Decizia civilă nr. 704/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ NR. 704/R/2012

Ședința publică din data de 15 februarie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.

JUDECĂTORI: C. M.

S.-C. B.

GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul A. T. împotriva sentinței civile nr. 24 din 20 ianuarie 2011, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. B.-N., având ca obiect contestație decizie de pensionare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 8 februarie

2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosar din partea reclamantului recurent precizări.

C. fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 24 din 20 ianuarie 2011 a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul A. T. împotriva deciziei nr.1. august 2010 privind recalcularea pensiei de serviciu emisă de intimata C. județeană de P. B.-N. F. cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

C. a beneficiat de o pensie de serviciu stabilită prin decizia nr. 1. din (...) emisă de pârâtă, în baza L. nr. 5., în cuantum de 3506 lei, până la data de 18 august 2010, când prin decizia nr. 1./(...) emisă de pârâtă privind recalcularea pensiei de serviciu s-a stabilit în favoarea contestatorului o pensie de asigurări sociale de 825 lei , la un punctaj mediu anual de 1,12512 începând cu (...), în baza L. nr. 1. și a HG nr. 737/2010, coroborate cu prevederile L. nr. 1..

P. art.1 al.1 lit. c din L. nr.1. pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și pensiile de serviciu ale personalului C. de C. devin pensii în înțelesul L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.

Conform art. 3 din L. nr.1. „P.le prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1., cu modificările

și completările ulterioare. În situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public sedetermină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare.";

În acest context, pârâta C. J. de pensii nu a făcut altceva decât să aplice prevederile legale date de L. nr. 1., calculând în mod corespunzător pensia de serviciu, ce a devenit pensie pentru limită de vârstă, modalitatea de calcul fiind aceeași ca în cazul tuturor celorlalte categorii de pensionari.

L. nr.11. a fost supusă controlului de constituționalitate, iar prin D. nr. 8. Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. 2 privind neretroactivitatea legii.

Referitor la faptul că L. nr. 1. s-ar raporta la menținerea cuantumului pensiei, s-a reținut că până la adoptarea L. nr.1., sistemul public de pensii era grupat în două mari categorii de pensii: cele ale majorității populației care contribuia la acesta, iar drepturile de pensie erau plătite pe baza respectivei contribuții și, respectiv, o categorie restrânsă care beneficia de pensii de serviciu. A. din urmă aveau două componente: o parte care era suportată de la bugetul de stat și alta se baza pe partea contributivă. La baza calculării pensiei nu stăteau realizarea stagiului de cotizare și cuantumul contribuțiilor contestatoarei la sistemul public de asigurări sociale ci salariul de bază brut lunar și sporurile din ultima lună de activitate. Prin urmare, era necesar ca întreg sistemul public să se bazeze pe aceleași norme de drept în privința modului de calcul al pensiei. De altfel, în expunerea de motive a L. nr.1. s-a arătat că este necesară adoptarea respectivelor dispoziții în vederea asigurării sustenabilității financiare a întregului sistem public de pensii și a eliminării privilegiilor și inechităților dintre categoriile de pensionari.

Prin D. nr. 8., Curtea Constituțională a constatat că pensiile speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar dacă există o rațiune suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul de față, o atare rațiune este, așa cum rezultă din expunerea de motive a legii criticate, atât grava situație de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale de stat), cât și necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechităților din acest sistem.

Referitor la critica de încălcare a art. 20 din C., raportat la art. 1 din

Protocolul nr. 1 la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea Constituțională a examinat și acest aspect, reținând că nu este întemeiată deoarece L. nr.1. nu contravine C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și nici jurisprudenței C. E. a D. O. în acest domeniu.

Curtea europeană a constatat că statutul conferit C.i în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu C. și protocoalele sale adiționale.

În consecință, constatarea anterioară a constituționalității L. 1. nu împiedică judecătorul național să verifice dacă aplicarea legii în concret nu produce efecte contrare C.i. Această verificare nu poate face abstracție de jurisprudența C. în materie, care nu garantează dreptul de a continua să primești o pensie într-un anumit cuantum.

Examinând contestația prin prisma art. 1 din Protocolul nr. 1 al C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale instanța a reținut că pentru respectarea prevederilor C.i trebuie observat că referitor la regula aplicabilă art.1 din Protocolul nr.1, Curtea E. a D. O. de la S. a statuat, înnumeroase cauze, că acest articol conține 3 norme distincte: prima, care se exprima in prima fraza a primului alineat si care are un caracter general, enunța principiul respectării proprietății; cea de-a doua, ce figurează în cea de-a doua frază a aceluiași alineat, vizează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; cât despre a treia, menționată în cel de-al doilea alineat, recunoaște puterea statelor contractante de a reglementa utilizarea bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau a amenzilor.

Pentru analizarea prevederilor art.1 din Primul protocol, trebuie avute in vedere următoarele aspecte: dacă reclamanta are un „bun"; in sensul art.1 alin.1 din Primul protocol; existenta unei ingerințe a autorităților publice in exercitarea dreptului la respectarea bunului, ce a avut ca efect privarea reclamantei de bunul ei, în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul nr.1; dacă sunt îndeplinite condițiile privării de proprietate, respectiv dacă ingerința este prevăzută de lege, dacă ingerința urmărește un scop legitim de interes general (ea a intervenit pentru o cauză de utilitate publică), dacă ingerința este proporțională cu scopul legitim urmărit, adică dacă s-a menținut un „just echilibru"; între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului.

Dreptul la pensie este un drept constituțional ce este recunoscut prin lege cetățenilor iar concretizarea acestui drept s-a făcut prin adoptarea mai multor legi ce au reglementat acest domeniu și modul de acordare a lor. În cazul de față este dată pensie din cadrul sistemului public de pensii și mai multe categorii profesionale din sistemul public beneficiau de pensii de serviciu. C. făcea parte dintr-o asemenea categorie care beneficia de prevederile L. nr. 567-2004. Prin urmare, dreptul contestatorului era prevăzut de o lege, fiind un bun ce constă într-un drept patrimonial dobândit în baza unei legi emise și aprobate de forul legislativ a statului. Or în măsura în care drepturile sunt prevăzute de legislația națională, ele sunt drepturi patrimoniale în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. (a se vedea în acest sens și jurisprudența C. E. a D. O. în acest domeniu: Kjartan Asmundsson c.Islanda, nr. 60669/00, § 39, C. 2004-IX, Gaygusuz împotriva Austriei, Hotărârea din 16 septembrie 1996, Colecție de hotărâri și decizii 1996- IV, paragraful 41).

În ceea ce privește existența unei ingerințe în dreptul contestatorului la pensie de serviciu, aceasta a existat prin adoptarea L. nr.1., ce a avut ca efect recalcularea pensiei proporțional cu contribuția acestuia la sistemul de pensii, renunțându-se la partea suportată de la bugetul statului. Această ingerință nu a avut ca efect privarea de întreaga pensie, ci doar diminuarea acesteia.

Recalcularea pensiei a fost făcută de C. județeană de pensii în baza unei legi, nr.1., astfel că este îndeplinită și condiția ca ingerința să fie prevăzută de lege.

În ceea ce privește scopul urmărit și proporționalitatea, prin adoptarea L. nr.1. s-a urmărit aplicarea aceluiași mod de calcul pentru toate categoriile de beneficiari ai sistemului public de pensii și eliminarea inechităților generate de aplicarea unor criterii diferite pentru aceeași categorie de pensionari. A. a fost generat de dificultățile financiare pe care le-a avut statul în suportarea de la buget a părții din pensie care nu se baza pe sistemul contributiv.

Prin modificarea legii nu se creează o discriminare, ci dimpotrivă se urmărește o egalizare și echilibrare a situațiilor identice în sensul eliminării discriminărilor cauzate de acordarea unor pensii ce erau suportate de fapt de ceilalți membrii ai societății prin taxe și impozite.

Curtea E. a D. O., în hotărârea pronunțată în C. Muller contra Austriei,

1972, a subliniat faptul că, deși art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. garanteazădrepturile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurări sociale, „acest text nu poate fi interpretat în sensul că acea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum";.

T. a reținut că, în speță, nu s-a încălcat dreptul la respectarea bunului recunoscut și ocrotit de art.1 din Primul Protocol adițional la C. deși acesta acoperă și drepturile patrimoniale sub forma prestațiilor succesive, în cazul de față, însă, așa cum s-a arătat mai sus, constituie bun doar dreptul la pensie conferit prin lege iar nu și întinderea concretă a cuantumului acesteia, care poate evolua în funcție de formula de calcul prevăzută de lege, pentru că, admițând o interpretare contrară, ar însemna că cuantumul pensiei odată stabilit, acesta nu mai poate fi modificat, nici redus, dar nici majorat, interpretare care nu este în spiritul jurisprudenței constante a C.. C., în calitate de pensionar în baza legii speciale și beneficiar al unei pensii de serviciu, a beneficiat de un bun în sensul jurisprudenței C., dar această noțiune convențională nu acoperă și cuantumul pensiei avute la un moment dat. Așa fiind, în condițiile în care pensia acordată prin decizia contestată, calculată potrivit algoritmului prevăzut de L. nr.1., respectă principiul contributivității, nu se poate considera că, prin aceasta, contestatorul ar mai fi în continuare îndreptățit la un supliment asigurat din bugetul de stat, în condițiile în care legiuitorul a înțeles să reglementeze unitar pensiile reglementate prin legi speciale și să fie plătită cu titlu de pensie doar suma corespunzătoare contribuțiilor de asigurări sociale plătite de fiecare asigurat..

S. se bucură de o larga marja de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale in acest domeniu. Curtea a constatat de mai multe ori că nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor în care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei (W. c. Poloniei, hotărâre din 8 decembrie 2009, par. 59 sau Mellacher c. Austriei, hotărâre din 19 decembrie 1989, Series A nr. 169, par. 53). În acest sens statul poate renunța la acordarea pensiilor de serviciu oricând, însă fără a lipsi beneficiarii de dreptul la pensie, și fără a le diminua astfel încât să pună în pericol bugetul personal și situația personală a acestora.

P.le de serviciu nu pot fi considerate pensii ocupaționale deoarece beneficiarii lor nu au contribuit la un fond care să asigure sustenabilitatea financiară a acestora. C. a contribuit la sistemul public de pensii la fel ca ceilalți pensionari. Or, pensia ocupațională desemnează suma plătită periodic, pe viață, dintr-un fond de pensii ocupaționale, unui participant în mod suplimentar și distinct de cea furnizată de sistemul public.

În considerarea celor menționate mai sus, instanța a apreciat că măsura luată a avut un scop legitim, acela de a baza acordarea pensiilor pe principiul contributivității și de a susține financiar întregul sistem public de pensii. Ea este proporțională cu scopul urmărit, deoarece prin recalculare se menține dreptul la pensie al contestatorului.

Totodată, tribunalul a apreciat că deși s-au formulat critici sub aspectul modului de determinare de către intimată a cuantumului punctajului stabilit, nu s-a probat faptul că intimata nu a avut în vedere toate sporurile și premiile realizate de aceasta, tribunalul reținând că decizia a fost emisă cu respectarea prevederilor L. nr.1., la determinarea cuantumului pensiei contestatorului fiind luate în calcul toate veniturile probate cu adeverințe, aflate la dosarul de pensie, nici referitor la împărțirea punctajului.

În măsura în care contestatorul a realizat și alte venituri dar pentru care nu a depus adeverințe la intimată poate solicita acesteia recalcularea pensiei pe baza actelor pe care va trebui să le depună anexate cererii de recalculare. P. art.

86-88 din L. nr. 1. este prohibit ca beneficiarul pensiei să se adreseze direct instanței de judecată pretinzând recalcularea drepturilor de asigurări sociale, atribuțiile instanței, instituite imperativ de legiuitor fiind acelea de cenzurare a deciziilor de recalculare, (ne)favorabil, emise de intimată în urma rezolvării cererii de recalculare adresată acesteia în prealabil.

Având în vedere aceste considerente, tribunalul a apreciat că decizia emisă de către intimată a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor legale aflate în vigoare și că prin aceasta nu se aduce atingere nici unuia dintre drepturile invocate de către contestator, situație în care, în baza art.87 din legea nr.1., s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza L. nr.1. emisă de intimată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A. T. solicitândmodificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum aceasta a fost formulată.

În motivarea recursului reclamantul a arătat că hotărârea atacată este profund nelegala și data cu încălcarea esențiala a legii.

Contrar celor statuate de instanța de fond, dreptul la pensia de serviciu este un drept câștigat.

În condițiile în care legiuitorul aprecia ca bugetul de stat nu poate suporta diferența dintre pensia de serviciu și pensia din sistemul public, avea posibilitatea sa statueze ca pensia de serviciu se reduce la nivelul pensiei corespunzătoare din sistemul public motivat de împrejurarea ca bugetul de stat nu poate susține diferența. Pensia trebuia să rămână însa pensie de serviciu, diminuata așa cum a precizat, la nivelul pensiilor din sistemul public.

Deși instanța de fond invoca D. nr.873 din (...) a C. Constituționale, omite sa aibă în vedere o împrejurare esențiala. Prin aceasta decizie Curtea C. a statuat ca dispozițiile art. l lit. c din L. nr.1. sunt numai parțial neconstituționale în ceea ce-i privește pe magistrați, în raport cu prevederile art.124 alin.3 și 132 din C.. L. nr.1. face vorbire de pensiile de serviciu. C. ca acest text este neconstituțional în ceea ce-i privește pe magistrați, Curtea C. a menținut „dreptul câștigat"; de magistrați privind pensia de serviciu.

În condițiile în care acest drept câștigat a fost menținut pentru o anumita categorie, ea trebuie menținuta și pentru personalul auxiliar. A accepta un alt punct de vedere ar însemna ca prin aceasta hotărâre să se creeze o situație discriminatorie față de personalul auxiliar.

Prin înlăturarea pensiei de serviciu ca drept câștigat au fost înfrânte și dispozițiile art.20 din Constituția R. și ale art. l din Protocolul nr. l la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Pensia de serviciu este un bun.

În interpretarea art. l din primul Protocol adițional la C., Curtea E., în cauza Strec contra Regatului Unit - 2006, a stabilit ca acest text nu vizează un drept de a dobândi proprietatea în sistemul regimului de securitate sociala. Este la libera apreciere a statului de a decide cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate sociala sau de a alege tipul ori cuantumul beneficiilor pe care le acorda oricare dintre aceste regimuri. Singura condiție impusa statului este aceea de a respecta art.14 din C., privind nediscriminarea.

D. în schimb, statul a adoptat o legislație care reglementează drepturi provenite din sistemul de asigurări sociale, indiferent daca aceasta rezulta sau nu din plata unor contribuții, acea legislație trebuie sa fie considerata ca generând un interes patrimonial. Deci Curtea E. a abandonat distincția dintre beneficiile de natura contributiva și cele necontributive sub aspectul incidentei art. l din Protocolul adițional la C. (cauza Andrejva contra Letoniei - 2009).

Restrângerea dreptului patrimonial prevăzut de art. l din primul Protocol adițional la C. și art. 44 din Constituția R. are un caracter definitiv, pe când restrângerea vreunui drept fundamental pe motivul cauzelor prevăzute de art.15 din C. și art. 53 din Constituția R. poate sa aibă numai caracter temporar, anume numai cat timp dăinuie problemele sociale grave.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea E. a subliniat obligația autorităților publice de a menține un just echilibru intre interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale, în situația în care persoana trebuie sa suporte o sarcina excesiva și disproporționata, exista o încălcare a art. l din Protocolul nr. l la C., determinat de încălcarea caracterului rezonabil și proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale (cauza Kjartan contra Islandei - 2004, cauza Moskal contra Poloniei

- 2009).

Din perspectiva art. l din primul Protocol adițional la C. și a jurisprudenței C. E., drepturile care decurg din contribuțiile în cadrul regimurilor de securitate sociala, cum este dreptul la pensie, constituie drepturi patrimoniale care intra sub incidenta art. l din acest protocol.

Diminuarea dreptului patrimonial prevăzut de L. nr.1. cu consecința pierderii definitive a dreptului la pensia de serviciu, este o sarcina excesiva și disproporționata, cu încălcarea justului echilibru intre interesul general și imperativul protecției dreptului patrimonial.

În ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C. E. în aplicarea art. l din Protocolul nr. l la C., recunoaște și ocrotește pensia stabilita pentru anumite profesii și nu permite ca acest drept sa fie diminuat decât în cazuri excepționale, cu respectarea principiului proporționalității (cauza Bonfield contra Regatului Unit - 2005).

Pe de alta parte este de observat ca din dispozițiile art. 4 lit. a și art.5 din L. nr. 1. pentru militari și polițiști s-au creat condiții mult mai avantajoase și transparente pentru recalcularea pensiilor.

S.uările instanței de fond în sensul ca nu as fi făcut dovada ca pensia nu a fost calculata corect, sunt contrazise de probele administrate.

Astfel din buletinul de calcul al pensiei, anexat deciziei de recalculare, nu rezulta ca sunt incluse toate sporurile și premiile de care am beneficiat în întreaga perioada de activitate, care ar fi putut influenta asupra cuantumului pensiei.

Deși a solicitat ca instanța sa dispună efectuarea unei adrese către Biroul de contabilitate de pe lângă T. B.-N. pentru emiterea unei adeverințe în care sa fie cuprinse toate sporurile, premiile de care a beneficiat, perioada în care a beneficiat de salariu de merit, precum și perioada anilor în care a beneficiat de spor de ședință, ținându-se seama de numărul ședințelor de judecată la care a participat în cursul unei luni, precum și orice alte sporuri de care a beneficiat, instanța i-a respins în final această cerere.

S.uarea instanței de fond în sensul ca are posibilitatea sa solicite pe cale separata recalcularea pensiei, este inacceptabila.

Instanța a fost investita cu un asemenea capăt de cerere și avea obligația procedurala de a-l soluționa pe fond.

Câta vreme L. nr. 1. nu a abrogat în mod expres dispozițiile din L. nr. 5. referitoare la drepturile speciale de pensie ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești consideră ca dispozițiile art. 68 din legea speciala amintita subzista în continuare, potrivit principiului specialia generalibus derogant.

A. sunt considerentele pentru care apreciază ca hotărârea instanței de fond este nelegala și netemeinica, impunându-se admiterea recursului așa cum a fost el formulat.

Recurentul a mai depus precizări prin care a arătat că în speță suntincidente dispozițiile C.i europene a drepturilor omului, în raport cu care recursul în interesul legii nu a fost admis, rezultă că instanța națională de recurs, are obligația de a analiza speța exclusiv prin prisma dispozițiilor art. 14, art. 15, art. 17 din C. E., art. 1 din Primul Protocol adițional la C., cu referire la art. 44 alin.

3, art. 47 alin. 2, art. 53 și art. 148 din Constituția R., precum și prin prisma jurisprudenței C. E. în acest domeniu.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Procesul de recalculare a pensiei reclamantului s-a realizat în temeiul L. nr.

1., act normativ care pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor de serviciu.

Asupra fondului cauzei, Curtea reține punctual următoarele aspecte:

În ceea ce privește neretroactivitatea, după cum s-a statuat prin D. nr. 29din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, nu pot fi primite criticile potrivit cărora L. 1. încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din C., prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din C., Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie

2010, publicate în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.

Jurisprudența anterioară a C. Constituționale în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurenți.

Astfel, prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. 2 neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. 2 lit. f privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

De asemenea, prin D. nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d - i și art. 2-12 din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind analizată din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53

(restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, din perspectiva prevederilor art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din C. (referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor).

Astfel, în D. nr. 871/2010 se reține că „având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum astatului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C.. Relevantă în acest sens este și D. nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".

Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C., textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, L. privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita";.

Întrucât, în prezenta cauză retroactivitatea L. 1. se invocă numai în raport de dispozițiile art. 15 alin. 2 din C., Curtea de A. apreciază că această analiză excede competențelor sale întrucât ar însemna să efectueze un control de constituționalitate, care se poate realiza numai de Curtea Constituțională, potrivit art. 1 alin. 2 din L. nr. 47/1992, republicată. De altfel, deciziile C. Constituționale sunt obligatorii și (așa cum s-a arătat anterior) instanța de contencios constituțional s-a pronunțat cu privire la acest aspect.

Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor C. Constituționale, precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, instanța de judecată nu este în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii din perspectiva C.i europene a drepturilor omului impunându-se în mod distinct, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Astfel, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. 1 din C., ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, în care Curtea E. a statuat în sensul că puterii legislative nu îi este interzis să reglementeze, prin prevederi retroactive, drepturi derivate din legile aflate în vigoare, principiul legalității și noțiunea de proces echitabil consacrată de art. 6 excluzând, cu excepția motivelor convingătoare de interes public, doar amestecul legislativului în administrarea justiției menit să influențeze rezolvarea juridică a unei dispute, ceea ce nu este cazul în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza L. nr. 1., întrucât în cursul judecării acestei plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.

Referitor la nediscriminare, așa cum s-a statuat de Înalta Curte de Casație

și Justiție în D. nr. 29 din (...), instanța de drept comun nu poate face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doarmagistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații identice) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. Constituționale.

Analizând ingerința S. prin prisma prevederilor art. 1 din Primul Protocol la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că în numeroase decizii Curtea E. a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie

2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, paragraf 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39).

În jurisprudența organelor C.i, noțiunea de „. de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. Astfel, în C. Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul „. de proprietate";, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În mod similar a statuat Curtea E. a D. O. și în cauzele Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, (paragraf 71) sau Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf 40).

De asemenea, Curtea E. a reținut în C. Kjartan Asmundsson contra Islandei

(paragraf 39) următoarele: „totuși, chiar dacă art. 1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";.

În C. Keckho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005 (paragraf 23) Curtea E. a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. S. poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare.

Curtea de A. constată că prin L. nr. 1. nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a L. nr. 1. nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.

Prin L. nr. 1. pensiile prevăzute de L. nr. 5. au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar reclamantul care anterior beneficia de o pensie de serviciu, a devenit titularul unei pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei; prin urmare L. nr. 1. reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art.

1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la

C. E. a D. O., ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare.

Fiind prevăzută de L. nr. 1. transformarea pensiilor de serviciu în pensii de asigurări sociale de stat are caracter legal.

Referitor la calitățile pe care trebuie să le îndeplinească legea, așa cum au fost ele determinate în jurisprudența C. E., respectiv să fie accesibilă, precisă și previzibilă, acestea trebuie examinate din perspectiva marjei de apreciere pe care o are statul în reformarea sistemelor de asigurări sociale.

Din expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea L. nr. 1. sunt: evoluția crizei economice în anul 2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice.

Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, în

C. Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, par. 83) „statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintă utilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, N. and Provincial Building Society și alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";.

De asemenea, Curtea E. a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (W. c. Poloniei din 8 decembrie 2009, paragraf 59 sau

Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53). În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit.

Întrucât reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de A. apreciază că ingerința urmărește un scop legitim.

Mai mult, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, E.a Tanko, M. M. și L. Ghețiu împotriva R. a stabilit că „…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99;

Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c.

Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).

S.ele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232

/11 și 44605/11).

În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fostfundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilorreclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.

În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";

În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, Curtea de A. va înlătura criticile reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 5..

În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei reclamantei, care a fost beneficiarul unei pensii de serviciu obținută în temeiul L. nr. 564/2004. În temeiul L. nr. 1. pensiile de serviciu au devenit pensii de asigurări sociale de stat și au fost recalculate utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de L. nr.1..

În concret, Curtea de A. reține că reclamantul a avut o pensie de serviciu în cuantum brut de 3.506 lei, cuantumul brut al pensiei recalculate fiind de 825 lei.

Prin urmare, pensia recalculată a reclamantului apropiată cuantumului pensiei medii pentru limită de vârstă în septembrie 2010 în R., care este de 859 lei, ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei.

Drept urmare, reținând și că în cauză reclamantul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază în raport de probele administrate în cauză că reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit nu ar fi respectat.

În ceea ce privește motivul de recurs ce vizează cuantumul pensieireclamantului, raportat la faptul că nu i-au fost luate în considerare toate sporurile și premiile de care a beneficiat în întreaga perioadă de activitate, Curtea de A. constată că prima instanță în mod corect a apreciat că nu se poate da eficiență cererii reclamantului în condițiile în care în dosarul de pensie nu au fost depuse adeverințe care să ateste și alte venituri suplimentare decât cele care au fost avute în vedere de C. J. de P. la emiterea deciziei de recalculare contestate.

Astfel, pentru a obține modificarea deciziei de pensie eliberată, beneficiaruldeciziei de pensionare trebuie să depună la C. J. de P., în temeiul art. 95 alin. 2alin. 3 din L. nr. 1., raportat la art. 82 alin. 1 și 2, o cerere și actele doveditoare,întocmite conform prevederilor legale, din care să reiasă alte date și elementedecât cele utilizate la emiterea deciziei anteriore, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare.

Numai după depunerea cererii însoțită de actele doveditoare la C. J. de P., aceasta urmează a se pronunța cu privire la această cerere, în termenul prevăzut la art. 86 din L. nr. 1., nefiind posibilă înlocuirea acestei proceduri prin depunerea . acte doveditoare eliberate de angajator direct în fața instanței.

Cum reclamantul nu a formulat o cerere de recalculare la C. J. de P. și s-aadresat direct instanței cu solicitarea de a fi avute în vedere la calcularea cuantumului pensiei venituri ce nu rezultă din actele înregistrate inițial în dosarul de pensie, fără a respecta procedura legală, în mod corect instanța nu a dat eficiență cererii acestuia privind completarea probațiunii sub acest aspect.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge, cu opinie majoritară, recursul declarat cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică...

