează în dreptul intern, având - desigur-valoarea unei prevederi legale speciale în raport de dispoziţiile incluse în actele normative preexistente, inclusiv faţă de Codul penal. Drept urmare, potrivit regulii specialia generolibus derogant, dispoziţiile sale vor avea prioritate de aplicare faţă de cele generale, dacă vor deroga de la acestea, aspect valabil inclusiv în materia aplicării legii penale în spaţiu (ori asupra persoanelor). Limitarea formală a acestor ipoteze doar în raport de anumite principii (secundare) după care ar urma să se facă aplicarea legii penale române în spaţiu era inexplicabilă şi inutilă (nefuncţională), deoarece legiuitorul este suveran în a crea potenţiale excepţii de la orice reglementare anterioară, putând, totodată, să o modifice sau suprime integral. Ca atare, , inclusiv în lumina fostei legislaţii penale, prioritatea reglementărilor speciale cuprinse în legile de ratificare a unor tratate internaţionale, referitoare (eventual) la reguli de aplicare în spaţiu sau asupra persoanelor a legii penale române - indiferent de principiul potrivit căruia ar fi fost aceasta incidenţă în mod normal - se impunea asupra normelor generale în materie cuprinse în Codul penal.

Din moment ce legea nu distinge, reiese că aceste potenţiale derogări ar putea decurge atât din tratate internaţionale multilaterale la care statul român este parte, cât şi din convenţii internaţionale bilaterale. în acest ultim sens, exemplificăm prin convenţiile în baza cărora s-ar permite, într-un anumit cadru, accesul personalului ori al navelor sau aeronavelor militare ale unui stat terţ pe teritoriul nostru naţional, ocazie în care se vor stabili şi eventualele excepţii de la aplicarea legii penale române potrivit principiilor care o fac posibilă. De regulă, cu situaţia personalului militar se asimilează şi situaţia personalului navelor sau aeronavelor guvernamentale a căror pătrundere şi/sau şedere se permite pe teritoriul României.

Corespondența cu vechiul Cod Penal (1969): art. 7: „Legea penală şi convenţiile internaţionale. Dispoziţiile cuprinse în art. 5 şi 6 se aplică, dacă nu se dispune altfel printr-o convenţie internaţională”.