Decizia civilă nr. 682/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 682/R/2012

Ședința publică din data de 14 februarie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.

C. M.

G.: G. C.

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile nr. 1859 din 11 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. M., având ca obiect contestație decizie de pensionare.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 8 februarie 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 1859 din 11 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a respins contestația formulată de contestatorul M. I. împotriva Deciziei nr. 1. din (...) privind respingerea cererii pentru recalcularea pensiei, emisă de intimata C. J. DE P. M..

Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că decizia contestată a fost emisă la data de (...) în baza L. 2. privind sistemul unitar de pensii publice.

Conform art. 149 al. 1 din L. 2. deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la C. C. de C.

Al. 2 al art. 149 din L. 2. prevede că procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.

Art. 150 al. 3 din același act normativ precizează că în soluționarea contestațiilor, C. C. de C. adoptă hotărâri care, potrivit art. 151 al. 2, pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.

L. 2. prevede în mod imperativ procedura administrativă prealabilă privind atacarea deciziei de pensionare la C. C. de C. într-un termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei, contestația direct la instanța de judecată fiind admisibilă doar împotriva hotărârii pronunțate de această C. C. de C. ce funcționează în cadrul Casei Naționale de P. P.

În cuprinsul deciziei contestate este menționată procedura de contestare a acesteia, așa cum este reglementată în art. 149 din L. 2..

T. a apreciat ca fiind întemeiată excepția inadmisibilității contestației formulate de reclamant împotriva deciziei privind respingerea cererii pentru recalcularea pensiei, mai înainte de parcurgerea și finalizarea procedurii administrative prealabile.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. I. solicitând casarea hotărârii și declinarea competenței în favoarea C.i Centrale de C. din cadrul Casei Naționale de P.

În motivarea recursului a arătat că a formulat în termen legal pe care a înaintat-o la Tribunalul Maramureș, în loc de C. C. de C., intenția sa fiind soluționarea grabnică a cererii de recalculare.

Se arată că tribunalul nu și-a exercitat rolul său activ, în sensul că a respins contestația în loc să dispună declinarea competenței în favoarea C.i

Centrale de C. În cazul declinării competenței avea posibilitatea să parcurgă procedura administrativă prealabilă, iar în cazul în care nu era mulțumit de soluția dată de comisie, putea să se adreseze instanței competente, aceasta fiind soluția echitabilă față de faptul că din cauza necunoașterii procedurii legale s-a adresat tribunalului.

În data de (...) reclamantul a depus completări la recursul declarat arătând că la calculul pensiei trebuiau luate în considerare și sumele realizate prin munca în acord deoarece s-a plătit contribuția de asigurări sociale și după sumele ce reprezentau munca în acord.

Intimata pârâtă C. J. de P. M. prin întâmpinare (f.9) a solicitat respingerearecursului ca nefondat și menținerea în întregime a sentinței atacate.

Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea rețineurmătoarele:

Drepturile inițiale de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă ale reclamantului au fost stabilite în temeiul L. nr. 3/1977, iar la data de 8 iunie

2011 reclamantul s-a adresat pârâtei C. J. de P. M. solicitând recalcularea pensiei cu luarea în considerare a veniturilor consemnate în adeverința nr.

1806/(...) eliberată de fostul angajator SC Marcom SA.

Pârâta a emis decizia nr. 1. din 27 iunie 2011, contestată în prezenta cauză, prin care respins cererea reclamantului privind recalcularea pensiei, motivat de faptul că sumele realizate în acord global nu se utilizează la calculul pensiei.

În speță, procedura de recalculare a pensiei cuvenite reclamantului este reglementată de L. nr. 2. privind sistemul unitar de pensii publice, întrucât cererea de recalculare a fost formulată ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ.

Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit prevederilor art. 149 alin. 1 din L. nr. 2., deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la C. C. de C., iar potrivit alin. 4 din același articol, deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. 1 sunt definitive.

Așadar, prin acest text de lege a fost instituită o procedură prealabilă obligatorie, în lipsa căreia instanța nu poate fi sesizată, având în vedere și dispozițiile art. 109 alin. 2 C.proc.civ., potrivit cărora „sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta";.

Or, în cauza de față recurentul nu a îndeplinit această procedură prealabilă, iar invocarea necunoașterii legii nu poate constitui un motiv de înlăturare a obligației sale de a se contesta decizia de pensie la C. C. de C., mai ales că pârâta a menționat în cuprinsul deciziei calea de atac prevăzută de L. nr. 2..

Nu se poate reține o îngrădire a accesului recurentului-reclamant la justiție, pentru a contesta măsura respingerii cererii de recalculare a pensiei, chiar dacă este condiționat de urmarea unei proceduri prealabile, deoarececonform dispozițiilor cuprinse în art. 151 alin. 2 din L. nr. 2., hotărârile C.i

Centrale de C. emise cu ocazia soluționării contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.

C. C. de C. nu este un organ cu activitate jurisdicțională, întrucât în cuprinsul prevederilor art. 151 alin. 2 din L. nr. 2. s-a menționat faptul că procedura administrativă prealabilă nu are un caracter jurisdicțional, iar cum declinarea de competență se poate realiza doar în favoarea unei alte instanțe sau în favoarea unui organ cu activitate jurisdicțională, Curtea reține că susținerea recurentului în sensul că tribunalul nu a dat dovadă de rol activ și nu declinat cauza în favoarea C.i Centrale de C. este nefondată.

Astfel, Curtea constată că în mod corect s-a apreciat ca fiind întemeiată excepția inadmisibilității, raportat la neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii, excepție ce a fost invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe.

Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

9 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E :

Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile nr. 1859 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI S.-C. B. I.-R. M. C. M.cu opinie separată

Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)

Jud.fond: G. B.

G. G. C.

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Consider că recursul formulat de reclamantul M. I. este fondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul a fost înscris la pensie în anul 1997, în temeiul L.nr.3/1977 și, prin cererea înregistrată la C. J. de P. M., la data de (...), asolicitat recalcularea pensiei sale, prin luarea în considerare a veniturilormenționate în adeverința nr.1806/0(...) eliberată de S. B. M.

Prin decizia nr.1./(...), intimata a respins cererea acestuia, având în vedere faptul că sumele realizate prin munca în acord nu se utilizează la calculul pensiei.

Conform disp.art.107 alin.3 din L. nr.2., pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia.

Art.106 alin.2 și 4 din lege prevede că cererea se soluționează de cătrecasa de pensii în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii și secomunică persoanei interesate în termen de 5 zile.

Potrivit disp.art.149 din aceeași lege, deciziile emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la C. centrală de contestații, această procedură de examinare a deciziilor fiind considerată, prin alin.2 al aceluiași articol, o procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.

Art.150 din acest act normativ prevede că această comisie, ce funcționeazăîn cadrul CNPP, deci își are sediul la B., reprezintă un organism de verificare, care examinează și hotărăște asupra deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale și urmărește aplicarea corectă a legislației referitoare la pensiile publice.

De altfel, și potrivit art.1 din Ordinul nr. 1453/2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcționarea și structura C.i centrale de contestații din cadrul Casei Naționale de P. P., C. centrală de contestații, denumită în continuare comisia, s-a înființat ca organism de verificare creat la nivel național care examinează și hotărăște asupra deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii, contestate de către titulari, și care urmărește aplicarea corectă a legislației referitoare la pensiile publice.

Conform art.150 alin.3 din L. nr.2., termenul de soluționare a contestațieieste de 45 de zile de la data înregistrării acesteia.

Hotărârile se comunică în termen de 5 zile de la adoptare persoanelorinteresate, iar aceste acte, potrivit art.151 alin.2 din aceeași lege, pot fi atacate la instanța judecătorească competentă în termen de 30 de zile de la comunicare.

Analizând aceste dispoziții legale se constată că, printr-un calcul aritmetic simplu, în prezent, doar pentru a ajunge a fi înregistrată la instanța de asigurări sociale competentă o acțiune având ca obiect drepturi de pensie, drepturi fundamentale conform art.47 alin.2 din Constituție, fără a lua în considerare faptul că volumul de activitate al instanțelor determină ca asemenea cereri să ajungă efectiv înaintea unui judecător la mult timp de la data înregistrării unei asemenea contestații pe rolul instanței, orice particular are de așteptat (chiar dacă ar introduce contestația și acțiunea din prima zi a termenelor prevăzute de lege) trecerea unei perioade de 102 zile, aceasta, în situația ideală, în care toate aceste termene vor fi respectate.

Trebuie să mai amintim că, având în vedere natura și importanța acestor drepturi, legiuitorul a prevăzut ca acțiunile privind litigii de asigurări sociale să fie soluționate cu celeritate și, tot pentru protejarea intereselor particularilor, a stabilit, prin art.154 din lege, ca cererile îndreptate împotriva caselor de pensii să se adreseze instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul.

Consider că procedura administrativă prealabilă introdusă prin dispozițiile L. nr.2., care trebuie îndeplinită la un „. administrativ din capitala țării, prevăzută de către legiuitor pentru ocrotirea unor interese publice,respectiv pentru aplicarea corectă a legislației referitoare la pensiile publice, este de natură a afecta, prin durata acesteia, dreptul particularului ce are nemulțumiri cu privire la modul în care i-a fost stabilită pensia pe care trebuie să o primească lunar, și care, de obicei este singurul său mijloc de subzistență.

În speță, drepturile recurentului au fost stabilite încă din anul 1997, însă tranziția de la un sistem de calculare a pensiei la altul, respectiv de la cel prevăzut de L. nr.3/1977, la cel reglementat de L. nr.19/2000, ce nu a fost previzibilă acestuia la data la care acesta se afla în activitate,l-a pus pe acesta în imposibilitatea de deține, într-o arhivă personală, toate datele necesare privind veniturile de natură salarială pentru care au fost plătite contribuțiile de asigurări sociale și care puteau intra în baza de calcula pensiei, ceea ce l-a determinat, astfel cum rezultă din cauză ca, și după trecerea a 14 ani de la pensionare, să mai fie încă necesară obținerea unor acte necesare de la foștii angajatori, pentru a obține o calculare corectă a pensiei sale.

Astfel cum am constatat în practică, pentru fiecare nou asemenea înscris necesar pentru calculul pensiei sale, reclamantului i-au fost deja necesare eforturi considerabile, căutări după arhive ale unor angajatori care s-au desființat și, de cele mai mult ori, o lungă perioadă de așteptare până la eliberarea acestora.

De asemenea, mulți dintre pensionari au fost nevoiți să se adreseze instanțelor de judecată chiar pentru a obține de la angajatori asemenea înscrisuri doveditoare a stagiilor de cotizare, condițiilor de muncă și veniturilor realizate.

În consecință, a pune în prezent recurentul, care nu este în situația de a-i fi stabilit dreptul la pensie, ci de a obține doar luarea în considerare, la calculul pensiei, a unui înscris obținut, poate, după o altă perioadă de îndelungi demersuri efectuate, act ce atestă venituri suplimentare realizate într-o anumită perioadă, să aștepte aproximativ 4 luni doar pentru a putea înregistra cererea sa înaintea instanței competente și, o perioadă mai îndelungată, până la data la care cererea sa privind stabilirea corectă a drepturilor sale de pensie ar putea să ajungă înaintea unui judecător, consider că reprezintă o încălcare a dreptului său la un proces echitabil, astfel cum acesta este garantat de art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În cauză se pune mai ales problema termenului rezonabil în care va fi soluționată, în speță, contestația recurentului privitoare la un drept fundamental, cel la pensie.

Imperative de suplețe și de eficacitate, pe deplin compatibile cu protecția drepturilor proteguite de C., pot justifica intervenția prealabilă a unor organe administrative, dar cu condiția ca, prin această intervenție să nu se ajungă la prelungirea de durată și nejustificată a perioadei în care particularii sunt împiedicați a se adresa unui tribunal în accepțiunea C.i, pentru proteguirea unui drept fundamental.

Se mai reține că și anterior intrării în vigoare a L. nr.2., precum și în prezent, C. Națională de P. P. avea atribuții de verificare a aplicării corecte a legislației referitoare la pensiile publice, de îndrumare și cenzurare a deciziilor emise de casele teritoriale de pensii, astfel încât aceasta avea și are și în prezent posibilitatea să își exercite aceste drepturi și obligații, fără a fi necesară în acest sens afectarea drepturilor pensionarilor de a ajunge, într-un termen rezonabil, înaintea unui tribunal competent de asigurări sociale.

Consider că obligarea recurentului, precum și a tuturor pensionarilor aflați în situația acestuia, de a urma, pentru fiecare nou înscris doveditor a anumitor elemente pe care le consideră necesare stabilirii corecte a drepturilor sale la pensie, o cale prealabilă accesului la o instanță, respectiv a unei contestații la comisia centrală de contestații pensii, unică la nivel de țară, cu împiedicarea acestuia de a ajunge la un tribunal în sensul C.i timp de cel puțin

4 luni, constituie o sarcină excesivă pe care acesta trebuie să o suporte în ceea ce privește dreptul său la o pensie real și corect stabilită, conform legii.

Pentru aceste motive, consider că se impunea admiterea recursuluiformulat de reclamantul M. I.

C. M.

Judecător,

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 682/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale