Decizia civilă nr. 3041/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)*

D. CIVILĂ NR. 3041/R/2012

Ședința publică din data de 20 iunie 2012

Instanța constituită din:

P.: C. M.

JUDECĂTORI: S.-C. B.

I.-R. M. GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B.-C. M. Ș. împotriva sentinței civile nr. 2067 din 27 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...)*, privind și pe pârâții intimați M. A. N. și CASA DE PENSII S. A M. A. N., având ca obiect contestație decizie de pensionare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, av. Iepure V. și reprezentantul pârâților intimați consilier juridic R. C., lipsă fiind reclamantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 iunie 2012, prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosar întâmpinare din partea pârâților intimați.

Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului reclamantului recurent, care depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are alte cereri de formulat.

Instanța pune în discuție, referitor la susținerile din motivele de recurs că s-a formulat o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei, faptul că la dosar nu există un exemplar al acestei contestații.

Reprezentantul reclamantului recurent arată că odată cu depunerea acțiunii introductive la instanța de fond a anexat și confirmarea de primire a contestației înregistrată la C. de contestații (f. 11 dosar fond), însă clientul său nu a păstrat o copie a acesteia.

Reprezentantul pârâților intimați arată că are cunoștință de faptul că s-a formulat această contestație.

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și în rejudecare admiterea acțiunii pentru motivele arătate în acțiunea introductivă și în memoriul de recurs. Cu cheltuieli de judecată la instanța de fond.

Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului pentru motivele expuse în întâmpinarea formulată.

C. fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 4027 din 3 octombrie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea formulata de reclamantul B.-C. M. Ș. împotriva pârâților M. A. N. și CASA DE PENSII S. A M. A. N.

Pentru a pronunța această sentință s-a reținut, în esență, că reclamantul a trecut în rezervă la data de (...) conform Deciziei nr. 064822/(...) emisa de D. F. - C. din cadrul

M. A. în baza L. nr. 164/2001, pensia corespunzătoare gradului militar deținut și vechimii în munca a fost stabilita la 3081 lei.

Prin D. nr. 10304/(...) privind recalcularea pensiilor militare in temeiul L. nr. 1., recalculare având la baza HG 7., contestata prin prezenta, i s-a recalculat pensia in baza venitului mediu brut pe economie, astfel ca în luna ianuarie 2011, a primit o pensie bruta de 1661 lei.

Potrivit prevederilor art. 149 alin.l și 2 din L. 2. deciziile de pensie emise de casele sectoriale de pensii pot fi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare la C. de C. din cadrul M. cu respectarea procedurii de examinare a acestora care reprezintă procedura prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.

Conform prevederilor art. 150 alin.3 din L. 2., în soluționarea contestațiilor, comisia de contestații din cadrul M. adoptă hotărâri.

Aceste hotărâri pot fi atacate la instanța competentă - tribunalul, care soluționează în primă instanță litigiile privind hotărârile comisiei de contestații din cadrul M. privind deciziile de pensie așa cum prevede art. 153 lit.d din L. nr. 2..

În lumina acestor prevederi legale, instanța a constatat că legiuitorul a atribuit competența de soluționare a contestațiilor împotriva deciziilor de pensie emise de C. S. din

M. C. de contestații care funcționează în cadrul acestui minister si nu instanțelor judecătorești.

Așa fiind, primul capăt de cerere a fost respins întrucât tribunalul nu are competență generală să soluționeze contestația împotriva deciziei de pensie emisă de pârâtul M.

Cererea privitoare la restabilirea situației anterioare a fost respinsă ca lipsită de obiect întrucât potrivit prevederilor OUG nr. 1. cuantumul pensiei avut în luna decembrie îl are și în prezent.

Prin decizia civilă nr. 44 din 10 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) s-a admis recursul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului, care a fost casată în tot, iar cauza trimisă spre rejudecare la instanța de fond.

În considerentele acestei decizii s-a reținut în esență că în mod greșit prima instanță a reținut ca nefiind de competența instanțelor de judecată litigiile având ca obiect contestațiile împotriva deciziilor de pensie emise de C. S. din M..

A., reclamantul avea calea contestației împotriva acestei decizii la comisia de contestații pensii, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, în temeiul art.14 alin.1 din H. nr.7., ce a fost menționat chiar în decizia de recalculare.

Înlăuntrul acestui termen de exercitare a dreptului de contestare prevăzut de H. nr.7., a fost abrogată însă această hotărâre de guvern, conform art.10 din O. nr.1..

Aflându-se în această situație într-o stare de incertitudine în ceea ce privește procedura ce trebuia urmată pentru contestare și autoritatea competentă să o soluționeze, reclamantul s-a adresat în mod corect instanței competente în litigii de asigurări sociale.

A., se reținut că în mod greșit prima instanță a reținut și incidența în cauză a art.149 din L. 2..

Și față de reținerea lipsei de obiect a acțiunii de către prima instanță, s-a impus casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, prin sentința civilă nr. 2067 din 27 februarie 2012pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...)* s-a admis excepția tardivității formulării acțiunii invocată de instanță și s-a respins acțiunea formulata de reclamantul B. C. M. S. împotriva paraților M. A. N. si C. de P. S. a M. A. N.

Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că decizia a fost comunicată reclamantului la data de (...), iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de (...), cu mult peste termenul de 45 de zile prevăzut de art. 87 din L. nr. 1..

Împotriva acestei sentinței a declarat recurs reclamantul B. C. M. S. solicitândadmiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În motivarea recursului a arătat că admiterea excepției tardivității este nelegală față de prevederile art.174 din L. nr. 2.. Din interpretarea "per a contrarie"; a acestui text rezultă că litigiile deduse judecății după data intrării în vigoare a L. 2. se judecă potrivit acestei legi.

În lipsa unui răspuns al comisiei de contestații în termenul legal, termenul de atacare la instanța judecătorească este de 75 de zile de la înregistrarea contestației la comisia de contestații (45 de zile termenul de soluționare a contestației +30 de zile termenul de formulare a acțiunii în instanță prevăzut de art. 151 al.2 din L. nr.2.).

D. a fost emisă în baza H. nr. 7. iar potrivit art. 14 al. 1 din acest act normativ

"împotriva deciziilor de pensie recalculate se poate introduce contestație în termen de

30 de zile de la comunicare, la comisiile de contestații care funcționează în cadrul M.

A. N., M. A. și I. și Serviciului Român de I.". Conform art. 14 al.2 din același act normativ "deciziile comisiilor de contestații pot fi atacate în instanță, potrivit prevederilor L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare ".

În lipsa reglementării de către H. nr.7. a unui termen în care comisia de contestații trebuie să soluționeze contestația, acest termen este cel general prevăzut de art. 8 al. 1 din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor. Obligativitatea contestării deciziei de recalculare mai întâi la comisia de contestații este prevăzută chiar în conținutul acestei decizii.

Chiar dacă nici unul dintre motivele expuse la punctele 1-3 nu ar putea fi acceptate, excepția tardivității introducerii acțiunii în instanță nu poate fi admisă întrucât în cererea de chemare în judecată am invocat motive de nulitate absolută a deciziei de recalculare a pensiei iar una dintre caracteristicile nulității absolute este aceea că poate fi invocată oricând.

Pârâtul M. A. N. și Casa de pensii sectorială a M.A.N. prin întâmpinare (f.7-13) ausolicitat respingerea recursului.

Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:

Prin art.1 lit. a din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul L. nr.1., calculate pe baza veniturilor realizate.

În aplicarea acestui act normativ, M. A. N. a emis decizia contestată nr. 10304 din 31 decembrie 2010 prin care, începând cu data de 1 ianuarie 2011, a stabilit în favoarea reclamantului pensia de asigurări sociale de 1.661 lei brut, care înlocuia pensia militară de stat stabilită în temeiul L. nr. 164/2001.

Prin considerentele hotărârii recurate, instanța de fond a apreciat ca fiind tardivă contestația împotriva deciziei de pensie, raportat la faptul că în temeiul L. nr.

1., acțiunea trebuia introdusă în termen de 45 de zile de la comunicarea deciziei.

Contrar celor reținute de instanța de fond în analiza excepției tardivității, Curtea apreciază că se impunea respingerea ca neîntemeiată a acestei excepții.

A., potrivit prevederilor art. 7 alin. 1 din L. nr. 1., „procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de nr. 1., cu modificările și completările ulterioare";.

Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. 1 din L. nr. 1., decizia de pensie poate fi contestată la instanța judecătoreasca competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, in termen de 45 de zile de la comunicare.

Însă, în același timp, la finalul deciziei contestate s-a menționat faptul că

„conform art. 14 alin. 1 din H. nr. 7. decizia de pensie poate fi contestată în termen de

30 de zile de la comunicare la comisa de contestații";.

Din cuprinsul art. 14 alin. 1 al HG nr. 7., reiese că „Împotriva deciziilor de pensie recalculate se poate introduce contestație în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile de contestații care funcționează în cadrul M. A. N., M. A. și I. și Serviciului Român de I..

Or, în cauză reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei de recalculare încă de la data de (...), conform recipisei de confirmare a primirii depusă la fila 11 dindosarul de fond nr. (...), prin urmare, cu respectarea termenului legal de 45 zile prevăzut de 87 alin. 1 din L. nr. 1..

Este real că reclamantul a depus contestația la C. de P. S. a M. A. N., însă față de modalitatea în care a fost indicată calea de atac în cuprinsul deciziei, nu se poate reține nici o culpă în sarcina reclamantului, care să fie de natură să atragă sancțiunea decăderii din termenul de contestare.

Ținând seama de aceste considerente, întrucât prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, 2 și art. 312 alin. 6^{1 C.proc.civ. va dispune casarea sentinței atacate și va reține cauza spre rejudecare, întrucât aceasta intervine după o altă casare dispusă în această cauză.}

Rejudecând pricina în fond, Curtea reține că prin art.1 lit. a din L. nr. 1., privindstabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., calculate pe baza veniturilor realizate.

În aplicarea acestui act normativ, C. de P. S. a M. A. N. a emis în luna decembrie

2010 decizia contestată prin care, începând cu data de 1 ianuarie 2011, s-a stabilit în favoarea reclamantului pensia de asigurări sociale, care înlocuia pensia militară de stat stabilită în temeiul L. nr. 164/2001.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a invocat nelegalitatea deciziei de recalculare, și raportat la faptul că aceasta nu a fost emisă de către organul competent, însă față de prevederile art. 4 alin. 1 din L. nr. 1., potrivit cărora

„recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare";, Curtea apreciază că în mod corect a fost emisă decizia contestată în cauză de către M. A. N.

Curtea constată neîntemeiată critica vizând nulitatea deciziei de recalculare în raport de suspendarea HG nr. 7.. A., se reține că într-adevăr prin sentința civilă nr. 3. a C. de A. C. s-a dispus suspendarea executării HG 735/21 iulie 2010, însă prin acest motiv nu se aduc critici punctuale în ce privește modul de calcul a pensiei, pentru a se putea susține imposibilitatea verificării legalității modului de calculul a pensiei. Ceea ce contestă în cauză recurentul este în fapt trecerea de la un sistem de pensie la altul, de la pensia militară la pensia publică bazată pe L. nr. 1., or această trecere a fost reglementată de L. nr. 1., măsura fiind constituțională, legală și justificată, așa cum au arătat Curtea Constituțională a R., Înalta Curte de Casație și Justiție și C., iar principiile modului de calcul a pensiei se regăsesc în L. nr. 1..

Așadar, cum procesul de recalculare a pensiei s-a realizat în temeiul L. nr. 1., nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 7., act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare.

În analiza pe fond a litigiului, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Î. C. de C. și Justiție și ale C. E. a D. O.:

În ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiulart. 146 lit. a din C., prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

Curtea Constituțională a pronunțat și nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertățilorfundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. - ex. D. nr.1579/(...).

În ceea ce privește recursul în interesul legii referitor la aplicarea L. nr. 1., Înalta

Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 29/(...) (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, reținând următoarele:

„(…)Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.

Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Însă, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în R., potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.

În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..(…)";

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.

„(…)În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și arecalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.

Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 2. privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.

Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.

Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..

Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.

Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).

În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie

2004 (§ 39) etc.

Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea

și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie

2004 (§ 39 și 40).

Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.

Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr. 1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, C. W. împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.

Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).

A., prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..

Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.

În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.

Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși săconstate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).

Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. E. a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).

Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie

2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.

În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.(…)";

De asemenea, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. încauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiuîmpotriva R. s-a reținut că: deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr.

43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).

S.ele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.

De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.

Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.

De asemenea, în cauza Abaluță și alții c/a R., Curtea E. a D. O. a respins cainadmisibilă cererea reclamanților, pensionari militari, prin care aceștia s-au plâns de faptul că măsurile legislative adoptate prin L. nr. 1., HG nr. 7. și ulterior prin OUG nr.

1., ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. și art. 14 din C.

A., Curtea a reținut faptul că S.ele părți la C. se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale iar reducerea pensiilor

reclamanților a constituit o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 2., pentru a echilibra bugetul de S. și a corecta diferențele existente între diferitele sisteme de pensie. Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate și, de asemenea, că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, iar durata în care reclamanții au prestat serviciul militar a fost asimilată perioadelor de cotizație în sensul legii.

În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, Curtea de A. va înlăturasusținerile reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la încălcarea dreptului de proprietate și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia militară în cuantumul stabilit în baza L. nr. 164/2001.

În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei reclamantului. A., Curtea de A. reține că reclamantul a avut o pensie militară de stat în cuantum brut de 3.081 lei brut și o pensie recalculată de 1.661 lei brut, cuantum care este superior față de cel al pensiei medii pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2011 în R., care este de 860 lei, conform datelor statistice ale Casei N. de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.

Drept urmare, reținând și că în cauză reclamantul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază că în raport de probele administrate reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că nu ar fi respectat raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.

În raport de aceste considerente, Curtea cu opinie majoritară constată ca fiind neîntemeiate susținerile reclamantului cu privirea la nelegalitatea deciziei de pensie, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. 4 C.proc.civ., Curtea de A. va respinge cu opinie majoritară contestația formulată de reclamant împotriva deciziei de recalculare nr. 10304/(...).

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E :

Admite recursul declarat de reclamantul B. C. M. Ș. împotriva sentinței civile nr.

2067 din 27 februarie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...)*, pe care o casează în tot și reținând cauza spre rejudecare, respinge, cu opinie majoritară, ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul B. C. M. Ș. în contradictoriu cu pârâții CASA DE PENSII S. A M. A. N. ȘI M. A. N.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2012.

P. JUDECĂTORI

C. M. S.-C. B. I.-R. M. Cu opinie parțial separată, în sensul ca, rejudecând cauza, săse admită contestația

Red.SCB Dact.SzM/2 ex. (...)

Jud. fond: P.U.

G. C.

GREFIER

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Consider că în cauză se impunea ca, după casarea în tot a sentinței, reținând cauza spre rejudecare, să se admită contestația formulată de reclamantul B. C. M. Ș.

Trebuie să subliniat în acest sens că recl amantul s -a adresat instanței pentru proteguirea unui drept de securitate socială, considerând că pensia sa militara de

serviciu era un „., în sensul jurisprudenței C.E.D.O., pe care acesta avea speranța

legitimă de a -l primi lunar conform deciziei nr.064822/(...), în baza D.ui

nr.214/1977 și ulter ior, a L. nr.164/2001, pentru o vechime efectivă ca militar de

28 de ani, 11 luni .

În cauză reclamantul invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, dar percepția sa certă și, de aici, principalul său motiv de nemulțumire și chiar

nelămurire cu privir e la situația nouă c reată în urma recal culării este, în prim ul rând, c ă drep tul s ău l a pens ie mil itar ă er a un "drep t c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin decizii administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de serviciu pe care l-a avut, ș i care trebuia să fie, în

consecință, plătit acestuia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.164/2001.

Î n acest sens, deși doctrina de drept a dministrativ subliniază că "nimeni n u

are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative";, voi analiza în

cele ce urmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a aprecia dacă, în urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta era sau nu îndreptățit să

se bucure în continuare de bunul său.

Se reține că, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei

(cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecereatimpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";

Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C. privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membreale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentrusupraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite-în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate- de drept (a se vedea Stec și alții).";

Percepția reclamantului asupra dreptul ui său la pensie mil itară ca fiind un

drept câștigat și, de aici, aprecierea ca act abuziv al S. a măsurii de recalculare a acestei pensii - de fapt, astfel cum voi argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat - trebuie privită în primul rând, prin

prisma modului în c are, realitățile istoric e privind protecția s ocială în țara noastr ă i-

au creat acestui par ticular convingerea fermă că poate renu nța liniștit la un loc de

muncă sigur și bine plătit, la un anumit statut, anterior împlinirii vârsta standard

de pensionare, și că se poate baza pe o pensie militară într -un anumit cuantum,legal stabilit, de un act normativ în vigoare.

A., în primul rând, în țara noastră, înc ă din anul 1902, toate legile care aureformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care aceste

reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.

A., L. generală de pensiuni din (...), c u modificările din 1904 și 1906,

care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și unificatoare a sistemului de pensii, a prevăzut, la capitolul ". trans itorii";, în art.56 că:

"Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor anterioare, precum și

a statutelor căilor ferate, fie că titula rii și -au exercitat sau nu drepturile, vor

continua să fie servite conform titlurilor ce posedă cei în drept și cu reținerile

ce li se făceau în virtutea legilor anterioare promulgării acestei legi";.

Aceleași dispoziții tranzitorii privind păstrarea drepturilor de pensie câștigate

le regăsim și în art.54 din L. generală de pensiu ni republicată la data de (...).

De asemenea, L. pentru unificarea asigurărilor sociale din (...) a

prevăzut, în art.127 că: "D.le câștigate până la punerea î n aplicare a prezen tei

legi, ale pensionarilor, se respectă în ce privește pensiunile lor de bază. ";

L. asigurărilor so ciale din (...) prev edea, de asemenea , la capitolul ".

transitorii";, în art.319 alin.3, că: "D.le de pensie stabilite potrivit diferitelor legi

de asigurări sociale până la punerea în aplicare a legii de față, se respectă";.

Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul A.lor S. de

S., c are or icu m nu se apl ic a ș i c ad relor mil itare per manen te , prevedea că: "Pi erd

dreptul la pensie și la ajutor social acele persoane care, pînă la 23 august

1944, au desfășur at o activitate a ntidemocratică, reacționară, potrivnică

intereselor poporului, acei care au militat și au a vut un rol activ în introducerea dictaturii militar-fasciste, precum și acei care manifesta

atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat -popular";.

Prin L. nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale d e stat și pensia

suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social stabilite pe b aza

unei decizii rămas e definitive nu pot fi anulate decît în situațiile prevăzut e la

art.56, și nici revocate."; Situațiile de la art.56 din lege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

Potrivit art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de

stat și de asistenț ă socială, "P.le și ajutoarele so ciale stabilite pînă la d ata

prezentei legi, se mențin în conti nuare, atît timp cît sînt îndepli nite

condițiile în baza cărora au fost acordate.";

D. nr.214/(...) privind pensiile militare de stat, cuprindea dispoziții tranzitorii similare, în art.73, în sensul că: "P.le stabilite pînă la data prezentului

decret se mențin, în continuare, atât timp cât sunt îndeplinite condițiile în

baza cărora au fost acordate.";

De altfel, deciziile de pensie emise în temeiul acestui decret cuprind

mențiunea că drepturile de pensie se acordă începând cu data de ……, "..

L. nr.164/2001 privind pensiile militare de stat reglementa recalcularea

pens iilor mil itare s tab il ite în b az a leg is l aț ie i an ter io are d ate i in tr ăr ii în v igo are a acestei legi, potrivit art.79 alin.1 lit.a), însă , la lit.b, prev ede a c ă: "în cazul în

care cuantumul pe nsiei obținut confo rm lit.a) este mai mic decât cuantu mul

pensiei în plată se menține cuantumul pensiei în plată";.

L. nr.1. privind sistemul public de pensii publice și alte drepturi de

asigurări soci ale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite conform

leg isl aț ie i an ter io ar e, îns ă, conf or m art.180 alin.7, "în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel stabilit

în baza legislației anterioare, se p ăstrează în plată cuantumul avantajos";.

D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, r ezul tă c ă recl aman tu l ș i, de al tf el toț i

pens ion ar ii d in R., ave au to ate d atele c are s ă le f or meze conv ingere a f er mă c ă

drep tur ile lor de pe ns ie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def in itiv ă, er au c âș tig ate,

pu tând f i cel mul t re c alcul ate pe al te b az e, index ate, major ate, f ăr ă a f i îns ă af ectat

cu an tu mul pens ie i af late în pl ată, as tf el înc ât, mai mul t, nu ave au n ic iun ele me n t

c are s ă le insp ire un sen time n t de incer titud ine privind plata pe viitor a acestei pensii lunare.

M ai prec is, nu cun oș te au s ă f i ex is tat în R. al te c azur i de d imin u are a

cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în urma punerii în aplicare a dispozițiilor unui act normativ de reformare a pensiilor, cu atât mai mult cu cât, L. nr.1. s-a

vru t a f i conf or mă pr inc ip iilor ech ităț ii.

În al doilea rând, r ecl aman tul a avu t î n vedere, to t d in pr iv it d in perspec tiv ă

is tor ic ă, cadrul normativ în care au fost stabilite pensiile militarilor, prin

reglementări speciale, în că din anul 1889.

A., conform art.1 și 2 din L. pentru pensiuni militare din 1 iulie 1889 , cu

mo d if ic ăr i d in 1891, 1893 ș i 1897, ofițer ii, asimilații lor și funcționarii civili în serviciul armatei aveau dreptul la o pensiune de retragere, în raport de vechimea în serviciu, iar cuantumul pensiei, reprezenta, în raport cu această vechime, un anumit procent din solda de mijloc a gradului avut în momentul

retragerii, respective din "mijlocia soldei gradului ce a avut în cei din ur mă

2 ani de serviciu";.

Mai trebu ie subl in iat ș i f ap tul c ă , potrivi t art.22 din această lege, această lege s-a pus în apl icare doar de la 1 iulie a anului ur mător, asigurând astfel

tr anz iț ia de l a un s is te m de pens ii l a al tul .

Potrivit L. generale de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și

1906, d ispoz iț iile aces te ia er au apl ic ab ile tu turor f uncțion ar ilor s tatulu i, c iv il,

mil itar i,ecles ias tic i, î ns ă de l a modul de c alcul gener al al p ens ie i s tab il it de ar t.1,

erau exceptați ofițerii generali și superiori și ofițerii inferiori și a similații

lor, pentru care, la art.2, erau prevăzute anumite condiții speciale de

vechime și de calc ul al pensiei, baz a de calcul a aceste ia constituind -o solda mijlocie a celor 2 ani anteriori datei înscrierii la pensie.

Dispoziții similare, de excepție în ceea ce îi privește pe militari, regăsim și în art.2 alin.1 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

De asemenea, prin art.2 lit.a) din L. pentru unifica rea asigurărilor

sociale din (...), au fost în mod expres exceptați de la aplicare a dispozițiilor

acestei legi "salariații supuși legii generale de pensiuni";, deci și militarii.

Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a militarilor, de fapt a tuturor

funcționarilor stat ului de la aplicar ea prevederilor sa le, au ex is tat ș i în L.

asigurărilor sociale din (...), art.6 din acest act normativ prevăzând că nu

intră în asigurarea obligatorie salariații supuși legii generale de pensiuni.

Mai mult, în anul 1959, în timp ce legea generală a pensiilor era D. nr.292/1959, a ap ăru t o nouă regle mentare specială privind pensiile ce se

acordă ofițerilor și subofițerilor , respectiv D. nr.293/1959, ce prevedea, în art.1

și art.2 lit.a) c ă of ițer ii ș i subof ițer ii, dup ă trecere a lor î n rezerv ă s au d irec t în

re tr agere, au drep tu l l a pens ie în cond iț iile aces tu i act normativ, iar în art.5, căfondurile neces are pl ăț ii pens iilor se asi gură de stat.

Conform art.11 din acest decret, cuantumul pensiei se stabilea în raport cu vechimea, într-un anumit procent din dreptul de soldă

corespunzător ultimului grad avut în activitate.

În anul 1977, în timp ce actul normativ general privind pensiile de stat a devenit L. nr.3/1977, a fost adoptat D. nr.214/1977 privind pensiile militare de stat, în b az a c ăru ia pensiile cadrelor militare permanente se calculau în raport cu media retribuțiilor tarifare din 5 ani de serviciu consecutivi în

cadrele permanente, la alegere, din ultimii 10 ani premergători ieșirii din cadrele permanente, medie la care se lua în calcul solda gradului pe care îl

are militarul la data ieșirii din cadrel e permanente.

Ul ter ior, o nou ă lege spec ial ă pr iv ind pen s iile mil itare de s tat a f ost adop tată î n anul 2001, respectiv L. nr.164/2001, ul ter ior sch imb ăr ii c adr ulu i nor mativ gener al al pensiilor din sistemul public, prin L. nr.1..

Această lege, în temeiul căreia reclamantului i s -a stabilit dreptul lapensia de serviciu, prevedea, în art .1, că: "dreptul la pensii și asigur ări

sociale pentru cadrele militare este garantat de st at și se exercită în

condițiile prezente i legi";, iar în art. 2, că: " S.ul pensiilor mil itare de s tat ș i

as igur ăr ilor soc iale în do men iul ap ăr ăr ii n aț ion ale, ord in ii publ ice ș i s igur anțe i

n aț ion ale acoperă riscurile activit ății militare, pre cum și pierderile de venituri d ator ate in v al id ităț ii, b ătr âneț ii ș i decesulu i";.

Conform art.5 din legea nr.164/2001, fondurile necesare pentru plata

pens iilor mil itare de s tat ș i a al tor dre p tur i de as igur ăr i s oc iale se as igur ă de labugetul de stat prin bugetele M..N., M., S.R.I..

Potrivit art.21 din această lege, b az a de c alcul f olosită pen tru s tab i lireapensiei militare de stat este solda l unară brută avută în ultima lună de

activitate, care include solda de grad corespunzătoare la data trecerii în

rezervă.

În al treilea rând, reclamantul a avut în vedere, în formarea convingerii sale

c ă pens ia de serv ic iu es te un drep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data adoptării L.

nr.1., a H. nr.7., cât și la data emiterii deciziei administrative de „. a pensiei recurentului din data de (...), L. nr. 164/2001 era în vi goare, fiind abrog ată

abia după jumătate de an de la data intrării în vigoare a L. nr.1., respectiv la data de (...).

Practic, neabrogând prin L. nr.1., L. privind pensiile militare din 2001, chiar

legiuitorul a recunoscut beneficiarilor acestor pensii u n drept câștigat, c el care le conferea statutul de pensionar militar, cons id er ând c ă, în aces t f el,

măs ur a lu ată v a ap ăre a do ar c a o redu cere pr in rec alcul are a cu an tu mulu i pens ie i,

de ter min ată de in teresul publ ic, ș i nu c a o af ectare subs tanț ial ă ș i

irevoc ab il ă/per mane n tă a drep tulu i aces tor a, în sens ul el imin ăr ii pens iilor mil itare.

În acest context, reclamantul a suferit, prin decizia nr.10304/(...), o

ingerință esențială în drepturile sale, nu nu mai prin diminu area

cuantumului pensiei sale, ci, mai ales prin pierderea calității, a statutului de pensionar militar, ce-i fusese recunoscut prin decizia nr. 064822/(...), în temeiul L. nr.164/2001, cu atât mai mult cu cât acest act normativ mai era în vigoare.

Se constată în acest sens și faptul că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

Observând și acest aspect, respectiv că prin dispozițiile L. nr.1., nu au fostabrogate dispozițiile O.G. nr.7/1998 și ale L. nr.164/2001, reclamantul, în mod justificat, se prevalează de statutul său de pensionar militar, pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de (...).

În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede, sub titulatura ";ev itare a p ar alel is melor";, că:

„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorașireglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative.

În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";

De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.

Potrivit disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizată.";

Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ce prevede că:

„În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";

Prezumția că anu mite norme au făc ut obiectul modific ării, completării

sau abrogării lor implicite es te pos ib il ă, conf or m art.67 alin.1 din aceeași lege, doar în cazuri deosebite, în care la elaborarea și adoptarea unei reglementări

nu a fost posibilă i dentificarea tuturor normelor contrar e, îns ă, în speț ă, nu ne

pu te m af la în prezen ț a unu i ase mene a c az, deo arece l a adop tare a L. nr.1., leg iu itorul

a avu t în vedere toc mai c ategor iile de perso ane c are benef ic iaz ă de pens ii în te me iul

unor leg i spec iale, ac te nor mative pr in tre c are se af lă ș i L. nr.1 64/2001.

De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuri luate de către S.

Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuăriisalariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când odispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";

Dacă în ceea ce priv ește măsura dispusă prin L. nr. 118/2010, Curtea EDO a

reținut că nu ne aflam în situația prezentată mai sus, considerând că pentru lunile iulie-decembrie 2010 salariul reclamanților era cel stabilit prin această lege, aceasta

fiind considerată leg ea în vigoare, nu ac eeași este situația î n speță, în care L. n r.1.

nu a prevăzut doar reducerea pensiilor militare cu un anu mit procent, ci a an ulat

practic dispozițiile L. nr.164/2001, lege în vigoare, eliminând dreptul reclamantului

la pensie militară, la statutul de pensionar militar, cu toat e drepturile aferente.

În speță, decizia contestată, nr. 10304/(...), prin care a fost stabilităreclamantului o pensie 1661 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit.a),prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile militare de stat devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit prevederilor legilor

cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată ";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul decalcul prevăzut de L. nr. 1..

Chiar prin textul ar t. 3 din L. nr. 1., le giuitorul precizează că aceste pensii

speciale sunt prevăzute de lege, fiind ". potrivit prevederilor legilor cu caracter

special"; și sunt „cuvenite";.

Consider că prime ază în cauză subli nierea unor aspect e particulare ale

pensiilor de serviciu ale militarilor, care, în lipsă de practică judiciară

neunitară la data pronunțării deciziei nr.29/2011 a Î. C. de C. și Justiție , nici nu au putut fi analizate în cadrul acestui recurs în interesul legii.

În acest sens, chiar din considerentele acestei decizii, se reține că reprezentantul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reliefat că, având în vedere faptul că jurisprudența neunitară atașată recursului în interesul legii vizează în majoritatea covârșitoare litigii generate de aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1., s-ar impune chiar amânarea judecării recursului în interesul legii, pentru a fi verificată jurisprudența la nivelul curților de apel, în vederea identificării și depunerii la dosar a hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate și litigii generate de aplicarea celorlalte dispoziții ale art. 1 din legea respectivă.

Aces te aspec te spec if ice, dar de o deosebită imp or tanț ă, în cerce tare a inger ințe i

S. în drep tul recl ama n tulu i, sun t ur măto ar ele :

I. decizia de recalculare a pensiei de serviciu a reclamantului a fost

emisă de către M. A. N. - D. financiar-contabilă, la data de (...), în temeiul H.

nr.7., după suspen darea ex ecutării acestei hotărâri de guvern, prin senti nța

civilă nr.338/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal - și anularea unor dispoziții esențiale ale acestei hotărâri, prin sentința

civilă nr.443/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

Pentru motivele pe care le voi dezvolta ulterior, consider că existența acestor hotărâri judecătorești prin care a fost suspendată executarea, respectiv a fost anulat actul administrativ normativ dat în aplicarea și organizarea L. nr.1., constituie, în analizarea ingerinței statului în dreptul reclamantului la un "., prin actul administrativ individual emis în baza acestei hotărâri de guvern, chiar o

problemă a aprecierii dacă ingerința, la data emiterii actului, "era prevăzută de

lege";, respectiv de un act normativ în vigoare, care să -și poată produce efectele, întrucât, astfel cum voi argumenta în continuare, doar dispozițiile L. nr.1., fără norme de organizare corespunzătoare, nu permiteau practic, la data respectivă, recalcularea scontată a acestui tip de pensii.

Chiar și în situația în care s-ar putea considera că totuși ingerința era prevăzută de L. nr.1.- act normativ practic inaplicabil, astfel cum a constatat și G., adoptând însă O. nr.1. cu mare întârziere și oricum, după data când s-a produs ingerința în dreptul reclamantului la pensia militară, cu siguranță atitudinea S., care nu a adoptat o poziție onestă, de a se abține de la emiterea unor acte administrative prin care să fie afectate drepturi ale particularilor atât timp cât puterea judecătorească a constatat motive de nelegalitate a actului administrativ normativ în baza cărora a fost emis, trebuia analizată și din perspectiva nec esității

ingerinței pentru proteguirea unor interese publice.

II. Pensia militară a reclamantului nu cuprindea o parte contributivă și

una necontributivă, fondurile necesare pentru plata pensiilor militare nefiind

asigurată niciodată din bugetul asigur ăril or sociale de stat, ci doar din bugetul de stat, prin cel al M. A. N., practic militarilor recunoscându-li-se, ca funcționari

ai statului, un drept la pensie ca o recunoaștere adusă acestora pentru serviciile

puse în slujba țării, a devotamentului în perio ada în care au servit intereselorstatului.

A., potrivit art.5 alin.2 din legea nr.164/2001, fondurile necesare pentru plata

pensiilor militare se asigură din bugetul de stat, prin bugetele M., M., S..

III. Riscurile sociale acoperite prin acest drept de se curitate socială,

pensia militară, nu au fost dec ât în ultimă instanță de natură fizică, pe n tru

bătrânețe, ci, în primul rând, cele inerente activității de militar, precum și

cele de natură economică și psihologică.

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a considerat ne cesară stabilirea pensiei de serviciu a reclamantului au fost: riscurile act ivității de militar, cu

toate privațiunile, interdicțiile și incompatibilitățile acestei profesii, precum

și pierderile de venituri ca urmare a trecerii acest ora în rezervă la vârste când

aceștia se aflau încă în cursul vieții active, și la care, practic, pentru a presta

o altă activitate lucrativă, ar fi tre buit să urmeze n oi forme de pregă tire

profesională, să depună noi eforturi pentru obținerea unor alte lo curi de

muncă, care să le asigure cele necesare traiului lor și a familiei.

IV. În cauză ingerința în dreptul reclamantului la pensie este una esențială , întrucât, pe lângă faptul c ă a afectat, direct , dreptul la pensie al acestuia, a dus atingere, în mod in direct, și unui alt „. al său, respec tiv

dreptul la muncă, ce include și dreptul la salariu, măsura dispusă afectând

un drept de protecție socială complex , ce constituia un substitut a dreptului lamuncă/salariu, acordat de către S. român.

I. Argumentarea primului aspect specific al "recal culării"; pensiei militare a reclamantului.

Prin sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal -, s-a dispus suspendarea ex ecutării H. nr.735/(...), până la pronunțarea instanței de fond, constatându-se întrunite în cauză condițiile art.14 din L. nr.554/2004 și avându-se în vedere R.a nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C. Europei.

S-a reținut în esență că în cauză este îndeplinită condiția "cazului bine justificat";, întrucât dispozițiile actului administrativ normativ contestat fac pentru prima dată referiri la situația în care beneficiarii acestora nu depun cereri de recalculare și documente doveditoare, caz în care se va proceda în mod discriminatoriu la determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele respective.

Instanța de contencios a mai constatat că această stare de fapt este de natură a crea un dezechilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, care există, ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată.

În ceea ce privește caracterul iminent al pagubei, s-a reținut că acesta se desprinde din cuprinsul prevederilor art.1 al H. nr.7., în sensul cărora recalcularea pensiilor se va face într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri. Cum H. nr.7. a intrat în vigoare la data de 29 iulie 2010, iar pensiile astfel recalculate în perioada mai sus menționată urmau să intre în plată începând cu luna ianuarie 2011, s-a apreciat că se justifică susținerea reclamanților privitoare la iminența pagubei ca prejudiciu viitor ce se va realiza în perioada de timp arătată.

Prin R.a nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C. Europei s-aarătat că particularilor trebuie să li se ofere, când este necesar, o protecție jurisdicțională provizorie, apreciindu-se că autoritățile admi nistrative acționează în

numeroase domenii și că activitățile lor pot fi de natură a afecta drepturile,

libertățile și interesele persoanelor.

S-a mai constatat prin aceeași R. că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în

anumite condiții, cauza un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca

fiind de evitat în măsura posibilului.

R.a prevede printre principiile enunțate în acest domeniu, la art.II, că

asemenea măsuri po t fi luate mai ales at u nci când executarea actului administrativ

este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument

juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ.

Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin care s e pronunță suspendarea este executorie de drept. R. nu este suspensiv de executare.

Conform alin.7 al aceluiași articol , suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Mai mult, la data de (...), prin sentința civilă nr.443 a C. de A. C.-Secția

comercială, de c ontencios adminis trativ și fiscal -, s-a dispus anularea

dispozițiilor art.2 alin.2, 3, 4, 6 și 7, art.6 alin.1,2,4 și a art.10 alin.2 din H. nr.735/(...).

Pentru a pronunța a ceastă hotărâre, juri sdicția de contencios administrativ a

reținut, în esență, următoarele:

L. nr.1. precizează în art.4 alin.1 "că recalcularea pensiilor prevăzute la

art.1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora s e află persoanele

beneficiare….";, în art.5 alin.4 că: "în cazul pensiilor prevăzute la alin.1 pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare pentru care nu pot fi dovedite

venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioada respectivă";.

Din interpretarea logică a acestor dispoziții legale rezultă că prin

hotărârea de guvern atacată se adaugă la lege, întrucât L. nr.1. nu conține

nicio dispoziție care să prevadă în sarcina re clamanților obligația de depunere

a cererilor de recalculare a pensiei și a documentelor doveditoare a veniturilor pe care le-au realizat, iar raportarea la salariul mediu brut pe economie, pentru calculul cuantumului pensiei, se face doar în ipoteza în care nu pot fi

dovedite veniturile de natură salarială, nu și în ipoteza prevăzută de hotărârea

de guvern și anu me "în cazul în care nu au fost depuse documentele

doveditoare în termenul de recalculare prevăzut de lege";.

S-a constatat astfel că, potrivit art.4 alin.1 și 3 din L. nr.24/2000, art.108 din

C., hotărârea de guvern contestată, care adaugă la lege, se impune a fi anulată.

S-a mai reținut că, prin prevederea referitoare la obligația reclamanților de a depune cereri de recalculare a pensiilor și documentele doveditoare ale veniturilor pe care le-au realizat în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunurilor, inclusiv în dreptul de a beneficia de un bun.

În ceea ce privește ingerința statului s-au reținut următoarele:

"Cu privire la baza legală a ingerinței, instanța europeană a decis în mod constant că expresia "prevăzută de lege"; care figurează în art.8,9,10 și 11 din

C. impune nu numai o simplă existență a unor reglementări, ci privește însăși calitatea legii în cauză, care trebuie să fie suficient de accesibilă și previzibilă, astfel ca orice individ să fie în măsură să-și adapteze conduita socială. De asemenea, principiul legalității implică existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile (Hentrich împotriva Franței, hotărârea din (...), paragraful 42). În plus, preeminența dreptului este inerentă tuturor articolelor convenției. Rezultă că necesitatea de a analiza dacă s-a păstrat un echilibru just între cerințele de interes general ale comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului, nu poate avealoc decât dacă se dovedește că ingerința litigioasă a respectat principiul legalității și nu era arbitrară ( Iatridis contra Greciei, hotărârea din (...)).

Prevederile în temeiul căreia se pretinde ingerința trebuie să conțină garanții procedurale suficiente pentru evitarea abuzului de putere din partea autorităților (Hentrih împotriva Franței, hotărârea din (...)).";

Cu privire la cerința proporționalității, s-a reținut că reclamanții au fost puși în situația de a suporta o consecință excesivă și disproporționată, în sensul că o categorie de persoane a fost obligată prin actul atacat să depună într-un interval de timp insuficient eforturi considerabile pentru a procura documentele doveditoare pentru recalcularea pensiei în termenul prevăzut și să depună o cerere în acest sens.

S-a mai constatat că, prin prevederile cuprinse în hotărârea de guvern atacată, care impun în sarcina reclamanților obligația de a depune cereri pentru recalcularea pensiilor, de a depune documentele doveditoare ale veniturilor, stabilind și sancțiunile în caz de neîndeplinire a acestor obligații, au fost încălcate și prevederile art.14 din C., articol privitor la interzicerea discriminării.

Potrivit art.23 din L. nr.554/2004, hotărârile judecătorești definitive șiirevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

În urma acestei hotărâri prin care s-a admis acțiunea reclamanților, în temeiul art. 15 alin.4 din L. nr.554/2004, măsura suspendării executării actului normativ, dispusă în condițiile art. 14, s-a prelungit de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În consecință, la data de (...), data emiterii deciziei de recalculare a

pensiei militare, i ngerința în drept urile reclamantului s -a produs în baza

unei hotărâri de guvern a cărei executare fusese suspendată, cu efecte erga

omnes, și care era anulată, în c eea ce privește dispoziții esențiale ale sale,

de către instanța de contencios administrativ, prin hotărâre definitivă.

Practic, aspectele de aparență de nelegalitate și ulterior, de nelegalitate, constatate de către instanțele de contencios administrativ, în sensul că pensionarii

militari, categorie di n care face parte și reclamantul, au fost obligați, prin H. nr. 7.

să depună, într -un interval de timp insuficient, eforturi considerabile pentru a

procura documentele doveditoare privind veniturile lunare obț inute într-o perioadă

de timp îndelungată , deși dispozițiile L. nr.1. prevedeau că recalcularea pensiilor se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare,precum și sancționarea acestora cu stabilirea pensiei în rapor t cu salariul mediu brut pe economie, în ipoteza în care nu depun documentele doveditoare în termenul

de recalculare prevăzut de lege, conduc implicit la nelegalitatea decizieiadministrative individuale contestate în prezentul litigiu.

A., ignorând aceste măsuri dispuse d e către instanțele j udecătorești în

ceea ce privește efectele actului administrativ normativ, S. a afectat un drept

se securitate socială al reclamantului, fără a avea practic un temei legal,

cunoscând că nu a avut posibilitatea, până la data de (...), de a lua măsuri de

recalculare legală a pensiei partic ularului în raport cu veniturile r eale

obținute de către acesta în perioada vieții active și că, deși L. nr.119 era în

vigoare, nu ex ista la acea dată po sibilitatea aplicării acesteia, în sensul

recalculării pensiei, fără o vătămare gravă a intereselor pensionarului, ci doar stabilirea unui cuantum stabilit în tot sau în cea mai mare parte, pe baza salariului mediu brut pe economie, cu mult sub drepturile ce ar fi rezultat dintr-un calcul real, onest și echitabil.

Trebuie subliniată în acest sens, î n primul rând, li psa absolută de

previzibilitate a măsurii ce a afectat în mod substanțial dreptul recurentului

la pensie militară, ce rezultă cu deosebită claritate din prevederile art. 12 ale O.nr. 1/2010^{, adoptate cu doar câteva luni înainte de intrarea în vigoare a L. nr. 1.,}

în aceeași perioadă de criză economică, după adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr.

330/2009.

Acest articol prevede că: „ În anul 2010, măsurile prevăzute de L. cadru n r.

330/2009 și de prezenta ordonanță de urgență referitoare la reîncadrarea șisalarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte asupra

cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/. acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ian uarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățile compensatorii/.prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în funcție de nivelul și

structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a fi afectate de măsurile de

reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009 .";

Pentru aceste considerente privind previzibilitatea măsurii luate, dar având în vedere și istoricul legislației din țara noastră privind pensiile militare, reclamantul nu avea niciun motiv să păstreze, într-o arhivă proprie, documente privind soldele obținute în perioada de 28 de ani cât acesta a avut calitatea de militar, deci nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în acest sens, acesta muncind și trăind cu convingerea că acestea nu vor conta niciodată la stabilirea drepturilor sale de pensie.

În al doilea rând, trebuie avut în vedere faptul că S., după numai o lună d e

la data emiterii acestei decizii, recunoaște, în preambulul O. nr.1., că în termenul stabilit de L. nr.1., "nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 1. de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra

valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, în sensul că,

pentru cei care nu au prezentat acte c are să dovedească veniturile obținute, în

funcție de care s -a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu

brut pe economie";.

Toate aceste aspecte erau și trebuiau să fie cunoscute S. și la data de

(...), cu atât mai mult cu cât insta nțele judecătorești, constatând aces te

neajunsuri, au dispus măsuri p rin care să evite ca, prin acte normative

nelegale, să se ajungă la ingerințe de esență în dreptul reclamantului.

În consecință, S. avea obligația, pe de parte, să înlăture situația nelegală

și discriminatorie constatată, iar, pe de altă parte, să se abțin ă a ad uce

atingere drepturilor particularilor în temeiul dispozițiilor analizate anterior.

Cu toate acestea, S. a emis actul administrativ individual contestat în

cauză, afectând în mod substanțial un drept de securitate socială al

reclamantului, sancționâ ndu-l practic pe acesta pentru neîndeplinirea unei

obligații în privința căreia nu i se poat e reține vreo culpă, cu atât mai mult c u

cât, după numai o lună, G. recunoaște că nici instituțiilor statului nu le era

posibilă procurarea documentelor necesare re calculării legale a pens iei acestuia în termenul stabilit prin H. nr.7..

Mai trebuie sublinia t că , prin decizia n r.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție

a respins recursur ile declarate de G uvernul României și M. A. și I. ș i a

menținut sentința civilă nr.3 38/(...) a C. de A. C.- Secția comercială, de

contencios adminis trativ și fiscal -, prin care s-a dispus s uspendarea ex ecutării

H. nr.735/(...), reținând următoarele:

"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.";

"Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, la o analiză în aparență a L. nr.1., se observă că ea nu conține dispoziții care să oblige pensionarii să depună cereri de recalculare a pensiei, să solicite și să depună acte doveditoare privind veniturile realizate sau în temeiul cărora să fie obligați să suporte vreo consecință, ca urmare a neefectuării de către aceștia a demersurilor prevăzute în actul normativ. La rândul lor, nici dispozițiile L. nr.1. nu impun o asemenea obligație, ci se referă doar la posibilitatea beneficiarilor săi de a dovedi, în situațiile prezentate în reglementare, cu înscrisuri probatorii, stagiile de cotizare.

Cu toate acestea, art.2 alin.3 și 4, art.6 alin.2 și art.10 alin.2 din H. nr.735/(...) obligă pensionarii aflați sub incidența sa să solicite documentele necesare recalculării pensiilor și să depună cererile de recalculare și actele doveditoare privind veniturile obținute.";

"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...)

- act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte ergaomnes, ca și sentința recurată.";

"Putem aprecia că există urgență atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă și imediată unui interes public, situației reclamantului sau intereselor pe care acesta înțelege să le apere.";

"În speța de față, Î. Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanțe, în sensul că H. nr.735 din (...) creează o situație discriminatorie prin determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele pentru care beneficiarii pensiilor nu au depus cereri de recalculare și documente doveditoare.

În plus, după cum s-a evidențiat și de către judecătorul fondului, pentru prima dată, actul administrativ cu caracter normativ prevede o asemenea modalitate de calcul a drepturilor de pensie.";

„De asemenea, trebuie reamintit faptul că instanța europeană a drepturilor omului a decis în mod constant că noțiunea de „., ca obiect al dreptului de proprietate, consacrat și protejat de art.1 paragraful 1 din Primul

Protocol Adițional al C.E.D.O., include orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică, astfel încât dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate.

Prin dispoziția referitoare la obligarea pensionarilor de a depune cereri de recalculare a pensiilor și a documentelor doveditoare a veniturilor pe care le-au dobândit în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunului, reprezentat de pensie.";

În ceea ce privește sentința de anulare a dispozițiilor H. nr.7., respectiv

sentința civilă nr. 443/(...) a C. de A. C.-Secția com ercială, de conten cios

administrativ și fis cal , aceasta a răma s irevocabilă, prin decizia nr.5364/(...) a

Î. C. de C. și Just iție, respingându-se ca fiind lipsite de interes recursuriledeclarate de Guvernul României și de către Ministerul Administrației și

Internelor.

III. Motivații privind specificului riscurilor sociale acoperite prin pensia

militară de care beneficia reclamantul.

Pensia militară a fost stabilită de către legiuitor, atât în considerarea

riscurilor specifice activității de militar, cât și a interdicțiilor și

incompatibilităților care au afectat d repturile reclamantului în perioada de actvitate.

A., potrivit disp.art.28 din L. nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi: a) sa facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori sa desfășoare propaganda prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice; b) sa candideze pentru a fi alese în administrația publica locală și în Parlamentul

României, precum și în funcția de P. al R.

Conform art.80 din același act normativ, ofițerii, maistrii militari și subofițerii în activitate au obligația de a nu efectua activități care contravin demnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.

Cadrelor militare în activitate le este interzis: a) sa îndeplinească alte funcții decît cele în care sînt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale; b) sa fie asociat unic ori sa participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale, cu excepția celor numite în consiliile de administrație ale regiilor autonome și societăților comerciale din subordinea M. A. N., din cadrul industriei de apărare sau în legătura cu aceasta.

Nu se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea ce privește statutul personalului ce beneficia de pensiile speciale, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la consacrarea lor legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii.

Practic, se constat ă că raționamentel e avute în vedere la data stabilirii pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea Constituțională de-a lungul anilor, a ceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele normative

speciale nu rep rezintă privilegii, ci doar com p ensații parțiale ale

inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale (decizia nr.

20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în acest sens că, tot Curtea Constituțională , prin decizianr.279/2006, analizând sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor privi nd pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu contravin

dispozițiilor constituționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu impu ne

uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru deputați și senatori,

ci și pentru alte categorii soci oprofesionale, cum sunt magistrații, cadrele militare,

diplomații și alte cat egorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în t oate aceste cazur i, nu este contra ră

prevederilor art.16 din C. și se jus tifică prin specificitatea activității acestei

categorii socioprofesionale.";

IV. Argumente în sensul că măsura dispusă a adus atingere, în mod

indirect, și/. mai ales, unui alt „. al reclamantului, respectiv dreptul la

muncă, ce include și dreptul la sol dă , precum și cu privire la calificarea

pensiei de serviciu, în dreptul comunitar, ca fiind un „. de remunerație";:

Dreptul reclamant ului la pensie mili tară, în temeiul D. ui nr.214/1977

și ulterior, a L. n r.164/2001, respectiv la pensie calc ulată potrivit ace stei

legi atât la momen tul cererii de pensi onare, cât și, ulter ior, prin actualiza re,

precum și celelalt e drepturi de pro tecție socială regl ementate de acea stă lege au fost tocmai cauza care l-a determinat pe recl amant să renunțe la

dreptul său la muncă, î n anul 1996, când acesta avea doar vârsta de 46 de ani^{, la care acesta se afla în deplinătatea capacității sale biologice de}

muncă.

Practic, luând în considerare vârstele standard prevăzute de legislație, acesta, fiind născut la data de (...), putea fi pensionat pentru limită de vârstă, în condițiile L. nr.164/2001, la vârsta de 55 de ani, abia după 9 ani, în anul 2005.

Mai mult, art.26 alin.1 și 2 din L. nr.164/2001, prevedea că persoanele care beneficiază de pensie militară de serviciu pot fi încadrate și în muncă,pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, după caz, inclusiv în sectorul public, beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare funcției în care sunt încadrate, inclusiv de sporul de vechime corespunzător vechimii în muncă, dobândite până la data pensionării. Persoanele prevăzute mai sus puteau cumula pensia cu veniturile realizate, indiferent de nivelul veniturilor respective.

Prin urmare, reclamantul avea, potrivit legislației în domeniu,speranța ca, prin aceste măsuri de protecție socială complexe, respectiv prin plata pensiei militare și, eventual, cumularea acesteia cu salariul obținut în alte domenii de activitate, să poată realiza venituri care să se apropie celor pe care le-ar fiobținut în cazul în care ar fi avut posibilitatea să-și continue cariera militară, asigurând pentru el și familia sa un nivel de trai decent, tocmai acest cadru normativ încurajând și determinând opțiunea lui pentru înscrierea la pensie.

Practic, pentru munca prestată în cal itate de militar, re clam antului i s-

au recunoscut, o serie de drepturi cu caracter de remunerație, printre care

plata soldei și a altor drepturi, în timpul activității propriu -zise, dar și plata

pensiei de serviciu, după încetarea raporturilor de serviciu. A. drepturi le corespunde obligația corelativă a S., ca angajator, prin diferitele sale

instituții publice, să le plătească, astfel cum acestea au fost reglementate,

având în vedere f a ptul că, la fel ca ș i salariul, și pensi a de serviciu, a fo st

atât cauza, cât și obiectul rapo rtului de muncă.

De altfel, prin ho tăr âre a d in (...) în c auz a C -262/88, Barber vs.Royal Exchange

Assurance Group, Curtea de Justiție a C. E. a decis că toate formele de pensie

ocupațională constituie un element de remunerație în sensul art.141 din Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere l a ad op tar e a D. 9. a C. din

(...), de modificare a D. 8. priv ind apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de tr atame n t în tre

b ărb aț i ș i f e me i în cadrul reg imu r ilor prof esion ale de secur itate soc ial ă, as tf el cu m

rezul tă d in pre amb ul ul aces tu i ac t co mun itar.

În conf or mitate cu ho tăr âr ile pronunț ate d e Cur te a de Jus tiț ie în c auz a C -7/93,

Bes tuur v an he t Al ge meen burgerl ijk p ens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în c auz a C -

351/00, Pirkko Niemi, un sistem de pensie pentru funcțion ar i in tr ă în do men iu l de

apl ic are al pr inc ip iu lu i eg al ităț ii de re muner are, în cond iț iil e în care sistemul de

pensii se referă la o anumită categor ie de lucrători, pre stațiile se plătesc în

baza relației acest ora de muncă cu a ngajatorul public, în c adrul unui sistem

ce face parte din s istemul general pr evăzut de lege, i ar prestațiile depind în

mod direct de ve chimea în muncă realizată și sun t calculate pe ba za

ultimului salariu al funcționarului .

Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a P. E.

și a C. din (...) , as tf el cu m rezul tă d in pr e ambulul aces tu i ac t co mun itar.

Des igur aces te a sun t nor me co mun itare p r iv ind eg al itate a de r e muner aț ie în tr e

f eme i ș i b ărb aț i în mate r ie de înc adr ar e în munc ă ș i de mu nc ă, d ar cons ide r c ă

trebu ie reț inu tă cali ficarea, garanțiile și implicit, recunoașterea ca drept sui

generis, izvorând din raporturile de muncă sau de serviciu, pe care Curtea de

Justiție a C. E. o acordă drepturilor beneficiarilor uno r asemenea forme de

prestații de secu ritate socială, as imilându -le noțiunii de remuneraț ie, apreciindu-le ca fiind plătite în baza relației de muncă al acestor lucrători cu angajatorul public, drep tur ile de pens ie av ând c a te me i d ispoz iț iile leg ale ce

regle men te az ă ch iar aces te r apor tur i jur i dice.

De altfel, prin E. de motive a L. nr.14/2008, de aprobare a de urgenta a G.nr. 7. pentru modificarea si completarea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum si pentru modificarea L. nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, s-

au reț inu t ur măto are le: „ Prin dobândirea calității de stat membru al Uniunii E.,

R. și -a asumat, de la data de 1 ianuarie 2007, obligația de a transpune aquis-ul comunitar, impl ic it de a as igur a respec tare a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de ș an se

în tre f e me i ș i b ărb aț i în cadrul scheme lor ocupaționale d e securitate socială,

inclusiv în ceea ce privește sistemul pensiilor militare de stat, reglementat

prin L. nr.164/2001.";

De asemenea, s-a mai reț inu t c ă: „ u rmare a consultărilor bilaterale,

desfășurate între experții C. E. și reprezentanții instituțiilor române care se

încadrează în sistemele de pensii ocupaționale, a rezultat caracterul

imperativ al mod ificării legislației inciden te, sens în care M. Muncii,

Familiei și Egalită ții de Ș. a promov at proiectul Ordon anței de urgență a G.

privind egalitatea de tratament într e bărbați și femei în cadrul scheme lor

profesionale de securitate socială. Acesta transpune dispozițiile D. 8. pri vind

aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul

regimurilor profesionale de securitate socială, astfel cum a fost modificată

prin D. 9..";

De al tf el, și Cur te a E . a D. O., pr in hotăr ârea pronunțată la data de (...), în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătur ă cu o c ontestație inițiată de

un judecător cu p rivire la pensia p e care era îndrep tățit prin lege să o

primească, că statul, "în îndeplinire a acestei obligații nu face uz de pute rea

sa discreționară și poat e fi comparat, în această privință cu un angajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de dreptul privat.";

Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de J ustiție de la L. cu

cele reținute de Curtea E. a D. O. în cauza anterior menționată, dar și în C. F. M. ș i

A. G. S. contra R., re zultă că dreptul la pensie de serviciu era datorat reclamantului

în temeiul raporturi lor sale de serviciu, în calitatea acestui a de polițist (milita r),

po tr iv it d ispoz iț iilor L . nr.164/2001, cu atât mai mult cu cât, acest act normativ mai

care era în vigoare și la data emiterii deciziei administrative de recalculare.

A., obl ig aț ia S. trebu ia îndepl in ită as tf el cu m ace as ta a f ost as u mată ^{, respectiv}

ca orice ". de re mu ner aț ie";, iar ace as tă obl ig aț ie nu po a te f i cons ider ată c a f iind

execu tată, po tr iv it p r inc ip iilor gener ale ale drep tulu i c iv il, dec ât pr in îndepl in ire a întocmai a acesteia^{, nu prin plata unei pensii datorate potrivit principiului}

solidarității sociale, oricărui asigurat în sistemul public, în temeiul L. nr.1., în

temeiul raporturilor de asigurări sociale.

Putem afirma că dreptul la pensie de serviciu s-a realizat practic zi cu zi, în perioada prestării muncii de către reclamant, până la atingerea vechimii în specialitate necesară pentru a fi înscris la pensiemilitară.

Faptul că tot S. era cel care treb uia să plătească atât pensia de

serviciu, ca elemen t de remunerație, în calitate de anga jator, cât și o pens ie

de asigurări sociale de stat, a permis practic, în speță, confuziunea celor

două drep turi și în final, înlocuirea d reptului reclamant ului cu un alt drep t,

nesolicitat de către acesta și care nu poate constitui o executare a obligației asumate.

Potrivit disp.art.8 din Codul muncii, raporturile de muncă se bazează

pe principiul conse nsualită ții și al bu nei -credințe. În ca uză, reclamantul ș i -a

executat cu bună -c redință toate oblig ațiile sale decurgâ nd din raporturile de

serviciu, mai ales cea privind prestarea muncii, în condițiile grele

menționate anterior, având numeroase interdicții și inco mpatibilități. În

consecință, S. are obligația de a-și executa, cu bună -credință, toate

îndatoririle asumate prin L. nr.164/2001, deci să plătească reclamantului

pensia militară, astfel cum a înțeles să o reglementeze prin legea organică.

Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere,

principiile generale ce guvernează executarea obligațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care pârâții trebuiau să îșiexecute obligația, conform căruia creditorul are dreptul de a obține de la de bitor

îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neex ecutare totală sau parțială, sau

în caz de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul are dreptul la despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia „creditorul

nu poate fi silit a primi alt lucru dec ât acela care i se datorește, chiar da că

valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul reclamantului este, în speță, acela de a obține obiectul specific

și ex act avut în vedere la nașterea raportu rilor juridice dintre părți.

În ceea ce priveșt e noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, în cazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure creditorului rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice persoană trebuie să

își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că obiectul obligației este prestația la

care se angajează debitorul.

Potrivit art.1270 din același cod, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.

Art.1272 Cod civil, prevede că un contract valabil încheiat obligă nu

numai la ceea ce es te ex pres stipulat, dar și la toate urm ările pe care practi cile

statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau contractului, du pănatura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei militare ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost prevăzute a fi plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci din bugetul S., ca angajator sui generis.

Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile militare nici nu puteau

fi integrate în sistemul pensiilor prevăzute de L. nr.1., având în vedere faptul

că, potrivit art.7 din această lege: „ În sistemul public prestațiile de as ig ur ăr i

soc iale reprez in tă venituri de înlocuire pen tru p ierdere a to tal ă s au p arț ial ă a veniturilor, ca urmare a bătrâneții, i nvalidității sau d ecesului"; , ori, pensia

mil itar ă de s tat a re curen tulu i nu po ate f i înc adr ată în vreun a dintre aceste categorii

de pres taț ii, av ând î n vedere r iscur ile soc iale l imitativ prev ăzu te în aces t ar ticol.

A., pensia specială a fost acordată acestuia, prioritar, nu pentru a

constitui venit de înlocuire în caz de bătrânețe, ci pentru acoperirea unor

riscuri decurgând din specificul activității prestate în calitate de militar.

Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre Cu r te a E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G. S.

con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t.162 al in.2 d in Cod ul munc ii republ ic at, S., în cadrul mar je i s ale de aprec iere, av e a pos ib il itate a, cu respec tare a cond iț iilor

leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț io n al ităț ii, s ă ia, pr in lege, măsur i de d imin u are a pensiei de serviciu, pe perioada crizei economice, astfel cum a procedat, în calitate deang ajator su i gener is , pr in L. nr.118/201 0, d ar nu s ă el imin e, pr in L. nr.1., drep tul l a

pens ie de serv ic iu ș i s ă-l înlocu iasc ă, în f az a execu tăr ii obl ig aț ie i, cu un al t drep t, de

as igur ăr i soc iale de s tat.

Ace as ta p en tru c ă, as tf el cu m a reț inu t Cur te a E . a D. O. în acele aș i c auze

amin tite an ter ior, atunc i c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v igo are ș i prevede pl ata

anu mitor benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t respec tate, au to r ităț ile nu po t ref uza în mod deliberat plata acestora.

Având în vedere faptul că dreptul la pensie militară își are izvorul în raportul de serviciu al reclamantului, în timp ce dreptul la pensia de

asigurări sociale, î și are izvorul în co ntractul de asigur are socială, consid er

că recurentul în niciun caz nu putea fi lipsit de drept ul la pensie de serviciu

recunoscut de o lege în vigoare și, cu atât mai mult, nu se putea ajunge la

această finalitate, prin dispozițiile unei legi organice , dar din domeni ul

asigurărilor sociale.

Trebuie subliniat în acest context și faptul că, bazându-se pe dispozițiile L. nr.164/2001, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamantul nu a fost în măsura de a-și lua, în cunoștință de cauză și din timp, în cursul vieții active, măsuri personale de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei, ca urmare a pensionării, respectiv de a încheia contracte de asigurări private de pensie sau de a cotiza la alte fonduri de pensii ocupaționale.

De asemenea, perioada de 14 ani, în care acesta a încasat lună de lună

pensia de serviciu, a creat acestuia convingerea că se poate bizui pe acest venit lunar, orientându-și conduita în raport cu dispozițiile legale existente.

A., reclamantul este pus în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, încondițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce privește modul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionar.

Mai trebuie subliniat faptul că, în R., cadrul normativ privind pensiile private a fost stabilit abia prin L. nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2006, iar cel pr iv ind pens iile f acul tative, pr in L. nr.204/2006, cu mu l t d up ă d ata ieș ir ii

recl aman tulu i l a pe ns ie ș i în cond iț iile în c are, as tf el cu m am me nț ion at anterior,

leg isl aț ia în v igo are în în tre ag a per io ad ă de pes te 28 de an i în c are aces ta ș i -a

desf ășur at ac tiv itate a a regle men tat drep tul mil itar ilor l a pens ie spec ial ă.

În condițiile în care legislația privind pensiile militare ar fi prevăzut căaceste drepturi se vor acorda doar în măsura în care vor exista fondurilenecesare finanțării acestora, desigur că acesta și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică bătrânețea și diminuarea veniturilor prin pensionare.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile reclamantului.

Considerente avute în vedere în ap recierea încălcării de către S. a

drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Prot ocolul adiți onal la C.

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, pornind de

la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apăr area drepturilor

omului și libertăților funda mentale, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

Potrivit art. 25 din Declarația Universală a D. O., orice om are dreptul la un nivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. „

Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționale privinddrepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu

Declarația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit art. 8 din Declarația Universală a D. O., orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și Justiție a reținut

următoarele :

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un

"interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie

2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan

Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva

Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de naturăgenerală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că

atunci când legisl ația națională îi recunoaște unei p ersoane un drept la

prestație socială, c hiar non contribut ivă, art. 1 din Prot ocolul adițional la C. este aplicabil.

Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva

Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este important să se

ia în considerare d acă dreptul reclam antului de a primi pensie în cauză a f ost

încălcat astfel încât să conducă la o atingere adusă esenț ei dreptului la pen sie al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul reclamantului.

Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadrul ingerinței sale, trebuie subliniat

faptul că, acesta, în loc să se abțină de la atingeri aduse drepturilor acestui

particular, în condi țiile în care prin sen tințele civile nr.338/ (...) și nr.443/(...) ale

C. de A. C., cu efecte erga omnes, insta nțele de contencios administrativ au dispus

măsuri tocmai în scopul prevenirii unor pagube iminente, a emis totuși la data de (...), în temeiul H. nr.7., actul administrativ individual de recalculare a pensiei acestuia.

S. a luat anumite măsuri de înlăturare a situației nelegale create abia la data de (...), după pronunțarea de către Î. Curtea de C. și Justiție a deciziei

nr.38/(...), ce a m enținut sentința c ivilă nr.338/(...) a C. de A. C. - Sec ția

comercială, de contencios administrativ și fiscal -, prin care s-a dispus

suspendarea ex ecutării H. nr.735/(...) .

A., la data de (...), după o lună de la emiterea deciziei de recalculare, S. a considerat necesar, prin O. nr.1., constatând dificultățile de recalculare a pensiilor militare și lipsurile acestei măsuri, precum și "ex igențele subliniate

de puterea judecătorească";, să stabilească o nouă metodologie de stabilire apensiilor, noi termene pentru revizuirea acestora și, în orice caz, menținerea cuantumului pensiilor stabilite conform L. nr.164/2001, până la revizuirea preconizată.

Însă, chiar și la această dată, S. a luat doar măsuri tem p orare și parțiale

de înlăturare a situației nelegale create, în sensul că nu a revocat actul

administrativ individual nelegal, cu repunerea reclamantului în situația

anterioară emiterii acestuia, ci a menținut în plată doar fostul cuantum alpensiei, până la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei și regularizarea drepturilor bănești în funcție de pensia ce se va stabili în procedura de revizuire.

Trebuie avut în vedere și contextul în care a fost emisă decizia contestată în

cauză, în care, astfel cum am menționat anterior, L. nr.164/2001 mai era în vigoare, dar G. preg ătea intrarea în vi goare a L. nr.2. privind sistemul unitar depensii publice, această lege fiind deja publicată în M.Of. nr.852 din (...), la data emiterii deciziei de recalculare a pensiei, care abroga, începând cu data de (...), L. nr.164/2001.

Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că: "În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

A., pe lângă aspectele menționate anterior, privind emiterea actului contestat în cauză în baza unei hotărâri de guvern a cărei executare fusese suspendată și anulate dispoziții esențiale ale acesteia, consider că un alt aspect de nelegalitate a măsurii dispuse îl constituie faptul că, deși L. nr.164/2001 era în vigoare, decizia emisă la data de (...), nu reduce doar cuantumul pensiei reclamantului, ci îl lipsește pe acesta de alte importante garanții prevăzute de L. pensiilor militare, cea mai importantă dintre acestea fiind cea privind actualizarea permanentă a pensiei sale în raport cu veniturile unui militar în activitate.

Mai consider că ingerința S. trebuie raportată la momentul în care aceasta a intervenit, respectiv la data de (...), când, după mai mult de 5 luni de la intrarea în vigoare a H. nr.7. de aplicare a prevederilor L. nr.1., în care reclamantul a trăit cu nesiguranța recalculării pensiei sale, a cuantumului ce va rezulta în urma acestei operațiuni, care-i era totalmente inaccesibil și imposibil de prevăzut, însă urmărind interesul urmărit de către legiuitor, îi crea o temere că acesta va fi diminuat, mai ales că acestuia îi era imposibil să procure documentele necesare recalculării, a primit, o decizie ce într-adevăr îi confirma faptul că dreptul său va fi afectat pe viitor printr-o eliminare a dreptului la pensie militară, având drept consecință o reducere substanțială a cuantumului său, de la suma de 3081 lei, menționată în mandatul de pensie pentru luna decembrie 2010, la cea de 1661 lei, fiindu-i returnate drepturile reținute din pensie, în luna februarie 2011, în urma adoptării O. nr.1..

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că reclamantul, în loc să se bucure liniștit de drepturile sale, a fost pus în situația de a se adresa instanțelor de jurisdicție a asigurărilor sociale, suportând, desigur și cheltuielile de judecată aferente.

Pe de altă parte, conform art.6 din O. nr.1., acesta a fost doar în mod aparent "despăgubit"; și numai cu titlu provizoriu, întrucât lecturând dispozițiile acestui act normativ, reclamantul a trăit în continuare cu temerea că aceste sume îivor fi din nou reținute, printr-o regularizare a pensiei, în lipsa unui act cu adevărat reparator, de revocare a actului administrativ nelegal din data de (...) și a emiterii unei noi decizii de pensii, care să consacre într-adevăr dreptul la pensia ce se cuvenea.

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție de

importanța și complexitatea acestora, de o activitate de documentare și analiză

științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -sociale care

urmează să fie reglementate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum și a

reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași leg e, orice proiect de act normativ trebuie să

instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare

stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a S.

Român și cerințele c orelării cu ansambl ul reglementărilor in terne și ale armoniz ării

legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care R.

este parte, precum și cu jurispruden ța C. E. a D. O..

Consider că, mai ales în situația pensiilor militarilor, categorie din care face

parte reclamantul, dacă în cadrul activității de documentare și analiză științifică, în cadrul studiilor de impact ce se cer a fi întocmite, mai ales în cazul adoptării unor

legi ce tind la reformări esențiale ale sistemului legislativ, cum este L. nr.1., se încerca în faza de proiect a acesteia, recalcularea unei singure decizii de pensie, prin luarea în considerare a tuturor documentelor doveditoare ale soldelor obținute de pensionar în perioada de activitate, s-ar fi putut cu ușurință afla atât durata și

dificultățile unui as emenea proces, cât și cuantumul ce ar putea rezulta, d eci

implicit măsura în care o asemenea ingerință era necesară pentru protejarea u norinterese publice.

Se pune aici și problema dacă fondurile cheltuite din bugetul de stat cu aceste recalculări ale pensiilor militare, care, astfel cum rezultă din Ordinele nr.101/2010 și nr.112/2010 ale Ministrului A. N. și din Instrucțiunile nr.191/2010 ale Ministrului A. și I., au presupus eforturi considerabile, nu au ajuns să depășească beneficiul adus bugetului prin măsura de eliminare a pensiilor militare, fiind de notorietate, în prezent, faptul că, în urma revizuirii pensiilor militare, marea majoritate a acestora s-au menținut în plată sau au crescut.

Î n acest sens, trebuie amintit că, în C . P ădur aru con tr a R ., Cur te a EDO a

arătat că: "odată ce a fost adoptată o soluție de către stat, ea trebuie implementată

cu o claritate și coerență rezonabil e pentru a evita pe cât posibil insecuritatea

juridică și incertitu dinea pentru subiec ții de drept la care se referă mă surile de

aplicare a acestei soluții; în această privință, trebuie subliniat faptul că

incertitudinea , fie ea legislativă, administrativ ă sau provenind din practicile

aplicate de autorităț i este un factor imp ortant ce trebuie lua t în considerare pen tru

a aprecia conduita statului.";

Mai trebuie subliniat faptul că, mecanismul legislativ folosit de către Guvernul României, prin dispozițiile O. nr.1., ce prevede, la art.6, că în cazul în care pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010, se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie

2010, începând cu luna ianuarie 2011 și până la emiterea deciziei de revizuire, când se va efectua regularizarea acestora, pare să asigure reclamantului-intimat o reparație integrală a prejudiciului suferit prin emiterea deciziei contestate în cauză, recunoscându-se practic culpa S. în ceea ce privește emiterea unui act profund nelegal, însă acesta nu a dispus și revocarea deciziei de recalculare emise în aceste condiții.

Cunoaștem însă din întreaga doctrină că un act normativ nu poate acorda unui particular decât o vocație la un drept, în speță a unui drept la pensie într- un anumit cuantum, în timp ce dreptul efectiv al reclamantului nu putea să ia naștere în mod valabil decât în temeiul unei decizii de pensie valide, ceea ce în cauză lipsește cu desăvârșire.

De altfel, imediat după adoptarea O. nr.1., Ministerul Administrației și

Internelor a început să invoce, în cauzele de acest tip, excepțiile rămânerii fără obiect a acțiunii și a lipsei de interes, care au convins chiar, în numeroase situații, instanțele de fond să pronunțe soluții în acest sens, tribunalele omițând să analizeze ingerința statului, prin măsura dispusă, nu numai în ceea ce privește cuantumul pensiei reclamanților, ci mai ales în dreptul lor la pensie cu un anumit statut special, recunoscut printr-o lege ce era în vigoare chiar și la data emiterii deciziilor de recalculare.

Aceleași argumente aduse în fața instanței, reclamantul le-a prezentat și C. de contestații pensii din cadrul ministerului recurent, fără ca în cadrul acestei proceduri să se revoce decizia de recalculare, fără a se analiza în vreun fel aspectele de nelegalitate invocate de către acest particular.

Între timp, pe lângă această măsură de menținere în plată a vechiului cuantum al pensiei de serviciu, din decizia de revizuire a pensiei recurentului, emisă la data de (...), după aproximativ un an, depusă la dosar în recurs, rezultă, în urma eliminării pensiei militare, o reducere a pensiei acestuia cu suma de 261 lei, ulterior primei ingerințe a S. în dreptul acestui particular.

Mai consider că reclamantul, prin decizia contestată, așa -zis "de

recalculare"; a pensiei militare, la o dată la care la o dată la care L. nr.164/2001 mai erau în vigoare, pierzând calitatea pe care o avea

dobândită, de pen sionar militar, sta tut de care s -au bu curat în țara noas tră

toți militarii de carieră ce s -au pensionat din anul 1889 și până în prezent, asuferit doar aparent doar o diminuare a cuantumului pensiei sale, care, conform

jur isprudențe i C., în măsur a în c are ar f i f ost proporț ion al ă cu scopul ur măr it, ar f i intrat în marja de apreciere a statului.

În realitate, princi pala sa pierdere, î n privința căreia n u a existat nic i

cel puț in o intenție de reparație din partea S. și care va afecta în timp

evoluția pensiei sale, este că mecanismul de recalculare a pensiei adoptat în

baza L. nr.1., a H. nr.7. și a O. nr.1. implică LIPSIREA SA DE S.UTUL DE

PENSI.AR MILITAR și implicit, de P. P E C. I-O O. A(...) L. N., privind

ACTUALIZAREA P.LOR MILITARE, c e prevede a c ă:"; a) ori de câte ori se

majorează solda de grad și /. solda funcției maxime ale cadrelor militare în

activitate, potrivit gradului militar și funcției exercitate, avute la data

trecerii în rezervă, în raport cu proc entul de stabilire a pensiei în condiț iile

prevăzute la art.2 2 -24; cadrele militare pot opta pentru baza de calcul cea

mai avantajoasă l uată în considera re la calculul pe nsiei; b) în funcție de

posibilitățile financi are, în cursul e xecuției bugetare, prin indexare cu un

procent care să ac opere cu până la 1. rata inflației, p rin hotărâre a G., cu

excepția situației de la lit.c), în care aceste ind exări se regăsesc în majorarea soldelor de la lit.a).

Aceasta constituie o pierdere însem nată pentru recla mant, întrucât

aceste dispoziții, pe care chiar L. nr.164/2001 le considera în art.48, ca

fiind de ". social ă";, aveau menirea de a garanta ac estuia o menținer e a pensiei sale la un nivel apropiat ultimului venit avut în viața activă, ori

simplele indexări acordate de către S., doar atunci când mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de pensii

publice, vor determina în timp o scădere treptată, tot mai accentuată, a pensiei acestuia în raport cu ultima sa soldă avută în activitate.

Aceste dispoziții erau de mare însemnătate mai ales în situația reclamantului, care a renunțat la dreptul său la muncă, la locul său de muncă sigur și bineremunerat, la vârsta de 46 de ani, în plină viață activă, tocmai având încredere în legislația care-i garanta acestuia, cu certitudine, o pensie militară apropiată de ultimul său venit din muncă, dar și posibilitatea cumulului acesteia cu un salariu obținut, chiar în sectorul de stat.

Încrederea acestuia în statul nostru de drept, democratic și social,l-a determinat ca, doar în aceste condiții, să renunțe la locul său de muncă, fiindu-i garantat că va beneficia de măsuri de protecție socială în cursul vieții sale, pentru a nu simți, în timp, efecte nefaste ale acestei decizii asupra veniturilor sale și ale familiei.

Prin urmare, iată că S., prin deci zia de recalcular e contestată în

cauză, anulând practic dispozițiile unei legi în vigoare la data emiterii acesteia, respectiv a L. nr.164/2001, drepturi ce decurgeau din calitatea

reclamantului de pensionar militar, și care au devenit inaplicabile prin noua metodologie de stabilire a pensiei sale, a afectat drepturile acestuia nu

numai la data emi terii sale, ci și pe t ermen lung, respec tiv pentru toată vi ața acestuia.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantului, fără a întruni condițiile legalității și necesității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.

Mai consider că, și î n ipoteza în care s -a r considera ingerinț a statului ca fiind

prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității ^{, întrucât atingerea adusă dreptului reclamantului a fost de}

natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra

Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, învirtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de proprietate

trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele interesului general al

comunității și imperative le apărării drepturilor fundamentale ale individului .

Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are dreptul la o protecție

socială adecvată și la prestații de securitate socială la un nivel suficient.

În analizarea ace stui criteriu cons ider că, în cazul reclamantului,

trebuie pornit de l a aspectele evidenț iate anterior, în se nsul că acesta nu e ste

beneficiarul unei pensii obișnuite pentru bătrânețe/limită de vârstă și nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate de către S.,

practic, atât pentru acoperirea riscurilor activității militare, pentru cei peste

28 de ani de vechi me efectivă ca mili tar, precum și în s chimbul acordului său

de a renunța la fun cția sa militară și la remunerație, la vârsta de 46 de ani,

acord determinat tocmai de ex istența unor dispoziții legale care îi garantau în

cursul vieții măsuri de protecție socială, respectiv a celor prevăzute de L.

nr.164/2001, printre acestea fiind și dreptul la pensie militară.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca reper, în cazul reclamantului, pensia medie lunară

pe economie sau indemnizația socială pentru pensionari, ci, întrucât această

măsură a afectat indirect dreptul acestuia la muncă, implicit la salariu,

controlul de proporționalitate trebuie să pornească de la câștigul pe care acesta l-ar fi putut obține din muncă , în calitate de mi litar, situație în ca re

este evident că recalcularea pensiei sale la suma de 1661 lei, constituie o

sarcină ex cesivă pe care acesta trebuie să o suporte.

De altfel, politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul stabilirii

și recalculării pensi ilor din sistemul p ublic, tocmai în te meiul dispoziții lor L. nr.1., avea ca principiu: „la condiți i egale de pensi onare pensii ega le,

indiferent de anul ieșirii la pensie ";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egaliza rea tuturor pensiilor,

întrucât se raporte ază chiar de la co ndițiile de pensiona re care, astfel cum am

arătat anterior, sunt, în speță diferite, fiind cele prevăzute în statutul special al beneficiarului.

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță, încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

A., prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării L. nr. 1., chiar Consiliul Legislativ a arătat că: „… atât în statele membre ale Uniunii

E., cât și în legislați a altor state, există și alte categorii profe sionale care benefici ază

de sisteme proprii de pensionare, în funcție de importanța socială a muncii prestate,

…. ";.

S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul stabilirii. O

recalculare a acesto r pensii, legal acord ate, ar însemna o în călcare de către stat a

propriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupracaracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există

posibilitatea ca un mare număr de pen sionari afectați de r eca lcularea pensiilor să

se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a ob ține câștig de cauză în procesele respective.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 8. a C. C.,

86 de judecători prezenți din totalul de 113 judecători în funcție în cadrul Î.

C. de C. și Justiție au votat, în ședința din (...), pentru adoptarea hotărârii nr.2

a Secțiilor Unite ale instanței supreme , de sesizare a instanței d e contencios

constituțional cu n econstituționalitatea dispozițiilor L. nr. 1., în ceea ce prive ște

pensiile de serviciu ale magistraților, dar cuprinzând și considerente generale, privind celelalte pensii speciale vizate de legea privind stabilirea unor măsuri

în domeniul pensii lor, apreciind că a cestea contravin p revederilor art.1 d in

Protocolul nr.1 l a C. europeană pentru apărarea drepturilor omulu i și

libertăților fundamentale .

S-a susținut, prin a ceastă sesizare, că: "…legea criticată impune o pierd ere

ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere,

aducând atingere a rt.1 paragraful 2 d in Protocolul nr.1 l a C. pentru apărar ea

drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea criticată impune o restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensie,….";

S-a mai arătat de către autorul sesiză rii că:";….diminuarea substanțială a

cuantumului pensiilor, determinată de recalcularea acest ora impusă prin le gea

criticată, are drept consecință neres pectarea condiției referitoare la caracterul

rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…";.

Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:

"Totodată, din persp ectiva art.1 din Protocolul nr.1 și a jurisprudenței C. E. a

D. O. referitoare la aceste dispoziții, d repturile care decu rg din contribuțiile în

cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la pensie, constituie

drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea E. a D. O. a subliniat obligația autorităților publice de a menține un just

echilibru între inter esul general și impe rativele protecției drepturilor fundamentale

ale persoanei, echili bru care nu este menținut ori de c âte ori, prin diminuarea

drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și

disproporționată. Î ntr -o astfel de situație, există o încălcare a art.1 din Protocolul

nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului rezonabil și prop orțional al

diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjartan Asmundsson contra I slandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de legea criticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de servici u, impune persoanelor cărora le

este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just

echilibru între inter esul general și impe rativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, juris prudența C. E. a D. O., în aplicarea

art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia st abilită pentru anumite

profesii și nu permite ca acest drept să fie diminuat decât în cazuri excepționale, cu

respectarea principiului proporționalității, ceea ce înseamnă că măsura aplicată să

fie justificată de scopul legitim urmărit ( C. Banfield contra Regatului Unit, 2005)."; De altfel, și P.le Senatului, exprimându-și poziția față de sesizarea deneconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. C., că L. nr. 1. ";impun e o

pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din Protocolul nr. 1 la C. pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, pri n măsura luată,

dreptul reclamantului de a primi pensia cuvenită a fost încălcat astfel încât s -a ajuns la o atingere adus ă esențe i drep tul u i l a pens ie al acestuia.

Constatând în cauză încălcarea dreptului reclamantului la un ". în sensul art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, consider că nu mai este necesară analizarea motivelor de recurs privind încălcarea, în speță, a art. 14 din C., cu privire la nediscriminare.

În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantului, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu S. Român, care vor refuza cu certitudine să accepte orice provocări viitoare ale unor acte normative în scopul de a-și părăsi locuri de muncă sigure și bine plătite, la vârste la care mai pot presta muncă până la împlinirea vârstei standard de pensionare, obținute prin pregătire profesională, concursuri serioase, experiență în domeniu, gândindu-se că oricând drepturile lor pot fi afectate de schimbările cadrului normativ, astfel încât să nu mai poată reveni la posturile deținute anterior și să obțină o pensie în cuantum comparabil cu pensia medie de asigurări sociale pe economie.

Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantului, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior doar din bugetul de stat, sunt în prezent achitate chiar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității și insecurității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă orice cetățean al R. are dreptul la securitate socială și

juridică , ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniulprotecției sociale, să nu -l pună pe a cesta într -o situație total, substanțial

disproporționată față de cea în care acesta se afla atât la data când și -a părăsit

locul de muncă, cât și atunci când a optat pentru a -și valorifica d reptul la

pensie de serviciu, în condițiile în ca re, lipsa de previzi bilitate a măsurii ș i a unei perioade tranzitorii, nu i-au permis acestuia să ia măsuri personale

necesare de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei , cu atât mai mult cu cât perioada îndelung ată în care acesta a încasat lună de l ună

pensia militară, a creat acestuia co nvingerea că își p oate orienta între aga

conduită în raport cu dispozițiile legale ex istente .

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea ca, după casarea în tot a sentinței recurate, în rejudecare, să se admită acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Administrației și Internelor și C. de P. a M. A. și I., să se anuleze decizia de recalculare a pensiei, cu repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei decizii, în sensul obligării pârâților să plătească acestuia pensia militară stabilită prin decizia nr.064822/(...), astfel cum aceasta a fost actualizată până în anul 2010, precum și cheltuielile de judecată suportate la fond și în recurs.

C. M.

Judecător,

Red./Tehnored.:C.M.;

2 ex./(...).

← Decizia civilă nr. 3388/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 3677/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 2480/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 539/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3642/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3388/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3677/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 7/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2587/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3511/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale