Decizia civilă nr. 1944/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 1944/R/2011
Ședința publică din data de 31 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : C. M.
JUDECĂTOR : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G.
G. : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 2229 din 28 decembrie 2010 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta intimată P. F., având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care
Având în vedere că recurenta, prin memoriul de recurs, a solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.2229 din 28 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) s-a admis cererea formulată de reclamanta P. F., în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. M. și în consecință:
Pârâta a fost obligată la recalcularea pensiei reclamantei pentru munca depusă și limită de vârstă prin luarea în considerare și a veniturilor asigurate realizate în acord global și menționate în adeverința nr.1033/(...) emisă de S. I. SA B. M., cu acordarea noilor drepturi începând cu data de (...).
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamanta s- a pensionat pentru limită de vârstă în anul 1997 în temeiul Legii 3/1977.
Dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat și prevederile Legii 27/1966 stabileau obligația angajatorului de a vira la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de
15% asupra câștigului brut realizat de salariat, iar retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajatului în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise lunar în carnetul de muncă.
Noua legislație a pensiilor, L. 19/2000, stabilind în art. 2 că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice sau juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, a consacrat principiul contributivității la stabilirea drepturilor de asigurări sociale, inclusiv a pensiilor pentru limită de vârstă .
Apoi, potrivit art. 164 din L. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestui act normativ, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare al acestora în carnetul de muncă, pe lângă salariile prevăzute la al. 1 avându-se în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de (...) au făcut parte din baza de calcul sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități.
Conform adeverinței nr.1033 din (...) emisă de S. I. S., reclamanta și - a desfășurat activitatea în perioada: (...)-(...) în acord global conform Legii
57/1974 realizând câștiguri, cu caracter permanent, pentru care în conformitate cu Decretul 389/1972 s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat (CAS), filele 6-7 din dosar.
În considerarea celor de mai sus, ținând cont de faptul că reclamanta a solicitat la data de (...) recalcularea pensiei cu luarea în calcul a întregului venit asigurat și având în vedere faptul că veniturile realizate de aceasta în acord global au avut caracter permanent și că pentru sumele respective s-a plătit CAS, în baza art. 1 din Decretul 389/1972, art. 23 al. 1 din L. 19/2000 instanța a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. J. DE P. M. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului se arată că sunt incidente în cauză prevederile art.304 pct.8 C.pr.civ., în sensul că L. nr.3/1977, în baza căreia s-a pensionat reclamanta, nu con diționează stabilirea pensiei de plata de către angajator a
contribuției de asigurări sociale și nici nu reglementează vreo legătură întreelementele salariale care intrau în baza de calcul a pensiei și contribuția de asigurări sociale datorată de angajator.
Diferențele care există între veniturile luate în considerare la stabilirea punctajului în cadrul procesului de recalculare a pensiilor în baza O. nr.4., veniturile reglementate de art.164 din L. nr.19/2000 pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a legii și veniturile reglementate de art.78 din L. nr.19/2000, nu po t fi considerate dis criminări sau privilegii, tratamentul juridic diferențiat fiind justificat de situația diferită a beneficiarilor în raport cu legislația în vigoare la data realizării veniturilor respective (D. C.
Constituționale nr.1126 din (...), publicată în Monitorul Oficial nr.778 din (...)).
Elementele salariale asupra cărora se calcula contribuția pentru pensia suplimentară datorată de salariați, conform art. 164 din L. nr. 3/1977, sunt identice cu cele care intrau în baza de calcul a pensiei, reglementate de art. 10 din același act normativ și cu cele prevăzute la art. 164 alin. 1, 2 și 3 din L. nr.
19/2000, cu privire la punctajele anuale pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, fiind evident că veniturile care se utilizează în cadrul procesului de recalculare a pensiei trebuie să fie identice cu cele care au stat la baza calculării contribuției pentru pensia suplimentară plătită de angajați în perioada de activitate.
Un alt aspect este acela că instanța de fond a reținut că sporul la acord era un spor cu caracter permanent, deși nu este reglementat ca atare de nici un act normativ. Mai mult decât atât, conform Legii nr.57/1974, acordul global era o formă de salarizare, care a fost apoi extinsă și reglementată și de alte acte normative (L. nr.1/1986). Pe baza salarizării în acord global, retribuția se acorda proporțional cu îndeplinirea planului, retribuția realizată putând fi mai mare decât retribuția tarifară, dar și mai mică decât aceasta în condițiile nerealizării planului (L. nr.57/1974); contribuția pentru pensia suplimentară se calcula asupra salariului tarifar și a sporurilor permanente. Faptul că sporul la acord nu era cu caracter permanent rezultă chiar și din adeverința eliberată de angajator, în sensul că acesta este diferit ca și cuantum și nu afost acordat în toate lunile din perioada în care reclamanta a fost salarizată în acord global.
Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art.304 pct.9
C.pr.civ., arătându-se că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor mențiunii din anexa la O. nr.4. privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată prin L. nr.78/2005. La această mențiune din anexă, se prevede în mod expres că „nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual,
întrucât nu au fă cu t parte din baza de calcul a p ensiilor conform legislației anterioare datei 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord…";. Instanța și-a motivat hotărârea prin prisma prevederilor art.23 și 78 din L. nr.19/2000, cu
toate că recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 1 aprili e 2001 s-a realizat în baza unui act normativ cu caracter special - O. nr.4., aprobată prin L. nr.78/2005, act normativ emis tocmai pentru a reglementa unitar problemele generate de evoluția în timp a legislației pensiilor. În acest sens, se face trimitere la decizia nr. 40 din (...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, în care se statuează că „L. nr. 19/2000 nu se poate aplica decât situațiilor ivite dupăintrarea ei în vigoare";.
De asemenea, s-a invocat că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a p revederilor art.4 alin .2 din O. nr.4., în s ensul că sporul la
acord nu figurează printre sporurile care au făcut parte din baza de calcul a
pensiei conform legislației anterioare . De asemenea, au fost aplicate în mod greșit și prevederile art.164 alin.1, 2 și 3 din L. nr.19/2000. În nici unul din textele de lege invocate, sporul la acord nu este reglementat ca făcând parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare. Prin aplicarea dispozițiilor art.23 și 78 din L. nr.19/2000 pentru perioade anterioare intrării ei în vigoare, consideră recurenta că a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art.15 alin.2 din Constituția R..
Sunt invocate totodată considerentele deciziei Înaltei Curți de C. și
Justiție nr. 30 din 16 noiembrie 2009.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoareleconsiderente:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Nu poate fi reținută incidența art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., având în vedere că deși este adevărată susținerea că L. nr.3/1977, în baza căreia s-a pensionat reclamanta, nu condiționează stabilirea pensiei de plata de către angajator a contribuției de asigurări sociale, nu trebuie omis faptul că pensiile stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 au fost supuse procesului de recalculare în baza O. nr. 4., recalculare făcută prin aplicarea principiilor Legii nr. 19/2000, în condițiile speciale prevăzute de O. nr. 4.. Ca atare, în urma procesului de recalculare, a devenit legitimă aplicarea principiilor Legii nr. 19/2000 și în situația pensionarilor ale căror drepturi la pensie s-au deschis anterior datei de (...).
În plus, chiar dacă nu era prevăzută o atare condiționare în textul Legii nr. 3/1977, este evidentă existența unei corelații între plata contribuției de asigurări sociale și plata pensiilor, întrucât în condițiile economiei centralizate ce a existat anterior datei de 22 decembrie 1989, nu se punea problema existenței vreunui angajator care să nu verse contribuțiile datorate statului, neexistând practic inițiativă privată în economie, ci toate întreprinderile și unitățile erau cu capital de stat. Prin urmare, nici nu era necesară la acea dată stipularea unei condiționări ca aceea la care face referire recurenta. Or, acesteatrebuie avute în vedere, în lumina faptului că L. nr. 3/1977 a corespuns acelor realități sociale și economice.
Raportat la motivul de recurs privind inexistența unei discriminări prin luarea în considerare a unor venituri diferite în cazul pensionarilor ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de (...) și cei ale căror drepturi s- au deschis ulterior acestei date, Curtea reține că sunt obligatorii pentru instanțe, în baza art. 31 din L. nr. 47/1992, doar acele decizii prin care Curtea Constituțională a R. admite o excepție de neconstituționalitate a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță, în rest, instanțele având deplină competență de a statua asupra situațiilor de fapt și de drept supuse judecății și de a interpreta legea. Or, este evident că nu se justifică prin nici un criteriu substanțial și suficient diferențierea făcută între pensionarii cărora li s-a deschis dreptul la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei cărora li s-a deschis acest drept ulterior acestei date, prin luarea în considerare, în cazul primilor, doar a unei părți din venituri, iar în cazul celor din urmă, a tuturor veniturilor realizate.
Curtea apreciază nerelevante motivele de recurs prin care se face trimitere la dispozițiile din legislația anterioară Legii nr. 19/2000 privitoare la pensia suplimentară, întrucât așa cum o spune și denumirea acesteia, nu reprezenta decât un supliment, un adaos la pensia de stat, bazat pe principiul mutualității între persoanele asigurate, astfel încât nu se poate justifica aplicarea principiilor de stabilire a pensiei suplimentare la calcularea punctajului pentru pensia de asigurări sociale de stat în cazul pensionarilor ale căror drepturi s-au deschis anterior datei de (...). Sigura aplicabilitate dată acestor prevederi în stabilirea pensiei de stat sub incidența Legii nr. 19/2000 este cea privind creșterea punctajului potrivit art. 165 din lege, aferentă contribuției suplimentare plătite.
Cât privește celelalte motive de recurs, Curtea reține că luarea în considerare a acestor venituri la calcularea punctajului de pensie al reclamantei se impune în primul rând față de prevederile cu titlu de principiu din art. 2 al Legii nr. 19/2000, potrivit căruia sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază, printre altele, cele ale „b) egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili si beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; (…) e) contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite";.
Faptul că art. 164 alin. 2 din L. nr. 19/2000 stipulează că „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) (a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă";, iar la alin. 3 se statuează că „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare"; și că art. 10 din L. nr. 3/1977, invocat în cererea de recurs, statuează că „retribuția tarifară, care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, este media retribuțiilor tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate";, nu poate fi interpretatca o înlăturare de la calculul pensiilor a sumelor ce nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, în măsura în care și asupra acestora s-a datorat și plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, ce statuează la art. 1 că „. socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat";. Or, în mod evident, în înțelesul sintagmei de „. brut"; se include și sporul pentru muncă în acord, chiar dacă acesta nu a avut caracter permanent.
Incidente sunt și dispozițiile art. 78 alin. 4 din L. nr. 19/2000, potrivit cărora „punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) si (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale";. Chiar dacă, în mod evident, așa cum arată și recurenta, textul se referă la veniturile realizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, nu se poate ignora principiul egalității ce guvernează stabilirea raporturilor statului cu contribuabilii în ce privește asigurările sociale de stat, astfel încât nu se poate aplica o discriminare sub acest raport între contribuabili, în funcție de momentul realizării câștigului, având în vedere că asupra acestuia s-a calculat și plătit deopotrivă contribuția de asigurări sociale.
Aceleași considerente sunt valabile și în ce privește invocata încălcare a prevederilor O. nr. 4/2001.
Nu se poate reține încălcarea principiului neretroactivității legii civile în cauză, având în vedere că recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de (...) s-a făcut în baza O. nr. 4., fiind deci legitimă aplicarea principiilor Legii nr.
19/2000 și în cazul acestor pensionari, prin dispoziția legiuitorului.
În fine, Curtea observă că D. nr. 40/2008 a Înaltei Curți de C. și Justiție invocată de pârâta-recurentă are caracter obligatoriu în sensul art. 329 alin. 3
C.pr.civ., numai asupra problemei de drept dezlegate, respectiv modalitatea de stabilirea stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiilor, conform OUG nr. 4., pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, ceea ce diferă însă în mod esențial de problema de drept din prezenta speță.
Prin urmare, preluarea selectivă și în mod izolat unui argument dintr-un recurs în interesul legii nu îi conferă caracter obligatoriu în soluționarea unei acțiuni având altă cauză juridică și alt obiect, deoarece obligativitatea dezlegării în drept este conferită ansamblului argumentelor din raționamentul judiciar și doar în măsura în care se reflectă în soluția pronunțată de instanța supremă.
Referitor la ultimul aspect invocat în recurs, se reține că prin D. nr. 30 din (...) s-a respins recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și sesizarea Colegiului de conducere al C. de A. C. cu privire la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, referitor la posibilitatea luării în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. „a"; din L. nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, această decizie nefiind publicată în Monitorul Oficial al R., or de momentul publicării leagă art. 330 ind. 7 C.proc.civ. (art. 329 C.proc.civ. anterior Legii nr. 202/2010) caracterul obligatoriu al deciziilor prin care se admit atari recursuri în interesul legii.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază recursul ca nefondat și urmează a-l respinge, raportat la prevederile art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 304 pct.8 și 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 2229 din 28 decembrie 2010 a T.ui MM pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 31 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. I. T. D. C. G.
G. N. N.
Red.DCG Dact.SzM/2ex.
| ← Decizia civilă nr. 5010/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 602/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
