Decizia civilă nr. 2839/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ NR. 2839/R/2012

Ședința publică din data de 6 iunie 2012

Instanța constituită din:

P.: S.-C. B.

JUDECĂTORI: I.-R. M.

C. M. G.: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. D. reprezentat prin S. C. M. D. ÎN R. ȘI ÎN R. împotriva sentinței civile nr. 57 din 16 ianuarie 2012 a T.ui M., pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și CASA DE PENSII S. A

M. A. ȘI I., având ca obiect contestație decizie de pensionare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

R. a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 mai 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtului intimat Ministerul Administrației și Internelor întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, menținerea hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică și judecarea în lipsă.

C. fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.

C U R T E A

Prin Sentința civilă nr. 57 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor;

A fost respinsă contestația formulată de către reclamantul P. D., reprezentat de S. C. M. D. în R. și în R. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor B. și C. de P. S. a M. A. și I., B., ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul

Administrației și Internelor instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 4 al. 1 din L. 1. recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare.

Ca atare, D. de recalculare a pensiei nr. 1./(...) a fost emisă de Casa de pensii a M. A. si I., structură lipsită de personalitate juridică, aflată în subordinea acestui pârât, împrejurare ce legitimează participarea lui procesuală.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Potrivit Deciziei nr. 1. din (...), reclamantul a fost beneficiar al unei pensii de stat stabilite în baza L. 179/2004, în luna decembrie 2010 cuantumul brut al acesteia fiind de 4414 lei.

Prin D. nr. 1./(...) pensia de stat de care beneficia reclamantul a fost recalculată în baza art. 1 din L. 1., rezultând un cuantum de 2438 lei RON.

Potrivit art. 1 din L. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor,

„pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul L. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, lit. h a acestui articol menționând pensiile de serviciu ale personalului C. de C.

Trebuie precizat că această lege a fost supusă controlului de constituționalitate înainte de promulgare la sesizarea unui grup de 37 de senatori, iar prin D. nr. 871 din (...) Curtea Constituțională a decis cu opinie majoritară că dispozițiile L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate în sesizarea acestuia.

Curtea Constituțională s-a pronunțat și la sesizarea Î. C. de C. și Justiție asupra constituționalității L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor înainte de promulgare, constatând prin D. nr. 873 din (...) că dispozițiile art. 1 lit. a, b, d-i și art. 2-12 din această lege sunt constituționale.

Prin aceste decizii definitive și general obligatorii, Curtea Constituțională a decis că L. 1. nu încalcă prevederile art.15 al. 2 din C., care instituie principiul constituțional al neretroactivității legii și nici principiul doctrinar al drepturilor câștigate.

Cele statuate de Curtea Constituțională prin deciziile pronunțate se impun cu caracter obligatoriu instanței de judecată.

În speță, s-a invocat contrarietatea dintre dispozițiile L. nr. 1. și dispozițiile

C.i, respectiv ale art. 1 Protocolul 1 adițional la aceasta, instanței revenindu-i obligația de verifica existența unui asemenea conflict, iar în caz afirmativ, de a-l soluționa în modul indicat de art. 20 alin. 2 din C., adică de a înlătura aplicabilitatea L. nr. 1. în prezentul raportul juridic dedus judecății.

Noțiunea de „. este înțeleasă în sens extins, iar una dintre cele mai remarcabile extinderi ale noțiunii de bunuri privește prestațiile sociale, Curtea statuând că acestea intră în sfera de aplicarea a art. 1 din Protocolul 1 dat fiind caracterul lor patrimonial (Gayguzus c.Austria, Willis c. Regatul Unit, Buchen c. Cehia, Stec și alții c. Regatul unit).

A., raportat la jurisprudența C. E. a D. O., instanța consideră că pensia este un bun care intră sub protecția art. 1 din Protocolul 1 la C.

Însă, simpla lectură a dispozițiilor cuprinse în art. 1 Protocolul nr. 1 evidențiază faptul că protecția pe care el o instituie nu este una absolută, căci nu conține numai principiul protecției dreptului de proprietate, ci și două limite ale exercițiului acestui drept: posibilitatea privării de proprietate pentru cauză de utilitate publică și reglementarea exercitării acestui drept în conformitate cu interesul general. Curtea E. a D. O. a consacrat și o limită jurisprudențială dată de

„. substanței"; dreptului, respectiv cerința existenței unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul avut în vedere.

În urma recalculării în baza L. nr. 1., pensia reclamantului s-a diminuat,acesta suportând o restrângere semnificativă a dreptului de proprietate.

Ingerința statului în exercitarea dreptului este, în întregime, posibilă dacă se sprijină pe o bază legală, urmărește un scop legitim și este necesară într-o societate democratică și aceasta deoarece dreptul de proprietate, ca aproape toate drepturile ocrotite de C., nu are un caracter absolut.

Așa cum a indicat Curtea E., statele contractante beneficiază de o marjă de apreciere pentru a hotărî necesitatea unei ingerințe, acest aspect impunându-se în contextul în care autoritățile naționale dispun de o cunoaștere aprofundată și concretă a situației sociale locale și, de aceea, sunt mai bine plasate decât judecătorul internațional pentru a determina ce măsuri apar ca imperative de interes general al comunității.

Chiar Curtea E. a D. O. a cărei jurisprudență a avut adesea drept consecință modificări legislative semnificative în dreptul intern al statelor, a manifestat reticență în a interveni în marja de apreciere a statelor, în special în ce privește chestiuni de natură fiscală, ce țin de politicile socio-economice.

În speță, ingerința a fost prevăzută de lege, iar scopul legitim al măsurilor luate este evidențiat ca atare în expunerea de motive a L. nr. 1. și recunoscut de Curtea Constituțională în D. nr. 871 și 873 din (...) când a analizat constituționalitatea acestei legi în raport de încălcarea art. 53 din C., respectiv necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat.

Este de notorietate că însăși economia mondială s-a confruntat cu cea mai gravă criză de la al doilea război mondial, iar nu doar statul român, astfel că nu se poate considera că această criză sau stare excepțională din R. este rezultatul unor politici greșite ori a neluării măsurilor adecvate, afirmație ce se regăsește în practica judiciară de care se prevalează reclamanta.

De altminteri, în jurisprudența sa, însăși Curtea E. a statuat că nu este rolul său de a verifica în ce măsură existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor în care aprecierea autorităților este vădit lipsită de temei.

De asemenea, trebuie menționat faptul că măsura recalculării pensiilor de serviciu nu poate fi considerată ca fiind arbitrară și nici discriminatorie, căci este conjugată și cu alte măsuri legislative luate în vederea restabilirii echilibrului bugetar: L. 118/2010 care prevede reducerea cu 25% a drepturilor de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice, diminuarea cu 15% a cuantumului indemnizației de șomaj, a drepturilor bănești acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, reducerea cu

25% a altor categorii de drepturi bănești acordate de stat, diminuarea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului cu 15%, etc.

În materie de asigurări sociale, Curtea E. acordă o mai largă marjă de apreciere în stabilirea propriilor politici și tocmai de aceea, iar sub aspectul proporționalității, lipsa de despăgubiri nu conduce la o încălcare a art. 1 Protocolul nr. 1 adițional (Mellacher și alții c. Austria).

Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că în speță nu s-a produs o încălcare a prevederilor art. 1 Protocolul nr. 1, măsura recalculării pensiei de serviciu a reclamantului în temeiul art. 1 lit. c din L. 1. intrând în marja de apreciere a statului cu privire la reglementarea politicilor sociale și economice.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P. D. solicitând înprincipal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul respingerii excepțiilor invocate și al admiterii acțiunii.

S-a arătat în motivare că deși s-a adresat în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 149 alin. 1 din L. nr. 2. C. de contestații din cadrul M. A. și I., criticând pentru nelegalitate decizia de pensionare prin care i-a fost recalculată pensia de care beneficia, nu a primit niciun răspuns.

Practic lipsa unui răspuns la contestația formulată echivalează cu respingerea contestației formulate, astfel că, după expirarea termenului în care C.ar fi trebuit să emită o hotărâre, recurentul se consideră îndreptățit să se adreseze instanțelor de judecată.

Recurentul mai invocă și excepția nulității absolute a deciziei de recalculare a pensiei ca fiind emisă de o persoană necompetentă, în speță de Ministerul Administrației și Internelor, deși competența aparținea Casei Sectoriale de P., astfel cum vom demonstra în continuare.

A., decizia de recalculare a pensiei a fost emisă de către Ministerul

Administrației și Internelor după data de 23 decembrie 2010.

Așadar, se susține că, la data de 23 decembrie 2010 s-a înființat de drept, ope legis, cu personalitate juridică, C. sectorială de pensii, care a preluat la acea dată toate atribuțiile fostelor structuri organizatorice din cadrul M. A. și I.. Pe cale de consecință, Ministerul Administrației și Internelor nu mai avea nici o competentă să emită decizii de recalculare a pensiilor, deoarece atribuțiile sale fuseseră transferate Casei Sectoriale de P.

Apoi, prin decizia pe care o contestă s-a dispus în mod netemeinic și nelegal recalcularea pensiei de care beneficia, astfel încât s-a produs o diminuare nejustificată a cuantumului acesteia și implicit a patrimoniului său. Prin L. nr. 1. și normele de aplicare ale acesteia se încalcă dreptul său de proprietate care derivă din dreptul nostru la gradul avut, precum și din noțiunea de „." astfel cum a fost ea interpretată de Curtea E. a D. O. (CEDO).

Se mai arată că nu există carnete de muncă, iar adeverințele cu venituri sunt aproape imposibil de reconstituit la întreaga valoare a câștigurilor realizate, fapt ce a obligat casele de pensie la calcularea cuantumului pensiilor militarilor la nivelul salariului mediu brut pe economie, ceea ce încalcă în mod fundamental dreptul de proprietate, creează un tratament discriminatoriu față de personalul civil care își poate valorifica toate câștigurile prin existența carnetelor de muncă.

A. se creează o discriminare, pe de o parte între polițiștii activi care au avut norocul de a lucra într-o singură unitate și deci au putut prezenta adeverințele cu veniturile realizate, și celelalte cadre militare care nu mai pot prezenta astfel de adeverințe.

Nu în ultimul rând, s-a arătat că se creează o discriminare, între cadrele militare și magistrați, care deși au avut aceleași privațiuni, beneficiază prin lege de un mod de calcul al pensiei mult mai favorabil (procent din salariul avut).

Recurentul arată că, prin recalcularea pensiei sale se încalcă principiul dreptului câștigat, deoarece pe parcursul anilor în care a fost militar activ a câștigat dreptul de a beneficia de sistemul de pensii sub imperiul căruia și-a desfășurat activitatea precum și principiul neretroactivității legii.

De asemenea, faptul că pe durata perioadei în care a fost activ a crezut că la pensie va beneficia, ca răsplată a tuturor privațiunilor specifice vieții militare, de o pensie care să îi asigure un trai decent și care să compenseze lipsa veniturilor suplimentare, lipsa vieții sociale, încalcă un alt principiu al statului de drept și anume: previzibilitatea legii.

S-a mai arătat că deciziile contestate și implicit procesul de recalculare a pensiilor sunt nelegale raportat la dispozițiile C. R., ale dreptului comun cât și ale

Legislației E. în materie.

Prin sentința civilă nr. 3. pronunțată de către Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) s-a dispus:„suspendarea executării HG 735/21 iulie 2010, pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform L. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronunțarea instanței de fond."

Așadar, se susține că emiterea deciziilor de recalculare s-a făcut în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic în temeiul sentinței civile mai sus arătate.

De asemenea, se arată că unele decizii au fost emise, în temeiul L. nr. 1. și a H. nr. 7. după data de (...) când aceste acte normative au fost abrogate prin L. nr. 2. legea unitară de pensii.

Așadar, emiterea deciziilor de pensionare în temeiul a doua acte normative lipsite de forță juridică atrage nulitatea deciziilor de recalculare a pensiilor.

De asemenea, se susține că, deși a desfășurat activitate și a obținut venituri diferențiate în funcție de pregătirea fiecăruia, de gradul pe care l-a avut, de meritele recunoscute prin decorare, la stabilirea cuantumului pensiei sale urmează să fie luat în considerare doar salariul mediu brut pe economie pentru perioadele respective.

Se mai invocă încălcarea: art. 1 - Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O. C. R. (art.

20 alin 2 și art. 148 alin (2) și (4)); Declarația Universală a D. O..

S-a invocat prin cererea de recurs jurisprudență CEDO și CJCE.

În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ., dispozițiile L. nr. 1. privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile art. 13 alin. (1) din H. nr. 7. pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor si ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform L. nr. 1. privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor.

Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Administrației și Internelor a solicitatrespingerea recursului.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul este nefondat, avândîn vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Referitor la păstrarea temporară în plată a pensiei militare de stat în baza

OUG nr. 1., Curtea constată că prezentul litigiu este generat de nemulțumirea reclamantului privitor la noul cuantum al pensiei, însă acest cuantum este rezultatul procesului de recalculare efectuat în baza L. nr. 1.. Prin urmare, ceea ce contestă, în primul rând, reclamantul este „recalcularea"; drepturilor de pensie, respectiv trecerea de la pensia militară de stat, stabilită potrivit unor criterii care nu au în vedere principiul contributivității, la o pensie care se grefează pe un alt mod și bază de calcul.

Chiar și în măsura în care ulterior emiterii deciziei de recalculare s-a păstrat în plată pensia militară de stat, acest aspect nu este de natură să înlăture efectul esențial al noii legi, constând în trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militarilor pentru viitor. Mai mult, plata drepturilor de pensie în cuantumul stabilit anterior recalculării este doar una temporară, fiind limitată în timp de procesul de revizuire impus prin prevederile OUG nr. 1..

Procesul de recalculare a pensiei reclamantului s-a realizat în temeiul L. nr.

1., astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 7., act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare, or, în privința cuantumului, decizia de recalculare atacată prin prezenta contestație nu a produs efecte juridice.

În ceea ce privește nulitatea deciziei de pensionare în raport de modificările aduse prin prevederile L. nr. 2. referitoare la înființarea caselor sectoriale de pensii, Curtea constată că dispozițiile acestui act normativ nu sunt incidente în cauza dedusă judecății, acesta intrând în vigoare la data de (...), decizia de recalculare a pensiei de serviciu fiind emisă în temeiul dispozițiilor L. nr. 1. cu trimitere la prevederile L. nr. 1., act normativ în vigoare la data emiterii deciziei contestate.

Asupra fondului, Curtea reține punctual următoarele aspecte:

În ceea ce privește neretroactivitatea, după cum s-a statuat prin D. nr. 29 din

(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii,

(aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) nu pot fi primite criticile potrivit cărora L. 1. încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din C., prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din C., Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010. Jurisprudența anterioară a C. Constituționale în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurenți.

A., prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. 2 neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. 2 lit. f privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

De asemenea, prin D. nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d - i și art. 2-12 din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind analizată din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, din perspectiva prevederilor art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din C. (referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor).

A., în D. nr. 871/2010 se reține că „având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C.. Relevantă în acest sens este și D. nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".

Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C., textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, L. privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu serăsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita";.

Întrucât, în prezenta cauză retroactivitatea L. 1. se invocă numai în raport de dispozițiile art. 15 alin. 2 din C., Curtea de A. apreciază că această analiză excede competențelor sale întrucât ar însemna să efectueze un control de constituționalitate, care se poate realiza numai de Curtea Constituțională, potrivit art. 1 alin. 2 din L. nr. 47/1992, republicată. De altfel, deciziile C. Constituționale sunt obligatorii și (așa cum s-a arătat anterior) instanța de contencios constituțional s-a pronunțat cu privire la acest aspect.

Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor C. Constituționale, precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, instanța de judecată nu este în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii din perspectiva C.i europene a drepturilor omului impunându-se în mod distinct, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

A., în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin.

1 din C., ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, în care

Curtea E. a statuat în sensul că puterii legislative nu îi este interzis să reglementeze, prin prevederi retroactive, drepturi derivate din legile aflate în vigoare, principiul legalității și noțiunea de proces echitabil consacrată de art. 6 excluzând, cu excepția motivelor convingătoare de interes public, doar amestecul legislativului în administrarea justiției menit să influențeze rezolvarea juridică a unei dispute, ceea ce nu este cazul în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza L. nr. 1., întrucât în cursul judecării acestei plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.

Referitor la nediscriminare, așa cum s-a statuat de Înalta Curte de Casație și Justiție în D. nr. 29 din (...), instanța de drept comun nu poate face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. 3 și art. 132 alin.

1 din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații identice) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. Constituționale.

Analizând ingerința S. prin prisma prevederilor art. 1 din Primul Protocol la C.pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că în numeroase decizii Curtea E. a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussenîmpotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, paragraf 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39).

În jurisprudența organelor C.i, noțiunea de „. de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. A., în C. Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul „. de proprietate";, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În mod similar a statuat Curtea E. a D. O. și în cauzele Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, (paragraf 71) sau Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf 40).

De asemenea, Curtea E. a reținut în C. Kjartan Asmundsson contra Islandei

(paragraf 39) următoarele: „totuși, chiar dacă art. 1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";.

În C. Keckho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005 (paragraf 23) Curtea E. a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. S. poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare.

Curtea de A. constată că prin L. nr. 1. nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a L. nr. 1. nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.

Prin L. nr. 1. pensiile militare de stat prevăzute de L. nr. 1. au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar reclamantul care anterior beneficia de o pensie militară de stat, a devenit titularul unei pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei; prin urmare L. nr. 1. reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare.

Fiind prevăzută de L. nr. 1. transformarea pensiilor militare de stat în pensii de asigurări sociale de stat are caracter legal.

Referitor la calitățile pe care trebuie să le îndeplinească legea, așa cum au fost ele determinate în jurisprudența C. E., respectiv să fie accesibilă, precisă și previzibilă, Curtea de A. apreciază că jurisprudența reținută de prima instanță nu este relevantă în prezenta cauză întrucât prin L. nr. 1. s-a dispus recalcularea tuturor pensiilor militare de stat (și a altor pensii de serviciu) și transformarea acestora în pensii de asigurări sociale de stat, astfel încât faptul că reglementările interne nu au prevăzut anterior cazurile și condițiile în care pensia militară de stat poate fi diminuată sau suprimată trebuie examinată din perspectiva marjei de apreciere pe care o are statul în reformarea sistemelor de asigurări sociale (analiză care se va realiza ulterior în cadrul acestui recurs).

Din expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea L. nr. 1. sunt: evoluția crizei economice în anul 2009 șiextinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de

R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice.

Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, în C. Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, par. 83) „statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintă utilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, N. and Provincial Building Society și alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";.

De asemenea, Curtea E. a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (W. c. Poloniei din 8 decembrie 2009, paragraf 59 sau

Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53). În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit.

Întrucât reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de A. apreciază că ingerința urmărește un scop legitim.

Mai mult, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. încauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiuîmpotriva R. a stabilit că „…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).

S.ele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).

În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fostfundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.

În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";

De asemenea, în cauza Abaluță și alții c/a R., Curtea a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, pensionari militari, prin care aceștia s-au plâns de faptul că măsurile legislative adoptate prin L. nr. 1., HG nr. 7. și ulterior prin OUG nr. 1., ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. și art. 14 din C.

A., Curtea a reținut faptul că S.ele părți la C. se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale iar reducerea pensiilor reclamanților a constituit o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 2., pentru a echilibra bugetul de S. și a corecta diferențele existente între diferitele sisteme de pensie. Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate și, de asemenea, că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv iar durata în care reclamanții au prestat serviciul militar a fost asimilată perioadelor de cotizație în sensul legii.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.

În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei reclamantului, care a fost beneficiar unei pensii militare de stat obținută în temeiul L. nr. 1.. În temeiul L. nr. 1. pensiile militare de stat au devenit pensii de asigurări sociale de stat și au fost recalculate utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de L. nr.1.. Întrucât la recalcularea pensiilor militare de stat s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, aceste pensii au fost revizuite conform art. 1 din OUG nr. 1., iar conform art. 6 alin. 1 din același act normativ pentru anul 2011 s-amenținut în plată cuantumul pensiei din luna decembrie 2010 (diferențele aferente lunii ianuarie 2011 fiind restituite reclamantului).

Deși obiectul prezentei cauze îl constituie anularea deciziei de recalculare emisă în temeiul L. nr. 1., Curtea de A. constată că, urmare a modificărilor legislative prezentate anterior, reclamantul nu a primit drepturi de pensie diminuate conform deciziei de recalculare decât în ianuarie 2011, drepturi care i-au fost restituite ulterior. În consecință, nu se poate reține că reclamantului i-a fost diminuată pensia militară de stat în cuantumul stabilit prin decizia de recalculare. A., singurul efect pe care l-a avut L. nr. 1. cu privire la pensia militară de stat a reclamantului a fost de transformare a acesteia în pensie de asigurări sociale de stat, cuantumul pensiilor reclamantului începând cu anul 2011 fiind stabilit prin decizia de revizuire emisă în temeiul OUG nr.1.. Întrucât prin acest ultim act normativ au fost revizuite deciziile prevăzute de L. nr. 1. și nu deciziile de pensie emise în temeiul L. nr.1., Curtea de A. apreciază că L. nr. 1. a modificat sistemul pensiilor, însă în analiza raportului de proporționalitate se impune referirea la cuantumul pensiei stabilit prin decizia de revizuire (depusă în recurs), procentul de diminuare a pensiei militare de stat pentru reclamant urmând a fi stabilit în raport de acest cuantum.

În concret, Curtea de A. reține că reclamantul a avut o pensie militară de stat în cuantum brut de 4.414 lei și o pensie recalculată de 2.438.

Prin urmare, pensia revizuită a reclamantului nu este mai mică decât pensia medie pentru limită de vârstă în ianuarie 2011 în R., care este de 860 lei.

Drept urmare, reținând și că în cauză reclamantul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază în raport de probele administrate în cauză că reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit nu ar fi respectat.

În fine, se constată că art. 153 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii E. prevede că U.a susține și completează acțiunea statelor membre în domeniile privind securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor, însă conform alin. 4 din același articol dispozițiile adoptate în acest sens „nu aduc atingere dreptului recunoscut statelor membre de a-și defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate socială și nu trebuie să aducă atingere echilibrului financiar";. Drept urmare, întrucât orice stat membru este pe deplin suveran să își organizeze sistemul de securitate socială, nu se poate reține că pensia de serviciu este un drept câștigat, garantat pentru viitor, în sensul normelor europene. Prin urmare, nu se poate reține încălcarea prevederilor internaționale la care face trimitere recurentul.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin.

1 C.pr.civ., va respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat, recursul declarat urmând a fi menținută ca temeinică și legală sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E

Respinge cu opinie majoritară ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. D. împotriva Sentinței civile nr. 57 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 06 iunie 2012.

P. JUDECATORI

S.-C. B. I.-R. M. C. M.cu opinie separată însensul admiterii recursului

G.

G. C.

Red.I.R.M/Dact.S.M

2 ex./(...)

Jud. fond: Brîndușa G.

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Consider că recursul formulat de reclamantul P. D., prin S. C. M. D., ÎN R. ȘI ÎN R., este fondat, în ceea ce privește cele privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor sale garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Trebuie subliniat în acest sens că reclamantul s-a adresat instanței pentru

proteguirea unui drept de securitate so cială, considerând că pensia sa de servi ciu

era un „., în sensul jurisprudenței C.E.D.O., pe care acesta avea speranța legiti mă de a-l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit deciziei nr.1./(...), emisă în baza L. nr.179/2004, pentru o vechime efectivă ca polițist de 35 de ani, 7 luni și 15 de zile

.

În cauză reclamantul invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,

dar percepția sa certă și, de aici, principalul său motiv de nemulțumire și chiar

nelămurire cu privir e la situația nouă c reată în urma recal culării este, în prim ul rând, c ă drep tul s ău l a pens ie de serv ic iu er a un "drep t c âș tig at";, respectiv un drept

acordat de o lege în vigoare, prin decizii administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de serviciu pe care l-a avut, ș i care trebuia să fie, în

consecință, plătit acestuia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conf orm L. nr.179/2004.

Î n acest sens, deși doctrina de drept a dministrativ subliniază că "nimeni n u

are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative";, voi analiza în

cele ce urmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a aprecia da că, în

urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta era sau nu îndreptățit să

se bucure în continuare de bunul său.

Se reține că, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei (cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecereatimpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";

Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C.privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului încare protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentrusupraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoaneparticulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite-în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate- de drept (a se vedea Stec și alții).";

Percepția reclamantului asupra dreptului său la pensie de serviciu ca fiind un

drept câștigat și, de aici, aprecierea ca act abuziv al S. a măsurii de recalculare a acestei pensii - de fapt, astfel cum voi argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat - trebuie privită în primul rând, prin

prisma modului în care, realitățile istorice privind protecția soci ală în țara noastră, i-au creat acestui particular convingerea fermă că poate renunța liniștit la un loc

de muncă sigur și bine plătit, la un anumit statut și că se poate baza pe o pensie

specială într -un anumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ în vigoare.

A., în primul rând, în țara noastră, înc ă din anul 1902, toate legile care aureformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care aceste

reglementăr i le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.

A., L. generală de pensiuni din (...), c u modificările din 1904 și 1906,

care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și unificatoare a

sistemului de pen sii, a prevăzut, la capitolul ". tr ans itorii";, în art.56 că:

"Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor anterioare, precum și

a statutelor căilor ferate, fie că titula rii și -au exercitat sau nu drepturile, vor

continua să fie servite conform titlurilor ce posedă cei în drep t și cu reținerile

ce li se făceau în virtutea legilor anterioare promulgării acestei legi";.

Aceleași dispoziții tranzitorii privind păstrarea drepturilor de pensie câștigate

le regăsim și în art.54 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

De asemenea, L. pentru unificarea asigurărilor sociale din (...) a

prevăzut, în art.127 că: "Drepturile câștigate până la punerea în aplicare a

prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce privește pensiunile lor de

bază.";

L. asigurărilor so ciale din (...) prev edea, de asemenea , la capitolul ".

transitorii";, în art.319 alin.3, că: "Drepturile de pensie stabilite potrivit

diferitelor legi de a sigurări sociale pâ nă la punerea în a plicare a legii de fa ță,

se respectă";.

Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul

Asigurărilor Sociale de S., car e or icu m nu se apl ic a ș i c adrelor mil itar e

permanente, preved ea că: "Pierd dreptul la pensie și la ajutor social acele

persoane care, p înă la 23 augus t 1944, au desf ășurat o activita te antidemocratică, reacționară, potrivnică intereselor poporului, acei care au

militat și au avut un rol activ în introducerea dictaturii militar -fasciste,

precum și acei care manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat -

popular";.

Prin L. nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale d e stat și pensia

suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social stabilite pe b aza

unei decizii rămas e definitive nu pot fi anulate decît în situațiile prevăzut e la

art.56, și nici revocate."; Situațiile de la art.56 din lege aveau în vederepersoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

Potrivit art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de

stat și de asistenț ă socială, "P.le și ajutoarele sociale st abilite pînă la d ata

prezentei legi, se mențin în conti nuare, atît timp cît sînt îndepli nite

condițiile în baza cărora au fost acordate.";

D. nr.214/(...) privind pensiile militare de stat, cuprindea dispoziții tranzitorii similare, în art.73, în sensul că: "P.le stabilite pînă la data prezentului

decret se mențin, în continuare, atât timp cât sunt îndeplinite condițiile în

baza cărora au fost acordate.";

De altfel, deciziile de pensie emise în temeiul acestui decret cuprind

mențiunea că drepturile de pensie se acordă începând cu data de ……, "..

L. nr.1. privind pensiile militare de stat reglementa recalcularea pensiilor

mil itare s tab il ite în b az a leg isl aț ie i an te r io are d ate i in tr ăr ii în v igo are a aces te i l eg i,

potrivit art.79 alin.1 lit.a), însă, la lit.b, prevedea c ă: "în cazul în care

cuantumul pensiei obținut conform lit.a) este mai mic decât cuantumul

pensiei în plată se menține cuantumul pensiei în plată";.

L. nr.1. privind sistemul public de pensii publice și alte drepturi de

asigurări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite conform

leg isl aț ie i an ter io ar e, îns ă, conf or m art.180 alin.7, "în situația în care

cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel stabilit

în baza legislației anterioare, se păstrează în pl ată cuantumul avantajos";.

D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, r ezul tă c ă recl aman tu l ș i, de al tf el toț i

pens ion ar ii d in R., ave au to ate d atele c are s ă le f or meze conv ingere a f er mă c ă

drep tur ile lor de pe ns ie, od ată s tab il ite pr in tr -o decizie definitiv ă, er au c âș tig ate,

pu tând f i cel mul t re c alcul ate pe al te b az e, index ate, major ate, f ăr ă a f i îns ă af ectat

cu an tu mul pens ie i af late în pl ată, as tf el înc ât, mai mul t, nu ave au n ic iun ele me n t

c are s ă le insp ire un sen time n t de incer titud ine pr iv ind pl ata pe viitor a acestei pensii lunare.

M ai prec is, nu cun oș te au s ă f i ex is tat în R. al te c azur i de d imin u are a

cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în urma punerii în aplicare a dispozițiilor

unui act normativ de reformare a pensiilor, cu atât mai mult cu cât, L. nr.1. s-a

vru t a f i un ac t nor mativ e mis în scopul re spec tăr ii pr inc ip iilor ech ităț ii.

În al doilea rând, r ecl aman tul a avu t î n vedere, to t d in pr iv it d in perspec tiv ă

is tor ic ă, cadrul nor mativ în care au fost stabilite pensiile militarilor și ale

funcț ionarilor statului, prin reglementări speciale, încă din anul 1889.

T rebuie subl in iat în aces t sens c ă recl aman tul a f ost, în mare a major itate a

per io ade i lucr ate în cal itate de pol iț is t, c adru mil itar, respec tiv p ân ă în anul 2002( cu

trei ani înainte de pensionarea sa), când, prin L. nr.360/2002, s-a modificat statutul

aces te i c ategor ii prof es ion ale, deven ind f uncț ion ar publ ic cu s tatu t spec ial.

Conform art.1 și 2 din L. pentru pens iuni militare din 1 iulie 1889 , cu

mo d if ic ăr i d in 1891, 1893 ș i 1897, ofițer ii, asimilații lor și funcționarii civili în

serviciul armatei aveau dreptul la o pensiune de retragere, în raport de

vechimea în serviciu, iar cuantumul pensiei, reprezenta, în raport cu această

vechime, un anumit procent din solda de mijloc a gradului avut în momentul

retragerii, respective din "mijlocia soldei gradului ce a avut în cei din ur mă

2 ani de serviciu";.

M ai trebu ie subl in iat ș i f ap tul c ă , potrivi t art.22 din aceea și lege, aceasta

s-a pus în aplicare doar de la 1 iulie a anului următor, asigurând astfel

tr anz iț ia de l a un s is te m de pens ii l a al tul .

Potrivit L. generale de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și

1906, d ispoz iț iile aces te ia er au apl ic ab ile tu turor f uncțion ar ilor s tatulu i, c iv il,

mil itar i,ecles ias tic i, î ns ă de l a modul de calcul general al pensiei stabilit de art.1,

erau exceptați ofițerii generali și superiori și ofițerii inferiori și asimilații

lor, pentru care, la art.2, erau prevăzute anumite condiții speciale de

vechime și de calc ul al pensiei, baz a de calcul a acest eia constituind-o solda

mijlocie a celor 2 ani anteriori datei înscrierii la pensie.

Dispoziții similare, de excepție în ceea ce îi privește pe militari, regăsim și în art.2 alin.1 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

De asemenea, prin art.2 lit.a) din L. pentru unifica rea asigurărilor

sociale din (...), au fost în mod expres exceptați de la aplicarea dispozițiilor

acestei legi "salariații supuși legii generale de pensiuni";, deci și militarii.

Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a militarilor, de fapt a tuturor

funcționarilor stat ului de la aplicar ea prevederilor sa le, au ex is tat ș i în L.

asigurărilor sociale din (...), art.6 din acest act normativ prevăzând că nu

intră în asigurarea obligatorie salariații supuși legii generale de pens iuni.

Mai mult, în anul 1959, în timp ce legea generală a pensiilor era D.

nr.292/1959, a ap ăru t o nouă regle mentare specială privind pensiile ce se

acordă ofițerilor și subofițerilor , respectiv D. nr.293/1959, ce prevedea, în art.1

și art.2 lit.a) c ă of ițer ii ș i subof ițer ii, dup ă trecere a lor î n rezerv ă s au d irec t în

re tr agere, au drep tu l l a pens ie în cond iț iile aces tu i ac t nor mativ , iar în art.5, că

fondurile neces are pl ăț ii pens iilor se asi gură de stat.

Conform art.11 din acest decret, cuantumul pensiei se stabilea, în raport cu vechimea, într-un anumit procent din dreptul de soldă

corespunzător ultimului grad avut în activitate.

În anul 1977, în timp ce actul normativ general privind pensiile de stat a devenit L. nr.3/1977, a fost adoptat D. nr.214/1977 privind pensiile militare de stat, în b az a c ăru ia pensiile cadrelor militare permanente se calculau în

raport cu media retribuțiilor tarifare din 5 ani de serviciu consecutivi în

cadrele permanente, la alegere, din ultimii 10 ani premergători ieșirii di n

cadrele permanente, medie la care se lua în calcul solda gradului pe care îl

are militarul la data ieșirii din cadrele permanente.

Ul ter ior, o nou ă lege spec ial ă pr iv ind pen s iile mil itare de s tat a f ost adop tată î n anul 2001, respectiv L. nr.1., ulterior sch imb ăr ii c adrulu i nor mativ gener al al pensiilor din sistemul public, prin L. nr.1..

Această lege, în temeiul căreia reclamantului i s -a stabilit dreptul la pensia de serviciu, prevedea, în art .1, că: "dreptul la pensii și asigur ări

sociale pentru cadrele militare este garantat de st at și se exercită în

condițiile prezente i legi";, iar în art. 2, că: " S.ul pens iil or mil itare de s tat ș i

as igur ăr ilor soc iale în do men iul ap ăr ăr ii n aț ion ale, ord in ii publ ice ș i s igur anțe i

n aț ion ale acoperă riscurile activit ăț ii militare, pre cum și pierderile de

venituri d ator ate in v al id ităț ii, b ătr âneț ii ș i decesulu i";.

Conform art.5 din legea nr.1., fondurile necesare pentru plata pensiilor

mil itare de s tat ș i a al tor drep tur i de as igur ăr i soc iale se as igur ă de la bugetul de

stat prin bugetele M..N., M., S.R.I..

Potrivit art.21 din această lege, b az a de c alcul f olosită pen tru s tab il ire a

pensiei militare de stat este solda l unară brută avută în ultima lună de

activitate, care include solda de grad corespunzătoare la data treceri i în

rezervă.

Dup ă mod if ic are a s tatu tulu i pol iț iș tilor, î n an ul 2002, leg iu itorul a cons ider at

neces ar ă regle men tare a unu i drep t al aces tor a l a pens ie de serv ic iu în te me iul L. nr.179/2004, care, în art.1 alin.2 prevede a c ă dreptul la pensii si asigurari

sociale pentru polițiști este garantat de stat si se exercita in conditiile

prezentei legi, iar în art.2 că: "S.ul pens iilor de s tat s i al te drep tur i de

as igur ar i soc iale de c are benef ic iaz a p ol iț iș tii acopera riscurile activitatii de

polițișt, precum si pierderile de venituri profesionale datorate invaliditatii,

b atr ane tii, acc iden tel or, bol ii, matern ităț ii s au decesulu i.";

Potrivit art.5 alin.2 din lege, fondurile necesare pentru plata pensiilor de stat

si a altor drepturi de asigurari sociale ale pol iț iș tilor se as ig ur a de la bugetul de

stat, prin bugetul M. A. si I.

Conform art.22 al in.1 și 2 din L. n r.179/2004 , baza de calcul folosităpentru stabilirea pensiei polițiștilor este salariul de baza brut avut in ultima luna de activitate, care include salariul pentru gradul profesional detinut la data incetarii raporturilor de serviciu. În cazul in care au avut loc modificari ale salariului pentru functia indeplinita, in ultimele 6 luni de activitate, baza de calcul o constituie media salariilor de baza lunare brute din aceasta perioada, cu exceptia salariului pentru gradul profesional. La media obținută se adaugă salariul gradului profesional prevazut la alin.1.

În al treilea rând, reclamantul a avut în vedere, în formarea convingerii sale

c ă pens ia d e serv ic iu es te un drep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data adoptării L.

nr.1., a H. nr.7., cât și la data emiterii deciziei administrative de „. a pensiei

recurentului din data de (...), L. nr. 179/2004 era în vi goare, fiind abrog ată

abia după jumătate de an de la data intrării în vigoare a L. nr.1., respectiv

la data de (...).

Pr ac tic, ne abrog ând , pr in L. nr.1., L. pr iv ind pens iile p ol iț iș tilor , chiar

legiuitorul a recu noscut beneficiarilor acestor pensii un drept câștigat, cel

care le conferea statutul de pensionar militar, cons id er ând c ă, în aces t f el,

măs ur a lu ată v a ap ăre a do ar c a o redu cere pr in rec alcul are a cu an tu mulu i pens ie i,

de ter min ată de in teresul publ ic, ș i nu c a o af ectare subs tanț ial ă ș i

irevoc ab il ă/per mane n tă a drep tulu i aces tor a, în sensul el imin ăr ii pens iilor de serv ic iu.

În acest context, reclamantul a suferit, prin decizia nr. 1./(...), o ingerință

esențială în drept urile sale, nu n um ai prin diminuarea cuantumului pens iei

sale, ci, mai ales prin pierde rea calității, a statut ului de pens ionar din serviciul poliției, ce-i fusese recunoscut prin decizia nr.1./(...), în temeiul L.

nr.179/2004, cu atât mai mult cu cât această lege mai era în vigoare.

Se constată, în acest sens, că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

Observând și acest aspect, respectiv că, prin dispozițiile L. nr.1., nu a fost abrogată L. nr.179/2004, recurentul, în mod justificat, se prevalează de statutul său de pensionar din serviciul poliției, pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de (...).

În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede, subtitulatura ";ev itar e a p ar alel is melor";, că:

„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorașireglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative.

În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";

De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.

Potrivit disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizată.";

Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ce prevede că:

„În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinateexpres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prinmenționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";

Prezumția că anu mite norme au făc ut obiectul modific ării, completării

sau abrogării lor implicite es te pos ib il ă, conf or m art.67 alin.1 din aceeași lege,

doar în cazuri deosebite, în care la elaborarea și adoptarea unei reglementări

nu a fost posibilă i dentificarea tuturor normelor contrar e, îns ă, în speț ă, nu ne

pu te m af la în prezen ț a unu i ase mene a c az, deo arece l a adop tare a L. nr.1., leg iu ito rul

a avut în vedere tocmai c ategor iile de perso ane c are benef ic iaz ă de pens ii în te me iul

unor leg i spec iale, ac te nor mative pr in tre c are se af lă ș i L. nr.1 79/2004.

De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuri luate de către S. Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuării salariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";

Dacă în ceea ce priv ește măsura dispusă prin L. nr.118/20 10, Curtea EDO a

reținu t că nu ne aflam în situația prezentată mai sus, considerând că pentru lunile iulie-decembrie 2010 salariul reclamanților era cel stabilit prin această lege, aceasta

fiind considerată leg ea în vigoare, nu ac eeași este situația î n speță, în care L. n r.1. nu a prevăzut doar reducerea pensiilor se serviciu cu un anumit procent, ci a

anulat practic dispozițiile L. nr.179/2004, lege în vigoare, eliminând dreptul

reclamantului la pensie specială, la statutul de pensionar din serviciul poliției, cu toate drepturile aferente.

În speță, decizia contestată, nr.1./(...), prin care a fost stabilită reclamantului o pensie 2438 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit.b), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile de stat ale polițiștilor și funcționarilor public cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit prevederilor legilor cu

caracter special, cuvenite sau aflate în plată ";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..

Chiar prin textul ar t. 3 din L. nr. 1., le giuitorul precizează că aceste pensii

speciale sunt prevăzute de lege, fii nd ". potrivit prevederilor legilor cu caracter

special"; și sunt „cuvenite";.

Consider că prime ază în cauză subli nierea unor aspect e particulare ale

pensiilor de serviciu ale polițiștilor, care, în lipsă de practică judiciară

neunitară la data pronunțării d eciziei nr.29/2011 a Î. C. de C. și Justiție , nici nu au putut fi analizate în cadrul acestui recurs în interesul legii.

În acest sens, chiar din considerentele acestei decizii, se reține că reprezentantul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reliefat că, având în vedere faptul că jurisprudența neunitarăatașată recursului în interesul legii vizează în majoritatea covârșitoare litigii generate de aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1., s-ar impune chiar amânarea judecării recursului în interesul legii, pentru a fi verificată jurisprudența la nivelul curților de apel, în vederea identificării și depunerii la dosar a hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate și litigii generate de aplicarea celorlalte dispoziții ale art. 1 din legea respectivă.

Aces te aspec te spec if ice, dar de o deosebită imp or tanț ă, în cerce tare a inger ințe i

S. în drep tul recl ama n tulu i, sun t ur măto ar ele :

I. decizia de recalculare a pensiei de serviciu a reclamantului a fost

emisă de către Min isterul Administrației și Internelor - Casa de pensii- la data

de (...), în temeiul H. nr.7., după su spendarea ex ecutării acestei hotărâri de

guvern, prin sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal - ș i anularea unor di spoziții esențiale ale

acestei hotărâri, prin sentința civ ilă nr.443/(...) a C. de A. C. -Se cția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru motivele pe care le voi dezvolta ulterior, consider că existența acestor hotărâri judecătorești prin care a fost suspendată executarea, respectiv a fost anulat actul administrativ normativ dat în aplicarea și organizarea L. nr.1., constituie, în analizarea ingerinței statului în dreptul reclamantului la un "., prin actul administrativ individual emis în baza acestei hotărâri de guvern, chiar o

problemă a aprecierii dacă ingerința, la data emiterii actului, "era prevăzută de

lege";, respectiv de un act normativ în vigoare, care să -și p oată produce efectele, întrucât, astfel cum voi argumenta în continuare, doar dispozițiile L. nr.1., fără norme de organizare corespunzătoare, nu permiteau practic, la data respectivă, recalcularea scontată a acestui tip de pensii.

Chiar și în situația în care s-ar putea considera că totuși ingerința era prevăzută de L. nr.1.- act normativ practic inaplicabil, astfel cum a constatat și G., adoptând însă O. nr.1. cu mare întârziere și oricum, după data când s-a produs ingerința în dreptul reclamantului la pensia militară, cu siguranță atitudinea S., care nu a adoptat o poziție onestă, de a se abține de la emiterea unor acte administrative prin care să fie afectate drepturi ale particularilor atât timp cât puterea judecătorească a constatat motive de nelegalitate a actului administrativ normativ în baza cărora a fost emis, trebuia analizată și din perspectiva necesității

ingerinței pentru proteguirea unor interese publice.

II. Pensia de servic iu a reclamantului nu cuprindea o par te contributivă

și una necontrib utivă, fondurile necesare pentru plata pensiilor militare

nefiind asigurată niciodată din bugetul asigurărilor sociale de stat, ci doar din bugetul de stat, prin cel al M. A. N., pr actic polițiștilor fiindu -le stabilit un drept la

pensie ca o recuno aștere adusă acestora pentru serviciile puse în slujba țării, a devotamentului în perioada în care au servit intereselor statului.

A., potrivit art.5 alin.2 din L. nr.179/2004, fondurile necesare pentru plata

pensiilor de serviciu se asigură din bugetul de stat, prin bugetul M..

III. Riscurile socia le acoperite prin acest drept de se curitate socială,

pensia de serviciu, nu au fost decât în ultimă instanță de natură fizică, pent ru

bătrânețe, ci, în primul rând, cele inerente activității de polițist, precum și cele de natură economică și psihologică.

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a considerat ne cesară stabilirea pensiei de serviciu a reclamantului au fost: riscurile act ivității de polițist, cu

toate responsabilitățile, privațiunile, i nterdicțiile și in co mpatibilitățile acestei

profesii, precum și pierderile de v e nituri ca urmare a pensionării din ac est sistem.

IV. În cauză ingerința în dreptul recurentului la pensie este una esențială, av ând în vedere atât f ap tul c ă tip ul de presta ție de care benefi ci a

acesta, pensia de serviciu, a fost asimilată de către normele comunitare

noțiunii de „., cât ș i faptul că perioada relativ îndelungată, de 5 ani, în care a

beneficiat de ace st drept, precum și lipsa absolut ă de previzibilita te a

măsurii luate, au fost de natură a crea convingerea fermă a reclamantului

că se poate baza pe un anumit venit lunar, cu acest titlu.

I. Argumentarea primului aspect specific al "recalculării"; pensiei de

serviciu a reclamantului.

Prin sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal -, s-a dispus suspendarea ex ecutării H. nr.735/(...), până la pronunțarea instanței de fond, constatându-se întrunite în cauză condițiile art.14 din L. nr.554/2004 și avându-se în vedere R.a nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C. Europei.

S-a reținut în esență că în cauză este îndeplinită condiția "cazului bine justificat";, întrucât dispozițiile actului administrativ normativ contestat fac pentru prima dată referiri la situația în care beneficiarii acestora nu depun cereri de recalculare și documente doveditoare, caz în care se va proceda în mod discriminatoriu la determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele respective.

Instanța de contencios a mai constatat că această stare de fapt este de natură a crea un dezechilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, care există, ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată.

În ceea ce privește caracterul iminent al pagubei, s-a reținut că acesta se desprinde din cuprinsul prevederilor art.1 al H. nr.7., în sensul cărora recalcularea pensiilor se va face într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri. Cum H. nr.7. a intrat în vigoare la data de 29 iulie 2010, iar pensiile astfel recalculate în perioada mai sus menționată urmau să intre în plată începând cu luna ianuarie 2011, s-a apreciat că se justifică susținerea reclamanților privitoare la iminența pagubei ca prejudiciu viitor ce se va realiza în perioada de timp arătată.

Prin R.a nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C. Europei s-aarătat că particularilor trebuie să li se ofere, când este necesar, o protecție jurisdicțională provizorie, apreciindu-se că autoritățile admi nistrative acționează în

numeroase domenii și că activitățile lor pot fi de natură a afecta drepturile,

libertățile și interesele persoanelor.

S-a mai constatat prin aceeași R. că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în

anumite condiții, cauza un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca

fiind de evitat în măsura posi bilului.

R.a prevede printre principiile enunțate în acest domeniu, la art.II, că

asemenea măsuri po t fi luate mai ales at unci când executare a actului administra tiv

este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ.

Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. R. nu este suspensiv de executare.

Conform alin.7 al aceluiași articol , suspendarea executării actuluiadministrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Mai mult, la data de (...), prin sentința civilă nr.443 a C. de A. C.-Secția

comercială, de c ontencios adminis trativ și fi scal-, s-a dispus anularea

dispozițiilor art.2 alin.2, 3, 4, 6 și 7, art.6 alin.1,2,4 și a art.10 alin.2 din H. nr.735/(...).

Pentru a pronunța a ceastă hotărâre, juri sdicția de contencios administrativ a

reținut, în esență, următoarele:

L. nr.1. precizează în art.4 alin.1 "că recalcularea pensiilor prevăzute la

art.1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele

beneficiare….";, în art.5 alin.4 că: "în cazul pensiilor prevăzute la alin.1 pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare pentru care nu pot fi dovedite

venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se

utilizează salariul mediu brut pe economie din perioada respectivă";.

Din interpretarea logică a acestor dispoziții legale rezultă că prin

hotărârea de guvern atacată se adaugă la lege, întrucât L. nr.1. nu conține

nicio dispoziție care să prevadă în sarcina reclamanților obligația de depunere

a cererilor de recalculare a pensiei și a documentelor doveditoare a veniturilor pe care le-au realizat, iar raportarea la salariul mediu brut pe economie,pentru calculul cuantumului pensiei, se face doar în ipoteza în care nu pot fi

dovedite veniturile de natură salarială, nu și în ipoteza prevăzută de hotărârea

de guvern și anu me "în cazul în care nu au fost depuse documentele

doveditoare în termenul de recalculare prevăzut de lege";.

S-a constatat astfel că, potrivit art.4 alin.1 și 3 din L. nr.24/2000, art.108 din

C., hotărârea de guvern contestată, care adaugă la lege, se impune a fi anulată.

S-a mai reținut că, prin prevederea referitoare la obligația reclamanților de a depune cereri de recalculare a pensiilor și documentele doveditoare ale veniturilor pe care le-au realizat în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunurilor, inclusiv în dreptul de a beneficia de un bun.

În ceea ce privește ingerința statului s-au reținut următoarele:

"Cu privire la baza legală a ingerinței, instanța europeană a decis în mod constant că expresia "prevăzută de lege"; care figurează în art.8,9,10 și 11 din C. impune nu numai o simplă existență a unor reglementări, ci privește însăși calitatea legii în cauză, care trebuie să fie suficient de accesibilă și previzibilă, astfel ca orice individ să fie în măsură să-și adapteze conduita socială. De asemenea, principiul legalității implică existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile (Hentrich împotriva Franței, hotărârea din (...), paragraful 42). În plus, preeminența dreptului este inerentă tuturor articolelor convenției. Rezultă că necesitatea de a analiza dacă s-a păstrat un echilibru just între cerințele de interes general ale comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului, nu poate avea loc decât dacă se dovedește că ingerința litigioasă a respectat principiul legalității și nu era arbitrară ( Iatridis contra Greciei, hotărârea din (...)).

Prevederile în temeiul căreia se pretinde ingerința trebuie să conțină garanții procedurale suficiente pentru evitarea abuzului de putere din partea autorităților (Hentrih împotriva Franței, hotărârea din (...)).";

Cu privire la cerința proporționalității, s-a reținut că reclamanții au fost puși în situația de a suporta o consecință excesivă și disproporționată, în sensul că o categorie de persoane a fost obligată prin actul atacat să depună într-un interval de timp insuficient eforturi considerabile pentru a procura documentele doveditoare pentru recalcularea pensiei în termenul prevăzut și să depună o cerere în acest sens.

S-a mai constatat că, prin prevederile cuprinse în hotărârea de guvern atacată, care impun în sarcina reclamanților obligația de a depune cereri pentru recalcularea pensiilor, de a depune documentele doveditoare ale veniturilor, stabilind și sancțiunile în caz de neîndeplinire a acestor obligații, au fost încălcate și prevederile art.14 din C., articol privitor la interzicerea discriminării.

Potrivit art.23 din L. nr.554/2004, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

În urma acestei hotărâri prin care s-a admis acțiunea reclamanților, în temeiul art. 15 alin.4 din L. nr.554/2004, măsura suspendării executării actului normativ, dispusă în condițiile art. 14, s-a prelungit de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În consecință, la data de (...), data emiterii deciziei de recalculare a

pensiei militare, ingerința în drepturile recurentului s -a produs în baza unei

hotărâri de guver n a cărei execut are fusese suspen dată, cu efecte e rga

omnes, și care era anulată, în ceea ce privește dispoziții esențiale ale sale,

de către instanța de contencios administrativ, prin hotărâre definitivă.

Practic, aspectele de aparență de nelegalitate și ulterior, de nelegalitate, constatate de către instanțele de contencios administrativ, în sensul că pensionarii

militari și polițiști, categorie din care face parte și recurentul, au fost obligați, prin

H. nr.7. să depun ă, într -un interval de timp insuficient, eforturi considerabile

pentru a procura documentele doveditoare privind veniturile lunare obținute într -o

perioadă de timp îndelungată , deși dispozițiile L. nr.1. prevedeau că recalcularea pensiilor se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanelebeneficiare, precum și sancționarea ac estora cu stabilirea pensiei în raport cu salariul mediu brut pe economie, în ipoteza în care nu depun documentele

doveditoare în termenul de recalculare prevă zut de lege, conduc implicit lanelegalitatea deciziei administrative individuale contestate în prezentul litigiu.

A., ignorând acest e măsuri dispuse d e către instanțele j udecătorești în

ceea ce privește efectele actului administrativ normativ, S. a afect at un drept

se securitate socială al reclamantului, fără a avea practic un temei legal,

cunoscând că nu a avut posibilitatea, până la data de (...), de a lua măsuri de

recalculare legală a pensiei partic ularului în raport cu veniturile r eale

obținute de c ătre acesta în perioada vieții active și că, deși L. nr.119 era în

vigoare, nu ex ista la acea dată po sibilitatea aplicării acesteia, în sens ul

recalculării pensiei, fără o vătămare gravă a intereselor pensionarului, ci doar stabilirea unui cuantum stabilit în tot sau în cea mai mare parte, pe baza salariului mediu brut pe economie, cu mult sub drepturile ce ar fi rezultat dintr-un calcul real, onest și echitabil.

Mai trebuie subliniată și lipsa absolută de previzibilitate a măsurii ce a

afectat în mod substanțial dreptul recurentului la pensie de serviciu, ce

rezultă cu deosebită claritate din prevederile art. 12 ale O. nr. 1/2010, adoptate

cu doar câteva luni înainte de intrarea în vigoare a L. nr. 1., în aceeași perioadă de

criză economică, după adoptare a Legilor nr. 329/2009 și nr. 330/2009.

Acest articol prevede că: „ În anul 2010, măsurile prevăzute de L. cadru nr.

330/2009 și de prezenta ordonanță de urgență referitoare la reîncadrarea șisalarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte asupra

cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor de serviciu

aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/. acordate latrecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ian uarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățile compensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în funcție de nivelul și

structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009 .";

Pentru aceste considerente privind previzibilitatea măsurii luate, dar având în vedere și istoricul legislației din țara noastră privind pensiile militare și ale funcționarilor statului cu statut special, recurentul nu avea niciun motiv să păstreze, într-o arhivă proprie, documente privind soldele și salariile obținute în perioada de aproape 36 de ani, cât acesta a avut calitatea de militar și funcționar public, deci nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în acest sens, acestamuncind și trăind cu convingerea că acestea nu vor conta niciodată la stabilirea drepturilor sale de pensie.

În al doilea rând, trebuie avut în vedere faptul că S., după numai o lună d e la data emiterii acestei decizii, recunoaște, în preambulul O. nr.1., că în termenul stabilit de L. nr.1., "nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 1. de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra

valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, în sensul că,

pentru cei care nu au prezentat acte c are să dovedească veniturile obținute, în

funcție de care s -a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu

brut pe economie";.

Toate aceste aspecte erau și trebuiau să fie cunoscute S. și la data de

(...), cu atât mai mult cu cât insta nțele judecătorești, constatând aces te

neajunsuri, au dispus măsuri prin care să evite ca, prin acte normative nelegale, să se ajungă la ingerințe de esență în dreptul recurentului.

În consecință, S. avea obligația, pe de parte, să înlăture situația nelegală

și discriminatorie constatată, iar, pe de altă parte, să se abțină a ad uce atingere drepturilor particularilor în temeiul dispozițiilor analizate anterior.

Cu toate acestea, S. a emis actul administrativ individual contestat în

cauză, afectând în mod substanțial un drept de securitate socială al

reclamantului, sancționându -l practic pe acesta pentru neîndeplinirea uneiobligații în privința căreia nu i se poat e reține vreo culpă, cu atât mai mult c u

cât, după numai o lună, G. recunoaște că nici instituțiilor statului nu le era

posibilă procurarea documentelor necesare recalculării legale a pens iei acestuia în termenul stabilit prin H. nr.7..

Mai trebuie subliniat că , prin decizia nr.38/(...), Înalta Curte de Casație și

Justiție a respins recursurile declarate de Guvernul României și M. A. și I. și a

menținut sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. - Secția comercială, d e

contencios adminis trativ și fiscal -, prin care s-a dispus s uspendarea ex ecutării

H. nr.735/(...), reținând următoarele:

"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.";

"Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, la o analiză în aparență a L. nr.1., se observă că ea nu conține dispoziții care să oblige pensionarii să depună cereri de recalculare a pensiei, să solicite și să depună acte doveditoare privind veniturile realizate sau în temeiul cărora să fie obligați să suporte vreo consecință, ca urmare a neefectuării de către aceștia a demersurilor prevăzute în actul normativ. La rândul lor, nici dispozițiile L. nr.1. nu impun o asemenea obligație, ci se referă doar la posibilitatea beneficiarilor săi de a dovedi, în situațiile prezentate în reglementare, cu înscrisuri probatorii, stagiile de cotizare.

Cu toate acestea, art.2 alin.3 și 4, art.6 alin.2 și art.10 alin.2 din H. nr.735/(...) obligă pensionarii aflați sub incidența sa să solicite documentele necesare recalculării pensiilor și să depună cererile de recalculare și actele doveditoare privind veniturile obținute.";

"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...)

- act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca și sentința recurată.";

"Putem aprecia că există urgență atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă și imediată unui interes public, situației reclamantului sau intereselor pe care acesta înțelege să le apere.";

"În speța de față, Î. Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanțe, în sensul că H. nr.735 din (...) creează o situație discriminatorie prin determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele pentru care beneficiarii pensiilor nu au depus cereri de recalculare și documente doveditoare.

În plus, după cum s-a evidențiat și de către judecătorul fondului, pentru prima dată, actul administrativ cu caracter normativ prevede o asemenea modalitate de calcul a drepturilor de pensie.";

„De asemenea, trebuie reamintit faptul că instanța europeană a drepturilor omului a decis în mod constant că noțiunea de „., ca obiect al dreptului de proprietate, consacrat și protejat de art.1 paragraful 1 din Primul Protocol Adițional al C.E.D.O., include orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică, astfel încât dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate.

Prin dispoziția referitoare la obligarea pensionarilor de a depune cereri de recalculare a pensiilor și a documentelor doveditoare a veniturilor pe care le-au dobândit în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunului, reprezentat de pensie.";

În ceea ce privește hotărârea judecătorească de anulare a dispozițiilor H. nr.7., respectiv sentința civilă nr.443/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal , aceasta a rămas irevocabilă, prin decizia

nr.5364/(...) a Î. C. de C. și Justiție, s-au respins ca fiind lipsite de interes recursurile declarate de Guvernul României și de către Ministerul Administrației și Internelor, menținându-se această sentință.

III. Motivații privind specificului riscurilor sociale acoperite prin pensia

de serviciu de care beneficia reclamantul-recurent.

A., prin E. de motive prezen tată d e către Guvernul României în vederea

adop tăr ii L. nr.179/2 004 s -au menț ion at ur măto arele:

„Pr in L. nr.360/2 002 polițistului i se conferă un statut special,

determinat de îndatoririle și riscurile deosebite ale serviciului polițienesc, de

portul de armă și de consecințele sale care decurg de aici, precum și de

multe alte deosebiri față de regimul jur idic al celorlalți funcționari publici .";

„Pe lângă îndatoririle specifice și restrângerea exercițiului unor

drepturi și libertăți, prin S. polițistului s -au legiferat unele drepturi bănești

sau materiale, precum și măsuri de protecție socială de care pot b eneficia

polițiștii .";

S-a mai argu men tat c ă se impune neces itate a adop tăr ii ace s tu i ac t nor mativ

avându-se în veder e „ evoluția fenomenelor curente și de perspectivă ale

asigurării ordinii publice din R., care presupune și sporirea continuă a

capacității de reacție a forței de poliție ";, ur măr indu -se:

-„asigurarea atractivității unei profesii deosebit de riscante;";

-„asigurarea de către societate a unor condiții de trai decent și după

încetarea activității de polițist;";

-„person alul c ăru ia i se adrese az ă regl e me n tare a, pr in spec if icul atr ibuț iilor, a

r iscur ilor ș i cond iț iilo r de munc ă , nu se îndepărtează foarte mult de specificul

activității militare, urmărindu -se me nținerea acelorași principii și condiți i în

baza cărora se stabilesc pensiile militare de stat , având în vedere că

vechimea în activi tate în calitate de cadru militar și cea în calitate de

polițist se recunoaște reciproc și se stabilește o singură pensie.";

-„pens ia de serv ic iu pen tru pol iț iș ti nu constituie un privilegiu, ci este

justificată în m od obiectiv, ea c onstituind o compensare parțială a

specificului serviciului polițienesc, a riscurilor specifice pe care le compor tă

acesta în mod obișnuit, a restrângerii unor drepturi și a impunerii unor

interdicții, constrângeri care, în mod obișnuit nu sunt caracteristice și altor

categorii de salariați.";

-„caracterul stimul ativ al pens ie i de s tat a pol iț is tulu i cons tă în modul de

determinare a cuantumului acesteia în raport de salariul de bază avut la

data ieșirii la pensie;";.

M ai trebu ie reț inu t ș i f ap tul c ă pro iec tul L. nr.179/2004 a f ost av iz at f avor ab il

atât de c ătre C. L., p recu m ș i de c ătre C. de buge t, f in an țe ș i b ănc i, C. pe n tr u mu nc ă

ș i pro tecț ie soc ial ă, C. jur id ic ă, de d isc ipl in ă ș i imu n ităț i d in c adrul C ame re i

Depu taț ilor

Pensia de serviciu a fost stabilită de către legiuitor, pe lângă cele

menționate anterior, și în considerarea interdicțiilor și incompatibilităților

care au afectat drepturile reclamantului în perioada de activitate.

A., potrivit disp.art.28 din L. nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi: a) sa facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori să desfășoare propaganda prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice; b) sa candideze pentru a fi alese în administrația publică locală și în Parlamentul

României, precum și în funcția de P. al R.

Conform art.80 din același act normativ, ofițerii, maistrii militari și subofițerii în activitate au obligația de a nu efectua activități care contravin demnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.

C. militare în activitate le este interzis: a) sa îndeplinească alte funcții decît cele în care sînt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale; b) sa fie asociat unic ori sa participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale, cu excepția celor numite în consiliile de administrație ale regiilor autonome și societăților comerciale din subordinea M. A. N., din cadrul industriei de apărare sau în legătura cu aceasta.

Potrivit disp.art.45 din L. 360/2002, politistului ii este interzis: a) să facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori să desfășoare propaganda în favoarea acestora; b) să exprime opinii sau preferințe politice la locul de munca sau în public; c) să candideze pentru autoritățile administrației publice locale, Parlamentul

României și pentru funcția de P. al R. d) să exprime în public opinii contrare intereselor R. e) să declare sau sa participe la greve, precum și la mitinguri, demonstrații, procesiuni sau orice alte întruniri cu caracter politic; f) să adere la secte, organizații religioase sau la alte organizații interzise de lege; g) să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activități de comerț ori sa participe la administrarea sau conducerea unor societăți comerciale, cu excepția calității de acționar; h) să exercite activități cu scop lucrativ de natura sa lezeze onoarea și demnitatea politistului sau a instituției din care face parte;i) să dețină orice alta funcție publica sau privată pentru care este retribuit, cu excepția funcțiilor didactice din cadrul instituțiilor de învățământ, a activităților de cercetare științifică și creație literar-artistică.

Nu se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea ce privește statutul personalului din care făcea parte și reclamantul, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la consacrarea lor legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii.

Practic, se constat ă că raționamentel e avute în vedere la data stabilirii

pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea Constituțională de-a lungul anilor, a ceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar com p ensații parțiale ale

inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale (decizia nr.

20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în acest sens că, tot Curtea Constituțională , prin decizia nr.279/2006, analizând sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor privi nd

pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu contravin

dispozițiilor constituționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu impu ne uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru deputați și senatori,

ci și pentru alte categorii socioprofesionale, cum sunt magistrații, cadrele militare,

diplomații și alte cat egorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în t oate aceste cazur i, nu este contra ră

prevederilor art.16 din C. și se justifică prin specificitatea activității acestei

categorii socioprofesionale.";

IV. Argumente în sensul că măsura dispusă a adus atingere, în mod

indirect, și (sau mai ales), u nui alt „. al recurentului, respectiv dreptul la

muncă, ce include și dreptul la soldă.

Considerente privind calificarea pensiilor speciale de către dreptul

comunitar ca un „. de remune rație"; și privind lipsa absolută de

previzibilitate a acestei „recalcul ări";.

Practic, pentru munca prestată în calitate de polițist, recurentului i s -au recunoscut, prin legile speciale din domeniu, o serie de drepturi cu caracter de

remunerație, printre care plata soldei, și a altor drepturi, în timpul activității propriu-zise, dar și plata pensiei de serviciu, după încetarea raporturilor de

muncă. Acestor drepturi le corespunde obligația corelativă a S., ca angajator,

prin diferitele sale instituții publice, s ă le plătească, astf el cum acestea au f ost reglementate, având în vedere faptul c ă, la fel ca și solda, și pensia de servic iu,

a fost atât cauza, cât și obiectul raportului de muncă.

De altfel, prin ho tăr âre a d in (...) în c auz a C -262/88, Barber vs.Royal Exchange

Assurance Group, Curtea de Justiție a C. E. a decis că toate formele de pensie

ocupațională constituie un element de remunerație în sensul art.141 din Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a fost avut ă în vedere la ado ptarea D. 9. a C.

din (...), de modificare a D. 8. pr iv ind apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de tratament

în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adrul reg imu r il or prof esion ale de secur itate soc ial ă, as tf el

cu m rezul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mu n itar.

În conf or mitate cu ho tăr âr ile pronunț ate d e Cur te a de Jus tiț ie în c auz a C -7/93, Bestuur van het Algemeen burgerl ijk p ens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în c auz a C -

351/00, P irkko N ie mi, un s is te m de pe ns ie pen tru f uncțion ar i in tr ă în do men iu l de

apl ic are al pr inc ip iu lu i eg al ităț ii de re muner are, în cond iț iil e în care sistemul de

pensii se referă la o anumită categor i e de lucrători, pre stațiile se plătesc în

baza relației acest ora de muncă cu a ngajatorul public, în cadrul unui sist em

ce face parte din s istemul general pr evăzut de lege, i ar prestațiile depind în

mod direct de ve chimea în muncă realizată și sun t calculat e pe baza

ultimului salariu al funcționarului .

Aceste statuări ale C.J.C.E., au f ost avu te în vedere l a adop tar e a D. 2. a P. E. ș i

a C. d in (...), as tf el cum rezul tă d in pre ambulul aces tu i ac t co mun itar.

Desigur, acestea sunt norme comunitare privind egalitate a de re muner aț ie în tre

f eme i ș i b ărb aț i în mate r ie de înc adr ar e în munc ă ș i de mu nc ă, d ar cons ide r c ă

trebu ie reț inu tă cali ficarea, garanțiile și implicit, recunoașterea ca drept sui

generis, izvorând din raporturile de muncă sau de serviciu, pe care C urtea de

Justiție a C. E. o acordă drepturilor beneficiarilor uno r asemenea forme de

prestații de securitate socială, asimilându -le noțiunii de remunerație ,

apreciindu-le c a f iind pl ătite în b az a rel aț ie i de mu nc ă al aces tor lucr ător i cu

angajatorul public, drep tur ile de pens ie av ând c a te me i d ispoz iț iile leg ale ce

regle men te az ă ch iar aces te r apor tur i jur id ice.

De altfel, prin E. de motive a L. nr.355/2007, de aprobare a de urgenta a G.

nr. 8. pentru modificarea si completarea L. nr. 179/2004 privind pensiile de serviciuale polițiștilor, s-au reț inu t ur măto arel e: „ Prin dobândir ea calității de s tat

membru al Uniunii E., R. și -a asumat, de la data de 1 ianuarie 2007,

obligația de a transpune aquis -ul comunitar, implicit de a asigura respectarea

pr inc ip iulu i eg al ităț ii de ș anse în tre f eme i ș i b ărb aț i în cadrul schemelor

ocupaționale de securitate socială, inclusiv în ceea ce privește sistemul

pensiilor de serviciu, reglementat prin L. nr.179/2004.";

De asemenea, s-a mai reț inu t c ă: „ u rmare a consultărilor bilaterale,

desfășurate între experții C. E. și reprezentanții instituțiilor române care se

încadrează în sistemele de pensii ocupaționale, a rezultat caracterul

imperativ al mod ificării legislației inci dente, sens în care M. Muncii,

Familiei și Egalită ții de Ș. a promov at proiectul Ordon anței de urgență a G.

privind egalitatea de tratament într e bărbați și femei în cadrul scheme lor

profesionale de securitate socială. Acesta transpune dispozițiile D. 8. privind

aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul

regimurilor profesionale de securitate socială, astfel cum a fost modificată

prin D. 9..";

De al tf el, și Cur te a E . a D. O., pr in hotăr ârea pronunțată la data de (...), î n

cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătur ă cu o c ontestație inițiată de

un judecător cu p rivire la pensia p e care era îndrep tățit prin lege să o

primească, că statul, "în îndeplinire a acestei obligații nu face uz de pute rea

sa discreționară și p oate fi comparat, în această privință cu un angajator

privat, parte într-un contract de muncă guvernat de dreptul privat.";

Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de J ustiție de la L. cu

cele reținute de Curtea E. a D. O. în cauza anterior menționată, dar și în C. F. M. ș i

A. G. S. contra R., re zultă că dreptul la p ensie de serviciu era datorat recurentului în

temeiul raporturilor sale de serviciu, în calitatea acestuia de polițist, potrivit

d ispoz iț iilor L. nr.179/2004, cu atât mai mult cu cât, acest act normativ mai care

era în vigoare și la data emiterii deciziei administrative de recalculare.

A., obligația S. trebuia îndeplinită astfel cum aceasta a fost asumată ^,

respectiv ca orice ". de remunerație";, iar această obligație nu poate fi

considerată ca fii nd executată, pot rivit principiilor generale ale dreptu lui

civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia^{, nu prin plata unei pensii}

datorate potrivit principiului solidarității sociale, oricărui asigurat în sistemul public, în temeiul L. nr.1., în temeiul raporturilor de asigurări sociale.

Putem afirma că dreptul la pensie de serviciu s-a realizat practic zi cu zi, înperioada prestării muncii de către reclamant, până la atingerea vechimii înspecialitate necesară pentru a fi înscris la pensie specială.

Potrivit disp.art.8 din Codul muncii, raporturile de muncă se bazează

pe principiul consensualității și al bunei -credințe. În cauză, recurentul și -a

executat cu bună -c redință toate oblig ațiile sale decurgâ nd din raporturile de

serviciu, mai ales cea privind prestarea muncii, în condițiile grele

menționate anterior, având numeroase interdicții și incompatibilități. În

consecință, S. are obligația de a-și executa, cu bună -credință, toate

îndatoririle asumate prin L. nr.179/2004, deci să pl ătească reclamantului

pensia de serviciu, astfel cum a înțeles să o reglementeze prin legea

organică.

Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere,

principiile generale ce guvernează executarea obligațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care intimații-pârâți trebuiau să își execute obligația, conform căruia creditorul are drep tul de a obține de la

debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neex ecutare totală sau

parțială, sau în caz de ex ecutar e necorespunzătoare, creditorul are dreptul la

despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia „creditorul

nu poate fi silit a primi alt lucru dec ât acela care i se datorește, chiar da că

valoarea lucrului oferit ar fi egală sau ma i mare.";

Interesul recurentului este, în speță, acela de a obține obiectul specific

și ex act avut în vedere la nașterea raporturilor juridice dintre părți.

În ceea ce priveșt e noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, încazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure creditorului rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice persoană trebuie să

își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că obiectul obligației este p restația la

care se angajează debitorul.

Potrivit art.1270 din același cod, contractul valabil încheiat are putere

de lege între părțile contractante.

Art.1272 Cod civil, prevede că un contract valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar și la toate urm ările pe care practi cile

statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau contractului, după natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei de serviciu ca element de remunerație, sunt susținute și d e faptul că aceste drepturi nu au fost prevăzute

a fi plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin legile ce le -au reglementat,ci din bugetul S., ca angajator sui generis.

Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile de serviciu nici nu

puteau fi integrate în sistemul pensiilor prevăzute de L. nr.1., având în

vedere faptul că, p otrivit art.7 din ac eastă lege: „ În sistemul public prestații le

de as igur ăr i soc iale reprez in tă venituri de înlocuire pen tr u p ierdere a to tal ă s au

p arț ial ă a ven itur il or, ca urmare a bătr âneții, invalidității sau decesului"; , ori,

pens ia mil itar ă de stat a recuren tulu i n u po ate f i înc adr ată în vreun a d in tre ac es te

c ategor ii de pres taț ii, av ân d în vedere r iscur ile soc iale l imita tiv prev ăzu te în ace s t

articol.

A., pensia specială a fost acordată acestuia, prioritar, nu pentru a

constitui venit de înlocuire în caz de bătrânețe, ci pentru acoperirea unor

riscuri decurgând din specificul activității prestate în calitate de polițist.

Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre Cu r te a E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G. S.

con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t.162 al in.2 d in Cod ul munc ii republ ic at, S.,

în c adrul mar je i s ale de aprec iere, av e a pos ib il itate a, cu respec tare a cond iț iilor

leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț io n al ităț i i, s ă ia, pr in lege, măsur i de d imin u are a

pensiei de serviciu, pe perioada crizei economice, astfel cum a procedat, în calitate de

ang ajator su i gener is , pr in L. nr.118/201 0, d ar nu s ă el imin e, pr in L. nr.1., drep tul l a

pens ie de serv ic iu ș i s ă-l înlocuiasc ă, în f az a execu tăr ii obl ig aț ie i, cu un al t drep t, de

as igur ăr i soc iale de s tat.

Ace as ta p en tru c ă, as tf el cu m a reț inu t Cur te a E. a D. O. în acele aș i c auze

amin tite an ter ior, atunc i c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v igo are ș i prevede pl ata

anumitor benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t respec tate, au to r ităț ile nu po t ref uza în

mo d del iber at pl ata aces tor a atâta timp c ât d ispoz iț iile leg ale r ămân în v igo are.

Având în vedere faptul că dreptul la pensie specială își are izvorul în

raportul de serviciu al reclamantului, în timp ce dreptul la pensia de

asigurări sociale, își are izvorul într -un contract de asigurare socială,

consider că recurentul în niciun caz nu putea fi lipsit d e dreptul la pensie de

serviciu recunoscut de o lege în vig oare și, cu at ât mai mult, nu se putea

ajunge la această finalitate, prin dispozițiile unei legi organice, dar din

domeniul asigurărilor sociale.

În acest context trebuie subliniat și faptul că, bazându-se mai întâi, în calitate de militar, pe dispozițiile D.-lege nr.214/1977, ale L. nr.1. și ulterior, în calitate de funcționar public cu statut special, pe dispozițiile L. nr.179/2004, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamantul nu a fost în măsura de a-și lua, în cunoștință de cauză și din timp, în cursul vieții active, măsuri personale de atenuare a riscurilor diminuăriiveniturilor sale și ale familiei, ca urmare a pensionării, respectiv de a încheia contracte de asigurări private de pensie sau de a cotiza la altefonduri de pensii ocupaționale.

Mai trebuie subliniat faptul că, în R., cadrul normativ privind pensiile private a fost stabilit abia prin L. nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2006, iar cel privind pensiile facultative, prin L. nr.204/2006, dup ă d ata l a c are recuren tul a dobândit dreptul la pensie de serviciu.

De asemenea, perioada îndelungată, de 5 ani, în care acesta a încasat lună de

lună pensia de servi ciu, a creat acestuia convingerea că se po ate bizui pe acest ve nit lunar, orientându-și conduita în raport cu dispozițiile legale existente.

A., reclamantul este pus în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce privește modul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionar.

În condițiile în care legislația ce-l privea ar fi prevăzut că dreptul lapensia de serviciu se va acorda doar în măsura în care vor exista fondurilenecesare finanțării acesteia, desigur că acesta și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică bătrânețea și diminuarea veniturilor prin pensionare.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile recurentului.

Considerente avute în vedere în ap recierea încălcării de către S. a

drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Prot ocolul adițional la C.

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apăr area drepturilor

omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiilegenerale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

Potrivit art. 25 din Declarația Universală a D. O., orice om are dreptul la un nivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că:

"Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E.

„Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din C. R. prevede că dispozițiile constituționale privinddrepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu

Declarația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte trat ate la care R. este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care C. și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit art. 8 din Declarația Universală a D. O., orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotrivaactelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și Justiție a reținut

următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie

2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan

Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit,

Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectareabunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că

atunci când legisl ația națională îi recunoaște unei p ersoane un drept la prestație socială, c hiar non contribut ivă, art. 1 din Prot ocolul adițional la C. este aplicabil.

Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva

Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este important să se

ia în considerare d acă dreptul reclam antului de a primi pensie în cauză a f ost

încălcat astfel încât să conducă la o ati ngere adusă esenț ei dreptului la pen sie al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul reclamantului.

Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadrul ingerinței sale, trebuie subliniat

faptul că, acesta, în loc să se abțină de la atingeri aduse drepturilor acestui

particular, în condi țiile în care prin sen tințele civile nr.338/ (...) și nr.443/(... ) ale

C. de A. C., cu efecte erga omnes, insta nțele de contencios administrativ au dispus

măsuri tocmai în scopul prevenirii unor pagube iminente, a emis totuși la data de

(...), în temeiul H. nr.7., actul administrativ individual de recalculare a pensiei acestuia.

S. a luat anumite măsuri de înlăturare a situației nelegale create abia la data de (...), după pronu nțarea de către Îna lta Curte de Casați e și Justiție a deci ziei

nr.38/(...), ce a m enținut sentința c ivilă nr.338/(...) a C. de A. C. - Sec ția comercială, de contencios administrativ și fiscal -, prin care s-a dispus

suspendarea ex ecutării H. nr.735/(...) .

A., la data de (...), după o lună de la emiterea deciziei de recalculare, S. a considerat necesar, prin O. nr.1., constatând dificultățile de recalculare a pensiilor militare și lipsurile acestei măsuri, precum și "ex igențele subliniate

de puterea judecătorească";, să stabilească o nouă metodologie de stabilire a pensiilor, noi termene pentru revizuirea acestora și, în orice caz, menținerea cuantumului pensiilor stabilite conform L. nr.179/2004, până la revizuirea preconizată.

Însă, chiar și la această dată, S. a luat doar măsuri temp orare și parțiale

de înlăturare a situației nelegale create, în sensul că nu a revocat actul administrativ individual nelegal, cu repunerea recurentului în situația

anterioară emiterii acestuia, ci a menținut în plată doar fostul cuantum alpensiei, până la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei și regularizarea drepturilor bănești în funcție de pensia ce se va stabili în procedura de revizuire.

Trebuie avut în vedere și contextul în care a fost emisă decizia contestată în

cauză, în care, astfel cum am menționat anterior, L. nr.179/2004 mai era în vigoare, dar G. preg ătea intrarea în vi goare a L. nr.2. privind sistemul unitar de pensii publice, această lege fiind deja publicată în M.Of. nr.852 din (...), la data emiterii deciziei de recalculare a pensiei, care abroga, începând cu data de (...),

această lege specială.

Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că:

„…principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de arespecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

A., pe lângă aspectele menționate anterior, privind emiterea actului contestat în cauză în baza unei hotărâri de guvern a cărei executare fusese suspendată și anulate dispoziții esențiale ale acesteia, consider că un alt aspect de nelegalitate a măsurii dispuse îl constituie faptul că, deși L. nr.179/2004 era în vigoare, decizia emisă la data de (...), nu reduce doar cuantumul pensiei reclamantului, ci îl lipsește pe acesta de alte importante garanții prevăzute de L. privind pensiile polițiștilor, cea mai importantă dintre acestea fiind cea privind actualizarea permanentă a pensiei sale în raport cu veniturile unui funcționar în activitate.

Ingerința S. trebuie însă raportată la momentul în care aceasta a intervenit, respectiv la data de (...), când, după mai mult de 5 luni de la intrarea în vigoare a H. nr.7. de aplicare a prevederilor L. nr.1., în care reclamantul a trăit cu nesiguranța recalculării pensiei sale, a cuantumului ce va rezulta în urma acestei operațiuni, care-i era totalmente inaccesibil și imposibil de prevăzut - însă urmărind interesul urmărit de către legiuitor, îi crea o temere că acesta va fi diminuat, mai ales că acestuia îi era imposibil să procure documentele necesare recalculării - a primit o decizie ce într-adevăr îi confirma faptul că dreptul său va fi afectat pe viitor printr-o eliminare a dreptului la pensie de serviciu, având drept consecință o reducere substanțială a cuantumului pensiei sale, de la suma de 4230 lei (conform cuponului de pensie pe luna decembrie 2010) la cea de 1., fiindu-i returnate drepturile reținute din pensie, în luna februarie 2011, în urma adoptării O. nr.1..

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că recurentul, în loc să se bucure liniștit de drepturile sale, a fost pus în situația de a se adresa instanțelor de jurisdicție a asigurărilor sociale, suportând, desigur și cheltuielile de judecată aferente.

Pe de altă parte, conform art.6 din O. nr.1., acesta a fost doar în mod aparent "despăgubit"; și numai cu titlu provizoriu, întrucât lecturând dispozițiile acestui act normativ, reclamantul a trăit în continuare cu temerea că aceste sume îi vor fi din nou reținute, printr-o regularizare a pensiei, în lipsa unui act cu adevărat reparator, de revocare a actului administrativ nelegal din data de (...) și a emiterii unei noi decizii de pensii, care să consacre într-adevăr dreptul la pensia ce se cuvenea.

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție de

importanța și complexitatea acestora, de o activitate de documentare și analiză

științifică, pentru cunoașterea temeinică a realit ăților economico -sociale care

urmează să fie reglementate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum și a

reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare

stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerar e interesul social, politica legislativă a S.

Român și cerințe le c orelării cu ansambl ul reglementărilor in terne și ale armoniz ării

legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care R.

este parte, precum și cu jurisprudența C. E. a D. O..

Consider că, mai al es în situația pensii lor militarilor și poli țiștilor, categorie

din care face parte r ecurentul, dacă în c adrul activității de d ocumentare și anali ză

științifică, în cadrul studiilor de impact ce se cer a fi întocmite, mai ales în cazul

adoptării unor legi ce tind la reformări esen țiale ale sistemului legislativ, cum este L. nr.1., se încerca în faza de proiect a acesteia, recalcularea unei singure decizii de pensie, prin luarea în considerare a tuturor documentelor doveditoare ale soldelor

obținute de pensionar în perioada de activ itate, s-ar fi putut cu ușurință afla atât

durata și dificultățil e unui asemenea pr oces, cât și cuantu mul pensiei ce ar p utea

rezulta, deci implicit măsura în care o asemenea ingerinț ă era necesară pen tru protejarea unor interese publice.

În acest sens, trebuie amintit că, în C . P ădur aru con tr a R ., Cur te a EDO a

arătat că: "odată ce a fost adoptată o soluție de către stat, ea trebuie implementată

cu o claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât posibil insecuritatea

juridică și incertitu dinea pen tru subiec ții de drept la care se referă mă surile de

aplicare a acestei soluții; în această privință, trebuie subliniat faptul că

incertitudinea, fie ea legislativă, administrativă sau provenind din practicile aplicate

de autorități este un factor importan t ce trebuie luat în considerare pentru a

aprecia conduita statului.";

Mai trebuie subliniat faptul că, mecanismul legislativ folosit de către

Guvernul României, prin dispozițiile O. nr.1., ce prevede, la art.6, că în cazul în care pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010, se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie

2010, începând cu luna ianuarie 2011 și până la emiterea deciziei de revizuire, când se va efectua regularizarea acestora, pare să asigure reclamantului- recurent o reparație integrală a prejudiciului suferit prin emiterea deciziei contestate în cauză, recunoscându-se practic culpa S. în ceea ce privește emiterea unui act profund nelegal, însă acesta nu a dispus și revocarea deciziei de recalculare emise în aceste condiții.

Cunoaștem însă din întreaga doctrină că un act normativ nu poate acorda unui particular decât o vocație la un drept, în speță a unui drept la pensie într- un anumit cuantum, în timp ce dreptul efectiv al reclamantului nu putea să ia naștere în mod valabil decât în temeiul unei decizii de pensie valide, ceea ce în cauză lipsește cu desăvârșire.

De altfel, imediat după adoptarea O. nr.1., Ministerul Administrației și

Internelor a început să invoce, în cauzele de acest tip, excepțiile rămânerii fără obiect a acțiunii și a lipsei de interes, care au convins chiar, în numeroase situații, instanțele de fond să pronunțe soluții în acest sens, tribunalele omițând să analizeze ingerința statului, prin măsura dispusă, nu numai în ceea ce privește cuantumul pensiei reclamanților, ci mai ales în dreptul lor la pensie cu un anumit statut special, recunoscut printr-o lege ce era în vigoare chiar și la data emiterii deciziilor de recalculare.

Mai consider că reclamantul, prin decizia contestată, așa -zis "de

recalculare"; a pen siei de serviciu, la o dată la care L. nr.179/20 04 era în

vigoare, pierzând calitatea pe car e o avea dobândi tă, de pensionar din

serviciul poliției, a suferit doar aparent doar o diminuare a cuantumului pensiei

s ale, c are, conf or m jur isprudențe i CEDO, în măsur a în c are ar f i f ost proporț ion al ă cu

scopul ur măr it, ar f i in tr at în mar ja de apr ec iere a s tatulu i.

În realitate, princi pala sa pierdere, î n privința căreia n u a existat nic i

cel puțin o intenție de reparație din partea S. și care va afecta în timp

evoluția pensiei sale, este că mecanismul de rec alculare a pensiei adoptat în

baza L. nr.1., a H. nr.7. și a O. nr.1. implică LIP SIREA SA DE S. DE

PENSIONAR DIN SERVICIUL POLIȚIEI și implicit, de P. PE C. I -O O. A(...) L. N., privind ACTUALIZAREA P.LOR DE SERVICIU, ce prevede a c ă:"; a) ori de câte ori

se majorează salariul corespunzator gradului profesional si/sau salariul

functiei maxime ale politistilor in activitate, potrivit gradului profesional detinut la data incetarii raporturilor de serviciu, in raport cu procentele de stabilire a pensiei in conditiile prevazute la art. 23-25 si la art. 78 alin. 1; b)

în funcție de pos ibilitățile financiare, în cursul exec uției bugetare, prin

indexare cu un procent care să acopere cu până la 1. rata inflației, prin

hotărâre a G., cu excepția situației de la lit.c) , în care aceste indexări se

regăsesc în majorarea salariilor de la lit.a).

Aceasta constituie o pierdere însemnată pentru recurent, întrucât

aceste dispoziții, pe care chiar L. nr.179/2004 le considera în art.48, ca

fiind de ". social ă";, aveau menirea de a garanta ac estuia o menținer e a

pensiei sale la un nivel apropiat ultimului venit avut în viața activă, ori

simplele indexări acordate de către S., doar atunci când mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de pensii publice, vor determina în timp o scădere treptată, tot mai accentuată, a

pensiei acestuia în raport cu ultima sa soldă avută în activitate.

Prin urmare, iată că S., prin deci zia de recalcular e contestată în

cauză, anulând practic dispozițiile unei legi în vigoare la data emiterii acesteia, respectiv a L. nr.179/2004, drepturi ce decurgeau din calitatea

reclamantului de pensionar în serviciul poliției, și care au devenit

inaplicabile prin noua metodologie de stabilire a pensiei sale, a afectat drepturile acestuia nu numai la data emiterii sale, ci și pe termen lung,

respectiv pentru toată viața acestuia.

Pentru toate aceste motive, ingerința în drepturile reclamantului, fără a întruni condițiile legalității și necesității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.

Mai consider că, și î n ipoteza în care s -a r considera ingerinț a statului ca fiind

prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității ^{, întrucât atingerea adusă dreptului recurentului a fost de}

natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra

Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, învirtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele interesului general al

comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului .

Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are dreptul la o protecție

socială adecvată și la prestații de securitate socială la un nivel suficient.

În analizarea ace stui criteriu cons ider că, în cazul reclamantului,

trebuie pornit de l a aspectele evidenț iate anterior, în se nsul că acesta nu e ste

beneficiarul unei pensii obișnuite pentru bătrânețe/limită de vârstă și nici al

unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate de către S., practic, atât pentru acoperirea riscurilor deosebite ale s erviciului polițienesc ,

interdicțiilor, incompatibilităților specifice, pentru cei aproape 36 de ani de

vechime efectivă c a polițist, pentru asigurarea atractivității acestei profesii riscante, precum și pentru obținerea, după pensionare, a unor venituri apropiate celor pe care le-ar fi obțin ut în cursul a ctivi tății de funcționar cu statut special.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca reper, în cazul recurentului, pensia medie luna ră

pe economie sau indemnizația socială pentru pensionari, ci, întrucât această

măsură a afectat de fapt un element de remunerație, controlul de

proporționalitate trebuie să porneas că de la câștigul pe care acesta l -ar fi

putut obține din muncă în anul 2 010, situație în care este evident că recalcularea pensi ei sale la suma d e 2438 lei, constit uie o sarcină ex cesivă

pe care acesta trebuie să o suporte.

De altfel, politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul stabilirii

și recalculării pensi ilor din sistemul p ublic, tocmai în temeiul dispozițiilor L.

nr.1., în sistemul cărora legiuitorul a înțeles să încadreze și pensiile de serviciu, avea ca principiu: „la condiții egale de pensionare pensii egale, indiferent de

anul ieșirii la pensie ";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor pensiilor,

întrucât se raportează chiar la condițiile de pensionare care sunt, în speță diferite,

astfel cum am arătat anterior, fiind cele prevăzute în statutul special al beneficiarului.

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță, în că din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

Potrivit art.79 din Constituie, C. L. este organ consultativ, de specialitate al

P., care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării și

coordonării întregii legislații . El ține evidența oficială a legislației R.

A., prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării L. nr. 1., chiar C. L. a arătat că: „… atât în statele membre ale Uniunii E., cât ș i în

legislația altor state, există și alte categorii profesionale care beneficiază de sist eme

proprii de pensionare, în funcție de importanța socială a muncii prestate, …. ";.

S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fostacordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul stabilirii. Orecalculare a acesto r pensii, legal acord ate, ar însemna o în călcare de către stat a

propriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupracaracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există

posibilitatea ca un mare număr de pen sionari afectați de r ecalcularea pensiilor să

se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentrucontestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a ob ține câștig de cauză în procesele respective.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 873/2010 a C.

Constituționale, 86 de judecători prezenți din totalul de 113 judecători în

funcție în cadrul Î. C. de C. și Justiție au votat, în ședința din (...), pentru adoptarea hotărârii nr.2 a Secțiilor U nite ale instanței s upreme , de sesizare a

instanței de contencios constituțional cu neconstituționalitatea dispozițiilor L. nr. 1., în ceea ce p rivește pensiile de s erviciu ale magistraților, dar cuprinzân d și considerente generale, privind celelalte pensii speciale vizate de legea

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, apreciind că acestea

contravin prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la C. europeană pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundam entale.

S-a susținut, prin a ceastă sesizare, că: "…legea criticată impune o pierdere

ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere,

aducând atingere a rt.1 paragraful 2 d in Protocolul nr.1 l a C. pentru apărar ea drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea criticată impune o

restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensie,….";

S-a mai arătat de către autorul sesiză rii că:";….diminuarea substanțială a

cuantumului pensiilor, determinată de recalcularea acest ora impusă prin le gea

criticată, are drept consecință nerespectarea condiției referitoare la caracterul

rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…";.

Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:

"Totodată, din persp ectiva art.1 din Protocolul nr.1 și a jurisprudenței C. E. a

D. O. referitoare la aceste dispoziții, d repturile care decu rg din contribuțiile în

cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la pensie, constituie drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea E. a D. O. a subliniat obligația autorităților publice de a menține un just

echilibru între inter esul general și impe rativele protecției drepturilor fundamentale

ale persoanei, echili bru care nu este menținut ori de cât e ori, prin diminua rea

drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și

disproporționată. Î ntr -o astfel de situație, există o încălcare a art.1 di n Protocolul

nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului rezonabil și proporțional al

diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjartan Asmundsson contra I slandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de legea criticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora le

este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just

echilibru între inter esul general și impe rativele protecției dre pturilor fundamentale ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C. E. a D. O., în aplicarea

art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia st abilită pentru anumite

profesii și nu permite ca acest drept să fie diminuat d ecât în cazuri excepționale, cu

respectarea principiului proporționalității, ceea ce înseamnă că măsura aplicată să

fie justificată de scopul legitim urmărit ( C. Banfield contra Regatului Unit, 2005)."; De altfel, și P.le Senatului, exprimându-și poziția față de sesizarea deneconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. Constituționale, că L. nr. 1.

";impune o pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu, acea sta echivalând cu o

veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din Protocolul nr. 1 la C.

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, pri n măsura luată, dreptul reclamantului de a primi pensi a cuvenită a fost în călcat astfel încât s -a ajuns la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia

În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantului, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu S. Român.

Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantului, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior doar din bugetul de stat, sunt în prezent achitate chiar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității și insecurității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă orice cetățean al R. are dreptul la securitate socială și

juridică , ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniulprotecției sociale, să nu -l pună pe a cesta într -o situație total, substanțial

disproporționată față de cea în care acesta se afla atât la data când și -a părăsit

locul de muncă, cât și atunci când a optat pentru a -și valorifica dreptul la pensie de serviciu, în condițiile în ca re, lipsa de previzi bilitate a măsurii ș i a unei perioade tranzitorii, nu i-au permis acestuia să ia măsuri personale

necesare de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei , cuatât mai mult cu cât perioada îndelung ată î n care acesta a încasat lună de l ună

pensia de serviciu, a creat acestuia convingerea că își poate orienta întreaga

conduită în raport cu dispozițiile legale ex istente .

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului formulat de reclamantul P. D., prin S. C. M. D., ÎN R. ȘI ÎN

R., cu modificarea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții: M. A. și I. și C. S. de P. a M. A. și I., a anulării deciziei nr.1./(...), cu repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei decizii, în sensul obligării pârâților să plătească reclamantului pensia de serviciu stabilită prin decizia nr.1./2005, astfel cum aceasta a fost actualizată până în anul 2010.

C. M.

Judecător

Red./Tehnored.:C.M.;

2 ex./(...).

← Decizia civilă nr. 3586/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 4615/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 5010/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2104/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 23/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3586/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4615/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 940/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3315/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 20/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale