Decizia civilă nr. 1399/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 1399/R/2012
Ședința publică din data de 20 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. S. împotriva sentinței civile nr. 5454 din 24 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat B. F., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierile de ședință din 7 și, respectiv, 14 martie 2012, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 5454 din 24 octombrie 2011 a T.ui S. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B. F. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. S. și în consecința s-a dispus anularea deciziei nr. 1./(...) de revizuire a pensiei, menținând în consecință decizia nr.
1./(...) și drepturile dobândite în urma emiterii acesteia din urmă.
A fost obligată pârâta să achite reclamantului diferența dintre pensia stabilită prin decizia nr. 1./(...) și pensia stabilită prin decizia nr. 1./(...), pentru perioada (...)-până la punerea în executare a prezentei.
A fost respinsă cererea reclamantului cu privire la obligarea pârâtei sa plătească reclamantului suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul B. F. a făcut parte din personalul C. de C. a R. având calitatea de controlor financiar auditor public extern în cadrul acesteia.
Prin decizia nr. 1./(...), pârâta C. J. de pensii a stabilit în favoarea reclamantului dreptul la o pensie de serviciu de 6055 lei.
Determinarea cuantumului pensiei s-a făcut în baza L. nr.94/1992, privind organizarea și funcționarea C. de C. a R., rep., L. nr. 2., care a modificat legea C. de C., L. 7.- privind statutul funcționarului public parlamentar, L.
30372004 - privind statutul judecătorilor și procurorilor - toate coroborate cu dispozițiile L. nr.19/2000.
În conformitate cu art. 3 din L. nr. 1., pensia de serviciu stabilită inițial prin decizia nr. 1./(...), a devenit pensie în înțelesul L. nr. 19/2000.
Prin decizia nr.1./(...) emisă de pârâtă s-a recalculat pensia de serviciu a reclamantului în conformitate cu prevederile L. nr.1., stabilindu-se un cuantum de 2052 lei.
Această din urmă decizie este contestată de reclamant în prezenta cauză.
În conformitate cu art. 3 din L. nr. 1., pensia de serviciu stabilită inițial a devenit pensie în înțelesul L. nr. 19/2000.
Prin decizia nr. 871/(...), Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile L. nr.1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale. Obiecția de neconstituționalitate se referea la dispozițiile art. 1-5 și art. 12 din actul normativ menționat.
Instanța a apreciat că o constatare anterioară a constituționalității L. nr. 1., nu împiedică judecătorul național să verifice dacă aplicarea legii în concret nu produce efecte contrare C.i E. a D. O.
În jurisprudența C. E. a D. O. s-a statuat că noțiunea de „. înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel încât dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia, un bun proprietate privată (cauza Büchen contra Cehiei din 2002).
În cauza Draon împotriva Franței Curtea a statuat că noțiunea de bunuri, în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la C., cuprinde atât bunuri actuale cât și valori patrimoniale inclusiv în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o speranță legitimă în exercitarea efectivă a dreptului său.
În Cauza Stec și alții împotriva Regatului Unit, 2006 Curtea E. a D. O. a stabilit că art. 1 din Protocolul adițional la C. nu vizează un drept de a dobândi proprietatea în sistemul regimului de securitate socială. Este la libera apreciere a statului de a decide cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate socială sau de a alege tipul sau cuantumul beneficiilor pe care le acordă în oricare dintre aceste regimuri. Singura condiție impusă statului este aceea de a respecta art.14 din C. privind nediscriminarea. Dacă, în schimb, statul a adoptat o legislație care reglementează drepturile provenite din sistemul de asigurări sociale - indiferent dacă acestea rezultă sau nu din plata unor contribuții -, acea legislație trebuie să fie considerată ca generând un interes patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul adițional la C. Cu alte cuvinte, Curtea a abandonat distincția dintre beneficiile de natură contributivă și cele necontributive sub aspectul incidenței art. 1 din Protocolul adițional la C.
În cauza Akdeejeva vesus Letonia(2007), Curtea E. a D. O. a obligat statul leton la despăgubiri, stabilind că a fost încălcat articolul 6 din C. și articolul 1 din
Protocolul 1 , în cazul în care se procedează la recalcularea în minus a pensiei, dat fiind că este vorba despre un drept câștigat.
De altfel, o interpretare similară a dat și Curtea Constituțională printr-o decizie anterioară, nr.120/2007, în care a reținut că „operațiunea de recalculare privește în mod inevitabil trecutul, dar se efectuează doar după intrarea în vigoare a ordonanței și are efecte numai pentru viitor, pensia recalculată intrând în plată numai de la data emiterii deciziei. În cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce atingere drepturilor legal câștigate anterior.";
Așa fiind instanța a apreciat că reclamantul își legitimează interesul sau prin invocarea unei valori patrimoniale având semnificația unui drept câștigat, recunoscut și executat de stat in temeiul unei legi speciale, respectiv L. nr. 2., suficient de clară si previzibilă la data pensionării și care i-a permis să-și planifice acțiunile atât pe termen lung cât și pe termen scurt pentru sine si familia sa precum și o anumita maniera de gestionare a bunurilor sale prezente și viitoare.
Însă dreptul ocrotit de art. 1 alin. 1 din Protocolul nr.1 la C. E. a D. O. nu este în orice caz un drept absolut, acesta însemnând ca el comporta limitări de către stat, care, are sub acest aspect o larga marja de apreciere.
Pentru a verifica daca desființarea pensiei de serviciu de care beneficia reclamantul corespunde limitărilor prevăzute de C., instanța a avut în vedere următoarele aspecte: ingerința sa fie prevăzută de lege, sa existe un scop legitim pentru luarea măsurii de a desființa pensia de serviciu, ingerința trebuie să fie proporțională cu scopul legitim urmărit.
Condiția ca măsura să fie prevăzută de lege este satisfăcută în cauză întrucât desființarea pensiei de serviciu s-a realizat printr-un act normativ de forța legii, lege rezultata ca urmare a asumării răspunderii de către G. în fața Parlamentului, însă legea trebuie să fie suficient de clară și previzibilă, or, sub acest aspect la momentul pensionării reclamantei, nu s-a pus problema schimbării legii iar cea mai mare problemă nu este neapărat schimbarea acesteia ci reglementările prin care se diminuează exagerat de mult veniturile din pensie, căci nu se poate admite ca scăderea acestora nu este una de substanță, esențială și imprevizibilă în anul 2010.
Referitor la scopul legitim s-a apreciat în sensul că dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de foști angajați din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca având natura juridică a unor masuri cu caracter excepțional, atunci este cu totul evident că L. nr. 1. nu s-ar putea întemeia pe art. 53 din Constituția revizuita deoarece lipsește una din cele două caracteristici esențiale, care ar permite evocarea sa, și anume caracterul temporar, limitat în timp, efectul recalculării pensiilor fiind unul definitiv și nu temporar.
Ingerința trebuie să fie proporțională cu scopul legitim urmărit. Ingerința este proporțională cu scopul legitim urmărit dacă s-a menținut un Just echilibru între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului. Trebuie să existe, așadar, un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit (cauza Pressos Compania Naviera S.A. și alții contra Belgiei, hotărârea din 20 noiembrie 2005, seria A nr.332, p.23 și § 38; Hotărârea din 21 iulie 2005 în Cauza Străin și alții împotriva R., publicată în M. Of. nr.99 din 2 februarie
Prevalându-se de jurisprudența C. în cauzele Buchen versus Cehia (2006),
Muller versus Austria, Kjartan Âsmundsson, instanța a apreciat în speța de față că micșorarea cuantumului pensiei, contrar celor enunțate de Curtea Constituțională, nu semnifică numai de o limitare a dreptului ci o pierdere a dreptului în substanța sa.
Judecătorul cauzei mai are în vedere un alt aspect care nu este de neglijat, respectiv imposibilitatea cotizării la fonduri de pensii private sau facultative.
Potrivit art. 14 din C. E. a D. O., exercitarea drepturilor si libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare...sau orice alta situație.
Definiția pe care a dat-o Curtea, discriminării, în hotărârea Abdulaziz
Cabales și Balkandali c Regatului Unit a fost aceea ca există o discriminare în cazul în care „un individ sau grup se vede, fără o justificare adecvată, mai puțin bine, tratat decât altul";.
În speța de fata discriminarea se refera la împrejurarea că beneficiari ai pensiei de serviciu au avut o rezolvare diferită a situației lor deși legiuitorul a pretins că este identica, tocmai prin desființarea pensiei de serviciu.
Legiuitorul a înțeles că, pe parcursul desfășurării raporturilor juridice de munca, sa instituie in sarcina unor categorii profesionale interdicții și incompatibilități, în vreme ce pentru alte categorii profesionale acestea nu au fost prevăzute.
Instituirea pensiei de serviciu a avut drept cauza împrejurarea ca persoanele respectiva avuseseră în timpul serviciului incompatibilități șiinterdicții severe, astfel ca au fost in imposibilitate ca, prin voința si efortul lor propriu sa-si majoreze baza de calcul a drepturilor lor de pensie iar statul a dorit sa asigure acestora un trai decent si după ieșirea la pensie.
Ceea ce s-a aflat la baza pensiei de serviciu a fost neapărat specificul raportului juridic de munca așa cum a fost arătat în cele de mai sus.
Față de toate considerentele invocate, instanța a constatat că reclamantei i s-au încălcat drepturi ocrotite de Curtea E. a D. O.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. J. de P. S. solicitândcasarea în totalitate a sentinței atacate cu consecința respingerii contestației.
În motivarea recursului pârâta a arătat că în drept, conform prevederilor art. 304 pct. 9 sentința atacată este lipsită de temei legal.
În tot cuprinsul sentinței nu este menționat nici un act normativ în baza căruia se anulează o decizie de pensie legal emisă. L. nr. 1. este actul normativ prin care se desființează pensiile de serviciu, ori instanța de fond prin soluția dată nu face altceva decât să anuleze această lege.
Contestatorului i s-a acordat pensie de serviciu în baza L. nr. 2..
Conform prevederilor art.3 din L. nr.1. și a HG nr. 737/2010 coroborate cu dispozițiile OUG nr. 59/2011, drepturile la pensia de serviciu a contestatorului au fost revizuite stabilindu-se un cuantum al pensiei aferent acestuia, conform deciziei contestate.
Curtea Constituțională, prin D. nr.873 din (...) a constatat că art. 1 lit. a, b d-i și art. 2-12 din L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale, respectiv faptul că pensiile de serviciu ale grefierilor, calitate pe care a deținut-o și contestatoarea, devin pensii în înțelesul L. nr.19/2000.
Apreciază că, prin emiterea deciziei de revizuire a pensiei nu au fost încălcate dispozițiile constituționale, întrucât pensia de serviciu are două componente, respectiv pensia contributivă și un supliment din partea statului. Partea contributivă se suportă de bugetul asigurărilor sociale de stat, iar suma care depășește acest cuantum se suportă din bugetul statului.
Voința Legiuitorului a fost aceea de eliminare a pensiilor de serviciu, justificată de criza economică și de necesitatea reformării sistemului de pensii.
Principiul dreptului câștigat se referă la pensiile deja încasate de petent și nu la cele care vor fi încasate în viitor. L. nr.1. nu este retroactivă pentru că modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior, respectiv se refuză supraviețuirea legii vechi, reglementând modul de acțiune pentru viitor, în domeniul ei propriu de aplicare.
În ceea ce privește, legislația europeană, prin emiterea deciziei de pensie de recalculare au fost respectate prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale pentru că într-adevăr pensia este un bun care intră sub protecția acestei Convenții. Așa cum s-a menționat și în întâmpinare doar a doua componentă a pensiei petentului este afectată de decizia statului (suplimentul din partea statului), nu partea din pensia care, rezultă din contribuția contestatorului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul este fondat, avândîn vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Primul motiv de recurs invocat nu este întemeiat întrucât instanța de fond nu a anulat L. nr. 1., ci a realizat o analiză concretă de convenționalitate raportată la situația reclamantului în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. E. a D. O., analiză la care era obligată conform art. 20 din Constituție, așa cum s-a dispus cu caracter obligatoriu și prin D. nr. 2. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii în această materie.
Referitor la al doilea motiv de recurs, se reține că prin D. nr. 8. din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...) s-a admis recursul declarat de pârâta C. J. de P. S. împotriva Sentinței civile nr. 6594 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), care a fost modifică în sensul că s-a respins acțiunea reclamantului B. F. împotriva pârâtei C. J. de P. S., având ca obiect anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 1./(...) emisă de pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre, raportându-se la jurisprudența C. E. a D. O. (inclusiv D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R.) și la D. nr. 2. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța de recurs a apreciat în privința reclamantului că prin aplicarea L. nr. 1. nu a fost depășit
„pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din
Protocolul Adițional nr. 1 al C.i E. a D. O.
Contrar celor reținute de instanța de fond, Curtea reține că transformarea pensiei de serviciu a reclamantului în pensie de asigurări sociale s-a realizat în temeiul art. 1 lit. h din L. 1., act normativ în baza căruia s-a emis D. nr. 1..
Prin D. nr. 1./(...) emisă de C. J. de P. S., contestată în prezenta cauză, a fost revizuită în temeiul OUG nr. 59/2011 pensia reclamantului stabilită prin D. nr. 1. și nu pensia de serviciu pe care acesta a avut-o anterior datei de (...) ca personal al C. de C. R. emiterii OUG nr. 59/2010, astfel cum rezultă și din expunerea de motive a actului normativ, a fost de a da deplină eficiență principiului contributivității prin luarea în considerare a veniturilor realizate de asigurat pe parcursul întregii activități profesionale și nu de a transforma pensia de serviciu în pensie în sistemul public de asigurări sociale.
Având în vedere aceste considerente și reținând și că atât motivele pentru care s-a solicitat de către reclamant anularea deciziei de revizuire, cât și considerentele reținute de instanța de fond pentru admiterea acțiunii se referă la faptul că prin decizia de revizuire a pensiei contestată în prezenta cauză s-a modificat pensia de serviciu avută anterior de reclamant, Curtea apreciază că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile OUG nr. 59/2010, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ..
De altfel, o analiză a legalității deciziei de revizuire în raport de dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 al C.i E. a D. O. trebuie justificată de elemente de fapt diferite de cele dezlegate cu putere de lucru judecat prin hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a constatat că decizia de recalculare emisă în baza L. nr. 1. este conformă exigențelor C.i, ceea ce în speță nu s-a realizat.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ., va fi admis, cu opinie majoritară, recursul declarat cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii contestației.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite, cu opinie majoritară, recursul declarat de pârâta C. J. DE P. S. împotriva Sentinței civile nr. 5454 din 24 octombrie 2011 a T.ui S. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în tot în sensul că respinge ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul B. F. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. S.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.cu opinie parțial separată în sensul admiterii în parte a recursului, modificării în parte a sentinței, admiterii în parte aacțiunii, obligării CJP S. la platasumei de 28679 lei, cu titlu de despăgubiri către reclamant, cu respingerea cererilor privind menținerea în plată a deciziei nr.
1./(...), cu menținerearestului dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin acestei soluții.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: C. N. C.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Consider că recursu l formulat de C. J. DE P. S. este doar î n parte fondat,
respectiv în ceea ce privește modul de soluționare de căt re prima instanță a
capetelor de cerere p rivind obligarea recu rentei la menținerea deciziei nr.1./(...) și
la plata în continuare a pensiei de serviciu, având în vedere faptul că, după
pronunțarea sentinței recurate, aceste aspecte au fost dezlegate cu autoritate de
lucru judecat de căt re Curtea de A. C., p rin decizia nr. 8./(... ), impunându -se a fi
respinse aceste capete de cerere.
Apreciez că se impunea modificarea în parte a sentinței primei instanțe, cu
admiterea în parte a acțiunii, întrucât în mod corect prim a instanță a dispus
anularea deciziei de revizuire a pensiei intimatului B. F. emisă de către recurentă
la data de (...), astfel încât reclamantului i se cuveneau, ca urmare a emiterii
acestei decizii nelegale, prin care s-a adus atingere dreptului acesteia la un
proces echitabil, precum și dreptului acestuia la apărare și informare,
despăgubiri în sumă de 28679 lei.
Astfel, pentru considerentele pe care le voi expune în cele ce urmează,
apreciez că pentru repararea prejudiciului suferit, reclamantul este îndreptățit la
despăgubiri, reprezentând parte din dif erențele de drepturi de pensie de care
acesta a fost lipsit prin emiterea deciziei de revizuire, față d e cuantumul pensiei
stabilit la acea dată potrivit hotărârii judecătorești executorii de repunere în plata
pensiei de serviciu, până la data la care s -a pronunțat hotărârea judecătorească
irevocabilă în cauza având ca obiect contestarea deciziei de recalculare a pensiei
de serviciu a intimatului.
Contrar celor reținute prin opinia majoritară, consider că în cauză
reclamantul nu a invocat doar aspecte ce țin de ingerința în dreptul său la pensie
de serviciu, la data „. acesteia, potrivit dispozițiilor L. nr.1. și a H.G.
nr.737/2010.
Astfel, aceasta a invocat de fapt noua in gerință a S.ului, de fapt a puterii
ex ecutive, în dreptul său la pensie, după ce instanțe de contencios
administrativ și de asigurări sociale, au semnalat aparența de nelegalitate și
chiar nelegalitate a recalculării pen siei sale de serv iciu, prin hotărâr i
definitive și ex ecutorii.
S-a mai invocat că noua decizie a fost emisă în temeiul O.U.G.
nr.59/2011, în timp ce primul act administrativ ce a afectat dreptul său la
pensie specială era încă în faza evaluării, din punct de vedere a legalității,
de către jurisdicția competentă.
De asemenea, ceea ce s-a mai invocat este lipsa condiției necesității
acestei ingerințe a S.ului, întrucât, printr -o decizie denumită de revizuire a
pensiei sale, care presupunea deci o corectare a unor erori de stabilire a acesteia, i-a fost stabilit de fapt un cuantum al pensiei identic cu cel
rezultat în urma primei ingerințe în dreptul său, respectiv acela de 1958 lei.
În consecință, reclamantul a invocat a specte ce țin de c ea de -a doua
ingerință a statului în dreptul său la pe nsie, considerând implicit că s -a adus
atingere astfel dreptului său la un pr oces echitabil, garantat de art.6 din C .
pentru apărarea d repturilor omul ui și a libertăților fundamentale, prin
intervenția nejustificată a ex ecutivului, printr -o ordonanță de urgență, într -
o procedură jurisdicțională aflată în curs de derulare, în care statul este
parte, și care a lipsit de efecte hotărâri judecătorești ex ec utorii.
Analizând în timp evoluția situației pensiei reclamantului B. F., se reține că acesta a beneficiat de pensia de serviciu, începând cu luna martie a anului
2010, prin decizia nr.1. stabilindu-se în favoarea acestuia o pensie de serviciu de 6055 lei, în temeiul L. nr.94/1992, în calitatea acestuia de controlor financiar în cadrul C. de C.
La data de (...), a fost emisă, în temeiul L. nr.1. și H.G. nr.737/2010, decizia nr. 1., pensia fiindu-i stabilită la suma de 1948 lei.
Împotriva acestei decizii, reclamantul-intimat a formulat contestație, ce a format obiectul dosarului nr. (...) al T.ui S.
Prin decizia nr. 1./(...), s-a revizuit cuantumul pensiei reclamantului, acesta stabilindu-se la suma de 1958 lei, cu mențiunea „. stagiu de cotizare";.
În baza sentinței civile nr.491/(...) pronunțată de Curtea de A. C. -
Secția de contencios administrativ și fiscal , în dosarul nr.(...), s-a dispus
suspendarea exec utării H.G. nr.737 /2010 până la pr onunțarea instanț ei
de fond.
Prin sentința civil ă nr.3811/(...) pro n unțată de Curtea d e A. B., Secția
a V.-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.(...), s-a dispus
suspendarea exec utării H.G. nr.737 /2010 până la pr onunțarea instanț ei
de fond.
Prin sentința civilă nr. 6594 din 9 decembrie 2010 a T.ui S. pronunțată
în dosarul nr.(...), s-a admis cererea formulată de reclamantul B. F. în contradictoriu cu pârâții: C. J. de P. S. și s-a dispus anularea deciziei nr.1./(...), fiind menținută decizia nr.1./(...) emisă de intimată și drepturile de pensie dobândite în urma emiterii acesteia din urmă.
Prin sentința civilă nr.333/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal s -a dispus și anulare a H.G. nr.737/2010,
act administrativ no r mativ cupr inz ând me todolog ia de c alc ul în te me iul c ăre ia a
f ost e mis ă dec iz ia de rec alcul are a pens ie i de serv ic iu a recl aman te i.
Potrivit disp.art.23 din L. nr.554/2004, hotărârile judecătorești definitive
și irevocabile prin care s -a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
R. împotriva sentinței civile nr.333/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal , pronunțată în dosarul nr.(...), are termen de
judecată la Î nalta Curte de Casație și J ustiție pe data de (...) .
Conform art.15 alin.4 din L. nr.554/2004,în ipoteza admiterii acțiunii defond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept
până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei , chiar dacă reclamantul nua solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. 1.
Abia la data de (...), prin decizia nr. 5960, după abrogarea H.G.
nr.737/2010, Înalta Curte de Casaț ie și Justiție s-a pronunțat asupra
recursului formulat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr.491/(...) a C. de A. C.-Secția co mercială, de contencios administrativ și f iscal, în sensul că a admis recursul, a modificat sentința și a respins ca inadmisibilă acțiunea.
La data de (...), G. a emis O.U.G. nr.59/2011, reținând în preambulul
acestui act normativ că acesta ar fi fost adoptat:
"având în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării L. nr.1., în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiei, cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.";
Cu toate acestea, măsurile luate de către G. prin acest act normativ nu au fost în sensul înlăturării aspectelor de nelegalitate sesizate atât de către instanțele de contencios administrativ din întreaga țară, prin hotărâri cu efecterga omnes, în ceea ce privește actul administrativ normativ, cât și de cătreinstanțele de asigurări sociale, ce au soluționat acțiunile de anulare a actelor administrative individuale emise în baza H.G.nr.737/2010, astfel încât nu au
fost revocate deciziile de recalculare a pensiilor speciale, cu repunerea
particularilor în situația anterioară, deci a rep unerii în plata pensiilor de
serviciu.
Prin O.U.G. nr.59/2011 s-a abrogat H.G.nr.737/2010, stabilindu-se o metodologie de calcul privind revizuirea pensiilor prevăzute la 1 lit. c)-h)
din L. nr. 1..
În temeiul art.1 din O.U.G. nr.59/2011, C. J. de P. S. emite, la data de (...), decizia nr. 1., contestată în cauză, prin care a fost „revizuită"; pensia intimatului,stabilindu-se același cuantum rezultat în urma recalculării, respectiv 1958 lei.
Prin sentința civilă nr. 5454 din 24 octombrie 2011 pronunțată în
această cauză de către Tribunalul Sălaj a fost anulată decizia nr. 1. /(...).
La data de (...), după pronunțarea sentinței prin care a fost anulată șidecizia de revizuire a pensiei, Curt ea de A. C. a pr onunțat decizia n r.
8./2012, prin care a admis recursul declarat de pârâta C. J. DE P. S. și a modificat în parte sentința primei instanțe, în sensul respingerii contestației formulate de reclamantul B. F. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. S.
Mai trebuie subliniat faptul că, deși H.G.nr.737/2010 a fost abrogată la data intrării în vigoare a O.U.G. nr.59/2011, efectele acestei hotărâri s-au produs în patrimoniul intimatului, timp de un an, până la data adoptării de către G. a acestui din urmă act normativ.
Prin urmare, la data emiterii deciziei de revizuire contestate în prezenta
cauză, în temeiul O.U.G. nr.59/2011, reclamantul avea pronunțate, în favoarea sa, cel puțin două hotărâri definitive și executorii.
Prima, prin care instanța de contencios administrativ, printr-o hotărâre cu efect erga omnes, a suspendat executarea H.G. nr.737/2010,
măsura prelungindu -se de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a
acțiunii de anulare a actului normativ ce a stat la baza emiterii deciziei de ". .
Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin care se
pronunță suspendarea este ex ecutorie de drept . R. nu este suspensiv de
executare.
Conform alin.7 al aceluiași articol , suspendarea ex ecutării actului
administrativ are ca efect încetarea oricărei forme d e ex ecutare, până la
ex pirarea duratei suspendării.
Mai trebuie mențion at că, Î nalta Curte de Casație și Justiți e, prin decizia
nr.38/(...) pronunțată în recursul împotriva sentinței pronunțate în contencios administrativ având ca obiect suspendarea executării H.G. nr.735/2010, adoptate în scopul organizării aplicării L. nr.1. privind recalcularea pensiilor militare, a reținut următoarele:
"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta
timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într -un proces de
evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este
echitabil ca acesta din urmă să nu -și producă efectele asupra celor vizați .";
De asemenea, s-a mai reținut că: „...instanța de control judiciar are în vedere faptul că H.G. nr.735 din (...) - act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca și sentința recurată .";
De altfel, prin R. nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul Consiliului Europei, s-a arătat că particularilor trebuie să li se ofere, când este necesar, o protecție jurisdicțională provizorie, apreciindu-se că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor pot fi de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor.
S-a mai constatat prin aceeași R. că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite condiții, cauza un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
R. prevede printre principiile enunțate în acest domeniu, la art.II, că
asemenea măsuri pot fi luate mai ales atunci când executarea actului
administrativ este d e natură a cauza p agube grave, dificil de reparat și când
există un argume nt juridic aparent valabil față de legalitatea actul ui
administrativ.
Cea de-a doua hotărâre judecătorească definitivă și executorie este cea prin care instanța de asigurări sociale a dispus anularea deciziei de recalculare a pensiei speciale nr.1./(...), menținând, în consecință, decizia nr. 1./(...) emisă de recurentă și drepturile cuvenite reclamantului conform acestui act.
Potrivit disp.art.278 pct.1 și 3 Cod.proc.civilă , hotărârile primei
instanțe sunt ex ecutorii de drept când au ca obiect plata salariilor sau aaltor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, precum și plata pensiilor acordate în cadrul asigurărilor sociale.
În reglementarea execuției vremelnice de drept, legiuitorul a avut în vedere acele hotărâri al căror obiect se referă, în principal, la drepturi ce s e
bucură de o protecț ie deosebită sau la situații care reclam ă urgență, drepturi a
căror proteguire s-a solicitat și în speță.
Conform art.376 Cod.proc.civilă, se investesc cu formulă executorie
hotărârile definitive.
Practic, în urma pronunțării sentinței civile nr.491/(...) pronunțată de
Curtea de A. C.-Secț ia de contencios ad ministrativ și fiscal și a sentinței civile n r.
6594/(...) a T.ui S., s-ar fi impus ca recurenta C. J. de P. S. să suspende
executarea deciziei de recalculare și să mențină în plată pensia de serviciu a intimatului, astfel cum a procedat în cazul altor particul ari aflați în situații comparabile.
Î n situația prezentată anterior, în care, la data de (...), reclamantul avea
pronunțate în favoarea sa două hotărâri judecătorești executorii , emiterea și
punerea în plată a unei decizii d e revizuire emise în temeiul O.U.G.
nr.59/2011, cu ne respectarea dispoz ițiilor acestora, re prez in tă o încălcar e
a dreptului reclamantului la un proces echitabil, garantat de at.6 din C.
europeană privind apărarea drepturilor omului și libertăților
fundamentale.
Potrivit c auze i Horn sby con tr a Grec ie i, ho tăr âre d in (...), executarea unei
hotărâri judecăt orești face par te integrantă d in proces. Dac ă
administrația refuză sau omite să execute o hotărâre sau întârzie să o
facă, garanțiile oferire de art.6 și -ar pierde orice rațiune.
Se reține în acest sens și jurisprudența C. în cauza Antonakopoulos Vortsela și Antonkopoulou contra Greciei, în care reclamanții obținuseră recalcularea pensiilor lor printr-o hotărâre definitivă a C. de C., din 4 iulie 1996 și cu toate că aceștia au notificat această hotărâre contabilității generale a statului în vederea executării, demersurile lor au rămas fără rezultat. Pe 4 iunie
1997, statul a introdus recurs împotriva hotărârii, recurs care nu era suspensiv de executare. Pe 27 iulie 1997 a fost promulgată L. nr.2512/1997 prin care s-a stabilit că pretențiile de tipul celor ale reclamanților erau prescrise, lege ce a fost declarată neconstituțională pe data de 1 iulie 1998. Ori, refuzul contabilității statului de se conforma hotărârii judecătorești, definitive și executorii, a fost considerat ca o încălcare a dreptului reclamanților la o protecție judiciară efectivă.
S-a mai reținut prin aceeași hotărâre că principiul supremației dreptului și
noțiunea de proces echitabil se opun oric ărui amestec al puterii legislative î n
administrarea justiției în scopul influenț ării deznodământulu i judiciar al litigiului
în care statul este parte.
Curtea EDO a statuat, prin jurisprudența sa, că „. puterilor etatice
care au o influență asupra drepturi lor și libertăților garantate de C., atrage
răspunderea statului, independent de forma în care sun t ex ercitate aceste
puteri ( Vodopyanovy împotriva Ucrainei, nr.22214/2006) și că
administrația constituie un element al statului de drept al cărui interes se
identifică, așadar cu cel al unei bune administrări a justiției ( Hornsby contra Greciei, 1997).
Mai consider că drepturile reclamantului, constatate prin titluri executorii, au fost afectate printr-o decizie de re vizuire care încalc ă art.20 și 22 din O.U.G. nr.59/2011, precum și art.14 alin.5 din L. nr.554/2004.
Astfel, conform art.14 alin.5 din legea nr.554/2004, în ipoteza în care
se emite un nou a ct administrativ cu același conținut ca și cel suspendat,
acesta este suspendat de drept.
De asemenea, potrivit art.20 din O.U.G. nr.59/2011, stabilirea pensieirevizuite se face prin decizie emisă de casele teritoriale de pensii, care va
cuprinde în mod o bligatoriu temeiuri le de fapt și de dr ept care au stat la
baza revizuirii.
Art.22 din aceeași ordonanță pr evede că procedura de stabilire, plată, recalculare, suspendare, reluare și încetare a pensiilor revizuite potrivitmetodologiei din anexa la acest act normativ, este c ea prevăzută de L.
nr.263/2010.
În raport cu titulatura deciziei nr.1./(...), de revizuire a pensiei, se
reține că, potrivit L. nr.263/2010, lege organică ce reglementează regimul general
privind pensiile publice-în condițiile art.73 alin.3 din Constituție -asemenea acte
ad min is tr ative po t f i e mise do ar în s itu aț iile prev ăzu te l a art.107 alin.1 din lege, respectiv: „În situația în care, ulterior stabilirii și /sau plății drepturilor de
pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și /sau plătite și cele
legal cuvenite, c as a ter itor ial ă de pens ii, respec tiv c as a ter itor ial ă, opere az ă, d in
of ic iu s au l a sol ic itare a pens ion arulu i, mo d if ic ăr ile ce se imp un, pr in dec iz ie de
rev izu ire.";
În același sens erau și dispozițiile art.89 din L. nr.19/2000, ce prevedeau că în situația în care se constată erori în stabilirea și plata drepturilor de pensie, casa teritorială de pensii operează revizuirile și modificările legale.
Analizând cele două decizii emise de casa de pensii în temeiul L. nr.1. și ale
O.U.G. nr.59/2011, se remarcă doar două diferențe între acestea, respectiv data
emiterii celor două acte și actul normativ în temeiul cărora au fost adoptate , astfel încât nu a fost corectată nicio eroare de stabilire a pensiei, nu s -a
constatat nicio diferență între drepturile de pensie stabilite prin cele două
decizii- cuantumul pensiei fiind același, de 1958 lei, calculat pentru același
punctaj mediu anual de 2,67097 puncte, la valoarea punctului de pensie de
732,8 lei-, toate celelalte elemente privind stagiile de cotizare, vârsta de
pensionare fiind identice, astfel încât nu se justifica emiterea unei decizii de revizuire în sensul art.107 alin.1 din L. nr.263/2010.
Orice act administrativ este emis în scopul de produce, potrivit legii, anumite efecte juridice, ori se poate lesne observa în cauză că decizia de revizuire nu a produs niciun efect asupra cuantumului pensiei reclamantului, nu a corectat nicio eroare de stabilire a acesteia.
Pe de altă parte, n u a fost motivată defel decizia în fa pt, astfel cum
prevede și art.20 d in O.U.G. nr.59/20 11, deși aceasta se i mpunea cu atât mai
pregnant în speț ă, cu cât actul administrativ emis lipsea de efecte cel puți n
două hotărâri judecătorești definitive , aceasta fiind de altfel și singura
consecință juridică a noii decizii de „. a pensiei reclamantei.
Î n acest sens, doctrina și jurisprudența de contencios administrativ, au
statuat, în privința actelor administrative, mai ales a celor prin care se suprimă
drepturi sau situații juridice individuale, că asemenea acte unilaterale trebuie
să îmbrace forma scrisă, să cuprindă în chiar conținutul lor motivarea î n
fapt și în drept a măsurii luate și să fie comunicate, aduse la cunoștința
persoanelor interesate în mod legal.
Art.31 alin.1 și 2 din Constituție garantează dreptul persoanei de a aveaacces la orice informație de interes public. Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.
Potrivit art.19 din Declarația Universală a D. O., orice om are libertateade a căuta și de a primi informații.
Art.10 din C. E. a D. O. garantează dreptul persoanei la libera exprimare,ce include și dreptul de a primi sau comunica informații.
De asemenea, art.2 4 alin.1 din Const ituția R. garantează dreptul la apărare.
Î n speță, decizia nr. 1./(.. .) emisă de C. J. de P. S. , contestată în cauză, nu
cuprinde în concre t nicio motivare în fapt a măsurii luat e prin aceste act , aerorilor de calcul constatate, a căror revizuire a fost necesară, purtând doar mențiunea că a fost emisă în temeiul O.U.G. nr.59/2011.
Chiar prin decizia nr.1./(...), menționată anterior, dar prin care realmente s-au corectat erori de calcul, fiind emisă în acest scop, prevăzut de lege, C. J. de P. S., revizuind cuantumul pensiei reclamantului, a menționat, pe scurt, motivarea în fapt a acesteia, respectiv, „. stagiu de cotizare";, rezultând, de altfel, și o majorare a cuantumului pensiei.
Astfel, se reține că, potrivit doctrinei și jurisprudenței instanței supreme,
motivarea este necesară mai ales în cazul actelor prin care se su primă
drepturi sau situații juridice individuale , cum este cazul în speță, aceasta trebuind să fie suficient de precisă astfel încât motivul actului să transpară
clar și trebuie să fie intrinsecă actului, adică trebuie conținută nu neapărat înînscrisul ce cuprinde manifestarea de voință în sine, ci de oricare dintre înscrisurile ce formează actul și care se comunică particularului odată cu acesta.
Doar printr-o motivare concretă a actului decizional se asigura atât informarea corectă a părții cu privire la problema de interes personal, anterior formulării contestației, cât și exercitarea de către subiectul de drept căruia i se adresează a dreptului la apărare și a celui la un proces echitabil.
De asemenea, în lipsa motivării actului decizional, instanța nu poate aprecia asupra legalității acestui act. Pentru a-și putea exercita atribuția de control a legalității actelor decizionale ale instituțiilor publice, instanța de judecată trebuie să cunoască rațiunile pentru care emitentul actului, în îndeplinirea puterii sale discreționare, a ales soluția criticată de cel vătămat, iar această motivare trebuie să fie intrinsecă actului administrativ, neputând fi complinită în cursul cercetării judecătorești.
Din perspectiva instanței de judecată, motivarea este decisivă pentru a face demarcația dintre actul adoptat în cadrul marjei de apreciere conferită de lege autorității publice și cel adoptat prin exces de putere, astfel cum este definit acest termen prin art.2 alin.1 lit.n) din L. nr.554/2004.
Nemotivând măsura l uată, ce privește revizuirea drepturilor de pensie ale
intimatului, pe lângă faptul că au fost încălcate drepturile acestuia la apărare
și la informare, nu a fost demonstrat în cauză că interesul public impunea o
asemenea vătămare a dreptului recla mantului , în sensul ca acesta să fie di n nou privat de un drept ce-i fusese recu noscut prin hotărâ ri judecătorești, cu atât mai mult cu cât, C. J. de P. S. formulase recurs împotriva sentinței definitive de anulare a deciziei de recalculare, acest act administrativ urmând să fie
reevaluat de către instanța ierarhic superioară.
Se mai reține că decizia de revizuire a pensiei reclamantului este nelegală și
sub aspectul stagiului complet de cotizare care trebuia să fie luat în considerare
la stabilirea drepturilor sale de pensie potrivit „algoritmului L. nr.19/2000";.
Astfel, acesta, ieșind la pensie în luna martie 2010, avea dreptul la stabilirea cuantumului pensiei sale prin raportarea punctajului total realizat la un stagiu complet de cotizare de 32 de ani și 6 luni, conform A. nr.3 la L. nr.19/2000 și nu la cel de 35 de ani, menționat în decizia contestată, ori, prin decizia de revizuire contestată, nu a fost îndreptată nici cel puțin această eroare de calcul.
Curtea mai reține că, având în vedere f aptul că dreptul afectat prin decizia
de rev izu ire a c ăre i anul are se cere er a men it s ă as igure secur itate a soc ial ă al
recl aman tulu i, d ar și încredere a aces te ia în s tatul de drep t ș i soc ial, se imp un e
anul are a dec iz ie i de rev izu ire nr.1./(...) e mis ă de C. J. de P. S ., c a f iind un act prin
c are s tatul a înc ălc at drep tul aces tu ia l a un proces ech itab il, f ăr ă c a ace as tă
inger inț ă s ă f ie nec es ar ă pen tru pro te jare a in teresulu i gene r al, adop tând un ac t
nor mativ ș i e miț ând un ac t ad min is tr ativ, c are au avu t dr ep t un ic ef ect do ar
supr imare a unor dr ep tur i recunoscu te pr in ho tăr âr i judec ătoreș ti def in itive ș i
executorii.
Av ând în vedere s itu aț ia ex is ten tă l a d ata in troducer ii ac ț iun ii, l a d ata
judec ăr ii acț iun ii în pr imă ins tanț ă, prec u m ș i l a d ata f or mul ăr ii cerer ii de recurs,
reclaman tul a sol ic itat în c auz ă, c a o consec inț ă a anul ăr ii aces te i dec iz ii de
rev izu ire ș i repune re a s a în s itu aț ia an ter io ar ă e miter ii aces te ia, respec tiv
me nț inere a în pl ată a pens ie i s ale de ser v ic iu s tab il ite pr in de c iz ia nr.1./(...).
În prezen t îns ă, av ân d în vedere dec iz ia c iv il ă nr.8. pronunț ată de Cur te a de
A. C., la data de (...), prin care s-a admis recursul declarat de pârâta C. J. de P. S. și s-a modificat în parte sentința primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamantului B. F. având ca obiect anularea deciziei de recalculare nr. 1./(...) emisă de C. J. de P. S., decizie irevocabilă, se reține că nu se mai poate repune în
discuție îndreptățirea intimatului la plata pensiei sale de serviciu stabilite prin
decizia nr. 1. /(...), a cărei legalitate a fost cenzurată prin această hotărâre.
Astfel, practic, această decizie a consfințit atât legalitatea măsurii de
înlocuire a pensiei de serviciu, cu o pensie de asigurări sociale de stat, cât și cuantumul pensiei brute cuvenit reclamantei începând de la data de (...), ca fiind cel de 1958 lei lunar.
Consider însă că, având în vedere atitudinea S.ului în cauză, ce a
condus la încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil, garantat
de art.6 din C. E. a D. O., precum și s peranța legi timă pe care reclamantul o
avea, la data celei de-a doua ingerințe a S.ului, privind dreptul său la un „.
în sensul art.1 din Protocolul adițion al la C., m ai ales în ceea ce privește
practica judiciară ex istentă în vara anului 2011 în pricinile având ca obiect
recalcularea pensiilor speciale, acesta este îndreptățit, în urma anulării
deciziei de revizuire, pentru prejudiciul suferit, având în vedere și disp.art.8
și art.18 alin.3 din L. nr.554/2044, la despăgubiri, pentru repararea pagubei
cauzate prin actul administrativ.
As tf el, f ăr ă a pu te a in tu i c are v a f i so ar ta l itig iulu i de as ig ur ăr i soc iale în
c adrul c ăii de atac ce ur ma s ă s tab ile asc ă în mod ir evoc ab il leg al itate a,
neces itate a ș i propor ț ion al itate a pr ime i in ger ințe în drep tul rec l aman tulu i l a pe nsie
de serv ic iu ș i cu to ate c ă de ja ins tanțele de con tenc ios ad min is tr ativ ș i as igur ăr i
soc iale cons tataser ă mo tive de ap arenț ă de neleg al itate, respec tiv de neleg al itate a
aces te i măsur i, S.ul a cons ider at to tuș i n eces ar s ă in terv in ă c u o a dou a inger inț ă,
pe care am analizat-o în prezen ta c auz ă, c are, pr in conț inu tul s ău, nu pu te a s ă
aib ă n ic iun ef ect as upr a drep tur ilor de pens ie rec alcul ate al e recl aman tulu i, d ar
c are a l ips it de f ap t de ef ecte ho tăr âr ile judec ătoreș ti de f initive ș i execu tor ii
favorabile aces tu ia, c u consec ințe econo mice ș i ps iholog ice asu pr a s a.
Consider că această despăgubire se cuvine reclamantului, în primul
rând, având în ved ere faptul că drept ul său la pensie de serviciu în temeiu l
art.51 din L. nr.94/1992, respectiv la pensie calculată p otrivit acestei legi
atât la momentul cererii de pension are, cât și, ulterio r, prin actualizare,
precum și celelalte drepturi de protecție socială reglementate de această
lege au fost tocmai cauza care l-a de terminat pe recla mant să renunțe l a
dreptul său la mun că, în anul 2010, c ând acesta avea do ar vârsta de 60 de
ani, îndeplinind doar peste aprox imativ 5 ani condiția de vârstă standard
pentru înscriere la pensie în sistemul public de asigurări sociale.
Practic, luând în considerare vârstele standard prevăzute de legislație, acesta, fiind născut la data de (...), putea fi pensionat pentru limită de vârstă, potrivit A. nr.9 la 0. nr.340/2001, privind aprobarea Normelor de aplicare a L. nr.19/2001 și a A. nr.5 la L. nr.263/2010, la vârsta de 65 de ani, abia în luna februarie 2015, dar conform normei la care trimite art.51 din L. nr.94/1992.
De fapt, în luna martie 2010, între reclamant și S. , în calitate de angajator, a avut loc o convenție, un acord de încetare a contractului de
muncă , reclamantul renunțând la dreptul său de a munci încă 5 ani și deprimi salariul corespunzător funcției, iar S.ul român a fost de acord cu această încetare a raporturilor de muncă, obligându-se să plătească acestuia o pensie specială pentru tot restul vieții. Intimatul și-a onorat obligația
asumată, renunțând la dreptul său de a munci, în ti mp ce statul, dup ă
trecerea a numai câteva luni, consideră că nu se mai impune ex ecutarea
obligației asumate prin acea convenție, dar nici nu mai poate/dorește să -l
repună pe reclam a nt în situația a nterioară încheieri i acestui acord, ci
stabilește, de această dată, unilateral, că beneficiarului de pensie specială i
se cuvine o altă prestație, respectiv o pensie de asigurări sociale de stat de
1958 lei, deși, în calitate de controlor f inanciar, salariul pe care aceasta l-a
avut chiar în luna februarie 2010 a fost de peste 7000 lei, iar pensia sa de serviciu era de 6055 lei.
Mai trebuie subliniată în acest sens, în primul rând, lipsa absolută de
previzibilitate a măsurii ce a afecta t în mod substanțial dreptul recurentului la pensie de serviciu, ce rezultă cu deosebită claritate din prevederile art. 12 ale O.U.G. nr. 1/2010, adoptate cu doar câteva luni înainte
de intrarea în vigoa re a L. nr. 1., în ac eeași perioadă de cr iză economic ă, dup ă
adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr. 330/2009.
Acest articol prevede că: „ În an ul 2010 , măsurile prevăzu te de L. cadru
nr. 330/2009 și de prezenta ordonanț ă de urgență referitoare la reîncadrarea
și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte
asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor
de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/.acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.
După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățile compensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în
funcție de nivelul și structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a f i
afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10
din L. nr. 329/2009.";
În al doilea rând, consider că reclamantul este îndreptățit la repararea prejudiciului suferit întrucât, potrivit prevederilor Cap.IV din L. nr.329/2009, respectiv a art.17-26, acesta a fost pus în situația de a opta între suspendarea plății pensiei de serviciu și î ncetarea de drept a contractului de
muncă pe care-l avea încheiat cu Camera de C. J. S. din cadrul C. de conturi
a R.
Acesta, conform declarației date la data de (...) (fila nr.30 dosar recurs),
a optat pentru păstrarea pensiei de serviciu, i-a încetat de drept contractul
de muncă în cadrul C. de C., pentru ca, după doar c âteva luni, să îi fie
eliminat și dreptul la pensie specială, suferind astfel două în semnate
ingerințe în dreptul său la muncă și la remunerație, ambele pentru rațiuni
de reducere a cheltuielilor publice.
Cum S.ul nu a adus reclamantului reparația cuvenită, pentru imposibilitatea onorării/executării angajamentului asumat de a-i plăti pensia de serviciu (privită de dreptul comunitar tot ca un element de remunerație), în sensul repunerii acestuia în situația anterioară, respectiv de a-i fi oferită posibilitatea întoarcerii la vechiul loc de muncă, pe funcția pe care a deținut-o, și a obținerii salariului pe care l-a avut, consider că acesta este îndreptățit la despăgubiri pentru toate aceste ingerințe ale S.ului în dreptul său la remunerație.
În al treilea rând, apreciez că această dezdăunare se cuvine
reclamantului având în vedere fapt ul că, în speț ă, p rin emiterea actului
administrativ contestat, respectiv a deciziei de revizuire, cu nerespectarea
dispozițiilor unor hotărâri judecătorești definitive și ex ecutorii, acestuia i -a
fost chiar periclitată posibilitatea de a achita ratele stabilite în euro pentru
casa cumpărată îm preună cu soția sa, cu credite ipotec are obținute în ani i
2003 și 2008 de la B. C. R. (contractele de credit nr.702/2003 și
nr.2008461301/2008, depuse în recurs).
Trebuie menționat în acest sens că, la data încheierii contractelor, intimatul-reclamant s-a angajat în mod diligent la plata acestor rate lunare, având în vedere, inițial, câștigul salarial de care beneficia, iarulterior, pensia sa de serviciu, pentru care a optat tocmai având, potrivitlegislației în domeniu, speranța ca, prin plata acesteia să realizezevenituri care să se apropie celor pe care le-ar fi obținut în cazul în care ar fi avut posibilitatea să-și continue activitatea ca auditor public extern, asigurând pentru el și familia sa un nivel de trai decent, acest cadru normativ încurajând și determinând opțiunea sa pentru înscrierea la pensie.
Prin urmare, consider că despăgubirea în sumă d e 28679 lei,
reprezentând diferențele de drepturi de securitate soci ală care i -ar fi fost
plătite intimatului în perioada a ugust 2011- februarie 2012, în temeiul
hotărârilor judecătorești definitive care -i erau favorabile, în lipsa celei de-a
doua ingerințe a S.ului în dreptul acestuia la pensie, constituie o reparație
echitabilă a prejudiciului suferit de către reclamant.
Intervenția nejustificată a ex ecutivului, printr -o ordonanță de urgență, în perioada în care instanța judecătorească se afla într -un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a deciziei de recalculare a pensiei
contestate și luase măsuri prevăzute de leg e, prin decizii irevocabile, pentru
a preveni prejudici erea drepturilor ac estuia, consider că îl îndreptățește p e
reclamant la despăgubirile precizate anterior.
Pentru aceste motive, consider că se impunea admiterea doar în parte a recursului formulat de către CASA DE PENSII S., modificarea în parte a sentinței primei instanțe, în sensul respingerii cererilor privind menținerea deciziei nr. 1.
/(...).
Apreciez că se impunea însă menținerea soluției pronunțate de către prima instanță în ceea ce privește anularea deciziei de revizuire, ce reprezintă obiectul principal al acestei acțiuni și acordarea doar în parte a despăgubirilor solicitate, conform considerentelor expuse anterior.
Judecător,
C. M.
Red./Tehnored.: C.M..
| ← Decizia civilă nr. 61/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1253/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
