Decizia civilă nr. 4217/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.4217 /R/2012
Ședința publică din data de 9 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. M. împotriva sentinței civile nr. 3874 din 12 aprilie 2012 pronunțate de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe intimații pârâți M. A. N. - C.
DE C. ȘI D. F. C. și CASA DE PENSII S. A M. A. N., având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal și reprezentantul pârâților - consilier juridic C. R.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care reclamantul arată că a solicitat cauza la amânări fără discuții, întrucât de curând a ieșit din spital, nu i s-a comunicat întâmpinarea formulată de intimați, solicită comunicarea acesteia și acordarea unui termen, chiar scurt, pentru a studia cuprinsul întâmpinării și a formula apărări raportat la aceasta.
I se comunică reclamantului un exemplar al întâmpinării depuse de intimați și, raportat la excepția tardivității introducerii cererii de recurs, cauza este lăsată la o strigare ulterioară pentru a da posibilitatea reclamantului să își exprime punctul de vedere.
La reluarea cauzei reclamantul arată că este separat de soție și locuiește la un alt domiciliu, comunicarea hotărârii s-a făcut prin afișare și a comunicat noul domiciliu în recurs. Solicită acordarea unui termen pentru a dovedi susținerile sale și a depune la dosar hotărârea de partaj și totodată formulează cerere de repunere în termenul de recurs.
Reprezentantul intimatelor arată că nu numai recursul este tardiv, ci și cererea de repunere în termen. Procedura de comunicare a hotărârii prin afișare este legal îndeplinită.
Reclamantul depune un extras Ecris privind dosarul nr. (...) cu privire la o judecată purtată între aceleași părți și arată că dosarul a fost trimis spre rejudecare instanței de fond tot pentru tardivitate. Nu invocă autoritatea de lucru judecat până la soluționarea irevocabilă a acelui dosar.
Curtea rămâne în pronunțare cu privire la cererea de repunere în termen și subsecvent asupra excepției tardivității recursului.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3874/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins excepția de tardivitate invocată de pârâți referitoare la anularea deciziei de recalculare.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul M. M., împotriva pârâților C. S. de P. a M. A. N. și M. A. N., având ca obiect stabilirea și acordarea unor drepturi de asigurări sociale.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin
D. nr.0116322/(...), reclamantului i s-a stabilit pensia de serviciu în cuantum brut de 4398 lei. Ulterior, în baza L. nr. 1., prin D. nr. 89363/(...), reclamantului i s-a recalculat pensia pe baza salariului mediu brut pe economie, stabilindu-i-se un cuantum al pensiei de 1990 lei.
Împotriva Deciziei nr.89363/(...) reclamantul a formulat contestație la
C. de C. din cadrul M. A. N., care prin H. nr.11581/(...), a respins contestația acestuia, reținând că decizia de recalculare a pensiei a fost emisă cu aplicarea corectă a prevederilor art.5 alin.4 din L. nr. 1..
Potrivit art. 6 alin.1 si 2 din OUG nr. 1/2011 pensiile recalculate ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie
2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 si până la data emiterii deciziei de revizuire
,iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011.
Pensia reclamantului a fost revizuită din oficiu, iar până la emiterea unei noi decizii de recalculare s-a menținut în plată pensia în cuantumul avut în luna decembrie 2010. De asemenea, acestuia i s-a plătit diferența dintre pensia avută anterior recalculării și cea stabilită prin operațiunea de recalculare și ca atare reclamantului nu i s-a produs niciun prejudiciu prin recalcularea pensiei.
Conform prevederilor art.11 din H.nr.737/2010 pensiile care au făcut obiectul unor cauze soluționate prin hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată vor avea regimul juridic stabilit de L. nr.1.. Acest act normativ a fost abrogat prin art.4 din O.U.G. nr.59/(...) care, în anexă,cuprinde Normele metodologice privind revizuirea pensiilor prevăzute la art.1 lit. c-h din L. nr.1..
Referitor la suspendarea H. nr. 7., prin S. civilă nr. 3. a C. de A. C., aceasta are efecte numai între părți, iar prin D. nr. 8., Curtea Constituțională a R. a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale L. nr. 1., potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează devenind pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție.
De altfel, Curtea Constituțională, prin D. nr. 873/(...), a arătat că acordarea pensiei suplimentare nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum acesta este reglementat de art.47 alin.2 din Constituția R.. Pe de altă parte a arătat că în conceptul de „. câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.
Având în vedere faptul că pensia suplimentară se acordă numai în măsura în care există resurse financiare alocate în acest scop prin bugetul de stat sau cel al asigurărilor sociale de stat, neacordarea acesteia în continuare nu poate fi interpretată nici ca o încălcare a prevederilor art.20 din Constituție raportat la art.1 din Protocolul nr.1 al C.i pentru apărareadrepturilor omului și libertățile fundamentale referitoare la respectarea bunurilor persoanei fizice sau juridice.
Prin D. nr.919/(...), Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile L. privind aprobarea O.U.G. nr.1/2011 sunt constituționale, având în vedere consecințele practice ale intrării în vigoare a L. nr.1., respectiv lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare,impactul negativ al acestei situații asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi și necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității, în scopul de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor, prin L. nr. 1., să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.
Potrivit unei practici constante a C. E. a D. O. dreptul la pensie intră în sfera noțiunii de „. potrivit art.1 din Protocolul 1 la C., referitor la protecția dreptului la proprietate, dar tot potrivit jurisprudenței C., trebuie verificat dacă, raportat la realitățile speței, există o astfel de încălcare sau limitare.
Conform jurisprudenței C., limitarea proprietății trebuie să fie justificată de un interes public, să aibă un scop legitim și să se facă prin mijloace proporționale cu scopul urmărit. Or în speță, intervenția statului s- a făcut prin lege, așa cum prevede art.1 din Protocolul adițional, iar scopul avut în vedere a fost, potrivit art.1-5 din L. nr.1. a fost acela de a recalcula pensiile de serviciu ale beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în funcție de toate veniturile realizate pe parcursul întregii cariere. Cu privire la principiul proporționalității, acesta presupune existența unui echilibru just între scopul vizat și mijloacele folosite.
Făcând trimiteri la jurisprudența C. E. a D. O. instanța a reținut că în ceea ce privește recalcularea pensiei, această măsură este în acord cu C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalele sale adiționale, Curtea statuând în cauza Hasani c. Croației că nu este exclus dreptul statului de a adopta, în domeniul civil, prevederi legale noi, care să reglementeze drepturi care decurg din vechea legislație, cu condiția ca acea lege să nu aducă atingere principiilor convenționale. În cadrul marjei de apreciere foarte largi recunoscute de C. statului în materia drepturilor de asigurări sociale (cauza Hasani c. Croației, Kjartan Asmundsson c. Islandei), atunci când procedează la reducerea cuantumului unor prestații de asigurări sociale, în cursul derulării raportului juridic, statul trebuie să țină seama de necesitatea existenței unui scop legitim urmărit reprezentat de un interes public care trebuie să primeze celui particular. În cauza Hasani c. Croației, C. a stabilit că noțiunea de interes public trebuie interpretată extensiv, cu excepția situației în care decizia statului este în mod manifest disproporționată și fără fundament rezonabil.
L. nr. 1., procedând la reducerea cuantumului pensiei și transformând pensia de serviciu într-o pensie de asigurări sociale, a urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public al diminuării dezechilibrelor bugetare și al menținerii deficitului bugetar în limite sustenabile, pentru a se crea premisele relansării economice, legiuitorul reținând că se impune adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional prin care să fie continuate eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare începute în anul 2009 și în anul 2010.
În expunerea de motive a L. nr. 1., s-a mai arătat că neadoptarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare ar conduce la pierdereaacordurilor cu instituțiile financiare internaționale, cu consecința creării unor dezechilibre macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice și la creșterea excesivă a deficitului bugetar. S-a mai menționat că, potrivit unei recente estimări a Băncii Mondiale, în cazul în care în România s-ar menține pensiile avute anterior promovării proiectului L. nr. 1., în anul 2050 deficitul creat de cheltuielile afectate pensiilor din produsul intern brut ar ajunge la 12 %.
Departe de a afecta dreptul la pensie, măsurile cuprinse în O.U.G. nr.1/2011 sunt de natură a ocroti drepturile fundamentale prevăzute în art.47 din Constituția R..
Ca atare, având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție.";
Cu privire la efectul retroactiv al actelor normative invocate de către reclamant s-a arătat că acest argument este greșit deoarece nesocotește principiul aplicării imediate a legii noi și chiar scopul oricărei reglementări. Retroactivitatea presupune modificarea pentru trecut (ex tunc) a unor drepturi/obligații izvorâte din acte sau fapte juridice încheiate în trecut.
S-a mai reținut că prin decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de (...) în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețu împotriva R. Curtea Europeană a D. O. a constatat neîncălcarea de către S. Român a dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1
Adițional la C., sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii in sistemul public în temeiul L. nr.1..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. M.,solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate.
În motivarea recursului recurentul a arătat în esență că analiza cauzelor de nulitate pe care le-a invocat nu se poate face prin raportare la acte sau fapte ulterioare emiterii deciziei. Cu alte cuvinte, pentru soluționarea cererii nu prezintă nicio relevanță împrejurări precum adoptarea O.U.G. nr. 1/2011, revenirea temporară la cuantumul pensiei din luna decembrie 2010, abrogarea H. nr. 7.; că în cauză trebuia constatată nulitatea deciziei pentru motivele de nulitate absolută invocate; că revenirea la cuantumul pensiei din luna decembrie 2010 nu are nicio relevanță în cauză deoarece este vorba doar de o revenire temporară la acest cuantum.
Nefiind emis până în prezent niciun act de revocare sau anulare a deciziei de recalculare a pensiei este evident că aceasta este aptă să producă efecte juridice; unul dintre efectele juridice rezultă tocmai din O.U.G. nr.1/2011: revizuirea ulterioară.
S. civilă nr. 3. a C. de A. C. produce efecte "erga omnes" - așa cum se arată și în motivarea deciziei I.C.C.J. nr.38/(...) prin care a rămas irevocabilă
- și trebuia aplicată pentru toți pensionarii din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională încă de la data pronunțării ei.
Prin D. de recalculare i s-a diminuat semnificativ cuantumul pensiei, care a fost revizuit prin doua decizii ulterioare, diminuarea rezultata fiind de
29% din cuantumul avut înainte de recalculare.
Întrucât D. de recalculare aplica L. nr. 1. si L. nr. 19/2000, in emiterea ei trebuiau sa se aplice dispozițiile privind păstrarea în plată a cuantumului mai avantajos, conform art. 180 al.7 din L. nr.19/2000.
Recurentul a mai arătat că recalcularea pensiei sale încalcă în mod vădit art. 1 din Protocolul 1 la C. pentru apărarea D. O. și a Libertăților Fundamentale.
Examinând cauza sub aspectul excepției invocate din oficiu privind tardivitatea recursului și al cererii de repunere în termenul de recurs formulată de recurent, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 155 din L. nr. 263/2010 raportat la art. 301
Cod procedură civilă, hotărârile pronunțate de tribunale în materia asigurărilor sociale sunt supuse recursului în termen de 15 zile de la comunicare.
Nedeclararea recursului în termenul prevăzut de lege atrage, conform dispozițiilor art. 103 Cod procedură civilă, decăderea din dreptul de a mai exercita această cale de atac.
Curtea constată că hotărârea pronunțată în cauză de Tribunalul Cluj a fost comunicată reclamantului la data de (...), astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare de la fila 38 din dosarul de fond, iar recursul a fost înregistrat la data de (...), astfel cum rezultă din rezoluția de primire a recursului (fila 2 dosar recurs), după expirarea termenului imperativ prevăzut de lege, ultima zi de depunere a recursului fiind data de
(...), conform prevederilor art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă.
De asemenea, Curtea constată că nu s-a făcut dovada încadrării recursului în termenul legal în condițiile art.104 C.pr.civ., prin scrisoare recomandată predată în termen oficiului poștal.
Referitor la cererea de repunere în termenul de recurs Curtea reține că art. 103 alin. 1 cod procedură civilă prevede că decăderea nu operează în cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, iar la alin. 2 al aceluiași articol se prevede că în acest caz actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, iar în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.
Așadar partea interesată trebuie ca în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării să introducă atât calea de atac, cât și cererea de repunere în termen.
În cauză se reține că orice eventuală împrejurare care ar fi împiedicat recurentul să exercite calea de atac în termen a încetat cel târziu la data formulării recursului împotriva sentinței civile nr. 3., respectiv la data de
(...).
În raport de această dată se constată că cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamant la data de 9 octombrie 2012 este tardiv formulată, fiind depășit termenul de 15 zile prevăzut de art. 103 alin.
2 cod procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge ca tardiv formulată cererea de repunere în termen, iar în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 301 alin. 1 C.proc.civ., va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca tardivă cererea de repunere în termen.
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul M. M. împotriva sentinței civile nr. 3874 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. G.-L. T. I. T.
N. N.
GREFIER
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: E.B.
| ← Decizia civilă nr. 535/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 430/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