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E

Respinge, cu opinie majoritară, ca nefundat, recursul declarat de reclamantul A. T. împotriva Sentinței civile nr. 24 din 20 ianuarie 2011 a T.ui B.- N., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2012.

PREȘEDINTE JUDECATORI

I.-R. M. C. M. S.-C. B.cu opinie separată

GREFIER

G. C.

Red.I.R.M/Dact.S.M

2 ex./(...)

Jud. fond. I. C.

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Consider că recursul formulat de reclamantul A. T. este fondat, în ceea ce privește motivele de recurs privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor sale garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Trebuie să subliniat în acest sens că reclamantul s -a adresat instanței

pentru proteguirea unui drept de securitate socială, considerând că pensia sa de

serviciu era un „bu n";, în sensul jurisp rudenței C.E.D.O., pe care acesta avea

speranța legitimă de a -l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit decizieinr.1./(...), în temeiul L. nr.5., pentru o vechime efectivă ca personal auxiliar

de specialitate în c adrul instanțelor ju decătorești - de 31 de ani și o vechime

totală de 54 de ani.

În cauză reclamantul invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, dar percepția sa certă și, de aici, principalul său motiv de

nemulțumire și chiar nelămurire cu privire la situația nouă creată în urm a

recalculării este, în primul rând, c ă dre p tul s ău l a pens ie de serv ic iu er a un "dre p t

c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin decizii administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de

muncă pe care l -a avut, și care trebuia să fie, în consecință, plătit acestuia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.5..

Î n acest sens, deși doctrina de drept administrativ subliniază că "nimeni nu

are dreptul să preti ndă menținerea une i anumite stări nor mative";, voi analiza în

cele ce urmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a aprecia dacă, în

urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta e ra sau nu îndreptăți t

să se bucure în continuare de bunul său.

Astfel, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei

(cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";

Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C.privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în careprotecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite- în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate- de drept (a se vedea Stec și alții).";

Percepția reclamantului asupra dreptului său la pensie de serviciu ca fiind

un drept câștigat și, de aici, considerarea măsurii de recalculare a acestei pensii - de fapt, astfel cum voi argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat - c a fiind un act abuzi v al S., trebuie privită

în primul rând, prin prisma modului în care, realitățile istor ice privind protecția

socială în țara noastră, i -au creat acestui particular convingerea fermă că poate

renunța liniștit la un loc de muncă sigu r și bine plătit, la un anumit statut, la o

vârstă la care nu în deplinea încă condiț iile pentru a fi pensi onat pentru limită d e

vârstă, și că se poate baza pe un venit din pensie într -un anumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ în vigoare.

Astfel, în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902, toate legilecare au reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care aceste

reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.

Astfel, L. generală de pensiuni din ( ...), cu modificăril e din 1904 și

1906, care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și unificatoare a sistemului de pensii, a prevăzut, la capito lul ". transitorii";, în art.56 că: "Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor

anterioare, precum și a statutelor căilor ferate, fie că titularii și -au exercitat

sau nu drepturile, vor continua să fie servite conform titl urilor ce posedă cei

în drept și cu reținerile ce li se făceau în virtutea legilor anterioare

promulgării acestei legi";.

Aceleași dispoziții tranzitorii privind păstrarea drepturilor de pensie

câștigate regăsim și în art.54 din L. generală de pensiuni republicată la data

de (...).

De asemenea, L. pentru unificarea asigurărilor soci ale din (...) a

prevăzut, în art.127 că: "Drepturile câștigate până la punerea în aplicare a

prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce privește pensiunile lor de

bază.";

L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ".

transitorii";, în art.319 alin.3, că: "Drepturile de pensie stabilite potrivit

diferitelor legi de asigurări sociale p ână la punerea în aplicare a legii d e

față, se resp ectă";.

Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul A.lor S.

de S., prevedea că: "Pierd dreptul la pensie și la ajutor social acele persoane

care, pînă la 23 august 1944, au desfășurat o activitate antidemocratică,

reacționară, potrivnică intereselor po porului, acei care a u militat și au avu t un rol activ în introducerea dictaturii militar-fasciste, precum și acei care

manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat -popular";.

Prin L. nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și

pensia suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social

stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decît în

situațiile prevăzute la art.56, și nici r evocate."; Situațiile de la art.56 din lege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând dinaceastă invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

P. art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat

și de asistență so cială, "P.le și ajut oarele sociale sta bilite pînă la dat a

prezentei legi, se mențin în conti nuare, atît timp cît sînt îndeplinit e

condițiile în baza cărora au fost acordate.";

L. nr.1. privind sis temul public de pe nsii publice și alte drepturi de

asigurări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite conform legisl aț ie i an ter io ar e, îns ă, conf or m a rt.180 alin.7, "în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel stabilit

în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos";.

D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, r ezul tă c ă recl aman tul ș i, de al tf el

toț i pens ion ar ii d in R ., ave au to ate d atele c are s ă le f or meze c onv ingere a f er mă c ă

drep tur ile lor de pens ie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def initiv ă, er au c âș tig ate,

putând fi cel mult recalculate pe alte b aze , index ate, major ate, f ără a f i îns ă af ectat

cu an tu mul pens ie i af late în pl ată, as tf el înc ât, mai mu l t, nu ave au n ic iun ele men t

c are s ă le insp ire u n sen time n t de inc er titud ine pr iv ind pl ata pe v iitor a aces te i

pensii lunare.

M ai prec is, nu cuno ș te au s ă f i ex is tat în R. al te c azur i de d iminu are a

cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în ur ma punerii în apli care a dispozițiilo r

unui sistem de reformare a pensiilor, c are, în speț ă, cu atât mai mul t, s -a vrut

a f i conf or m pr inc ip iil or ech ităț ii.

În al doilea rând, reclamantul a avut în vedere, tot din privit din

perspec tiv ă is tor ic ă, cadrul normativ ce a reglementat statutul grefierilor și

în care au fost stabilite pensiile funcționarilor judecătorești, prin

reglementări speciale, încă din anul 1902.

Astfel, L. de organizare judecătorească din 1 septe mbrie 1890,

prevede a c ă judec ător ii, me mbr ii M.u i P. , grefierii și portăre ii, erau numiți pri n

decret regal, iar cei lalți funcționari judecătorești, pr in de c iz iune min is ter ial ă.

Toate actele normative ulterioare, până în perioada comunismului, respectiv:

L. despre admisibilitatea și înaintarea în funcțiunile judecatoresci,din

1864; Regulamentul pentru organizarea serviciului interior al tribunalelor și al grefelor și cancelariilor parchetelor tribunalelor, din 1909; Regulamentul privitor la solemnitatea și formele depunerii jurământului de către membrii ordinului judecătoresc și funcționarii grefelor,din 1925; L. pentru organizarea judecătorească din 1925, au prevăzu t în mod cons tan t

c ă grefierii fac parte din „funcțiunile judecătorești";, al ătur i de judec ător i ș i procurori, grefierul fiind: „. cancelari ei grefei; el are d rept de priveghere (control) asupra fun cționarilor grefei";.

Mai mult, potrivit art.202 din Decretul-Lege nr.356/1938 privind

organizarea judec ătore asc ă, gref ier ilor, por tăre ilor, arh iv ar ilor, reg is tr ator ilor ș i

cop iș tilor, în calitat e de funcționari ju decătorești, l i se apl ic au d ispoz iț iile d in

statutul funcționarilor publici pr iv ind cond iț iile gener ale d e in tr are în serv ic iu ș i

incompatibilităț i, în măs ur a în c are aces te a nu er au con tr are preveder ilor spec iale.

Conform art.223 d in acel aș i ac t nor mativ , prim-grefier ii, grefierii și

ajutoarele de grefieri de la C., precum și grefierii de la tribunale se numeau

în f uncție „prin d ecret direct";, iar toți ceilalți funcționari , prin decizie

ministerială.

De asemenea, potrivit art.229 din L. nr.726/1943 pentru organizarea

judecătorească, f uncț ion ar ii judec ătore ș ti er au cons titu iț i în corp de specialitate

auxiliar al organelor puterii judecătorești. Dis pozițiunile Codului

funcționarilor publici se aplicau funcționarilor judecătorești, întrucât „nu

erau contrarii"; acestei legi.

În c al itate de f uncțio n ar i publ ic, gref ier ii ave au drep tul l a pe ns ie conf or m L.

generale de pensiuni din (...), cu modificările d in 1904 și 1906, dispoz iț iile

aces te ia f iind apl ic ab ile tu turor f uncțion ar ilor s tatulu i, c iv il i, mil itar i,ecles ias tic i.

Aceleași dispoziții l e regăsim și în L. g enerală de pensiu ni republicată

la data de (...).

Mai mult, prin art.2 lit.a) din L. pentru unificarea asigurărilor sociale

din (...), au fost în mod expres exceptați de la aplicarea dispozițiilor

acestei legi "salariații supuși legii generale de pensiuni";, deci și grefierii.

Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a grefierilor, de fapt a tuturor funcționarilor statului de la aplicarea prevederilor sale, au ex is tat ș i în L.

asigurărilor sociale din (...), art.6 din acest act normativ prevăzând că n u

intră în asigurarea obligatorie salariații supuși legii generale de pensiuni.

În ceea ce priveșt e cadru l istoric, t rebuie menționat că în această

perioadă, grefierii aveau o remunerație corespunzătoare statutului lor.

Astfel, conform Decretului nr.523/1868, în timp ce s al ar iu l judec ător de

tr ibun al er a de 333 l e i, s al ar iul gref ierulu i, în c al itate de f uncț ionar, era de 240 lei.

P. L. pentru organizarea judecătorească din 1 septembrie 1890, cu

modificările din 1891, 1892 și 1 896, conform „tab loului de onorari ul

membrilor ordinului judecătoresc";, în timp ce s al ar iul unu i judec ător de șed inț ă

la tribunal era de 50 0 le i, s al ar iul gref ier ulu i, în c al itate de f uncț ion ar, er a de 300

lei.

Pr ac tic, încep ând cu per io ad a co mun is tă, aceș tia ș i -au pierdut calitatea de

f uncțion ar i publ ic i, f iind de no tor ie tate s tatu tul ang ajaț ilor c are nu er au d irec t

productivi în acea pe r io ad ă, as tf el înc ât aceș tia au dob ând it u n s tatu t de lucr ător i

ob ișnu iț i, cu o s al ar iz are c are nu mai core spunde a s tatu tulu i r e al de c are aceș tia ar

f i trebu it s ă benef ic ie ze.

De ase mene a, mai tr ebu ie subl in iat c ă, în cond iț iile unu i volu m de ac tiv itat e

în con tinu ă creș tere, l a n ivelul tu turor in s tanțelor judec ătore ș ti d in ț ar ă, este de

notorietate faptul că schema pers onalului auxiliar de specialitate al

instanțelor și mai ales a grefierilor, a fost întotdeauna subdimensionată,

toț i șef ii/președ inț ii de ins tanțe f or mul ând anu al repe tate me mor ii în scopu l

supl imen tăr ii sche melor de person al, p os tur ile aloc ate f iin d îns ă în to tde aun a

insuficiente.

În aceste condiții, pe lângă faptul că grefierul nu mai avea nici

statutul, nici salariul din anul 1890, comparabil, astfel cum am

exemplificat, chiar cu cel al unui judecător, este de notorietate că acesta

a prestat în țara noastră, nu numai munca sa, ci a fost nevoit să

suplinească munca a cel puțin doi, trei grefieri.

Trebuie precizat că datele statistice confirmă fără putință de tăgadă existența acestei situații la nivelul tuturor instanțelor judecătorești, fiind însă deosebit de gravă la nivelul judecătoriilor din orașele reședință de județ, a tribunalelor și a instanțelor din municipiul B., unde, în mod obișnuit, grefierul de ședință intra, alături de judecător, cu aproximativ 100 de dosare pe ședință, de fond sau în căile de atac, în mai multe ședințe pe săptămână, fiind totuși nevoit să efectueze toate lucrările de grefă în termenul prevăzut de regulament.

A., de cele mai multe ori, reușea această performanță, d ar în cond iț iile în

c are dep ăș e a, ș i dep ășeș te ș i as tăz i, în mo d curen t, progr amu l de munc ă prev ăzu t

în con tr ac t, lucr ând ch iar ș i în z ilele de r ep aus s ăp tămân al, f ăr ă a f i re mu ner at î n

acest sens.

În acest context, al unui volum de muncă epuizant, trebuie să avem în vedere faptul că gref ier ii lu cr au sub pres iune a r iscur ilor ș i r ăspund er ii lor, pen tru to ate

lucr ăr ile în toc mite , fiind suficientă o simplă greșeală a lor, din neatenție, de exemplu, în timpul redactării unei copii de pe dispozitiv, a eliberării unui certificat, a înscrierii unei mențiuni, pentru a se ajunge la afectarea drepturilor participanților laproces, dar și la sancționarea lor disciplinară.

Nu putem să nu amintim, fiind, de asemenea, de notorietate, cond iț iile

mate r iale în c are aceș tia ș i -au desf ășu r at ac tiv itate a^,respectiv l ips a de sp aț ii

corespunz ăto are de mu nc ă în b iro ur i, l ips a de locur i de depoz itare a do s arelor ce se aflau în lucru^{, fiind ani de zile nevoiți să mânuiască, ca și judecătorii, de altfel, dosare care erau mutate de pe podeaua unui birou în altul, precum și prin arhive, sau prin alte spații cu salubritate precară.}

Trebuie să mai menționăm că în toți acești ani, din păcate, la unele instanțe

și astăzi, grefierii au ef ectu at z iln ic, pe l âng ă munc a in telec tu al ă, spec if ic ă f uncție i

lor, ș i o munc ă f iz ic ă susț inu tă, f iind nev o iț i s ă urce ș i s ă co bo are s ingur i su te d e

dos are, c u o greu tate apr ec iab il ă . Zeci de ani aceștia nu au beneficiat de cărucioarele necesare și normale pentru această activitate și, la cele mai multe instanțe, nici de lifturi, în detrimentul stării lor de sănătate.

Acee aș i s itu aț ie a ex is tat ș i l a n ivelul co mp ar time n telor ins tanțelor ce in tr au

în contact direct cu publicul, la nivelul arhivelor, a reg is tr atur ilor, unde nu măru l

mar e de dos are in tr ate pe rolul ins tanțe lor, cu corespondența af erentă, înscr ier il e

de c are er au r ăspu nz ător i, sol ic ităr ile jus tiț iab il ilor, ale avo c aț ilor ș i cons il ier ilo r

jur id ic i, au f ost ș i s un t de n atur ă a su pr asol ic it a z iln ic rez is tenț a org an is mulu i

acestora.

Aces te cond iț ii deose b it de grele în c are g ref ier ii ș i -au desf ășu r at ac tiv itate a

a af ectat s tare a de s ăn ătate a mul tor a d in tre e i, c auz a af ecț iun ilor aces tor a f iin d

toc mai ac tiv itate a lor prof esion al ă, cu r iscur i le aferente^{, decurgând din}

supr asol ic itare, s tres , con tac tul cu jus tiț iab il i, cu deț inuț i, cu ac tele d epuse de c ătr e

aceș tia, cu dos are ve ch i, p ăs tr ate an i de z ile în cond iț ii ins alub re.

De altfel, pentru aceste motive, având în vedere condițiile specifice muncii lor, grefierilor li s-a recunoscut dreptul la spor de risc și suprasolicitare neuropsihică șila sporul de toxicitate, fără ca munca prestată de către aceștia să fie încadrată, însă, conform actelor normative în vigoare, în condiții speciale sau deosebite de muncă.

Prin urmare, spre deosebire de grefierul din celelalte state europene,cu un statut bine definit, cu recunoașterea corespunzătoare a profesiei decătre stat, cu un salariu motivant, este de notorietate că S. român practic

s-a sprijinit pe munca acestei categorii profesionale, într-un cadru

legislativ în continuă modificare și reformare (spre exemplificare vom

aminti aici doar legile de restituire a proprietăților), ce a antrenat o

creștere continuă, chiar alarmantă, a volumului de activit ate al

instanțelor, solicitându -le acestora eforturi fizice și psihice susținute, de

adaptare și pregăt ire continuă, fără a le oferi acestora decât un salariu ș i

un statut de muncitor calificat.

Tocmai aces te s al ar ii necorespunz ăto are de care au beneficiat grefierii

ins tanțelor ș i p arch e telor în mare a major itate a per io ade i ac tive, pr in ignor are a

vo ită a s tatu tulu i l or de f uncțion ar i ai s tatulu i, a de ter min at, în prezen t, l a

rec alcul are a pens iilo r lor po tr iv it pr inc ip iulu i con tr ibu tiv ităț ii, s tab il ire a uno r pensii

de as igur ăr i soc ial e deoseb it de reduse, în r apor t c u ef ortur ile re ale depuse de c ătr e

ace as tă c ategor ie de prof esion iș ti pen tru b unul mers al jus tiț ie i în R..

Ace as tă s itu aț ie, s-a perpetuat pân ă în anul 2004 , când a fost

reconsiderat statutul acestei categorii de personal, cu o creștere progresivă a

remunerației acestora și reglementarea dreptului lor la pensie de serviciu.

Astfel, guvernanții și legiuitorii din 2004, au considerat că personaluluiauxiliar al instanțelor i se cuvine, ca o recunoaștere a importanței profesiei și aeforturilor depuse, un statut aparte, ce cuprinde responsabilitățile, interdicțiile și incompatibilitățile specifice acestei funcții, dar și drepturi pe măsură, care să-i situeze într-o situație cât de cât comparabilă cu colegii acestora din țările europene, drepturi salariale propriu-zise și alte drepturi remuneratorii, printre care și pensia de serviciu.

Cu siguranță acest din urmă drept, pentru motivele arătate anterior, nu a fostniciun moft, niciun drept acordat în scopuri electorale, ci, practic, un beneficiu

c âș tig at în ur ma mu nc ii pres tate în cond iț iile an ter ior amin tite , c a o recuno aș tere ș i

to tod ată, o co mpens aț ie pe c are S. ro mân a acord at -o acestei categorii profesionale,

pe ef ortur ile c ăre ia s -a sprijinit în ac tiv itate a de înf ăp tu ire a ju s tiț ie i, f ăr ă a r ăspl ăti

corespunz ător munc a s a.

Astfel, prin art.1 din L. nr.5., s-a prevăzut că, în înfaptuirea actului dejustitie, munca personalului auxiliar de specialitate constituie un sprijin pentru judecatori si procurori, competența acestei categorii de personal și îndeplinirea corectă a sarcinilor care le revin, jucând un rol important în buna desfășurare a întregii activități a instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea.

P. art.40 din aceeași lege s-a stabilit că, înainte de a începe să îșiexercite funcția, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea depune jurămantul în fața conducătorului instanței judecătorești sau al parchetului de pe lânga aceasta, la care este numit.

Cu toate acestea, în R., și în prezent, grefierii sunt salariați ai instanțelor și nu funcționari publici.

Conform art. 68 alin.1,2,3 din L. nr.5., personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este prevăzut la art. 3 alin. (1), cu o vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate, beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de salariul de bază brut lunar și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, și personalul auxiliar de specialitate cu o vechime în specialitate între 20 și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1) pentru fiecare an care lipsește din vechimea în specialitate integrală.

Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea se poate pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani și beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă are o vechime în funcție de cel puțin 25 de ani. C. vechime în funcție perioada în care personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a îndeplinit în cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea funcția de: grefier, grefier statistician, grefier documentarist, grefier informatician, grefier arhivar, grefier registrator, grefier dactilograf, grefier analist programator, informatician, secretar, secretar ajutor, secretar dactilograf, dactilograf, arhivar, registrator, arhivar-registrator, executor judecătoresc.

În al treilea rând, reclamantul a avut în vedere, în formarea convingerii

s ale c ă pens ia de serv ic iu es te un drep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data

adoptării L. nr.1., a H. nr.737/2010, cât și la data emiterii deciziei

administrative nr.1. din data de (...), de „. a pensiei sale, dispozițiile L.

nr.5. privind această categorie de pensie de serviciu erau în vigoare, fiind

abrogate abia după jumătate de an de la data intrării în vigoare a L. nr.1.,

respectiv la data de (...).

Practic, neabrogând, prin L. nr.1., aces te d ispoz iț ii ale L. p r iv ind s tatu tu l

person alulu i aux il iar d in c adrul ins tanț elor judec ătoreș ti d in anul 2004, chiar

legiuitorul a recun oscut beneficiarilor acestor pensii u n drept câștigat, c el

care le conferea statutul de pensionar din serviciul auxiliar al instanțelor

judecătorești, consider ând c ă în aces t f el, măsur a lu ată v a ap ăre a do ar c a o

reducere pr in rec alcu l are a cu an tu mulu i p ens ie i, de ter min ată de in teresul publ ic, ș i

nu c a o af ectare su bs tanț ial ă ș i irev oc ab il ă/per manen tă a drep t ului acestora, în

sensul el imin ăr ii pen s iilor de serv ic iu.

În acest context, recurentul a suferit, prin decizia nr. nr.1./(...), o

ingerință esențială în drepturile sale, nu numai prin diminuarea

cuantumului pensiei sale, ci, mai ales prin pierderea calității, a

statutului de pensionar din serviciul auxiliar al instanțelor judecătorești,

în condițiile în care, prin dispozițiile L. nr.5. îi fuses e recunoscut, încă

din anul 2007, acest drept la pensie de serviciu și, mai mult, această lege

mai era în vigoare la data emiterii acestui act.

Se constată în acest sens, că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și că vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

Observând și acest aspect, respectiv că prin dispozițiile L. nr.1., nu a fost abrogată L. nr.5., recurentul, în mod justificat, se prevalează de statutul său de

pensionar din serviciul aux il iar al ins tanț elor judec ătoreș ti ^{, pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de 0(...).}

În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede,sub titulatura ";ev itar e a p ar alel is melor";, că:

„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorașireglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativori în două sau mai multe acte normative.

În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prinabrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";

De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.

P. disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte decontradictorialitate cu reglementarea preconizată.";

Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ce prevedecă: „În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinateexpres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prinmenționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";

Prezumția că anumi te norme au făcut obiectul modificării,

completării sau a brogării lor implic ite es te pos ib il ă, co nf or m art.67 alin.1

din aceeași lege, doar în cazuri deosebite, în care la elaborarea și

adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor

normelor contrare, îns ă în speț ă nu n e pu te m af la în prezenț a unu i ase mene a

caz, deoarece la adoptarea L. nr.1., legiuitorul a avut în vedere tocmai categoriile de

perso ane c are benef ic iaz ă de pens ii în te me iul unor leg i spe c iale, ac te nor mative

printre care se af lă ș i L. nr.5..

De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuri luate de către

S. Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuăriisalariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când odispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora.";

D. în ceea ce privește măsura dispusă prin L. nr.118/2010, Curtea EDO a

reținut că nu ne aflam în situația prezentată mai sus, considerând că pentru lunile iulie-decembrie 2010 salariul rec lamanților era cel s tabilit prin această lege, aceasta fiind considerată legea în vigoare, nu aceeași este situația în speță,

în care L. nr.1. nu a prevăzut doar reducerea pensiilor de serviciu cu un anumit

procent, ci a anulat practic dispozițiile L. nr.5., lege în vigoar e, eliminând dreptul reclamantului la pensie în serviciul auxiliar al instanț elor judecătorești,la

statutul de pension ar în acest sistem, cu toate drepturile aferente, actuale ș i viitoare.

În speță, decizia contestată, nr.1./(...), prin care a fost stabilită reclamantului o pensie de 825 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit.c), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit

prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată ";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..

Chiar prin textul art . 3 din L. nr. 1., legi uitorul precizează c ă aceste pensii

speciale sunt prevăzute de lege, fiind ". potrivit prevederilor legilor cu caracter

special"; și sunt „cuvenite";.

Consider că primea ză în cauză su blinierea unor aspecte particulare ale

pensiilor de servici u ale personalului aux iliar de specialitate al instanțelor

judecătorești.

Aces te aspec te spe c if ice, d ar de o deoseb ită imp or tanț ă, în cerce tare a

inger ințe i S. în drep tul recl aman tulu i, sun t ur măto a rele:

I. pensia de serviciu stabilită în temeiul art. 68 din L. nr.5., care era

plătită acestuia, la data recalculării, prin decizia nr. ^{1./(...), era un drept}

de securitate socială pe care legiuitorul l -a acordat acestuia, având în

vedere cele prev ăz u te în art.59 din L. nr.5.^{, în sensul că: "stabilireadrepturilor și îndatoririlor personalului auxiliar se face ținandu-se seama de locul si rolul acestuia in desfășurarea activității de justiție, de răspunderea și complexitatea fiecărei funcții, de interdicțiile si incompatibilitățile prevăzute de lege pentru persoanele care sunt încadrate in instituțiile publice.";}

II. Riscurile social e acoperite prin a cest drept de secu ritate socială,

pensia de serviciu, nu au fost decât î n ultimă instanță pentru bătrânețe,

ci, în primul rând, de natură economică și psihologică .

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a considerat necesară

stabilirea pensiei de serviciu a reclamantului au fost riscurile activității de

personal aux iliar al instanțelor judecătorești, cu to ate privațiuni le,

interdicțiile și incompatibilitățile acestei profesii, precum și pierderile de

venituri ca urmare a pensionării din acest sistem la o vârstă când acesta se

afla încă în cursul vieții active.

III. În cauză ingerința în dreptul recurentului la pensie este una

esențială, întrucât, pe lângă faptul că a afectat, direct, dreptul la pensie

al acestuia, a dus atingere, în mod indirect, și unui alt „bun"; al său,

respectiv dreptul la muncă, ce include și dreptul la salariu, măsura

dispusă afectân d un drept de protecț ie socială complex, ce constituia unsubstitut a dreptului la muncă, acordat de către S. român.

IV. Instanțele de contencios administrativ, sesizate cu suspendarea

executării și anularea H. nr.737/2010 privind metodologia de recalcular e

a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.1 lit.c -h din L. nr.1., au

pronunțat hotărâri de suspendare a executării aces tei hotărâri și de

anulare a acestui act normativ, hotărâri cu efect erga omnes, constatând

cauze de aparentă de nelegalita te, re spectiv de nelegali tate a dispozițiilor

acestui act norma tiv în baza căruia a fost emisă dec izia contestată în

cauză.

V. În cauză nu se poate reține că rec urentul „cumula"; două tipuri de

pensii, respectiv pensia din sistemul public de asigurări socia le și cea

plătită din bugetul de stat, ci beneficia de un unic drept de pensie, cel la

pensie de serviciu.

Reclamantului i s-a stabilit, prin L. nr.5. un unic drept la pensie, cel la pensie de serviciu, c ele două component e ale acestuia privin d doar sursa din care s-a convenit ca acestea să fie plătite , astfel încât statul și-a asumat obligația ca partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public să fie suportată din bugetul de stat.

I. Argumentarea primului aspect specific al "recalculării"; pensiei de serviciu a reclamantului.

Chiar prin E. de motive a L. nr.5. s-au reținut următoarele:

Adoptarea L. privind organizarea judecătorească și a statutului

magistratului au cr eat cadrul pentru consolidarea indepe ndenței justiției ca putere în stat-independența funcțională, cât și a indep endenței membrilor

corpului magistraților -independența personală.

„Pe lângă adoptarea acestor acte normative, în contex tul înfăptuirii

reformei justiției î n R., și având în v edere evoluțiile ca re se ma nifestă tot

mai pregnant pe pl an european în ace st domeniu, a apăr ut necesară crearea

cadrului pentru o mai bună desfășurare a activității personalului aux iliar de

specialitate de la instanțele judecătorești și parchetele de pe lângă acestea.";

De asemenea, în E. de motive a L. nr.17/2006, ce a modificat L. nr.5.,

inclus iv în c ee a ce p r iveș te modul de aco rd are a pens ie i de s erv ic iu, s -a reț inu t c ă

adop tare a aces te i le g i a ap ăru t c a f iind neces ar ă pen tru „re alizarea unui sistem

judiciar independ ent, imparț ial, c redibil și eficient , ce reprezintă o

condiție necesară pentru supremaț ia legii și a prin cipiilor statului d e

drept";, pre mise ce au s tat l a b az a adop tăr ii H. nr.232/2005 privind aprobarea

Strategiei de refor mă a sistemului ju diciar pe perioada 2005 -2007 și a P.

de acțiune pentru implementarea acestei strategii.

Pentru adoptarea acestei legi, Consi liul legislativ și -a dat avizul favorabil, arătând că intervenția legislativă vizează „….. garantarea

independenței prin asigurarea remunerației adecvate a ca tegoriilor de

personal aux iliar ale instanțelor judecătorești și parchetelor. Este de

semnalat că asigurarea salarizării corespunzătoare a fost un angajament asumat de R. la C.-„. și A. I., în cadrul negocierilor pentru aderarea la U..

Această lege a fost adoptată și cu avizul favorabil al C. pentru buget,

finanțe și bănci.

II. Motivații privind specificului ri scurilor sociale a coperite prin

pensia de serviciu de care beneficia recurentul.

Pensia de serviciu a fost stabilită de către legiuitor, pe lângă

riscurile specifice activității, menționate anterior, și în considerarea

interdicțiilor și incompatibilităților care au afectat drepturile

reclamantului în perioada de activitate.

Astfel, potrivit art. 77 alin.1 din L. nr.5., funcția de grefier esteincompatibilă cu orice alte funcții publice sau private, cu excepția funcțiilor didactice, iar conform alin.2 din același articol, grefierilor le este interzis: să desfășoare activități comerciale, direct sau prin persoane interpuse; să desfașoare activități de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură; să aibă calitatea de asociat sau de membru in organele de conducere, administrare ori de control la societăți civile, societăți comerciale, inclusiv la banci sau la alte instituții de credit, societăți de asigurare ori financiare, companii naționale, societăți naționale sau regii autonome; să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.

N u se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea

ce privește statutul categor iei de personal din care făcea parte reclamantul,

care să transforme aceste drepturi, î n doar câțiva ani d e la consacrarea lo r

legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii .

Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilirii

pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea Constituțională de-a lungul anilor, aceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele

normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar compensații parțiale ale inconvenientelor ce rezultă din rigo area statutelor speciale (decizia nr.

20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în acest sens că, tot Curtea Constituțională , prin decizia nr.279/2006, anali zând sesizarea de n econstituționalitate a dispoz ițiilor privin d

pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu contravin

dispozițiilor constituționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu impune

uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru deputați și senatori, ci și pentru alte categorii socioprofesionale, cum sunt magistrații,

cadrele militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în toate aceste cazuri,

nu este contrară p revede rilor art.16 din C. și se justifică prin specificitatea

activității acestei categorii socioprofesionale.";

III. Argumente în s ensul că măsura d ispusă a adus atin gere, în mod

indirect, și/sau mai ales, unui alt „bu n"; al reclamantului, respectiv dreptul

la muncă, ce include și dreptul la salariu, precum și cu privire la

calificarea pensiei de serviciu, în d reptul comunitar, ca fiind un „. de

remunerație";:

Dreptul reclamantului la pensie de serviciu, în temeiul art.68 din L.

nr.5., respectiv la pensie calculată potrivit acestei legi atât la momentul

cererii de pensionare, cât și, ulterior, prin actualizare, precum și celelalte

drepturi de protecție socială reglementate de această lege au fost tocmai cauza care l-a determinat pe reclamant să renunțe la dreptul să u la muncă,

în anul 2007, când acesta avea doar vârsta de 55 de ani, în condițiile în

care îndeplinea doar peste 10 ani condiția de vârstă standard pentru

înscriere la pensie în sistemul public de asigurări sociale.

Practic, luând în considerare vârstele standard prevăzute de legislație, acesta, fiind născut la data de (...), putea fi pensionat pentru limită de vârstă, potrivit Anexei nr.5 la L. nr.263/2010, la vârsta de 65 de ani, abia în anul 2017.

De altfel, conform art.683 din L. nr.5., personalul auxiliar de specialitate alinstanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea poate fi menținut înfuncție după împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege, până la vârsta de

65 de ani.

Prin urmare, recurentul-reclamant avea, potrivit legislației îndomeniu, speranța ca, prin aceste măsuri de protecție socială, respectiv prin plata pensiei de serviciu, să poată realiza venituri care să se apropie celor pe care le-ar fi obținut în cazul în care ar fi avut posibilitatea să-și continue activitatea ca grefier, asigurând pentru el și familia sa un nivel de trai decent, tocmai acest cadru normativ încurajând și determinând opțiunea sa pentru înscrierea la pensie.

Mai mult, conform art.683 alin.2 din L. nr.5., personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea care beneficiază de pensie de serviciu putea cumula pensia de serviciu cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective.

Nu trebuie omis nici faptul că acest text de lege a revenit la forma anterioară adoptării O.nr. 230/2008, datorită încetării efectelor juridice ale acestui act normativ, conform deciziei C. Constituționale nr. 82/2009.

De asemenea, mai trebuie precizat că, prin ho tăr âre a d in (. ..) în cauz a C -

262/88^{, Barber vs.Royal Exchange Assurance Group, Curtea de Justiție a C. E. adecis că toate formele de pensie ocupațională constituie un element de}

remunerație în sensul art.141 din Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere l a adop tare a D. 9. a C.

din (...), de modificare a D. 8. pr iv ind apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de tr atame n t

în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adrul reg imu r ilor prof esion ale de sec ur itate soc ial ă , astfel

cu m rezul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mu n itar.

În conf or mitate cu h o tăr âr ile pronunț ate de Cur te a de Ju s tiț ie în c auz a C -

7/93, Bes tuur v an h e t Alge meen burgerl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în c auz a

C-351/00, Pirkko Niemi, un sistem de pensie pen tru f uncțio n ar i in tr ă în do men iul

de apl ic are al pr inc ip iulu i eg al ităț ii de r e muner are, în cond iț iile în care sistemul

de pensii se refer ă la o anumită c ategorie de lucrăt ori, prestațiile se

plătesc în baza rel ației acestora de muncă cu angajato rul p ublic, în cadrul

unui sistem ce f ace parte din sis temul general pre văzut de lege, iar

prestațiile depind în mod direct de vechimea în munc ă realizată și sun t

calculate pe baza ultimului salariu al funcționarului.

Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a P.

E. ș i a C. d in (...), as tf el cu m rezul tă d in pr e ambulul aces tu i ac t co mun itar.

Des igur aces te a sun t nor me co mun itare pr iv ind eg al itate a de re muner aț ie

în tre f e me i ș i b ărb aț i în mate r ie de înc ad r are în munc ă ș i de mu nc ă, d ar consider

c ă trebuie reținută calificarea, garanțiile și implicit, recunoașterea ca

drept sui generis, izvorând din rapo rturile de muncă sau de serviciu, p e

care Curtea de Ju stiție a C. E. o a cordă drepturilor beneficiarilor unor

asemenea forme de prestații de secu ritate socială, asimilându -le noțiunii

de remunerație, ap reciindu -le ca fiind plătite în ba za rel ației de muncă al

acestor lucrători c u angajatorul pub lic, drepturile de pensie având ca temei

d ispoz iț iile leg ale ce regle men te az ă ch iar aces te r ap orturi juridice.

Astfel cum rezultă din E. de motive a L. nr.97/2008 pentru aprobarea O.

nr.100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte no rmative în domeniul

justiției, „ R., în calitate de stat membru al Uniunii E., are obligația

implementării, până la 30 septembrie 2007, a D. nr.8. care prevede egalizarea

vârstelor de pensionare între femei și bărbați în cadrul schemelor de pensii

ocupaționale. Schema de pensionare a magistraților și personalului aux iliar

de specialitate a fo st considerată sch em ă ocupațională de reprezentanții C.

E., în sensul directivei amintite, impunându-se astfel egalizarea vârstei de

pensionare între femei și bărbați.";

De al tf el, și Cur te a E . a D. O., pr in hotăr ârea pronunțată la data de (...),

în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătu r ă cu o contestați e

inițiată de un judecător cu privire la pensia pe care era îndreptățit prin

lege să o primească, că statul, "în îndeplinirea acestei obligații nu face uz

de puterea sa discreționară și poate fi comparat, în această privință cu un

angajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de dreptul

privat.";

Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de J ustiție de la L.

cu cele reținute de C urtea E. a D. O. în cauza anterior menți onată, dar și în C. F.

M. ș i A. G. S. contr a R., rezultă că dreptul la pensie de serviciu era datorat

recurentului în temeiul raporturilor sale de muncă, în calitatea acestuia de grefier, po tr iv it d isp oz iț iilor L. nr.5., c ar e er au în v ig o are la data emiterii deciziei administrative de recalculare, astfel încât obligația S. trebuia îndeplinită

astfel cum aceast a a fost asumată ^{, respectiv ca orice ". de remunerație"; , iar această obligație nu poate fi considerată ca fiind executată, potrivit}

principiilor generale ale dreptului civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia^{, nu prin plata unei pensii datorate potrivit principiului solidarității}

sociale, oricărui sal ariat, în temeiul L. nr.1., în temeiul rap orturilor de asigurăr i sociale.

Practic, pentru munca prestată în calitate de grefier, recurentului i

s-au recunoscut, prin L. nr.5., o serie de drepturi cu caracter de

remunerație, printre care plata salariului și a altor drepturi, în timpul

activității propriu -zise, dar și plata pensiei de serviciu, după încetarea

raporturilor de mu ncă. Acestor drept uri le corespunde obligația corelativ ă

a S., ca angajator, prin diferitele sale instituții publice, să le plătească,

astfel cum acestea au fost reglementate, având în vedere faptul că, nu

numai salariul, ci și pensia de servic iu, a fost atât cau za, cât și obiectul

raportului de muncă.

Putem afirma că dreptul la pensie de serviciu s-a realizat practic zi cu zi, în perioada prestării muncii de către reclamant, până la atingerea vechimii în specialitate necesară pentru a fi înscris la pensie de serviciu.

Faptul că tot S. era cel care trebuia să plătească atât pensia de

serviciu, ca element de remunerație, în calitate de a ngajator, cât și o

pensie de asigură ri sociale de stat, în calitate de as igurător, a permis

practic, în speță, con fuziunea celor două drepturi și în final, înlocuirea

dreptului reclamantului cu un alt drept, nesolicitat de către acesta și care

nu poate constitui o executare a obligației asumate.

P. disp.art.8 din Codul muncii, raporturile de muncă se bazează pe

principiul consensualității și al bunei -credințe. În cauză, recurentul și -a

executat cu bună -credință toate obligațiile sale decurgând din raporturile

de muncă, mai ales cea privind prestarea muncii, în condițiile grele

menționate anterior, având numeroase inter dicții și incompatibilități. În

consecință, S. ar e obligația de a -și executa, cu b ună -credință, toate

îndatoririle asumate prin L. nr.5., de ci să plătească rec lamantului pensia

de serviciu, astfel cum a înțeles să o reglementeze prin legea organică.

Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere,

principiile generale ce guvernează executarea obligațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care intimata-pârâtă trebuiasă își execute obligația, conform căruia creditorul are drep tul de a obține de l a

debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neexecutare totală sau

parțială, sau în ca z de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul are dreptu l

la despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia „creditorul

nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se datorește, chiar dacă

valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul recurentului este, în speț ă, acela de a ob ține obiectul

specific și ex act avut în vedere l a nașterea raporturilor juridice dintre părți.

În ceea ce privește noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, încazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure creditorului rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice pe rsoană trebuie

să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că o biectul obligației este prestația la

care se angajează debitorul.

P. art.1270 din același cod, contractul valabil încheiat are putere de

lege între părțile contractante.

Art.1272 Cod civil, prevede că un contract valabil încheiat obligă nu

numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la toate urmările pe care

practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le da u contractului, după natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei de serviciu ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost

prevăzute a fi plătite în totalitate din bugetul asigurărilor sociale de sta t, prin legile ce le-au reglementat, ci, în totalitate sau, în cea mai mare parte, din

bugetul S., ce apare în acest raport obligațional ca angajator sui generis, chiar art.17 din H. nr.290/2005 stabilind că pensia de serviciu este o categorie distinctă de pensie față de cea de asigurări sociale din sistemul public.

Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile de serviciu nici nu

puteau fi integrat e în sistemul pens iilor prevăzute de L. nr.1., având î n

vedere faptul că, potrivit art.7 d in această lege : „ În sistemul public

prestațiile de as igu r ăr i soc iale reprez in tă venituri de înlocuire pentru pierderea

to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a u r mare a bătrâneții , invalidității sau

decesului";, ori, pen sia de serviciu a recurentului nu poate fi încadrată î n

vreuna dintre aceste categorii de prestații , având în vedere riscurile sociale

l imitativ prev ăzu te î n aces t ar ticol, într ucât pensia speci ală a fost acordat ă

acestuia, prioritar, nu pentru a constitui venit de înlocuire în caz de

bătrânețe, ci pen tru aco perirea unor riscuri decurgând din specificul

activității prestate în cadrul instanț elor judecătorești, pentru contribuți a

adusă de către ac esta timp de peste 30 de ani pentru înfăptuirea justiție i

în S. român.

Av ând în vedere cele reținu te de c ătre Cur te a E. a D. O. în C. F. M. și A. G. S.

con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t.162 al in.2 d in Codul munc ii republ ic at,

S., în cadrul mar je i s ale de aprec iere, av e a pos ib il itate a, cu respec tare a cond iț iilor

leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege, măsur i de d imin u are a

pensiei de serviciu, pe perioada crizei economice, astfel cum a procedat, în calitate

de ang ajator su i ge ner is, pr in L. nr.118/2010, d ar nu s ă e l imine, pr in L. nr.1.,

drep tul l a pens ie de serv ic iu ș i s ă -l înlocuiasc ă, în f az a exec u tăr ii obl ig aț ie i, cu un

al t drep t, de as igur ăr i soc iale de s tat.

Ace as ta pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t C ur te a E. a D. O. în C. F. M. și A. G.

S. con tr a R., atunc i c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v igo are ș i prevede pl ata

anumitor benefic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t respec tate, au to r ităț ile nu po t ref uza

în mod deliberat plata acestora.

Având în vedere faptul că dreptul la pensie de serviciu își are izvorul

în contractul indiv idual de muncă al reclamantului, în timp ce dreptul l a

pensia de asigurări sociale, își are izvorul în contractul de asigurare

socială, consider că recurentul în niciun caz nu putea fi lipsit de dreptul

la pensie de servic iu recunoscut de o lege în vigoare și, cu atât mai mult,

nu se putea ajunge la această fin alitate, prin dispozițiile unei legi

organice, dar din domeniul asigurărilor sociale.

Mai trebuie subliniată și lipsa absolută de previzibilitate a măsurii ce

a afectat în mod s ubstanțial dreptul recurentului la pe nsie de serviciu, ce

rezultă cu deosebit ă claritate din prevederile art. 12 ale O. nr. 1/2010,

adoptate cu doar câteva luni înainte de intrarea în vigoare a L. nr. 1., în aceeași

perioadă de criză economică, după adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr.

330/2009.

Acest articol prevede că: „În anul 2010 , măsurile prevăzu te de L. cadru

nr. 330/2009 și de prezenta ordonanț ă de urgență referitoare la reîncadrarea

și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecteasupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor

de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/. acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățile compensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în

funcție de nivelul și structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a f i

afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.";

De asemenea, perioada de 3 ani în care acesta a încasat lună de lună

pensia de serviciu, a creat acestuia convingerea că se poate bizui pe acest venit lunar, orientându-și conduita în raport cu dispozițiile legale existente.

Mai trebuie amintit aici și faptul că un sistem de reformare ce afectat atât de radical drepturile reclamantului nu a fost însoțit de o perioadă de tranziție

corespunzătoare, care să permită, în condiții de ex ercitare cu bună -credință

a drepturilor tuturor participanților la raporturile juridice , adaptarea

particularilor la noua situație creată, ci a fost pusă în executare în termen de

30 de zile de la adoptarea H. nr.737/2010, dată în organizarea aplicării L. nr.1..

În acest context, trebuie reținut și faptul că, bazându-se pe aceste dispoziții legale, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamantul nu a fost în măsura de a -și lua, în

cunoștință de cauz ă și din timp, în cu rsul vieții active, măsuri personale d e

atenuare a riscurilor diminuăr ii veniturilor sale și ale fa miliei ca urmare a

pensionării, respectiv de a încheia co ntracte de asigurăr i private de pensi e

sau de a cotiza la alte fonduri de pensii facultative, cu componentă

ocupațională.

Astfel, reclamantul este pus în situația de a suporta sarcina acestei măsuri,în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce privește modul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionar.

Mai trebuie subliniat faptul că, în R., cadrul normativ privind pensiile private a fost stabilit abia prin L. nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie

2006, iar cel pr iv ind pens iile f acul tative, pr in L. nr.204/2006, dup ă d ata de l a c are , în temeiul L. nr.5., personalului auxiliar de spec ial itate i se r ecunoș te a drep tul l a pensie de serviciu.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile recurentului.

IV. Motivație privin d aspectele de apa rență de nelegalita te, re spectiv, de nelegalitate a H. nr.737/2010 constatate prin hot ărâri judecătoreșt i

pronunțate de instanțe de contencios administrativ din țară, hotărâri cu

efect erga omnes.

Astfel, prin sentința civilă nr.491/(...) a C. de A. C. -Secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal s -a dispus sus pendarea executării

acestei hotărâri de guvern și anularea acesteia.

Prin această hotărâre definitivă s-a reținut că, în primul rând, C. europeană pentru apărarea drepturilor omului nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (C. Artico împotriva Italiei, 1980).

De asemenea, s-a mai reținut că dreptul la pensie al reclamanților șiintervenienților este un „bun";, iar lipsirea de proprietatea unui bun la care se referă dispozițiile din convenție, poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit pentru cauză de utilitate publică și doar în condițiile prevăzute de lege.

Contenciosul administrativ a constatat în acest sens următoarele: „chiar dacă există un text de lege care pare a justifica poziția pârâtului, nu a fost relevatinteresul public care ar legitima o asemenea măsură, chiar dacă ar fi luat în considerare contextul economic și lipsa disponibilităților financiare.

Chiar și așa fiind, este discutabil în ce măsură considerentele de naturăfinanciară pot fi opuse reclamantelor, în condițiile în care Curtea E. s-a pronunțat în sensul în care lipsa de fonduri nu poate justifica încălcarea dreptului de proprietate invocat.

În aceste condiții, exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean ar fi și ele încălcate.

Instanța consideră că nu este îndeplinită nici cerința unui just echilibru, reclamanții fiind puși în situația de a suporta o sarcină excesivă și exorbitantă, care nu poate justificată în nici un mod.";

Prin sentința civil ă nr.3811/(...) pron unțată de Curtea d e A. B., Secția

a V.-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.(...), s-a admis

acțiunea formulată de către reclamanți, prin A. N. a P. din Serviciul

Auxiliar de S. al I. J. și al P. și s -a dispus suspendarea executării H.

nr.737/2010 până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr.284/CA/(...), Curtea de A. O., Secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a suspendat executarea H.

nr.737/2010.

Curtea de A. P., Secția comercială, de contencios ad ministrativ și

fiscal, a suspendat executarea H. nr.737/2010, prin sentința nr.16/(...).

Prin sentința civil ă nr.1575/(...), pro nunțată în dosarul nr.(...) a C. de

A. B., s-a dispus suspendarea executării H.nr.737/2010 până la datasoluționării irevocabile a acțiunii de anulare a acestui act administrativ.

P. art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. R. nu este suspensiv de executare.

Conform alin.7 al aceluiași articol , suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Mai trebuie mențion at că, Î nalta Curte de Casație și Justiți e, pri n decizia nr.38/ (...) pronunțată în recursul împotriva sentinței pronunțate în contencios administrativ privind suspendarea executării H. nr.735/2010 a reținut următoarele:

"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta

timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într -un proces de evaluare,din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca

acesta din urmă să nu -și producă efectele asupra celor vizați .";

"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...) -act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca

și sentința recurată .";

Prin sentința civilă nr.333/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal -s-a dispus și anularea H. nr.737/2010 .

Contenciosul administrativ a reținut, pentru a se pronunța astfel, următoarele:

Dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privată (C. Buchen contra Cehiei din 2002).

În această situație, s-a apreciat că reclamanții își legitimează interesul în invocarea unei valori patrimoniale având semnificația unui drept câștigat, recunoscut și executat de stat în temeiul unei legi speciale, suficient de clară și previzibilă la data pensionării și care i-a permis să-și planifice acțiunile atât pe termen lung cât și pe termen scurt pentru sine și familia sa, precum și o anumită manieră de gestionare a bunurilor sale prezente și viitoare.

S-a mai reținut, în ceea ce privește condiția ca ingerința să fie prevăzută de lege, că: „. poate avea însă și un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci și posibilitatea de a modifica legile pentru viitor, persoanele având astfel un drept la continuitatea acțiunii sale.

Acest drept presupune că statul nu poate încălca încrederea legitimă a persoanelor în continuitatea acțiunii sale.";

În ceea ce privește scopul legitim urmărit, s-a reținut că, „dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de foști angajați din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca având natura unor măsuri cu caracter excepțional, atunci este cu totul evident că L. nr.1. nu s- ar putea întemeia pe art.53 din Constituția revizuită deoarece lipsește una din cele două caracteristici esențiale, care ar permite evocarea sa, și anume caracterul temporar, limitat în timp, efectul recalculării pensiilor fiind unul definitiv și nu temporar.";

S-a mai reținut că diminuarea pensiilor de serviciu ale reclamanților cu 70-

80% atinge chiar substanța dreptului.

Deși toate aceste aspecte de aparență de nelegalitate, respectiv, de nelegalitate, au fost evidențiate de instanțele de contencios administrativ, acest act normativ în baza căruia s-a recalculat pensia reclamantului și-a produs efectele, în ceea ce privește pensia lunară plătită acestuia, până la data de (...), timp de un an de zile de la data recalculării pensiei, dată la care G. a luat anumite măsuri de înlăturare a aspectelor de nelegalitate sesizate, care nu au fost însă în sensul revocării actelor administrative individuale emise în baza acestui act normativ, cu repunerea particularilor în situația anterioară, deci a repunerii în plata pensiilor de serviciu, ci a adoptării Ordonanței de U. nr.5., care a prevăzut o nouă metodologie de recalculare a pensiilor de serviciu, urmată de emiterea unor noi decizii de revizuire.

Trebuie subliniat în acest sens că, prin expunerea de motive a acestui act, G. a recunoscut faptul că ingerința sa în drepturile categoriilor de pensionari vizați de ordonanță, printre care se află și recurentul, nu a permis instituțiilor implicate realizarea tuturor procedurilor administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, fiind necesară încă o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor, pentru a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie.

Pentru aceste motive, prin art.4 din O. nr.5., s-a dispus abrogarea H.nr.737/2010.

Cu toate acestea, măsura radicală, r eformatoare, adopt ată și pusă în

ex ecutare la scurt timp, după două lun i de la adoptarea L. nr.1., și -a produse efectele prin lipsirea recurentului de pensia de serviciu și diminuarea

cuantumului pensiei sale, timp de un an de zile, până la adoptarea O. nr.5. .

Astfel, din preambulul O. nr.5. rezultă că aceasta a fost adoptată:

"având în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării L. nr.1., în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiei, cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.";

Î n ceea ce privește modul de soluționar e a recursurilor for mulate împotriva

sentințelor de suspendare a executării, respectiv anulare a H. nr.737/2010,

menționate anterior, se rețin următoarele:

Abia la data de (...), prin decizia nr.5960, pronunțată în dosarul nr.(...),

Î nalta Curte de Casație și Justiție s -a p ronunțat asupra rec ursului formulat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr.491/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că a admis recursul, a modificat sentința și a respins ca inadmisibilă acțiunea, fără a ne fi, până la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză, accesibilă motivarea acestei decizii ainstanței supreme.

R. împotriva sentinței civile nr.333/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr.(...), are termen de

judecată la Î nalta Curte de Casație și Justiție pe data de (...) .

R. împotriva sentinței civile nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B., în dosarul nr.(...), s-a judecat de către Î nalta Curte de Casație și Justiție abia la data de (...), după abrogarea H. nr.737/2010, astfel încât, prin decizia nr.3888, s-a admis recursul formulat de Guvernul României, s-a modificat sentința, în sensul

respingerii cererii de suspendare a executării acestei hotărâri de guvern, ca fiind

rămasă fără obiect.

V. Argumentația în sensul dreptului unitar al reclamantului la

pensie de serviciu.

P. art.14 din H. nr.290/2005 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din L. nr.5., cererea de înscriere la pensie, însoțită de documentația de pensionare și adeverința prevăzută în anexa nr.1, se depune la casa teritorială de pensi i în raza căreia își are domiciliul persoana îndreptățită, care calculează atât pensia din sistemul

public, stabilită conform L. nr.1., cât și pensia de serviciu stabilită în

condițiile legii. Pensia care se achită titularului este pensia cea mai

avantajoasă.

De asemenea, art.17 din aceeași hotăr âre de guvern stabi lește, pe de o parte, distincția dintre pensia de serviciu și pensia din sistemul public, folosind terminologia „ celor două cat egorii de pensii";, i ar, pe de altă parte ,

modul de finanțare a pens iei de serviciu.

Astfel, conform acestui articol, casa teritorială de pensii em ite o singură decizie în care se î nscriu în mod disti nct cuantumurile c elor două categorii de pensii, pensia din sistemul public, respectiv pensia de serviciu, precum șidiferența dintre cele două pensii care se suportă de la bugetul de stat .

Mai mult, conform art.68 alin.11, astfel cum a fost modificat prin O.nr.100/2007, partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public, pensia de serviciu prevăzută la alin.3 și 10, precum și pensia de serviciu acordată celor care nu îndeplinesc condiția de limită de vârstă prevăzută de nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, se suportă din bugetul de stat, prin urmare, și pensia de serviciu a recurentului se plătea integral din bugetul de stat.

În acest sens, legiuitorul s-a obligat, prin lege specială ^{, să plătească}

din bugetul de stat recurentului, o pensie ce reprezintă de fapt o indemnizație ce are, pe de o parte, caracter compensatoriu pentru responsabilitățile speciale,

riscurile, privațiunile cu care acesta s -a confruntat în cursul vieții active ș i, pe de

al tă p ar te, de „. făc ută în scopul fidel izării și menținerii personalului care

prestează munca în anumite sectoare de activitate, în anumite condiții.

Recurentul a lucrat astfel cu o convinger e fermă că, la data pensionării, va

beneficia de pensie de serviciu, renunțând poate, în acest context, la oferte de

muncă ce erau mai avantajoase în privința salarizării, beneficiilor suplimentare

ce puteau fi obținute și a condițiilor de muncă, sperând ca la ieșirea la pensie să

se bucure însă de drepturi de pensie stabile, mai apropiate în ceea ce privește

cuantumul lor de veniturile avute în cursul vieții active.

De fapt, prin L. nr.1., drepturile de pensie specială sunt doar în mod formal recalculate, de fapt sunt înlocuite cu pensiile pe care pensionarii le-ar fi obținut potrivit legii generale a pensiilor din sistemul public, fără luarea în considerare astatutului special al acestora, și mai mult, punerea grabnică în plată a

drepturilor astfel „r ecalculate"; într-un termen de doar 30 de zile de la data hotărârii privind aprobarea metodologiei de recalculare, fără o perioad ă tranzitorie, a determinat și stabilirea unor pensii g reșit calculate potrivit L. nr. 1.,

astfel cum legiuitorul a constatat după un an de zile, chiar prin preambulul O. nr. 5..

În cazul recurentului, se poate astfel observa că drepturile sale de pensie sunt greșit stabilite chiar potrivit dispozițiilor L. nr.1., întrucât acesta, ieșind la pensie în anul 2007, avea dreptul la stabilirea cuantumului pensiei sale prin raportarea punctajului total realizat la un stagiu complet de cotizare de 31 de ani și 2 luni, conform Anexei nr.3 la L. nr.1..

Pe de altă parte, dacă s-ar fi dorit stabilirea unui sistem într-adevăr echitabil de pensii, potrivit principiilor/algoritmului L. nr.19, s-ar fi recunoscut și recurentului, ca fiind stagiu complet de cotizare, stagiul de cotizare de 25 de ani prevăzut de art.68 alin.1 din L. nr.5., lege în vigoare la data emiterii deciziei de recalculare, astfel cum stagiul special de cel puțin 20/25/15/17 de ani lucrați în anumite condiții de muncă a fost recunoscut, potrivit art.77 alin.2 coroborat cu art.43 din L. nr.1., unor categorii de salariați.

În acest sens trebuie menționat că, în cadrul altui proces de recalculare a pensiilor din sistemul public, dar în conformitate cu principiile aceluiași act normativ, respectiv a nr. 1., prin H. nr.1550/2004 și O. n r.4/2005, au fost

prevăzute norme derogatorii, speciale privind stagiile complete de cotizare, ce vorfi utilizate în acest proces, tocmai pentru a asigura stabilirea echitabilă a acestora, prin luarea în considerare a condițiilor legislației speciale în temeiul căreia s-au acordat inițial drepturile la pensie.

Astfel, potrivit art.2 alin.4 din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sis tem al asigurărilor s ociale de stat potrivi t

legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile nr. 1., norme ce fac parte integrantă din H.nr.1550/2004, pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condițiile

prevăzute de acte normative cu c aracter special, stagiul complet de cotizare

utilizat la determi narea punctajului mediu anual este vechimea în munc ă

necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative.

Conform Normelor tehnice emise de C. N. de P. și alte Dreptur i de A. S. înaplicarea H. nr.1550/2004, înregistrate sub nr.5388/(...), s-au stabilit

următoarele:

"În înțelesul Hotărârii G.ui nr.1550/2004, stagiul complet de cotizare

reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care pensionarul beneficiază la data începeri i

operațiunilor de evaluare, sau care i se cuvine la această dată.";

Având în vedere faptul că ceea ce și-au propus legile de reformare a sistemului de pensii începând din anul 2005 și până în prezent a fost respectarea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale";, precum și faptul că L. nr.1. a prevăzut o recalculare a pensiilor potrivit algoritmului L. nr.1., argumentând că măsura a fost luată și pentru stabilirea unui sistem de pensii pe baze echitabile, chiar și în situația în care s-ar ajunge la concluzia că în mod corect a fost eliminată pensia de serviciu a reclamantului și s-a stabilit acestuia o altă pensie, de asigurări sociale de stat, se impunea ca cel puțin aceasta din urmă să fie calculată pe baza acelorași principii avute în vedere de către legiuitor și de către guvernanți în toate celelalte situații în care au fost "recalculate"; pensiile în conformitate cu principiile L. nr.1., respectiv cu luarea în considerare ca stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual a vechimii în muncă necesare deschiderii dreptului de pensie prevăzute de actul normativ special în condițiile căruia i-a fost stabilită pensia.

Aceasta ar fi fost o măsură echitabilă și pentru faptul că recurentul nu și-a continuat tocmai din culpa S., datorită promisiunii de acordare a pensiei de serviciu, activitatea până la vârsta de 65 de ani, situație în care ar fi avut posibilitatea să obțină astfel venituri salariale încă 10 ani, care ar fi contribuit, desigur, la sporirea considerabilă a punctajului său total, și implicit a celui mediu anual, deci și a cuantumului pensiei sale.

Practic, în anul 2007, între reclaman t și S., în calitate de angajator , a avut loc o convenție, un acord de încetare a contractului de muncă , reclamantul renunțând la dreptul său de a munci încă 10 ani și de primi un salariu care, în sfârșit, corespundea funcției ocupate, în schimbul primirii, pe viitor, a pensiei de serviciu, iar S. român a fost de acord cu această încetare a raporturilor de muncă, obligându-se să plătească acestuia o pensie specială pentru tot restul vieții, stabilită în temeiul unei legi în vigoare. Recurentul și -a

onorat obligația as umată, renunțând la dreptul său de a munci, în timp ce

statul, după trece rea a numai 3 a ni, consideră că nu se mai impun e

ex ecutarea obligației asumate prin acea convenție, dar nici nu m ai

poate/dorește să -l repună pe recla mant în situația anterioară încheie rii

acestui acord, ci stabilește , de această dată, unilateral, că beneficiarului de

pensie specială i se cuvine o altă prestație, respectiv o pensie de asigurări

sociale de stat de 825 lei, deși, în calitate de grefier, salariul ce i s -ar fi cuvenit pe luna iunie 2010, ar fi fost de 4076 lei, iar pensia sa de serviciu era de 3506 lei.

Considerente avute în vedere în aprecierea încălcării de către S. a drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărar ea drepturilor

omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică aredreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

P. art. 25 din Declarația Universală a D. O., orice om are dreptul la un nivelde trai care să îi asigure sănătatea și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune șide a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E.

„Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte.

D. există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

P. art. 8 din Declar ația Universală a D. O., orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și Justiție a reținut

următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci când legislația națională îi re cunoaște unei persoane un drept la

prestație socială, chiar non contributivă, art. 1 din Protocolul adițional la C. este aplicabil.

P. jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva

Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este important să

se ia în considerare dacă dreptul reclam antului de a primi p ensie în cauză a fost

încălcat astfel încât să conducă la o atingere adusă esenței dreptului la

pensie al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ing erinței statului în dreptul reclamantului.

Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadr ul ingerinței sale, tr ebuie subliniat

faptul că, deși, astfel cum am menționat anterior, instanțele de contencios

administrativ din țară, prin hotărâri definitive, dar exe cutorii, dar și instanțe de

asigurări sociale, prin hotărâri irevocabile pronunțate în co ntestațiile împotriva

deciziilor individuale de recalculare, au semnalat neleg alitatea măsurii de

recalculare a pensiil or de serviciu, acest a a luat anumite m ăsuri de înlăturare a

situației nelegale create abia la data de (...), prin adoptarea O. nr.5..

Însă, chiar și la această dată, S. nu a revocat actul administrativ

individual contestat în cauză, cu repunerea recurentului în situația

anterioară emiterii acestuia.

Trebuie av ut în vede re și contextul în car e a fost emisă decizi a contestată în

cauză, în care, astfel cum am menționat anterior, dispozițiile L. nr.5. privind pensiile de serviciu, mai erau în vigoare, dar G. pregătea intrarea în vigoare a L. nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care abroga, începând cu data de (...), aceste prevederi ale legii speciale.

Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că:

„…principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnicălegislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție

de importanța și co mplexitatea acestora, de o activitate de d ocumen tare și analiz ă

științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -sociale care

urmează să fie regle mentate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum ș i

a reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași lege, orice proiect de act normativ trebuie să

instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare

stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica

legislativă a S. Român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne

și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele

internaționale la care R. este parte, precum și cu jurispr udența C. E. a D. O..

Consider că, dacă în cadrul activității de documentare și analiză științifică,

în cadrul studiilor d e impact ce se cer a fi întocmite, mai al es în cazul adoptării

unor legi ce tind la reformări esențiale ale sistemului legislativ, cum este L. nr.1., se încerca în faza de proiect a acesteia, recalcularea unei singure decizii de

pensie, pentru fiecare categorie specială de persoane vizate de măsura luată, prin

luarea în considerar e a tuturor venituril or obținute de pensi onar în perioada de

activitate și a celorlalte elemente specifice de calcul, s -ar fi putut cu ușurință afla

atât durata și dificultățile unui asemenea proces, cât și cu antumul ce ar putea

rezulta, deci implici t măsura în care o asemenea ingerință era necesară pentru protejarea unor interese publice.

În orice caz, nu s-a r fi ajuns la situați a de a se constata, la un an de la

luarea unei măsuri ce se bucură de p rivilegiul prealabilului, de la ingerința

neașteptată în dr epturile reclamantului, printr -o m ăsură radicală, d e recalculare superficială a pensiei sale, că mai este necesară încă o etapă de revizuire a drepturilor sale de pensie.

Î n acest sens, trebuie amintit că, în C. Păduraru contra R., Curtea EDO

a arătat că: "odată ce a fost adoptat ă o soluție de căt re stat, ea t rebuie

implementată cu o claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât

posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la

care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții; în această privință, trebuie subliniat faptul că incertitudinea , fie ea legislativă, administrativă

sau provenind din practicile aplicate de autorități este un factor important

ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului.";

Deși dreptul reclamantului fusese recunoscut prin L. nr.5. și, cu atât mai mult, acest act normativ mai era în vigoare, decizia emisă la data de (...), nu reduce doar cuantumul pensiei reclamantului, ci îl lipsește pe acesta de alte importante garanții prevăzute de L. privind statutul personalului auxiliar al instanțelor judecătorești.

În realitate, pr inc ip al a s a p ierdere, în pr iv inț a c ăre ia nu a ex is tat n ic i cel

puț in o in tenț ie de r ep ar aț ie d in p ar te a S. ș i c are v a af ecta î n timp evoluț ia pens ie i

s ale, es te c ă mec an is mul de rec alcul are a pens ie i adop tat în baza L. nr.1., a H.

nr.737/2010 ș i a O. nr.5. impl ic ă LIPSIREA SA DE S.UTUL DE PENSIONAR DIN

SERVICIUL AUXILIAR AL I. J., deci și de P. pe care i -o oferea art.68 alin. 12

din L. NR.5., în sensul ACTUALIZĂRII P. SALE DE SERVCIU.

Astfel, conform acestui articol, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar

de spec ial itate, precu m ș i pens iile de ur maș prev ăzu te l a al in.8 -10 se

actualizează ori d e câte ori se majo rează salariul de bază brut lunar al

personalului auxiliar de specialitate în activitate, în condiții identice de

funcție, vechime și nivel al instanței sau parchetului , cu menț inere a nu mai a

sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu. D. în urma

ac tu al iz ăr ii rezul tă o pens ie de serv ic iu mai mic ă, person alul aux il iar de s pecialitate

își poate păstra pensia aflată în plată.

Aceasta constituie o pierdere însemnată pentru recurent, întrucât

aceste dispoziții d e protecție socială, aveau menirea de a garanta acestuia

o menținere a pe nsiei sale la un n ivel apropiat ulti mului ven it avut în

viața activă, ori simplele indexări acordate de către S. doar atunci când

mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de

pensii publice, vor determina în timp o scădere treptată, tot mai

accentuată, a pensiei acestui a în raport cu ultimul venit avut în activitate.

Aceste dispoziții erau de mare însemnătate mai ales în situația recurentului, care a renunțat la dreptul său la muncă, la locul său de muncă sigur și bine remunerat, la vârsta de 55 de ani, în plină viață activă, tocmai având încredere în legislația care-i garanta acestuia cu certitudine o pensie de serviciu apropiată de ultimul său venit din muncă.

Încrederea acestuia în statul nostru de drept, democratic și social,l-adeterminat ca, doar în aceste condiții, să renunțe la locul său de muncă, fiindu-i garantat că va beneficia de măsuri de protecție socială în cursul vieții sale, pentru a nu simți, în timp, efecte nefaste ale acestei decizii asupra veniturilor sale și ale familiei.

Prin urmare, iată că S., prin decizia de recalculare contestată în

cauză, anulând practic dispozițiile unei legi în vigoare la data emiterii acesteia, respectiv a L. nr.5., drepturi ce decurgeau din calitatea reclamantului de pensionar din serviciul auxiliar de specialitate al instanțelor judec ătorești, și care au devenit ina plicabile prin no ua metodologie de stabilire a pensiei sale, a afectat drepturile acestuia nu

numai la data emiterii sale, ci și pe termen lung, respectiv pentru toată

viața acestuia.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantului, fără a întruni condițiile legalității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.

Mai consider că și î n ipoteza în care s -ar considera ingerin ța statului ca

fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității^{, întrucât atingerea adusă dreptului recurentului a fost de}

natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra

Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de proprietate

trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele interesului general al

comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

P. art.10 din Char ta comunitară privind drepturile fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are dreptul la o protecție

socială adecvată și la prestații de securitate socială la un nivel suficient.

În analizarea acestui criteriu consi der că, în cazul reclamantului,

trebuie pornit de la aspectele evidențiate anterior, în sensul că acesta nu

este beneficiarul unei pensii obișnuite pentru bătrânețe/limită de vârstă și nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate de

către S., practic, atât pentru acoperirea riscurilor profesiei de personal

aux iliar de specialitate al instanțelor judecătorești amintite anterior, cu

interdicțiile și inco mpatibilitățile aferente, pentru cei 31 de ani de vechime în specialitate, pre cum și în schimbu l acordului său de a renunța la funcți a

sa și la remuneraț ie, la vârsta de 5 5 de ani, acord de terminat tocmai d e

ex istența unor dispoziții legale care îi garantau în curs ul vieții măsuri de

protecție socială, respectiv a celor prevăzute de L. nr.5., printre acestea

fiind și dreptul la pensie de serviciu.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca re per, în cazul r ecurent ului, pensia medie

lunară pe economie sau indemnizația socială pentru pen sionari, ci, întrucât

această măsură a afectat indirect dreptul acestuia la muncă, implicit la

salariu, S. neputân d asigura acestuia o reparație în sens ul ca acesta să fie repus în drepturile sale de grefier în activitate, controlul de proporționalitate t rebuie să porneasc ă de la c âștigul pe care acesta l -ar fi

putut obține din muncă în anul 2010, respectiv 4076 lei, situație în care

este evident că rec alcularea pensiei sale la suma d e 8 25 lei, constituie o

sarcină ex cesivă pe care treb uie să o suporte.

De altfel, politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul

stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul public, tocmai în temeiul

dispozițiilor L. nr. 1., în sistemul căr ora legiuitorul a înț eles să încadreze și pensiile de serviciu, avea ca principiu: „la condiții egale de pensionare pensii

egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tut uror pensiilor,

întrucât se raportează chiar la condițiile de pensionare care sunt, în speță

diferite, astfel cum am arătat anterio r, fiind prevăzute î n statutul special al beneficiarului.

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță, încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

P. art.79 din C., Consiliul Legislativ este organ consultativ, de specialitate al P., care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării,

unificării și coordonării întregii legislații . El ține evidența oficială a legislației R..

Astfel, prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării L. nr. 1., chiar Consiliul Legislativ a arătat că: „… atât în statele

membre ale Uniunii E., cât și în legisl ația altor state, exi stă și alte categorii

profesionale care beneficiază de sisteme proprii de pensionare, în funcție de

importanța socială a muncii prestate,…";

S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul stabilirii. O

recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare de către stat a propriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupra caracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există

posibilitatea ca un mare număr de pen sionari afectați de recalcularea pensiilor

să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentru

contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de cauză în procesele respective.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 8. a C. Constituționale, 86 de judecători pre zenți din totalul d e 113 judecători în

funcție în cadrul Î . C. de C. și Justiți e au votat, în ședi nța din (...), pentru

adoptarea hotărârii nr.2 a Secțiilor Unite ale instanței supreme , de sesizare a instanței de contencios constituțional cu neconstituționalitatea dispozițiilor L. nr. 1., în ceea ce privește pensiile de serviciu ale magistraților, dar cuprinzând ș i considerente generale, privind celelalte pensii speciale vizate de legea privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, apreciind că acestea contravin

prevederilor art.1 di n Protocolul nr.1 la C. europeană pentru apărarea drepturilo r

omului și libertăților fundamentale.

S-a susținut prin această sesizare că : "…legea criticată impune o pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o v eritabilă expropriere,

aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la C. pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea criticată impune o restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensie,….";

S-a mai arătat de către autorul sesizării că: "….diminuarea substanțială a

cuantumului pensiil or, determinată de recalcularea acestor a impusă prin legea

criticată, are drept consecință nerespectarea con diției referitoare la caracterul

rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…..";.

Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:

"Totodată, din persp ectiva art.1 din Protocolul nr.1 și a jurisprudenței C.

E. a D. O. referitoare la aceste dispoziții, drepturile care decurg din contribuțiile

în cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la pensie, constituie

drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea E. a D. O. a subliniat obligația a utorităților publice de a menține un jus t

echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor

fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, p rin

diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină

excesivă și dispropor ționată. Î ntr -o astfel de situație, există o î ncălcare a art.1 din

Protocolul nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului rezonabil și

proporțional a l diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de lege a criticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora le

este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just

echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C . E. a D. O., în

aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia stabilită pentru

anumite profesii și nu permite ca acest drept să fie diminuat decât în cazuri

excepționale, cu respectarea principiului proporționalității, ceea ce înseam nă c ă

măsura aplicată să fie justificată de scopul legitim urmărit ( C. Banfield contra

Regatului Unit, 2005).";

De altfel, și Președintele Senatului , exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. Constituționale, că L. nr. 1. ";impune o pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu,

aceasta echivalând c u o veritabilă e xprop riere, aducând ating ere art. 1 p aragraf 2 din Protocolul nr. 1 la C. pentru apăr area drepturilor om ului și a libertăților

fundamentale";.

Pentru toate acest e considerente, ap reciez că, în cau ză , prin măsura

luată, dreptul reclamantului de a primi pensia cuvenită a fost încălcat astfel încât s-a ajuns la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.

C. în cauză încălcar ea dreptului reclam antului la un ". în s ensul art. 1 din

Protocolul adițional la C. pentru apă rarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale, consider că nu mai este nec esară analizarea motivelor de recurs

privind încălcarea, în speță, a art. 14 din C., cu privire la nediscriminare.

În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantului, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu S. Român, care vor refuza cu certitudine să accepte orice provocări viitoare ale unor acte normative în scopul de a-și părăsi locuri de muncă sigure și bine plătite, la vârste la care mai pot presta muncă până la împlinirea vârstei standard de pensionare, funcții obținute prin pregătire profesională, concursuri serioase, experiență în domeniu, gândindu-se că oricând drepturile lor pot fi afectate de schimbările cadrului normativ, astfel încât să nu mai poată reveni la posturile deținute anterior și să obțină o pensie în cuantum comparabil cu pensia medie de asigurări sociale pe economie.

Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantului, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior integral sau parțial din bugetul de stat, sunt în prezent achitate doar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă or ice cetățean al R. are dreptul la se curitate socială și

juridică , ceea ce presupune ca măsuril e luate, mai ales că privesc domeniul protecției sociale, s ă nu -l pună pe ac esta într -o situați e total, substanțial

disproporționată față de cea în care acesta se afla atât la data când și -a

părăsit locul de muncă, cât și atunci când a optat pentru a -și va lorifica dreptul la pensie de serviciu, în condițiile în care, lipsa de previzibilitate a

măsurii și a unei perioade tranzitorii, nu i -au permis acestuia să ia măsuri

personale necesare de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei, cu atât mai mult cu cât perioad a îndelungată în ca re acesta a încasat

lună de lună pensia de serviciu, a creat acestuia convingerea că își poate

orienta întreaga conduită în raport cu dispozițiile legale ex istente .

Cum S. nu poate aduce reclamantului, în prezent, reparația cuvenită, pentru imposibilitatea onorării/executării angajamentului asumat de a-i plăti pensia de serviciu, în sensul repunerii acestuia în situația anterioară, respectiv de a-i fi oferită posibilitatea întoarcerii la vechiul loc de muncă și a obținerii salariului pe care l-a avut, se reține că, în cauză, ingerința S. în dreptul de pensie a acestuia, ce avea menirea tocmai să-i ofere protecția cuvenită, pentru riscuri sociale de natură psihologică și economică, este una nelegală, nejustificată și disproporționată.

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului formulat de reclamantul A. T., cu modificarea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii și a anulării deciziei de recalculare a pensiei de serviciu, cu repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei nr.1./(...) de către intimată, respectiv cu menținerea pensiei de serviciu a recurentului.

C. M.

Judecător

Red./Tehnored.:C.M.;

2 ex./(...).

← Decizia civilă nr. 548/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 2272/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 189/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 787/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 1001/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 548/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2272/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4373/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4248/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 841/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale