Decizia civilă nr. 2519/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)*
D. CIVILĂ NR. 2519/R/2012
Ședința 21 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : I.-R. M. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul N. C. împotriva sentinței civile nr. 1118 din 06 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...)*, privind și pe pârâții intimați C. S. DE P. A M. A. SI I. și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 mai 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent a depus la dosar un script prin care solicită judecarea cauzei în lipsa sa și a avocatului său, la care a anexat copia Deciziei nr. 1. privind revizuirea pensiei în baza OUG nr. 1. emisă de C. de P. S. a M. A. și I.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin cererea înregistrata la data de (...), reclamantul N. C. a chemat in judecata pârâții C. S. de P. a M. A. și I. și Ministerul Administrației și Internelor si a solicitat anularea deciziei nr. 1./(...) privind recalcularea pensiei militare in baza L. nr. 1., obligarea pârâților la plata pensiei militare in cuantumul aferent lunii decembrie 2010 si la restituirea sumelor de bani reținute începând cu luna ianuarie 2011, cu cheltuieli de judecata.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 1., pronunțată de Tribunalul Cluj îndosar nr. (...)*, s-a respins acțiunea formulata de reclamantul N. C., împotriva pârâților C. de P. S. a M. A. si I. si M. A. si I., cu sediul in B., având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
S-a reținut că acțiunea reclamantului a fost soluționata de către Tribunalul
Cluj prin S. civila nr. 4014/(...) in sensul respingerii ca urmare a necompetentei generale in ce privește contestația împotriva deciziei de pensionare.
Prin D. civila nr. 5139/R/(...), Curtea de A. C. a admis recursul reclamantului, a casat sentința atacata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
In rejudecare, T. a avut în vedere următoarele:
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 lit. a din L. nr. 1., pe data intrării in vigoare a prezentei legi, pensiile militare de stat, stabilite in baza legislației anterioare, devin pensii in înțelesul L. nr. 1..
In termen de 15 zile de la data intrării in vigoare a L. nr. 1. se elaborează metodologia de recalculare a pensiei prevăzute la art. 1 care se aproba prin hotărâre a G.
La data de (...) a intrat in vigoare HG nr. 735 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor si ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul A. Penitenciarelor, conform L. nr. 11..
La art. 1 al acestei hotărâri de G. se prevede ca pensiile arătate la art. 1 alin. 1 lit. a din L. nr. 1. cuvenite sau aflate in plata, se calculează conform algoritmului de calcul utilizat de L. nr. 1. intr-o perioada de 5 luni de la data intrării in vigoare a hotărârii.
La data de (...), MAI a emis D. nr. 1. privind recalcularea pensiilor militare in baza L. 1..
Prin acesta decizie, paratul a recalculat pensia reclamantului pe baza salariului mediu brut pe economie si a stabilit o pensie bruta de 2242 lei, începând cu data de (...).
HG nr. 7. a fost in vigoare pana la data de (...), data după care a intrat in vigoare OUG nr. 1., care abroga HG nr. 7..
Prin S. civila nr. 3., Curtea de A. C. a dispus suspendarea executării HG nr.
7. pentru pensionarii militari care au solicitat aceasta măsura, persoane printre care reclamantul nu figurează.
Prin S. civila nr. 4., Curtea de A. C. a dispus anularea prevederilor art. 2 alin. 2, 3, 4, 6 si 7, art. 6 alin. 1,2,4 si art. 10 alin. 2 din HG nr. 7. pentru aceeași pensionari militari, printre care reclamantul nu figurează.
Susținerea reclamantului ca HG nr. 7. a fost suspendata si ca dispozițiile articolelor arătate anterior au fost anulate este lipsita de temei.
In ceea ce-l privește pe reclamant, HG nr. 7. si-a produs efecte pana la data de (...), când a fost abrogata prin OUG nr. 1.. Recalcularea pensiei reclamantului s-a făcut in baza acestui act normativ.
Potrivit prevederilor art. 180 alin. 7 din L. nr. 1., in cazul in care, pe baza punctajului rezulta un cuantum mai mic al pensiei decât pensie cuvenita potrivit legislației anterioare, se păstrează cuantumul mai avantajos.
In speța, cuantumul pensiei recalculate in baza legii nr. 1. a fost de 2422 lei brut începând cu data de (...).
Cuantumul pensiei calculate la data trecerii in rezerva si actualizat ulterior a fost de 4275 lei brut (luna decembrie 2010).
Conform prevederilor art. 6 alin. 1 si 2 din OUG nr. 1., in vigoare la data formulării cererii de chemare in judecata, pensiile recalculate exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie, pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare si ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate in plata in luna decembrie 2010 se mențin in plata in cuantumurile avute in luna decembrie
2010, începând cu luna ianuarie 2011 pana la data emiterii decizie de revizuire.
D. aferente lunii ianuarie 2011 se achita pana la sfârșitul lunii februarie 2011.
Reclamantul beneficiază de cuantumul pensiei avute in luna decembrie
2010, fiind astfel respectate prevederile art. 18- alin. 7 din L. nr. 1. si nu mai este necesara analiza cererii sale prin prisma prev. art. 1 la P. 1 C.
L. nr. 1., declarata constituționala prin decizia nr. 8. a C. C. a R. reașează sistemul de calcul al pensiei militare de stat si are ca efect stabilire unui cuantum al pensiei mai mic decât cel stabilit potrivit reglementarilor anterioare intrării ei in vigoare.
Reglementarea dispusa prin OUG nr. 1. la art. 6 cu privire la plata pensiei mai avantajoase, este conforma cu spiritul deciziilor C. C. a R. arătate anterior.
Emiterea deciziei de recalculare a pensiei militare de stat in temeiul L. nr.
1. declara declarata constituționala prin decizia nr. 8. a C. C. a R. si a HG nr. 7. in vigoare pana la de (...) si restabilirea situației anterioare inclusiv restituirea sumelor solicitate cu respectarea prevederilor art. 180 alin. 7 din L. nr. 1. duce la concluzia ca cererea de chemare in judecata formulata de către reclamant este nefondata, fiind respinsa.
Nefiind îndeplinite condițiile art. 274 C.pr.civ., cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecata a fost respinsa.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul N. C., solicitândadmiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii așa cum aceasta a fost formulată.
Cu privire la nelegalitatea deciziei de recalculare, recurentul subliniază că potrivit art. 7 din L. 1. (1) Procedura de stabilire, plata, suspendare, recalculare, încetare si contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzuta de L. nr. 1., cu modificările si completările ulterioare.
Chiar dacă la data de (...) a intrat în vigoare L. 2., publicată în M.O. nr. 852 din (...), prin care s-a abrogat L. 1., condițiile pe care trebuie să le îndeplinească decizia anterior menționată sunt cele prevăzute de L. 1., raportat la data emiterii acesteia, respectiv (...), precum și la principiul tempus regit actum.
Conform art. 86, alin.2 din legea 1., decizia casei teritoriale de pensii va cuprinde temeiurile de fapt și de drept pe baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare.
În ceea ce privește temeiul de drept se arată că acesta ar fi art. 7, alin. 1 din L. 1., anterior arătat.
Cu toate acestea L. 1. nu poate fi aplicată, întrucât normele metodologice de recalculare a pensiilor militare, adoptate prin HG 7., erau suspendate la data de (...), dată la care a fost emisă decizia contestată. S. 3. a C. de A. C., cu privire la suspendarea HG nr. 7., rămasă irevocabilă prin respingerea recursului G.ului R., este opozabilă erga omnes
De asemenea, conform art. 180 alin. 7 din L. 1. în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin. (6), este mai mic decât cel stabilit în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos, aceasta împrejurare fiind statuata si de Curtea C. prin decizia 1., aceasta arătând în considerentele hotărârii că în cazurile in care din recalculare rezulta un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar daca noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda in continuare pensia anterior stabilita si aflata in plata, fara a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior.
Consideră recurentul că lipsea cadrul legal pentru a se putea aplica L. 1. dar, cu toate acestea, în mod arbitrar s-a procedat la emiterea unei noi decizii si la reținerea unei părți din pensie.
Opinează recurentul că chiar dacă HG nr.7. nu ar fi fost suspendată si ar fi putut fi aplicată, tot nu s-ar fi putut ajunge la situația în care să-i fie redusă pensia începând cu luna ianuarie a anului 2011, deoarece HG 7. si L. 1. stabilesc că pensia trebuie recalculată, iar ulterior emisă o nouă decizie de pensie, aceasta din urmă fiind cea care face ca să se modifice cuantumul pensiei si în niciun caz nu așa cum s-a procedat, respectiv emiterea unei decizii raportat la venitul mediu pe economie, fără o recalculare prealabilă.
Cu privire la temeinicia deciziei de recalculare, recurentul învederează că prin emiterea acesteia s-au încălcat dispozițiile art. 1 din P. adițional nr. 1 al C.i E. a D. O., respectiv art. 14 din aceeași convenție.
Mai subliniază recurentul că în decizia contestată au fost prevăzute două căi de atac întemeiate pe prevederile art. 87 alin. 1 din L. 1. și cele ale art. 14 alin. 1 din HG 7..
Cum cel din urmă act normativ era suspendat la data emiterii deciziei (...), singura cale de atac ce se justifica a fi indicată era cea stabilită prin legea nr. 1..
Emitentul deciziei de recalculare este Ministerul Administrației și Internelor
- C. de P., care la data de (...) nu avea personalitate juridică, nefiind înființată decât la data de (...), ca urmare a intrării în vigoare a L. nr. 2..
În drept, recursul se fundamentează pe dispozițiile din L. 1., L. 1., L. 1., L.
2., Constituția R., C. și Codul de procedură civilă.
La data de (...), intimatul Ministerul Administrației și Internelor s-a opus admiterii recursului pentru motivele arătate prin întâmpinare.
În esență, acesta apreciază că nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, ca urmare a faptului că prin dobândirea personalității juridice prin intrarea în vigoare a dispozițiilor L. nr. 2. aceasta calitate este recunoscută exclusiv Caselor Sectoriale de P.
Face trimiteri inclusiv la prevederile OUG nr. 1..
În probațiune s-au depus înscrisuri. Recursul este nefondat.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtul intimat MAI, Curtea o găsește nefondată prin prisma faptului că decizia contestată a fost emisă de către acesta prin Casa de pensii aflată în structura acestuia. Mai mult, la data emiterii deciziei, respectiv (...), L. nr. 2. care prevederea înființarea Caselor Sectoriale de P., ca structuri cu personalitate juridică proprie, nu era în vigoare.
Cu privire la fondul cauzei
În ceea ce privește neretroactivitatea, după cum s-a statuat prin D. nr. 29 din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) nu pot fi primite criticile potrivit cărora L. 1. încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din Constituție, prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din Constituție, Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie
2010, publicate în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.
Jurisprudența anterioară a C. C. în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurenți.
A., prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. 2 neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. 2 lit. f privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
De asemenea, prin D. nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d - i și art. 2-12 din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind analizată din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din P. nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, din perspectiva prevederilor art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din Constituție
(referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor).
A., în D. nr. 8. se reține că „având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție. Relevantă în acest sens este și D. nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".
Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, L. privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita";.
Întrucât, în prezenta cauză retroactivitatea L. 1. se invocă numai în raport de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție, Curtea de A. apreciază că această analiză excede competențelor sale întrucât ar însemna să efectueze un control de constituționalitate, care se poate realiza numai de Curtea Constituțională, potrivit art. 1 alin. 2 din L. nr. 47/1992, republicată. De altfel, deciziile C. C. sunt obligatorii și (așa cum s-a arătat anterior) instanța de contencios constituțional s- a pronunțat cu privire la acest aspect.
Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor C. C., precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, instanța de judecată nu este în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii din perspectiva C.i europene a drepturilor omului impunându-se în mod distinct, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din P. nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
A., în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. 1 din C., ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, în care Curtea E. a statuat în sensul că puterii legislative nu îi este interzis să reglementeze, prin prevederi retroactive, drepturi derivate din legile aflate în vigoare, principiul legalității și noțiunea de proces echitabil consacrată de art. 6 excluzând, cu excepția motivelor convingătoare de interes public, doar amestecul legislativului în administrarea justiției menit să influențeze rezolvarea juridică a unei dispute, ceea ce nu este cazul în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza L. nr. 1., întrucât în cursul judecăriiacestei plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.
Referitor la nediscriminare, așa cum s-a statuat de Înalta Curte de Casație
și Justiție în D. nr. 29 din (...), instanța de drept comun nu poate face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție, iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din P. nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din P. nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații identice) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..
Analizând ingerința S.ui prin prisma prevederilor art. 1 din Primul Protocolla C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că în numeroase decizii Curtea E. a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din P. nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie
2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, paragraf 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39).
În jurisprudența organelor C.i, noțiunea de „. de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. A., în C. Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul „. de proprietate";, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din P. nr. 1. În mod similar a statuat Curtea E. a D. O. și în cauzele Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, (paragraf 71) sau Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf 40).
De asemenea, Curtea E. a reținut în C. Kjartan Asmundsson contra Islandei
(paragraf 39) următoarele: „totuși, chiar dacă art. 1 din P. adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";.
În C. Keckho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005 (paragraf 23) Curtea E. a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. S. poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare.
Curtea de A. constată că prin L. nr. 1. nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din P. nr. 1 și, drepturmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a L. nr. 1. nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din P. nr. 1.
Prin L. nr. 1. pensiile militare de stat prevăzute de L. nr. 1. au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar reclamantul care anterior beneficia de o pensie militară de stat, a devenit titularul unei pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei; prin urmare L. nr. 1. reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din P. nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din P. nr. 1 la C. E. a
D. O., ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare.
Fiind prevăzută de L. nr. 1. transformarea pensiilor militare de stat în pensii de asigurări sociale de stat are caracter legal.
Referitor la calitățile pe care trebuie să le îndeplinească legea, așa cum au fost ele determinate în jurisprudența C. E., respectiv să fie accesibilă, precisă și previzibilă, Curtea de A. apreciază că jurisprudența reținută de prima instanță nu este relevantă în prezenta cauză întrucât prin L. nr. 1. s-a dispus recalcularea tuturor pensiilor militare de stat (și a altor pensii de serviciu) și transformarea acestora în pensii de asigurări sociale de stat, astfel încât faptul că reglementările interne nu au prevăzut anterior cazurile și condițiile în care pensia militară de stat poate fi diminuată sau suprimată trebuie examinată din perspectiva marjei de apreciere pe care o are statul în reformarea sistemelor de asigurări sociale
(analiză care se va realiza ulterior în cadrul acestui recurs).
Din expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea L. nr. 1. sunt: evoluția crizei economice în anul 2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice.
Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, în
C. Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, par. 83) „statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintă utilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, N. and Provincial Building Society și alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";.
De asemenea, Curtea E. a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei din 8 decembrie 2009, paragraf
59 sau Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53). În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășireaatribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit.
Întrucât reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de A. apreciază că ingerința urmărește un scop legitim.
Mai mult, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R., relevantă în cauza dedusă judecății datorită similitudinii situației analizate, s-a stabilit că „…deși articolul 1 din P. nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai
2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
S.ele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr.
44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fostfundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilorreclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
De asemenea, în cauza Abaluță și alții c/a R., Curtea a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, pensionari militari, prin care aceștia s-au plâns de faptul că măsurile legislative adoptate prin L. nr. 1., HG nr. 7. și ulterior prin OUG nr. 1., ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din P. nr. 1 la C. și art. 14 din C..
A., Curtea a reținut faptul că S.ele părți la C. se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale iar reducerea
pensiilor reclamanților a constituit o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 2., pentru a echilibra bugetul de S. și a corecta diferențele existente între diferitele sisteme de pensie. Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate și, de asemenea, că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv iar durata în care reclamanții au prestat serviciul militar a fost asimilată perioadelor de cotizație în sensul legii.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei reclamantului, care a fost beneficiar unei pensii militare de stat obținută în temeiul L. nr. 1.. În temeiul L. nr. 1. pensiile militare de stat au devenit pensii de asigurări sociale de stat și au fost recalculate utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de L. nr.1.. Întrucât la recalcularea pensiilor militare de stat s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, aceste pensii au fost revizuite conform art. 1 din OUG nr. 1., iar conform art. 6 alin. 1 din același act normativ pentru anul 2011 s-a menținut în plată cuantumul pensiei din luna decembrie 2010 (diferențele aferente lunii ianuarie 2011 fiind restituite reclamantului).
Deși obiectul prezentei cauze îl constituie anularea deciziei de recalculare emisă în temeiul L. nr. 1., Curtea de A. constată că, urmare a modificărilor legislative prezentate anterior, reclamantul nu a primit drepturi de pensie diminuate conform deciziei de recalculare decât în ianuarie 2011, drepturi care i- au fost restituite ulterior. În consecință, nu se poate reține că reclamantului i-a fost diminuată pensia militară de stat în cuantumul stabilit prin decizia de recalculare. A., singurul efect pe care l-a avut L. nr. 1. cu privire la pensia militară de stat a reclamantului a fost de transformare a acesteia în pensie de asigurări sociale de stat, cuantumul pensiilor reclamantului începând cu anul
2011 fiind stabilit prin decizia de revizuire emisă în temeiul OUG nr.1.. Întrucât prin acest ultim act normativ au fost revizuite deciziile prevăzute de L. nr. 1. și nu deciziile de pensie emise în temeiul L. nr.1., Curtea de A. apreciază că L. nr. 1. a modificat sistemul pensiilor, însă în analiza raportului de proporționalitate se impune referirea la cuantumul pensiei stabilit prin decizia de revizuire (depusă în recurs), procentul de diminuare a pensiei militare de stat pentru reclamant urmând a fi stabilit în raport de acest cuantum.
În concret, Curtea de A. reține că reclamantul a avut o pensie militară de stat în cuantum brut de 4275 lei, o pensie recalculată de 1940 lei și o pensie revizuită în cuantum brut de 3780 lei.
Prin urmare, pensia recalculată a reclamantului nu este mai mică decât pensia medie pentru limită de vârstă în ianuarie 2011 în R., care este de 860 lei.
Drept urmare, reținând și că în cauză reclamantul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază, în raport de probele administrate în cauză, că reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit nu ar fi respectat.
Nu reprezintă un motiv de nulitate emiterea deciziei de recalculare după expirarea termenului asumat prin L. nr. 1., având în vedere că intenția legiuitorului de recalculare a pensiilor militare nu are caracter temporar, respectiv 5 luni de la intrarea în vigoare a HG nr. 7., act normativ care, de altfel, a fost suspendat și abrogat, ceea ce infirmă rolul său de a determina momentul de curgere a acestui termen.
Chiar și în măsura în care ulterior emiterii deciziei de recalculare s-a păstrat în plată pensia militară de stat, acest aspect nu este de natură să înlăture efectul esențial al noii legi, constând în trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militarilor pentru viitor. Mai mult, plata drepturilor de pensiei în cuantumul stabilit anterior recalculării este doar una temporară, fiind limitată în timp de procesul de revizuire impus prin prevederile OUG nr. 1..
În ceea ce privește suspendarea HG nr. 7., Curtea reține că, deși prin sentința civilă nr. 3. a C. de A. C. s-a dispus suspendarea executării HG nr.
735/21 iulie 2010, temeiul juridic al trecerii de la un sistem de pensie la altul, de la pensia militară la pensia publică bazată pe L. nr. 1., este asigurat de L. nr.
1., măsura fiind constituțională, legală și justificată, așa cum au arătat Curtea Constituțională a R., Înalta Curte de Casație și Justiție și C. în soluțiile menționate mai sus, iar principiile modului de calcul a pensiei se regăsesc în L. nr. 1..
Procesul de recalculare a pensiei s-a realizat în temeiul L. nr. 1., astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 7., act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare.
Curtea constată că argumentele privitoare la principiului contributivității nu poate fi reținut, deoarece recalcularea pensiilor militare de stat exclude aplicarea acestui principiu în raport de împrejurarea că din veniturile salariale ale militarilor nu erau reținute contribuții.
În fine, principiul egalității a fost respectat prin emiterea deciziei de revizuire a pensiei (fila 26 recurs), conform OUG nr. 1., pe baza veniturilor efectiv realizate de reclamant, care beneficiază, prin urmare, de același tratament juridic cu ceilalți pensionari.
Referitor la criticile privitoare la nelegalitatea deciziei de recalculare ca urmare a emiterii acesteia de către C. de P. din cadrul MAI, Curtea notează că față de prevederile art. 4 alin. 1 din L. nr. 1., potrivit cărora „recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare";, Curtea apreciază că în mod corect a fost emisă decizia contestată în cauză de către M. A. N. prin C. de P.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul N. C. împotriva sentinței civile nr. 1118 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...)*, pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
L. D. D. G.
I.-R. M.
C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: P.U.
| ← Decizia civilă nr. 1175/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 535/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
