Decizia civilă nr. 717/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ NR. 717/R/2012

Ședința publică din data de 15 februarie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.

JUDECĂTORI: C. M.

S.-C. B.

GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 615 din 7 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată S. M., având ca obiect recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta intimată personal și asistată de av. P. I. L., în substituirea av. Coroian A., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 14 februarie

2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosar din partea reclamantei intimate note de ședință având anexate acte medicale.

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul reclamantei recurente solicită respingerea recursului, pentru motivele invocate în concluziile scrise și în notele de ședință formulate. Nu solicită cheltuieli de judecată.

La solicitarea instanței reclamanta intimată precizează că nu a formulat contestație în instanță strict la modul de calcul a pensiei.

C. fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.

C U R T E A

Prin Sentința civilă nr. 615 din 7 noiembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admis acțiunea formulata de reclamanta S. M. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C. și s-a dispus anularea Deciziei nr. 2. emisa de parata la data de (...). Fără cheltuieli de judecata.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin D. nr. 2. emisă de intimata C. J. de P. C. la data de (...) s-a stabilit în favoarea contestatoarei S. M. pensia de serviciu în cuantum de 5.982 lei începând cu data de (...), acordată în L. nr. 2..

Ulterior, intimata a emis D. nr. 2./(...) prin care a procedat la recalcularea pensiei de serviciu în temeiul L. nr. 1., H. nr. 737/2010 coroborată cu L. nr. 1., iar în urma recalculării s-a determinat cuantumul actual al pensiei de 2.214 lei.

Cu respectarea termenului prevăzut de art. 7 alin. 1 din L. nr. 1. raportat la art. 87 din L. nr. 1., reclamanta a promovat prezenta contestație a deciziei de recalculare.

Potrivit art. 1 alin. 1 lit. h din L. nr. 1., pensiile de serviciu ale personalului C. de C. devin pensii în înțelesul L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, iar conform art. 3, „pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare.

În situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite înbaza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare";.

Pe de altă parte, conform art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., „. persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nupoate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.

Or, art. 20 alin 2 din Constituția R. prevede în mod expres că „Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile";, iar „Parlamentul, Președintele R., G. și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)";.

Astfel, în cazul în care instanțele de judecată constată că legile interne încalcă pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care R. este parte, conținând dispoziții mai puțin favorabile decât acestea din urmă, sunt obligate să ignore aceste prevederi și să facă aplicarea celor din reglementarea internațională mai favorabilă.

Din această perspectivă, concluzia C. C. a R. că L. nr.1. nu încalcă dispozițiile legii fundamentale, cuprinsă în D. nr.871/(...) (publicată în Monitorul Oficial nr. 433/(...)) nu împiedică instanțele de judecată să facă aplicarea dispozițiilor mai sus redate. În acest sens s-a pronunțat însăși Curtea Constituțională, reținând faptul că un eventual conflict dintre un act normativ intern și legislația supranațională trebuie soluționat de instanțele judecătorești:

„(...) instanțelor judecătorești le revine sarcina de aplicare directă a legislației comunitare atunci când legislația națională este în contradicție cu aceasta"; (D. nr.1344/(...)).

Fiind, deci, îndreptățit a proceda la verificarea modalității în care s-au respectat în speță prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C., tribunalul reține că atât Curtea E. a D. O. cât și fosta Comisie au decis în mod constant că drepturile de creanță constituie un bun în sensul C.i, iar în materie de prestații sociale, plata unor contribuții la sistemul de securitate socială poate, în anumite condiții, să ducă la nașterea unui drept protejat de art. 1, adică dreptul de a beneficia la un anumit moment de avantajele conferite de acest sistem. Numai că, pentru ca un asemenea drept să se nască și deci să fie recunoscut trebuie ca cel interesat să îndeplinească acele condiții care sunt prevăzute de legislația națională în materie (cauza Muller contra Austriei, cauza X. c. Italiei).

Curtea a confirmat apoi în mod constant practica de includere a pensiilor în sfera de aplicare a art. 1 din Primul protocol adițional (de exemplu, cauza Stec și alții c. Regatului Unit, cauza Andrejeva c. Letoniei, cauza Kjartan Asmudsson c. Islandei, cauza Rasmussen c. Polonia, cauza W. c. Poloniei).

Întrucât contestatoarea beneficia deja de pensia de serviciu, iar intimata nici nu a contestat îndrituirea sa la aceste prestații, urmează că dreptul la pensieal reclamantei, născut și actual, reprezintă un „bun"; în sensul art. 1 alin.1 din

Primul protocol adițional la C.

Apoi, reducerea pensiei reclamantei și lipsirea acesteia de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente acestui procent reprezintă, indiscutabil, oingerință în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art. 1.

Ingerința este „prevăzută de lege"; și anume de art. 1-3 din L. nr. 11., norma legală în materie. Prevederile legii sunt accesibile, precise și predictibile în sensul jurisprudenței CEDO (cauzele Hentrich c. Franței și Beyeler c. Italiei), întrucât destinatarii reglementărilor pot obține toate informațiile necesare cu privire la conținutul și modalitatea de aplicare, iar consecințele sunt previzibile.

Referitor la cerința scopului legitim al privării de proprietate, în jurisprudența C. li se recunoaște statelor contractante o anumită marjă de apreciere atunci când este vorba despre măsurile generale de strategie economică și socială, respectându-se, în general, alegerea făcută de legislativul național în aprecierea a ceea ce este în interes public, în domeniul economic și social, cu excepția cazului în care aceasta este în mod manifest lipsită de o justificare rezonabilă (cauzele N. and Provincial Building Society și alții c. Regatul Unit, Stec și alții c. Regatului Unit, Andrejeva c. Letoniei).

Prin expunerea de motive a L. nr. 1. s-a arătat că „se impune adoptareaunor măsuri cu caracter excepțional, prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare și în anul 2010"; datorită evoluției crizei economice în anul

2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010, precum și acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale.

Ținând cont de scopul declarat al legii, tribunalul a considerat că acesta se încadrează în marja de apreciere a statului în ceea ce înseamnă noțiunea de „. public";, această apreciere nefiind în mod evident lipsită de un temei rezonabil și neimpunându-se, deci, a se cenzura optica legiuitorului (a se vedea în acest sens cauza W. c. Poloniei).

În ceea ce privește proporț ion al itate a inger ințe i cu scopul leg itim ur măr it , pentru a se determina dacă măsura litigioasă respectă justul echilibru necesar și dacă nu obligă reclamanta să suporte o sarcină disproporționată, trebuie să se ia in considerare modalitățile de compensare prevăzute de legislația națională. În această privință, Curtea a statuat deja că, fără plata unei sume rezonabile în raport cu valoarea bunului, privarea de proprietate constituie, în mod normal, o atingere excesivă și că lipsa totală a despăgubirilor nu poate fi justificată în domeniul art. 1 din Protocolul nr. 1 decât în împrejurări excepționale (cauza Ex- regele Greciei și alții c. Greciei, cauza Broniowski c. Poloniei).

În cauză, L. nr. 1. nu oferă contestatoarei posibilitatea de a obține despăgubiri pentru privarea de proprietate, iar legiuitorul nu a invocat nicio circumstanță excepțională pentru a justifica această lipsă. În expunerea de motive a fost justificată necesitatea luării măsurii de recalculare a pensiilor, dar nu și lipsa totală a despăgubirilor.

Tot în ceea ce privește cerința proporționalității ingerinței, măsura a mai fost motivată prin aceea că recalcularea pensiilor vizează eliminarea pensiilor de serviciu și, deci, a privilegiilor deoarece „pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială iar partea care depășește cuantumul suportat din bugetul asigurărilor sociale de stat, se suportă din bugetul de stat";.

Nici în raport de această finalitate mijloacele utilizate nu sunt într-un raport de proporționalitate cu scopul urmărit. Așa cum s-a reținut și prin D. nr.

2. a C. C. și din natura juridică a dreptului la pensie de serviciu, acest drept,fondat pe un regim profesional public special de securitate socială, nu reprezintă un privilegiu și are o justificare obiectivă și rațională, fiind o compensație pentru inconvenientele majore ce rezultă din rigoarea și riscurile deosebite ale statutelor profesionale speciale. Aceste categorii profesionale speciale au acumulat un stagiu complex (atât contributiv, cât și privativ de alte venituri, simultan cu îndeplinirea unor obligații profesionale deosebit de restrictive și riscante), deci nu se află într-o situație similară cu celelalte categorii nesupuse unui astfel de regim ocupațional.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. J. de P. C. solicitând modificarea sentinței atacate, cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamantă.

În motivarea recursului pârâta a arătat următoarele:

Este adevărat că pe parcursul activității și în momentul pensionării reclamantul a avut reprezentarea unei prestații de asigurări sociale astfel cum era aceasta reglementată prin normele speciale arunci în vigoare.

L. nu s-a aplicat retroactiv, ci numai de la data intrării sale în vigoare.

Avându-se în vedere evoluția crizei economice în prezent se aplică o serie de măsuri restrictive de acest gen.

Așa cum se reține în opinia separată de la fond pensia de serviciu are și o componență care nu reflectă contribuția.

D. C. C. nr.873/(...) nu acordă beneficiul de drept la pensie pentru pensia suplimentară, acordată în limita resurselor statului.

Calculul respectiv este aplicat încă din (...) celorlalți beneficiari de pensie, în funcție de cota contribuției. Pensia reflectă modul în care s-au îndeplinit obligațiile de asigurări sociale, obligații în funcție de care rezultă și drepturile corelative, de pensie în acest caz.

Dreptul la pensie este un drept general și fiecare cetățean are drept egal în acest sens, așadar nu trebuie să existe derogări, acestea fiind cu adevărat neconstituționale.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul este fondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Procesul de recalculare a pensiei reclamantei s-a realizat în temeiul L. nr.

1., act normativ care pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor de serviciu.

Asupra fondului cauzei, raportat și la motivele invocate de reclamantă în susținerea contestației, Curtea reține punctual următoarele aspecte:

În ceea ce privește neretroactivitatea, după cum s-a statuat prin D. nr. 29 din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, nu pot fi primite criticile potrivit cărora L. 1. încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din C., prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din C., Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie

2010, publicate în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.

Jurisprudența anterioară a C. C. în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurent.

Astfel, prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. 2 neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135alin. 2 lit. f privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

De asemenea, prin D. nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d - i și art. 2-12 din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind analizată din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53

(restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, din perspectiva prevederilor art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din C. (referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor).

Astfel, în D. nr. 871/2010 se reține că „având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C.. Relevantă în acest sens este și D. nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".

Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C., textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, L. privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita";.

Întrucât, în prezenta cauză retroactivitatea L. nr. 1. se invocă numai în raport de dispozițiile art. 15 alin. 2 din C., Curtea de A. apreciază că această analiză excede competențelor sale întrucât ar însemna să efectueze un control de constituționalitate, care se poate realiza numai de Curtea Constituțională, potrivit art. 1 alin. 2 din L. nr. 47/1992, republicată. De altfel, deciziile C. C. sunt obligatorii și (așa cum s-a arătat anterior) instanța de contencios constituțional s- a pronunțat cu privire la acest aspect.

Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor C. C., precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, instanța de judecată nu este în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii din perspectiva C.i europene a drepturilor omului impunându-se în mod distinct, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Astfel, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. 1 din C., ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, în care Curtea E. a statuat în sensul că puterii legislative nu îi este interzis să reglementeze, prin prevederi retroactive, drepturi derivate din legile aflate în vigoare, principiul legalității și noțiunea de proces echitabil consacrată de art. 6 excluzând, cu excepția motivelor convingătoare de interes public, doar amestecul legislativului în administrarea justiției menit să influențeze rezolvarea juridică a unei dispute, ceea ce nu este cazul în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza L. nr. 1., întrucât în cursul judecării acestei plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.

Referitor la nediscriminare, așa cum s-a statuat de Înalta Curte de Casație

și Justiție în D. nr. 29 din (...), instanța de drept comun nu poate face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații identice) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..

Analizând ingerința S. prin prisma prevederilor art. 1 din Primul Protocol la

C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că în numeroase decizii Curtea E. a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie

2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, paragraf 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39).

În jurisprudența organelor C.i, noțiunea de „. de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. Astfel, în C. Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul „. de proprietate";, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În mod similar a statuat Curtea E. a D. O. și în cauzele Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, (paragraf 71) sau Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf 40).

De asemenea, Curtea E. a reținut în C. Kjartan Asmundsson contra Islandei

(paragraf 39) următoarele: „totuși, chiar dacă art. 1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor laanumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";.

În C. Keckho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005 (paragraf 23) Curtea E. a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. S. poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare.

Curtea de A. constată că prin L. nr. 1. nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantei, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantei ca urmare a intrării în vigoare a L. nr. 1. nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.

Prin L. nr. 1. pensiile prevăzute de L. nr. 2. au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar reclamanta care anterior beneficia de o pensie de serviciu, a devenit titulara unei pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei; prin urmare L. nr. 1. reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantei, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la

C. E. a D. O., ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare.

Fiind prevăzută de L. nr. 1. transformarea pensiilor de serviciu în pensii de asigurări sociale de stat are caracter legal.

Referitor la calitățile pe care trebuie să le îndeplinească legea, așa cum au fost ele determinate în jurisprudența C. E., respectiv să fie accesibilă, precisă și previzibilă, acestea trebuie examinate din perspectiva marjei de apreciere pe care o are statul în reformarea sistemelor de asigurări sociale.

Din expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea L. nr. 1. sunt: evoluția crizei economice în anul 2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice.

Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, în C. Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, par. 83) „statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintă utilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, N. and Provincial Building Society și alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";.

De asemenea, Curtea E. a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (W. c. Poloniei din 8 decembrie 2009, paragraf 59 sau Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53). În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit.

Întrucât reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de A. apreciază că ingerința urmărește un scop legitim.

Mai mult, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. încauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R., relevantă datorită situației similare analizate și în speța dedusă judecății, a stabilit că „…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).

S.ele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232

/11 și 44605/11).

În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.

În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";

În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, Curtea de A. va înlăturacriticile reclamantei referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 2..

În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei reclamantei, care a fost beneficiarul unei pensii de serviciu obținută în temeiul L. nr. 2.. În temeiul L. nr. 1. pensiile de serviciu au devenit pensii de asigurări sociale de stat și au fost recalculate utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de L. nr.1..

În concret, Curtea de A. reține că reclamanta a avut o pensie de serviciu în cuantum brut de 4.963 lei, cuantumul brut al pensiei recalculate fiind de 1.691 lei.

Prin urmare, pensia recalculată a reclamantei nu este mai mică decât pensia medie pentru limită de vârstă în septembrie 2010 în R., care este de 859 lei, ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei.

Controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări și analizarea situației reclamantei în raport de circumstanțele particulare invocate în recurs, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional.

Actele cu caracter medical de care se prevalează reclamanta ar putea fi considerate relevante în stabilirea stării de nevoie în care se află, numai în măsura în care ar reflecta sarcina financiară impusă de diagnosticul atestat, de a cărui gravitate depinde în mod inevitabil și situația cheltuielilor medicale suportate în acest sens.

Or, aceste acte medicale de specialitate nu atestă caracterul absolut obligatoriu al urmării unui tratament medical de durată pentru ameliorarea, menținerea sau evitarea degradării stării de sănătate a reclamantei, și nici periodicitatea sau durata acestui tratament, nerezultând nici costul unor eventuale tratamente medicale care să implice o sarcină patrimonială excesivă.

În consecință, doar în situații excepționale s-ar putea aprecia că pensionarul suportă o sarcina excesivă, ceea ce ar impune o protecție din partea sistemului de securitate socială, care în cele din urmă, este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (M. și alții împotriva Italiei, paragraful 61).

În speță, reclamanta nu a dovedit existența unei situații excepționale ce ar putea să o expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să o lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. 1 -3 C.pr.civ. raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite, cu opinie majoritară, recursul declarat cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii contestației.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E

Admite cu opinie majoritară recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C., împotriva Sentinței civile nr. 615 din 7 noiembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în întregime în sensul că respinge, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamanta S. M. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2012.

PREȘEDINTE JUDECATORI

I.-R. M. C. M. S.-C. B.

cu opinie separată

GREFIER

G. C.

Red.I.R.M/Dact.S.M

2 ex./(...)

Jud. fond: A. G. C.

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Consider că recursul formulat de C. J. DE P. C. este nefondat, în mod corect prima instanță constatând în cauză încălcarea drepturilor reclamantei garantate de art.1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Trebuie să subliniat în acest sens că reclamanta S. M. s-a adresat instanței

pentru proteguirea unui drept de securitate socială, considerând că pensia sa de

serviciu era un „bu n";, în sensul jurisp rudenței C.E.D.O., pe care acesta avea

speranța legitimă de a -l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit deciziei nr.2./(...), în temeiul L. nr.94/1992, pentru o vechime efectivă în calitate de

controlor financiar- de 16 de ani.

În cauză reclamanta invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale , dar percepția sa certă și, de aici, princi palul său motiv de

nemulțumire și chiar nelămurire cu privire la situația nouă creată în urm a

recalculării este, în primul rând, c ă dre p tul s ău l a pens ie de serv ic iu er a un "dre p t

c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin decizii

administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de

muncă/de serviciu pe care l -a avut, și care trebuia să fie, în consecință, plătit

acestuia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.94/1992.

Î n acest sens, deși doctrina de drept administrativ subliniază că "nimeni nu

are dreptul să preti ndă menținerea une i anumite stări nor mative";, voi analiza în

cele ce urmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a aprecia dacă, în

urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta e ra sau nu îndreptăți t

să se bucure în continuare de bunul său.

Astfel, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei (cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";

Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C. privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite- în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate- de drept (a se vedea Stec și alții).";

Percepția reclamant ei asupra dreptului său la pensie de ser viciu ca fiind u n

drept câștigat și, de aici, considerarea măsurii de recalculare a acestei pensii - de fapt, astfel cum vom argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat- ca fiind un act abuziv al S., trebuie privită în primul rând, prin prisma modului în care, realitățile istor ice privind protecția

socială în țara noastră i -au creat acestui particular convingerea fermă că poate

renunța liniștit la un loc de muncă sigu r și bine plătit, la un anumit statut, la o

vârstă la care își m ai putea desfășura î ncă activitatea în c adrul C. de C., că s e

poate baza pe un venit din pensie într-un anumit cuantum, legal stabilit, printr-o

act normativ special, cu atât mai mult c u cât acesta mai era în vigoare și la data

emiterii deciziei contestate în cauză.

Astfel, în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902, toate legilecare au reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care aceste

reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.

Astfel, L. generală de pensiuni din ( ...), cu modificăril e din 1904 și

1906, care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și

unificatoare a siste mului de pensii, a prevăzut, la capito lul ". transitorii";, în art.56 că: "Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor

anterioare, precum și a statutelor căilor ferate, fie că titularii și -au exercitat

sau nu drepturile, vor continua să fie servite conform titl urilor ce posedă cei

în drept și cu reține rile ce li se făceau în virtutea legilor anterioare

promulgării acestei legi";.

Aceleași dispoziții tranzitorii privind păstrarea drepturilor de pensie

câștigate regăsim și în art.54 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

De asemenea, L. pentru unificarea asigurărilor soci ale din (...) a

prevăzut, în art.127 că: "Drepturile câștigate până la punerea în aplicare a

prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce privește pensiunile lor de

bază.";

L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ".

transitorii";, în art.319 alin.3, că: "Drepturile de pensie stabilite potrivit

diferitelor legi de asigurări sociale p ână la punerea în aplicare a legii d e

față, se respectă";.

Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul

Asigurărilor Sociale de S., prevedea că: "Pierd dreptul la pensie și la ajutor

social acele persoane care, pînă la 23 august 1944, au desfășurat o activitate

antidemocratică, reacționară, potrivnică intereselor poporului, acei care au

militat și au avut un rol activ în introducerea dictaturii militar -fasciste,

precum și acei care manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul

democrat-popular";.

Prin L. nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și

pensia suplimentară, s-a prevăz ut, la art.76, că: ". sau ajutorul social

stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decît în

situațiile prevăzute la art.56, și nici r evocate."; Situațiile de la art.56 din lege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însănumai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

Potrivit art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigur ări sociale de

stat și de asistență socială, „P.le și ajutoarele sociale stabilite pînă la

data prezentei legi, se mențin în continuare, atît timp cî t sînt îndeplinite

condițiile în baza cărora au fost acordate.";

L. nr.1. privind sis temul public de pe nsii publice și alte drepturi de

asigurări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite conform

leg isl aț ie i an ter io ar e, îns ă, conf or m art.180 alin.7, "în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel stabilit

în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos";.

D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, rezul tă c ă recl aman ta ș i, de al tf el toț i

pens ion ar ii d in R., ave au to ate d atele c are s ă le f or meze conv ingere a f er mă c ă

drep tur ile lor de pens ie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def initiv ă, er au c âș tig ate,

pu tând f i cel mul t rec alcul ate pe al te b aze , index ate, major ate, f ără a f i îns ă af ectat

cu an tu mul pens ie i af late în pl ată, as tf el înc ât, mai mu l t, nu ave au n ic iun ele men t

c are s ă le insp ire u n sen time n t de inc er titud ine pr iv ind pl ata pe v iitor a aces te i pensii lunare.

M ai prec is, nu cuno ș te au s ă f i ex is tat în R. al te c azur i de diminuare a

cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în ur ma punerii în apli care a dispozițiilo r unui sistem de reformare a pensiilor, c are, în speț ă, cu atât mai mul t, s -a vrut

a f i conf or m pr inc ip iil or ech ităț ii.

În al doilea rând, reclamanta a avut în vedere specificul funcției pe care

a deținut -o, în cadrul instituției supreme de audit a R., precu m ș i f ap tul c ă,

în ceea ce prive ște pensiile func ționarilor statului, au mai exista t

reglementări speciale și anterior adoptării L. nr.2..

Astfel, conform art.1 din legea nr.94/1992, Curtea de C. exercită

controlul asupra m odului de formare, de administrare și de întrebuințare a

resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, desfășurându -și activitatea în mod autonom, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în C. și în prezenta lege, și reprezintă R. în calitatea sa de instituție supremă de audit înorganizațiile internaționale ale acestor instituții.

În temeiul art.1 lit.c) din S.utul auditorului public extern din cadrul

C. de C., potrivit prerogativelor constituționale, normelor Uniunii E. și al e

I NTOSAI , Curtea de Conturi a României este instituția supremă de audit, care își

desfășoară activitatea în mod autonom.

Art.1 lit.b) din același S.ut prevede că acest act reglementează

raporturile de serviciu dintre Curte a de Conturi a Ro mâniei și auditorii

publici externi, care își desfășoară acti vitatea în structurile de control/audit al e

C. de C. și A. de A.

Potrivit art.3 din S.utul auditorului public extern din cadrul C. de C.,

funcția de auditor publi c ex tern este o funcție de int eres public, cu un

statut special conferit de atribuțiile, răspunderile, complex itatea, riscurile,

incompatibilitățile și interdicțiile ce decurg din aplicarea legii, precum și

din regulamentele C. de C., elaborate în baza legii.

An al iz ând d in persp ec tiv a is tor ic ă drep tu l l a pens ie al f uncțio n ar ilor s tatulu i

în ț ar a no as tr ă, se re ț in ur măto arele:

Conform L. general e de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și

1906, toț i f uncțion ar ii, c iv il i, mil itar i, ecl es ias tic i, be neficiau de prevederile acesteilegi.

Aceste dispoziții le regăsim și în L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

Mai mult, prin art.2 lit.a) din L. pentru unificarea asigurărilor sociale

din (...), au fost în mod expres exceptați de la aplica rea dispozițiilor

acestei legi "salari ații supuși legii ge nerale de pensiuni ";, deci funcționarii publici.

Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a tu turor funcționarilor statului de la aplicarea prevederilor sale, au ex is tat ș i în L. asigură rilor sociale din (...),

art.6 din acest act normativ pre văzând că nu in tră în asigurare a

obligatorie salariații supuși legii generale de pensiuni.

În anul 2008, prin L. nr.2., de modificare și completare a L. nr.94/1992, s-a co ns ider at neces ar ă adop tare a u ne i no i r egle men tăr i spec iale

pr iv ind drep tul l a p ens ie a aces tor f uncț ion ar i ai s tatulu i, p revăzută în art .51

alin.2 din legea organică , în sens ul că persoanele care au îndeplini t

funcția de auditor public extern, pe o durată de cel puțin 14 ani în cadrul

C. de C., beneficiaz ă la data pensionă rii de pensii de ser viciu, în condițiile

prevăzute de lege pentru funcționarul public parlamentar.

Astfel, legiuitorii din 2008, au considerat că auditorilor publici externi/controlorilor financiari li se cuvine, ca o recunoaștere a importanței profesiei lor și a eforturilor depuse, un statut aparte, ce cuprinde responsabilitățile, interdicțiile și incompatibilitățile specifice acestei funcții, dar și drepturi pe măsură, care să-i situeze într-o situație cât de cât comparabilă cu colegii acestora din țările europene, drepturi salariale propriu-zise și alte drepturi remuneratorii, printre care și pensia de serviciu.

Potrivit art.31 alin.1 din S.utul auditorului public extern din cadrul C. de C., stabilirea drepturilor auditorilor publici ex terni se face ținându -se

seama de locul și rolul C. de C. în statul de drept, de răspunderea,

complex itatea și riscurile funcției, precum și de interdicțiile și

incompatibilitățile prevăzute de lege.

Art.39 din același statut prevede c ă, pentru activitatea desfășurată,

auditorul public ex tern are dreptul la indemnizație brută lunară și la

celelalte drepturi prevăzute de lege.

Conform art.67 alin.2 din statut, pers oanele care au înde plinit funcția

de controlor financiar sau auditor public extern, pe o durată de cel puțin 14

ani în cadrul C. de C., beneficiază la data pensionării de pensii de serviciu,

în condițiile prevăzute de lege pentru funcționarul public parlamentar.

În al treilea rând, reclamanta a avut în vedere, în formarea convingerii

s ale c ă pe ns ia de serv ic iu es te un drep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data

adoptării L. nr.1., a H. nr.737/2010, cât și la data emiterii deciziei

administrative nr.2., de „. a pensiei sale din data de (...), dispozițiile L.

nr.94/1992, cât și prevederile norme i de trimitere, respectiv ale art.74-80

din L. nr.7/2006, privind această categorie de pensie de serviciu, erau în

vigoare, fiind abro gate abia după ju mătate de an de l a data intrării în vigoare a L. nr.1., respectiv la data de (...).

Practic, neabrogând, prin L. nr.1., aces te d ispoz iț ii ale L. pr iv ind org an iz are a

ș i f uncțion are a C. de C., chiar legiuitorul a recunoscut beneficiarilor acestor

pensii un drept câștigat, cel care le conferea statutul de pensionar din serviciul C. de C., cons ider ând c ă în ac es t f el , măsur a lu ată v a ap ăre a do ar c a o

reducere pr in rec alcu l are a cu an tu mulu i p ens ie i, de ter min ată de in teresul publ ic, ș i

nu c a o af ectare su bs tanț ial ă ș i irev oc ab il ă/per manen tă a drep tulu i aces tor a, în

sensul el imin ăr ii pen s iilor de serv ic iu.

În acest context, intimata a suferit, prin decizia nr. nr.2./(...), o

ingerință esențială în drepturile sale, nu numai prin diminuarea

cuantumului pensiei sale, ci, mai ales prin pierderea calității, a

statutului de pensionar din serviciul C. de C., în condițiile în c are

dispozițiile privind pensia sa de serviciu din L. nr.94/1992, cât și prevederile normei de trimitere, respectiv ale art.74-80 din L. nr.7/2006,

lege în baza căreia i s -a recunoscut acest drept, încă din anul 2009 era în vigoare.

La data recalculării, p ensia de serviciu a intimatei era plătită acesteia în baza deciziei nr. 2./(...).

Se constată în acest sens faptul că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

Observând și acest aspect, respectiv că, prin dispozițiile L. nr.1., nu a fost abrogată L. nr.92/1994 și nici L. nr.7/2006, intimata, în mod justificat, se prevalează de statutul său de pensionar din serviciul C. de C., pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de (...).

În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede,sub titulatura ";ev itar e a p ar alel is melor";, că:

„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorașireglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativori în două sau mai multe acte normative.

În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prinabrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";

De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.

Potrivit disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizată.";

Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ce prevedecă: „În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinateexpres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";

Prezumția că anumite norme au făcut obiectul modificării,

completării sau a brogării lor implic ite es te pos ib il ă, co nf or m art.67 alin.1

din aceeași lege, doar în cazuri deosebite, în care la elaborarea și adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, îns ă în speț ă nu n e pu te m af la în prezenț a unu i ase mene a caz, deoarece la adoptarea L. nr.1., legiuitorul a avut în vedere tocmai categoriile de

perso ane c are benef ic iaz ă de pens ii în te meiul unor legi speciale, acte normative

pr in tre c are se af lă ș i L. nr.94/1992.

De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuri luate de către S. Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuării salariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";

Dacă în ceea ce privește măsura dispusă prin L. nr.118/2010, Curtea EDO

a reținut că nu ne aflam în situația pr ezentată mai sus, c onsiderând că pentr u

lunile iulie-decembrie 2010 salariul rec lamanților era cel s tabilit prin această

lege, aceasta fiind considerată legea în vigoare, nu aceeași este situația în speță,

în care L. nr.1. nu a prevăzut doar reducerea pensiilor de serviciu cu un anumi t

procent, ci a anulat practic dispozițiile L. nr.92/1994, lege în vigoare, eliminând

dreptul reclamantei la pensie de serviciu,la statutul de pensionar în acest sistem,

cu toate drepturile aferente, actuale și viitoare.

În speță, decizia contestată, nr.2./(...), prin care a fost stabilită reclamantului o pensie de 2214 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit.h), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile de serviciu ale personalului C. de C., devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit

prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată ";, se calculeazăprin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..

Chiar prin textul art .3 din L. nr. 1., legi uitorul precizează c ă aceste pensii

speciale sunt prevăzute de lege, fiind ". potrivit prevederilor legilor cu caracter

special"; și sunt „cuvenite";.

Consider că primea ză în cauză sublini erea unor aspecte particulare ale pensiilor de serviciu ale auditorilor publici externi din cadrul C. de C.

Aces te aspec te spe c if ice, d ar de o deoseb ită imp or tanț ă, în cerce tare a

inger ințe i S. în drep tul recl aman te i, sun t ur măto arele :

I. pensia de serviciu stabilită în temeiul art. 51 din L. nr.94/1992, era

un drept de securitate socială pe care legea l -a acordat acesteia, având în vedere răspundere a, complexitatea ș i riscurile funcției deținute în cadru l

C. de C., interdicțiile și incompatibilitățile acesteia, prevăzute în lege, în

S.utul auditorului public extern și în Codul etic al profesiei.

II. Riscurile social e acoperite prin a cest drept de secu ritate socială,

pensia de serviciu, nu au fost decât î n ultimă instanță pentru bătrânețe, ci, în primul rând, de natură economică și psihologică.

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a considerat necesară

stabilirea pensiei de serviciu a reclamantei au fost riscurile activității de

auditor public ex tern, cu toate privațiunile, interdicțiile și

incompatibilitățile acestei profesii, precum și pierd erile de venituri ca

urmare a pensionării din acest sistem la o vârstă când acesta se afla încă

în cursul vieții active.

III. În cauză ingerința în dreptul intimatei la pensie este una esențială , întrucât, pe lângă faptul c ă a afectat, direct, dreptul la pensie

al acesteia, a dus atingere, în mod indirect, și unui alt „bun"; al său,

respectiv dreptul la muncă, ce include și dreptul la salariu, măsura

dispusă afectând un drept de protecț ie socială complex, ce constituia unsubstitut a dreptului la muncă, acordat de către S. român.

IV. Instanțele de contencios administrativ, sesizate cu suspendarea

executării și anularea H. nr.737/2010 privind metodologia de recalculare

a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.1 lit.c-h din L. nr.1., au

pronunțat hotărâri de suspendare a executării aces tei hotărâri și de

anulare a acestui act normativ, hotărâri cu efect erga omnes, constatând

cauze de aparentă de nelegalitate, re spectiv de nelegali tate a dispozițiilor acestui act norma tiv în baza căruia a fost emisă dec izia contestată în

cauză.

V. În cauză nu se poate reține că intimata „. două tipuri de pensii,

respectiv pensia din sistemul public de asigurări sociale și cea plătită di n bugetul de stat, ci beneficia de un unic drept de pensie, cel la pensie de serviciu.

Astfel, în cazul auditorilor publici externi, conform art.77 din L. nr.7/2006, la care face trimitere art.51 din L. nr.94/1992, la îndeplinirea condițiilor de pensionare prevăzute la art.74-76, persoana optează pentru pensia

calculată conform prevederilor prezentei legi sau pentru pensia calculată în

condițiile L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări

sociale, cu modificările și completările ult erioare, ori ale altor legi speciale din

cadrul sistemului public.

I. Argumentarea primului aspect specific al "recalculării"; pensiei de

serviciu a reclamantei.

Chiar prin E. de motive a L. nr.2., ce a mod if ic at ș i co mple tat lege a nr.94/1992, s-a reți nut c ă adoptarea ac esteia a fost necesar ă pentru : „Întărirea

autorității C. de C. în ceea ce priveșt e controlul asupra modului de formare,

de administrare și întrebuințare a re surselor financiare ale statului și ale

sectorului public, în concordanță cu principi ul înscris în C..";

Dispozițiile acestei legi, inclusiv cele privind pensiile d e serviciu, au

fost avizate favorabil de C. L., C. pentru buget, finanțe și bănci, precum și de

C. juridică, de disciplină și imunități din cadrul Camerei Deputaților.

Mai trebuie sublini at faptul că , potrivit art.7 din S.utul auditorului

public ex tern și a art. 8 din Codul etic al profesiei, auditorilor publici externi le este interzis: să facă parte din partide politice sau în organizații asimilate partidelor politice, sau să desfășoare activități publice cu caracterpolitic; să desfășoare orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământ în instituții care nu intră în competența de control a structurii C. de C. din care face parte; să exercite direct sau prin persoane interpuse activități de comerț; să participe la administrarea sau conducerea altor entități persoane juridice; să fie experți sau arbitri desemanți de părți într-un arbitaj.

N u se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbă ri majore în ceea

ce privește statutul categoriei de personal din care făcea parte reclamanta,

care să transforme aceste drepturi, î n doar câțiva ani d e la consacrarea lo r

legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii .

Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilirii

pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea Constituțională

de-a lungul anilor, aceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele

normative speciale nu reprezintă privi legii, ci doar compensații parțiale ale

inconvenientelor ce rezultă din rigo area statutelor speciale (decizia nr.

20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în acest sens că, tot Curtea Constituțională , prin decizia

nr.279/2006, analizând sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor

privind pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu

contravin dispozițiilor constituționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu

impune uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu num ai pentru deputați și

senatori, ci și pentru alte categorii socioprofesionale, cum sunt magistrații,

cadrele militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în toate aceste cazuri,

nu este contrară p revederilor art.16 din C. și se justifică prin specificitatea

activității acestei categorii socioprofesionale.";

Considerente similare au fost avute în vedere și prin decizia

nr.1094/2008 a C. C., cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor

privind pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi, în sensul că dreptul la

pensie se exercită în condițiile stabilite de lege, iar legiuitorul poate institui, în

considerarea situației specifice deosebite a unor catego rii socioprofesionale,

tratamente diferențiate atât prin con diții și criterii de acord are derogatorii, cât ș i

printr-un mod de calcul și un cuantum diferite ale pensiilor. Această

jurisprudență este în concordanță cu practica C. E. a D. O., potrivit cărei a

situația obiectiv diferită în care se află anumite categorii de persoane

justifică sau chiar impune instituirea prin lege a unui tratament juridic

rezonabil diferențiat, fără ca aceasta să reprezinte privilegii ori

discriminări.";

III. Argumente în sensul că măsura d ispusă a adus atin gere, în mod

indirect, și/sau mai ales, unui alt „bun"; al reclamantei, respectiv dreptul

la muncă, ce include și dreptul la salariu, precum și cu privire la

calificarea pensiei de serviciu, în d reptul comunitar, ca fiind un „ . de

remunerație";:

Dreptul reclamantului la pensie de serviciu, în temeiul art.51 din L.

nr.94/1992, respectiv la pensie calculată potrivit acestei legi atât la

momentul cererii d e pensionare, cât ș i, ulterior, prin act ualizare, precum și

celelalte drepturi de protecție socială reglementate de această lege au fost

tocmai cauza care a determinat-o pe reclamantă să renunțe la dreptul său la

muncă, în anul 2009, când acesta avea doar vârsta de 6o de ani, având

posibilitatea să mai lucreze în cadrul C. de C. î ncă 5 ani.

Practic, luând în considerare vârstele standard prevăzute de legislație,acesta, fiind născut la data de (...), putea fi pensionată pentru limită de vârstă, potrivit Anexei nr.9 la 0. nr.340/2001, privind aprobarea Normelor de aplicare a L. nr.19/2001, la vârsta de 58 de ani și 2 luni, respectiv în luna octombrie 2007, dar conform normei la care trimite art.51 din L. nr.94/1992, respectiv a art.74 alin.2 din L. nr.7/2006, acesta are dreptul la pensie pentru limită de vârstă la împlinirea vârstei de 65 de ani, așadar în luna august 2014.

În acest sens sunt și dispozițiile C.i privind aplicarea unitară a prevederilor referitoare la pensiile de serviciu potrivit L. nr.94/1992, înregistrată la Curtea de

Conturi a României sub nr.3370/(...), ce prevăd, la art.3 alin.1 lit.a) că beneficiază de pensie de serviciu persoanele care, la data solicitării acestei categorii de pensii, dețin funcția de auditor public extern, au împlinit vârsta de

65 de ani și au o vechime în muncă de cel puțin 30 de ani, din care cel puțin 14 ani în funcția de controlor financiar/auditor public extern în cadrul C. de C.

Prin urmare, intimata-reclamantă avea, potrivit legislației în domeniu, speranța ca, prin aceste măsuri de protecție socială complexe,respectiv prin plata pensiei de serviciu, să poată realiza venituri care să seapropie celor pe care le-ar fi obținut în cazul în care ar fi avut posibilitatea să-și continue activitatea ca auditor public extern, asigurând pentru ea și familia sa un nivel de trai decent, tocmai acest cadru normativ încurajând și determinând opțiunea sa pentru înscrierea la pensie.

Mai trebuie subliniată în acest sens, în primul rând, lipsa absolută de

previzibilitate a măsurii ce a afectat în mod substanțial dreptul recurentului la pensie de serviciu, ce rezultă cu deosebită claritate din prevederile art. 12 ale O. nr. 1/2010, adoptate cu doar câteva luni înainte de

intrarea în vigoare a L. nr. 1., în aceeași perioadă de criză economică, după

adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr. 330/2009.

Acest articol prevede că: „ În an ul 2010 , măsurile prevăzu te de L. cadru

nr. 330/2009 și de prezenta ordonanț ă de urgență referitoare la reîncadrarea

și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor

de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/.acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățile compensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în

funcție de nivelul și structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a f i

afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10

din L. nr. 329/2009.";

De asemenea, mai trebuie precizat că, prin ho tăr âre a d in (. ..) în cauz a C -

262/88, Barber vs.Royal Exchange Assurance Group, Curtea de Justiție a C. E. adecis că toate formele de pensie ocupațională constituie un element de remunerație în sensul art.141 din Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere l a adop tare a D. 9. a C. din (...), de modificare a D. 8. pr iv ind apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de tr atame n t

în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adrul reg imu r ilor prof esion ale de sec ur itate soc ial ă, as tf el

cu m rezul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mu n itar.

În conf or mitate cu h o tăr âr ile pronunț ate de Cur te a de Ju s tiț ie în c auz a C -

7/93, Bes tuur v an h e t Alge meen burgerl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în c auz a

C-351/00, Pirkko Niemi, un s is te m de p ens ie pen tru f uncțio n ar i in tr ă în do men iul

de apl ic are al pr inc ip iulu i eg al ităț ii de r e muner are, în cond iț iile în care sistemul

de pensii se refer ă la o anumită c ategorie de lucrăt ori, prestațiile se

plătesc în baza rel ației acestora de m uncă cu angajato rul public, în cadr ul

unui sistem ce f ace parte din sis temul general pre văzut de lege, iar

prestațiile depind în mod direct de vechimea în munc ă realizată și sun t

calculate pe baza ultimului salariu al funcționarului.

Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a P.

E. ș i a C. d in (...), as tf el cu m rezul tă d in pr e ambulul aces tu i ac t co mun itar.

Des igur aces te a sun t nor me co mun itare pr iv ind eg al itate a de re muner aț ie

în tre f e me i ș i b ărb aț i în mate r ie de înc ad r are în munc ă ș i de mu nc ă, d ar cons ider

c ă trebuie reținută calificarea, garanțiile și implicit, recunoașterea ca

drept sui generis, izvorând din rapo rturile de muncă sau de serviciu, p e

care Curtea de Ju stiție a C. E. o a cordă drepturilor beneficiarilor unor asemenea forme de prestații de secu ritate socială, asimilându -le noțiunii

de remunerație, ap reciindu -le ca fiind plătite în ba za rel ației de muncă al

acestor lucrători c u angajatorul pub lic, drepturile de pensie având ca temei

d ispoz iț iile leg ale ce regle men t e az ă ch iar aces te r apor tur i jur id ice.

Mai trebuie menționat faptul că R., în calitate de stat membru al Uniunii

E., a avut obligația implementării, pâ nă la data de 30 septembrie 2007, a D. nr.8. care prevede egalizarea vârstelor de pensionare între femei și bărbați în

cadrul schemelor de pensii ocupaționale. Î n acest scop, începând cu a doua parte

a anului 2006, s-a constituit la nivel național un grup d e lucru, format din

specialiști din toate sistemele de pensii din R.. În cadrul consultărilor ce s -au

desfășurat între experții C. E. și membrii grupului de lucru , schemele de

pensionare ale magistraților, personalului aux iliar de specialitate, militarilor

ș.a. au fost considerate scheme ocupaționale , în sensul directivei amintite.

De al tf el, și Cur te a E . a D. O., prin hotăr ârea pronunțată la data de (...), în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătu r ă cu o contestați e

inițiată de un judecător cu privire la pensia pe care era îndreptățit prin

lege să o primească, că statul, "în îndeplinirea acestei o bligații nu face uz

de puterea sa discreționară și poate fi comparat, în această privință cu un angajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de dreptul

privat.";

Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de Justiție de la L.

cu cele reținute de C urtea E. a D. O. în cauza anterior menți onată, dar și în C. F.

M. ș i A. G. S. con tr a R., rezultă că dr eptul la pensie de serviciu era datorat

intimatei în temeiul raporturilor sale de muncă/de serviciu, în calitatea acesteia

de auditor public extern, po tr iv it d ispoz iț iilor L. nr.94/1992, c are er au în v igo are și

la data emiterii deciziei administrative de recalculare, astfel încât obligația S.

trebuia îndeplinită astfel cum aceasta a fost asumată , respectiv ca orice ".

de remunerație";, iar această obligație nu poate fi considerată ca fiind

executată, potrivit principiilor generale ale dreptului civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia, nu prin plata unei pensii datorate potrivit

principiului solidarității sociale, oricărui salariat , în temeiul L. nr.1., în temeiul

raporturilor de asigurări sociale.

Practic, pentru munca prestată în calitate de controlor financiar/ auditor public extern, intimatului i s-au recunoscut, prin L. nr.94/1992, o

serie de drepturi c u caracter de rem unerați e, printre care plata salariului

și a altor drepturi, în timpul activității propriu -zise, dar și plata pensiei de

serviciu, după încetarea raporturilor de muncă. Acestor drepturi le

corespunde obliga ția corelativă a S ., ca angajator, p rin diferitele sale instituții publice, să le plătească, astfel cum acestea au fost reglementate,

având în vedere faptul că, la fel ca și salariul, și pensia de serviciu, a fost

atât cauza, cât și obiectul raportului de muncă.

Putem afirma că dreptul la pensie de serviciu s-a realizat practic zi cu zi, în perioada prestării muncii de către reclamantă, până la atingerea vechimii în specialitate necesară pentru a fi înscris la pensie de serviciu.

Faptul că tot S. era cel care trebuia să plătească atât pensia de serviciu, ca element de remunerație, în calitate de a ngajator, cât și o

pensie de asigură ri sociale de stat, în calitate de as igurător, a permis

practic, în speță, confuziunea celor două drepturi și în final, înlocuirea dreptului reclamantei cu un alt drept, nesolicitat de către acesta și care

nu poate constitui o executare a obligației asumate.

Potrivit disp.art.8 din Codul muncii, raporturile de muncă se bazează

pe principiul consensualității și al bunei -credințe. În cauză, intimata și -a

executat cu bună -credință toate obligațiile sale decurgând din raporturile

de muncă, mai ale s cea privind prest area muncii, în co ndițiile menționate

anterior, cu numeroase responsabilități, privațiuni, interdicții și

incompatibilități. În consecință, S. a re obligația de a -și executa, c u bună-

credință, toate îndatoririle asumate prin L. nr.94/1992, deci să plătească

reclamantei pensi a de serviciu, astfe l cum a înțeles să o reglementeze pri n

legea organică.

Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere, principiile generale ce guvernează executarea obligațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care recurenta -pârâtătrebuia să își execute obligația, conform căruia creditorul are dreptul de a

obține de la debitor îndeplinirea ex actă a oblig ației. În caz de neex ecutare

totală sau parțială, sau în caz de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul

are dreptul la despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia „creditorul

nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se datorește, chiar dacă

valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul intimatei este, în speță, acela de a obține obiectul specific și

ex act avut în vedere la nașterea raporturilor juridice dintre părți.

În ceea ce privește noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, încazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure creditorului

rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul ci vil actual, orice pe rsoană trebuie

să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că obiectul obligației este prestația la

care se angajează debitorul.

Potrivit art.1270 di n același cod, cont ractul valabil înche iat are putere

de lege între părțile contractante.

Art.1272 Cod civil, prevede că un contract valabil încheiat obligă nu

numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la toate urmările pe care

practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le da u

contractului, după natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei de serviciu ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost

prevăzute a fi plătite în totalitate din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin

legile ce le-au reglementat, ci, în totalitate sau, în cea mai mare parte, din

bugetul S., ce apare în acest raport obligațional ca angajator sui generis.

Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile de serviciu nici nu

puteau fi integrat e în sistemul pens iilor prevăzute de L. nr.1., având î n

vedere faptul că, potr ivit art.7 d in această lege: „ În sistemul public

prestațiile de as igu r ăr i soc iale reprez in tă venituri de înlocuire pentru pierderea

to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a u r mare a bătrâneții , invalidității sau

decesului"; , ori, pensia de serviciu a intimatei nu po ate fi încadrată î n

vreuna dintre aceste categorii de prestații , având în vedere riscurile sociale

l imitativ prev ăzu te în aces t ar ticol.

Astfel, pensia specială a fost acordat ă acestuia, priorit ar, nu pentru a constitui venit de înlocuire în caz de bătrânețe, ci pentru acoperirea

unor riscuri decur gând din specificul activității prestat e în cadrul C. de C.,

pentru contribuția adusă de către aceasta în vederea asigurării legalității

în ceea ce priveșt e formarea, administrarea și întrebuințarea resursel or

financiare ale S. român și ale sectorului public .

Av ând în vedere cel e reț inu te de c ătre C ur te a E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G. S.

con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t.162 al in.2 d in Codul munc ii republ ic at,

S., în cadrul marjei sale de apreciere, av e a pos ib il itate a, cu respec tare a cond iț iilor

leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege, măsur i de d imin u are a pensiei de serviciu, pe perioada crizei economice, astfel cum a procedat, în calitate de angajator sui generis, prin L. nr.118/2010, d ar nu s ă e l imine, pr in L. nr.1.,

drep tul l a pens ie de serv ic iu ș i s ă -l înloc u iasc ă, în f az a exec u tăr ii obl ig aț ie i, cu un

al t drep t, de as igur ăr i soc iale de s tat.

Ace as ta pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t C ur te a E. a D. O. în C. F. M. și A . G.

S. con tr a R., atunc i c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v igo are ș i prevede pl ata

anu mitor benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t respec tate, au to r ităț ile nu po t ref uza în mod deliberat plata acestora.

Având în vedere faptul că dreptul la pensie de se rviciu își are izvorul

în contractul individual de muncă al reclamantei, în timp ce dreptul l a

pensia de asigurări sociale, își are izvorul în contractul de asigurare

socială, consider că intimata în niciun caz nu putea fi lipsită de dreptul la pensie de serviciu recunoscut de o le ge în vigoare și, c u atât mai mult, n u

se putea ajunge la această finalitate, prin dispozițiile unei legi organice,

dar din domeniul asigurărilor sociale.

Mai trebuie amintit aici și faptul că un sistem de reformare ce afectat at ât de radical drepturile reclamantei nu a f ost însoțit de o pe rioadă de tranziție

corespunzătoare, care să permită, în condiții de ex ercitare cu bună -credință

a drepturilor tuturor participanților la raporturile juridice, adaptarea

acestuia la noua situați e creată, ci a fost pusă în executare în termen de 30 de

zile de la adoptarea H. nr.737/2010, dată în organizarea aplicării L. nr.1..

În acest context, trebuie reținut și faptul că, bazându-se pe aceste dispoziții legale, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamanta nu a f ost în măsură de a -și lua, în cunoștință

de cauză și din timp, în cursul vieții active, măsuri personale de atenuare a

riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei ca urma re a pensionării,

respectiv de a închei a contracte de asigu rări private de pensi e sau de a cotiza la

alte fonduri de pensii facultative, cu componentă ocupațională.

Astfel, reclamanta este pusă în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce privește modul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionar.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile intimatei.

IV. Motivație privin d aspectele de apa rență de nelegalita te, respectiv,

de nelegalitate a H. nr.737/2010 constatate, prin hotărâri judecătorești

pronunțate de instanțe de contencios administrativ din țară, hotărâ ri cu efect erga omnes.

Astfel, prin sentința civilă nr.491/(...) a C. de A. C. -Secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal s -a dispus sus pendarea executării

acestei hotărâri de guvern și anularea acesteia.

Prin această hotărâre definitivă s-a reținut că, în primul rând, C. europeană pentru apărarea drepturilor omului nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (C. Artico împotriva Italiei, 1980).

De asemenea, s-a mai reținut că dreptul la pensie al reclamanților și intervenienților este un „bun";, iar lipsirea de proprietatea unui bun la care se referădispozițiile din convenție, poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit pentru cauză de utilitate publică și doar în condițiile prevăzute de lege.

Contenciosul administrativ a constatat în acest sens că: „chiar dacă existăun text de lege care pare a justifica poziția pârâtului, nu a fost relevat interesul public care ar legitima o asemenea măsură, chiar dacă ar fi luat în considerare contextul economic și lipsa disponibilităților financiare.

Chiar și așa fiind, este discutabil în ce măsură considerentele de natură financiară pot fi opuse reclamantelor, în condițiile în care Curtea E. s-a pronunțat însensul în care lipsa de fonduri nu poate justifica încălcarea dreptului de proprietateinvocat.

În aceste condiții, exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean ar fi și ele încălcate.

Instanța consideră că nu este îndeplinită nici cerința unui just echilibru,reclamanții fiind puși în situația de a suporta o sarcină execsivă și exorbitantă, care nu poate justificată în nici un mod.";

Prin sentința civil ă nr.3811/(...) pron unțată de Curtea d e A. B., Secția a V.-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.(...), s-a admis

acțiunea formulată de către reclamanți, prin A. N. a P. din Serviciul

Auxiliar de S. al I. J. și al P. și s -a dispus suspendarea executării H.

nr.737/2010 până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr.284/CA/(...), Cu rtea de A. O., Secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a suspendat executarea H. nr.737/2010.

Curtea de A. P., Secția comercială, de contencios ad ministrativ și fiscal, a suspendat executarea H. nr.737/2010, prin sentința nr.16/(...).

Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin care se pronunță

suspendarea este executorie de drept. R. nu este suspensiv de executare.

Conform alin.7 al aceluiași articol , suspendarea executării actuluiadministrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Mai trebuie mențion at că, Î nalta Curte de Casație și Justiți e, prin decizia

nr.38/ (...) pronunțată în recursul împotriva sentinței pronunțate în contencios administrativ privind suspendarea executării H. nr.735/2010 a reținut următoarele:

"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta

timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într -un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca

acesta din urmă să nu -și producă efectele asupra celor vizați.";

"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...) - act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca

și sentința recurată .";

Prin sentința civilă nr.333/(...) a C. de A. C. -Secția comerci ală, de

contencios administrativ și fiscal s -a dispus și anularea acesteia H. nr.737/2010 .

Contenciosul administrativ a reținut, pentru a se pronunța astfel, următoarele:

Dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privată (C. Buchen contra Cehiei din 2002).

În această situație, s-a apreciat că reclamanții își legitimează interesul în invocarea unei valori patrimoniale având semnificația unui drept câștigat, recunoscut și executat de stat în temeiul unei legi speciale, suficient de clară și previzibilă la data pensionării și care i-a permis să-și planifice acțiunile atât pe termen lung cât și pe termen scurt pentru sine și familia sa, precum și o anumită manieră de gestionare a bunurilor sale prezente și viitoare.

S-a mai reținut, în ceea ce privește condiția ca ingerința să fie prevăzută de lege, că: „. poate avea însă și un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci și posibilitatea de a modifica legile pentru viitor, persoanele având astfel un drept la continuitatea acțiunii sale.

Acest drept presupune că statul nu poate încălca încrederea legitimă a persoanelor în continuitatea acțiunii sale.";

În ceea ce privește scopul legitim urmărit, s-a reținut că, „dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de foști angajați din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca având natura unor măsuri cu caracter excepțional, atunci este cu totul evident că L. nr.1. nu s- ar putea întemeia pe art.53 din Constituția revizuită deoarece lipsește una din cele două caracteristici esențiale, care ar permite evocarea sa, și anume caracterul temporar, limitat în timp, efectul recalculării pensiilor fiind unul definitiv și nu temporar.";

S-a mai reținut că diminuarea pensiilor de serviciu ale reclamanților cu 70-

80% atinge chiar substanța dreptului.

Deși toate aceste aspecte de aparență de nelegalitate, respectiv, de nelegalitate, au fost evidențiate de instanțele de contencios administrativ, acest act normativ în baza căruia s-a recalculat pensia reclamantei și-a produs efectele, în ceea ce privește pensia lunară plătită acesteia, până la data de (...), timp de un an de zile de la data recalculării pensiei, dată la care G. a luat anumite măsuri de înlăturare a aspectelor de nelegalitate sesizate, care nu au fost însă în sensul revocării actelor administrative individuale emise în baza acestui act normativ, cu repunerea particularilor în situația anterioară, deci a repunerii în plata pensiilor de serviciu, ci a adoptării Ordonanței de U. nr.5., care a prevăzut o nouă metodologie de recalculare a pensiilor de serviciu, urmată de emiterea unor noi decizii de revizuire.

Trebuie subliniat în acest sens că, prin expunerea de motive a acestui act, G. a recunoscut că, ingerința sa în drepturile categoriilor de pensionari vizați de ordonanță, printre care se află și intimata, nu a permis instituțiilor implicate realizarea tuturor procedurilor administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, fiind necesară încă o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor, pentru a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie.

Pentru aceste motive, prin art.4 din O. nr.5., s-a dispus abrogarea H.

nr.737/2010.

Cu toate acestea, măsura radicală, r eformatoare, adopt ată și pusă în

ex ecutare la scurt timp, după două lun i de la adoptarea L. nr.1., și -a produse

efectele prin lipsirea intimatei de pensia de serviciu și diminuarea

cuantumului pensiei sale, timp de un an de zile, până la adoptarea O. nr.5..

Astfel, din preambulul O. nr.5. rezultă că aceasta a fost adoptată:

"având în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării L. nr.1., în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiei, cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.";

Î n ceea ce privește modul de soluționar e a recursurilor for mul ate împotriva

sentințelor de suspendare a executării, respectiv anulare a H. nr.737/2010,

menționate anterior, se rețin următoarele:

Abia la data de (...), prin decizia nr.5960, pronunțată în dosarul nr.(...),

Î nalta Curte de Casație și Justiție s -a pronunțat asupra rec ursului formulat de

Guvernul României împotriva sentinței civile nr.491/(...) a C. de A. C.-Secțiacomercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că a admis recursul, a modificat sentința și a respins ca inadmisibilă acțiunea, fără a ne fi, până la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză, accesibilă motivarea acestei decizii a instanței supreme.

R. împotriva sentinței civile nr.333/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr.(...), are termen de

judecată la Î nalta Curte de Casație și Justiție pe data de (...) .

R. împotriva sentinței civile nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B., în dosarul nr.(...), s-a judecat de către Î nalta Curte de Casație și Justiție abia la data

de (...), după abrog area H. nr.737/201 0 , astfel încât, prin decizia nr.3888, s-a admis recursul formulat de Guvernul României, s-a modificat sentința, în sensul

respingerii cererii de suspendare a executării acestei hotărâri de guvern, ca fiind

răm asă fără obiect .

V. Argumentația î n sensul dreptului unitar al reclama ntei la pensie de serviciu.

Practic, cele două componente ale pensiei de serviciu priveau doar sursa din care erau plătite.

Astfel, conform art.19 din C. privind aplicarea unitară a prev ederilor

referitoare la pensiile de serviciu ale au ditorilor public externi, înregistrată sub

nr.3370/(...) la Curtea de Conturi a României, cererea de înscriere la pensie,însoțită de documentația de pensionare, se depune la casa te ritorială de pensii în

raza căreia își are domiciliul persoana îndreptățită, care calculează atât pensia

din sistemul public, stabilită conform L. nr.1., cât și pensia de serviciu

stabilită potrivit pre vederilor legii. Pensi a care se achită tit ularului este pensiacea mai avantajoasă.

Art.21 din aceeași C. stabilește, pe de o parte, distincția dintre pensia de serviciu și pensia din sistemul public, folosind terminologia „celor dou ă

categorii de pensii ";, iar, pe de altă p arte, modul de fin anțare a pensiei d e

serviciu.

Astfel, conform acestui articol, casa teritorială de pensii emite o singură decizie în care se înscriu în mod distinct cuantumurile c elor două categorii de pensii, pensia din sistemul public, respectiv pensia de serviciu, precum și diferența dintre cele două pensii care se suportă de la bugetul de stat.

Astfel, consider că legiuitorul s-a obligat, prin lege specială , să

plătească din bug etul de stat intimatei o pensie ce r eprezintă de fapt o

indemnizație ce are, pe de o parte, caracter compensatoriu pentru

responsabilitățile speciale, riscurile, privațiunile cu care aceștia s -au confruntat

în cursul vieții active ș i, pe de al tă p ar te, de „. făcută în scopul fidelizării și

menținerii personalului care prestează munca în anumite sectoare de

activitate, în anumite condiț ii.

I ntimata a lucrat astfel cu o convingere fermă că, la data pensionării, va

beneficia de pensie de serviciu, renunțând poate, în acest context, la oferte de

muncă ce erau mai avantajoase în privința salarizării, beneficiilor suplimentare

ce puteau fi obținute , a condițiilor de mu ncă, sperând ca la ie șirea la pensie să se

bucure însă de drepturi de pensie stabile, mai apropiate în ceea ce privește

cuantumul lor de veniturile avute în cursul vieții active.

De altfel, printre principiile care stau la baza organizări i și dezvoltării

carierei în funcția de auditor public extern , prevăzute de art.11 din S.utul

auditorului public extern, figurează și motivarea, potrivit căruia, în vederea

dezvoltării carierei, Curtea de conturi identifică și aplică, în condiții le legii,

instrumente de motivare morală și materială a auditorilor publici externi.

Se mai reține că, prin L. nr.1., drepturile de pensie specială sunt doar în mod formal recalculate, de fapt sunt înlocuite cu pensiile pe care pensionarii le-ar

fi obținut potrivit legii generale a pensiilor din sistemul public, fără luarea în considerare a statutului special al acestora, în speță, a intimatei, și mai mult,

punerea grabnică în plată a drepturil or astfel „recalculate"; într-un termen dedoar 30 de zile de la data hotărârii privind aprobarea metodologiei de recalculare,

fără o perioadă tranzitorie, a determinat și stabilirea unor pensii greșit calculate

potrivit L. nr. 1., astfel cum legiuitorul a constatat după un an de zile, chiar prin

preambulul O. nr. 5..

Tocmai lipsa absol ută de previzibilitat e a unei legi de „. a sistemului

pensiilor de serviciu, niciunul dintre actele normative ce au fost izvor de drepturi

de securitate social ă neprevăzând că diferențele dintre p ensia de serviciu ș i

pensia din sistemul public se vor plăti sub condiția și atât tâmp cât vor exista

fondurile bugetare, a determinat lipsa unui interes al acestui particular în

stabilirea corectă, reală a părții din pensie ce se plătește din bugetul asigurărilor

sociale de stat.

Practic, această par te din pensia de s erviciu a fost calcu lată de casele

județene de pensii d oar pe baza datelor din carnetele de mu ncă aflate în posesia

sa, cu preluarea unor elemente pe care sistemul informatic nu le putea stabili în mod individualizat, raportat la statutul special al pensionarilor, fără luarea î n

considerare a tuturor veniturilor realizate în cursul vieții acti ve de către aceștia și

a celorlalte aspecte specifice modului de calcul al pensiei potrivit L. nr. 1.,

respectiv vârsta standard corectă, stagiul complet de cotizare aplicabil, perioadele

lucrate în grupe de muncă sau în condiții speciale/deosebite de muncă.

Pentru asemenea erori, pensionarii ce realmente au fost pensionați în temeiul L. nr. 1. au formulat și formulează încă contestații succesive de la data intrării în vigoare a acestei legi, (...) și până în prezent, pe care le-au supus jurisdicției asigurărilor sociale.

În condițiile în care se previziona ca la un moment dat să se reformeze sistemul de pensii, S. trebuia să își manifeste cu ani în urmă grija față de cheltuielile bugetare, în primul rând, prin luarea unor măsuri de calculare corectă, încă de la data acordării pensiilor speciale, a părții ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, conform veniturilor reale obținute în cursul activității fiecărui beneficiar și a tuturor celorlalte elemente de calcul prevăzut de L. nr. 1., modificată și completată, ce erau specifice fiecărei persoane în parte, situație în care desigur, s-ar fi diminuat în mod corespunzător și partea din pensie ce are ca sursă bugetul de stat.

Din acest punct de vedere, în lipsa unei previzibilități a modificării politicii în domeniul pensiilor speciale, S. era singurul interesat ca acest cuantum să fie cât mai corect stabilit, lipsa de diligență în acest sens, timp de ani de zile, fiindu-i desigur imputabilă.

În cazul intimatei, se poate astfel observa că drepturile sale de pensie sunt greșit stabilite chiar potrivit dispozițiilor L. nr.1., întrucât acesta, ieșind la pensie în anul 2009, avea dreptul la stabilirea cuantumului pensiei sale prin raportarea punctajului total realizat la un stagiu complet de cotizare de 27 de ani și 4 luni, conform Anexei nr.3 la L. nr.1..

Practic, în anul 2009, între reclamantă și S. , în calitate de angajator, a

avut loc o conven ție, un acord de î ncetare a contract ului de muncă , prin care reclamanta a renunțat la dreptul său de a munci încă 5 ani și de primi un salariu adecvat funcției ocupate, în schimbul primirii, pe viitor, a pensiei de serviciu, iar S. român a fost de acord cu această încetare a raporturilor de muncă, obligându-se să plătească acestuia o pensie specială pentru tot restul vieții, stabilită în temeiul unei legi în vigoare. Intimata și -a onorat

obligația asumată, renunțând la dreptul său de a munci, în timp ce statul,

după trecerea a numai 1 an, consideră că nu se mai impune ex ecutarea

obligației asumate prin acea convenți e, dar nici nu mai poate/dorește să o

repună pe reclamantă în situația anterioară încheierii acestui acord, ci

stabilește, de această dată, unilateral, că beneficiarului de pensie specială i

se cuvine o altă prestație, respectiv o pensie de asigurări sociale de stat de

2214 lei, deși, în calitate de controlor financiar, salariul acesteia chiar în ultima

lună anterioară înc etării activit ății, de ci în luna decembr ie 2009, astfel cu m

rezultă și din buletinul de calcul a pensiei, a fost de 7384 lei, iar pensia sa de serviciu era de 6055 lei.

Astfel, se constată că, în anul 2010, S. s-a dezis de obligația asumată, tocmai față de o persoană care, prin activitatea sa, a cunoscut, de-a lungul carierei sale, modul în care se gestionează banul public, care urmărit și, probabil a reușit, protejarea și întregirea resurselor financiare ale statului, poate cu miliarde de lei, eliminându-i un drept la remunerație recunoscut prin lege tocmai pentru această contribuție adusă, invocând rațiuni de politică statală care impun reducerea cheltuielilor publice.

Considerente avute în vedere în aprecierea încălcării de către S. a drepturilor reclamantei garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărar ea drepturilor

omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică aredreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

Potrivit art. 25 din D eclarația Universală a D. O., orice om are dreptul la unnivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că:

"Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. „ Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prinprezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționaleprivind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la

care R. este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit art. 8 din De clarația Universală a D. O., orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competenteîmpotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și J ustiție a reținut

următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit,

Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci când legislația națională îi recunoaște unei persoane un drept la

prestație socială, chiar non contributivă, art. 1 din Protocolul adițional la C.

este aplicabil.

Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva

Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este important să

se ia în considerare dacă dreptul reclam antului de a primi p ensie în cauză a fost

încălcat astfel înc ât să conducă la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul

reclamantei.

Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadr ul ingerinței sale, tr ebuie subliniat

faptul că, de și, astfel cum am menționat anterior, instanțele de contencios

administrativ din țară, prin hotărâri definitive, dar executorii, dar și instanțe de

asigurări sociale, prin hotărâri irevocabile pronunțate în co ntestațiile împotriva

deciziilor individuale de recalculare, au semnalat neleg alitatea măsurii de

recalculare a pensiil or de serviciu, acest a a luat anumite m ăsuri de înlăturare a

situației nelegale create abia la data de (...), prin adoptarea O. nr.5..

Însă, chiar și la această dată, S. nu a revocat actul administrativ

individual contestat în cauză, cu repu nerea intimatei în situația anterioară

emiterii acestuia.

Trebuie av ut în vede re și contextul în car e a fost emisă decizi a contestată în

cauză, în care, astf el cum am mențio nat anterior, dispoz ițiile L. nr.94/1992 privind pensiile de serviciu, mai era în vigoare, dar G. pr egătea intrarea în

vigoare a L. nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care

abroga, începând cu data de (...), dispozițiile acestei legi privind pensiile de

serviciu.

Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că:

„…principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

Astfel, pe lângă aspectele menționate anterior, privind suspendarea și anularea dispozițiilor hotărârii de guvern în temeiul căreia a fost emisă decizia contestată în cauză, consider că un alt aspect de nelegalitate a măsurii dispuse îl constituie faptul că, deși dispozițiile Legilor nr.94/1992 și nr.7/2006, privind pensiile de serviciu, erau în vigoare, decizia emisă la data de (...), nu reduce doar cuantumul pensiei reclamantei, ci o lipsește pe aceasta de alte importante garanții prevăzute de L. privind organizarea și funcționarea C. de C., cea mai importantă dintre acestea fiind cea privind actualizarea permanentă a pensiei sale în raport cu veniturile unui lucrător comparabil în activitate.

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție

de importanța și co mplexitatea acestora, de o activitate de d ocumentare și analiz ă

științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -sociale care

urmează să fie regle mentate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum ș i

a reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să

instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare

stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie

temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica

legislativă a S. Român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne

și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunita ră și cu tratatele

internaționale la care R. este parte, precum și cu jurisprudența C. E. a D. O..

Consider că, dacă în cadrul activității de documentare și analiză științifică,

în cadrul studiilor de impact ce se cer a fi întocmite, mai ales în cazul adoptării

unor legi ce tind la reformări esențiale ale sistemului legislativ, cum este L. nr.1.,

se încerca în faza de proiect a acesteia, recalcularea unei singure decizii de

pensie, pentru fiecare categorie specială de persoane vizate de măsura luată, prin

luarea în considerar e a tuturor venituril or obținute de pensi onar în perioada de

activitate și a celorlalte elemente specifice de calcul, s -ar fi putut cu ușurință afla

atât durata și dificultățile unui asemenea proces, cât și cu antumul ce ar putea rezulta, deci implici t măsura în care o asemenea ingerință era necesară pentru protejarea unor interese publice.

În orice caz, nu s-a r fi ajuns la situați a de a se constata, la un an de la

luarea unei măsuri ce se bucură de p rivilegiul prealabilului, de la ingerin ța

neașteptată în drepturile reclamantei, printr -o măsură radicală, de

recalculare superficială a pensiei sale, că mai este necesară încă o etapă de

revizuire a drepturilor sale de pensie.

Î n acest sens, trebuie amintit că, în C. Păduraru contra R., Curte a EDO

a arătat că: "odată ce a fost adoptat ă o soluție de căt re stat, ea trebuie

implementată cu o claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât

posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la

care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții; în această privință,

trebuie subliniat faptul că incertitudinea , fie ea legislativă, administrativă

sau provenind din practicile aplicate de autorități este un factor important

ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului.";

De fapt, prin decizia contestată, așa -zis "de recalculare"; a pensiei de

serviciu, la o dată la care dispozițiil e L. nr.94/1992 m ai erau în vigoare,

reclamanta a pierdut calitatea pe care o avea dobândită, de pensionar dinserviciul C. de C.

Astfel, principala sa pierdere, în privința căreia nu a existat nici cel

puțin o intenție de reparație din partea S. și care va afecta în timp

evoluția pensiei sale, este că mecanismul de recalculare a pensiei adoptat în baza L. nr.1., a H. nr.737/2010 ș i a O. nr.5. implic ă LIPSIREA SA DE S.UTUL DE PENSI.AR DIN SERVICIUL C. DE C., deci și de P. pe care i -o

oferea art.74 alin. 5 din L. NR.94/1 992, în sensul ACT UALIZĂRII PENSIE I

SALE DE SERVCIU.

Astfel, conform acestui articol, pensiile de serviciu ș i pen s iile de ur maș,

s tab il ite în cond iț iile prezen te i leg i, se ac tu al ize az ă prin aplicarea la cuantumul

pensiei de serviciu aflate în plată a procentului de majorare a salariului

de bază de care beneficiază funcționarul public parlamentar aflat în activitate, cu aceeași vechime, nivel de salarizare și funcție publică. Dacă

în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, se păstrează

pensia aflată în plată.

Aceeași reglementare o regăsim și î n art.15 din C. pri vind aplicarea

unitară a prevede rilor referitoare la pensiile de serviciu ale auditorilor publici externi, în sensul că pensia de serviciu cuvenită acestora, seactualizează ori de câte ori se modifică indemnizația de încadrare brută lunară a unui auditor public extern în activitate, cu luarea în considerare a sporurilor utilizate inițial la constituirea bazei de calcul a pensiei de serviciu.

Aceasta constituie o pierdere însemnată pentru intimată, întrucât

aceste dispoziții de protecție socială, aveau menirea de a garanta acesteia

o menț inere a pensiei sale la un nivel apropiat ultimului venit avut în

viața activă, ori simplele indexări acordate de către S. doar atunci când mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de pensii publice, vor determina în timp o scădere treptată, tot mai

accentuată, a pensiei acestuia în raport cu ultimul venit avut în activitate.

Aceste dispoziții erau de mare însemnătate mai ales în situația intimatei, care a renunțat la dreptul său la muncă, la locul său de muncă sigur și bine remunerat, la vârsta de 60 de ani, tocmai având încredere în legislația care-i garanta acesteia cu certitudine o pensie de serviciu apropiată de ultimul său venit din muncă.

Încrederea acestuia în statul nostru de drept, democratic și social,l-adeterminat ca, doar în aceste condiții, să renunțe la locul său de muncă, fiindu-igarantat că va beneficia de măsuri de protecție socială în cursul vieții sale, pentru a nu simți, în timp, efecte nefaste ale acestei decizii asupra veniturilor sale și ale familiei.

Prin urmare, iată că S., prin decizia de recalculare contestată în

cauză, anulând practic dispozițiile unei legi care era în vigoare și la data emiterii acesteia, respectiv a L. nr.94/1992, drepturi ce decurgeau dincalitatea reclamantei de pensionar di n serviciul C. de C., și care au devenit inaplicabile prin noua metodologie de stabilire a pensiei sale, a afectat

drepturile acesteia nu numai la data emiterii sale, ci și pe termen lung,

respectiv pentru toată viața acestuia.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantei, fără a întruni condițiile legalității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.

Mai consider că și î n ipoteza în care s -ar considera ingerin ța statului ca

fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității , întrucât atingerea adusă dreptului intimatei a fost de

natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra

Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de proprietate

trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele interesului general al

comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale

individului.

Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale

ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are dreptul la o protecție

socială adecvată și la prestații de securitate socială la un nivel suficient.

În analizarea acestui criteriu consider că, în cazul reclamantei,

trebuie pornit de l a aspectele eviden țiate anterior, în s ensul că aceasta n u

este beneficiara unei pensii obișnuite pentru bătrânețe/limită de vârstă și

nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate de

către S., practic, atât pentru acoperirea riscurilor funcției de auditor public

ex tern amintite anterior, cu interdi cțiile și incompat ibilitățile aferente,

pentru cei 16 ani de vechime în specialitate, precum și în schimbul

acordului său de a renunța la funcția sa și la remunerație, la vârsta de 60 de

ani, acord determinat tocmai de existența unor dispoziții legale care îi

garantau în cursul vieții măsuri de protecție socială, respectiv a celor

prevăzute de L. nr.94/1992, printre acestea fiind și dreptul la pensie de

serviciu.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca reper, în c azul intimatei, pensia medie lunară pe

economie sau indemnizația socială pentru pensionari, ci, întrucât aceast ă

măsură a afectat indirect dreptul acesteia la muncă, implicit la salariu,

controlul de proporționalitate trebuie să pornească de la câștigul pe care

aceasta l-ar fi putut obține din muncă în anul 2010, având în vedere faptul

că ultimul salariu obținut de către aceasta, în anul 2009, a fost de 7384 lei,

situație în care este evident că recalcularea pensiei sale la suma de 2214

lei, constituie o sarcină ex cesivă pe care trebuie să o suporte.

De altfel, politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul

stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul public, tocmai în temeiul

dispozițiilor L. nr. 1., în sistemul căr ora legiuitorul a înț eles să încadreze și

pensiile de serviciu, avea ca principiu: „la condiții egale de pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor pensiilor,

întrucât se raportează chiar la condițiile de pensionare care su nt, în speță

diferite, astfel cum am arătat anterio r, fiind prevăzute î n statutul special al

beneficiarului.

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță,

încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia :

Potrivit art.79 din Constituie, C. L. este organ consultativ, de specialitate al

P., care avizează proiectele de acte normative în vederea sist ematizării, unificării

și coordonării întregii legislații . El ține evidența oficială a legislației R..

Astfel, prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării L. nr. 1., chiar C. L. a arătat că: „… atât în statele membre ale Uniunii

E., cât și în legisl ația altor state, ex istă și alte categor ii profesionale care

beneficiază de sisteme proprii de pensionare, în funcție de importanța socială a

muncii prestate, ….";.

S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul stabilirii. O

recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare de către stat

a propriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupra caracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există posibilitatea ca un mare număr de pensionari afectați de recalcularea pensiilor să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de cauză în procesele respective.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 873/2010

a C. C., 86 de judecători prezenți din totalul de 113 judecători în funcție în

cadrul Î. C. de C. și Justiție au votat, în ședința din (...), pentru adoptarea

hotărârii nr.2 a Secțiilor Unite ale instanței supreme , de sesizare a instanței

de contencios constituțional cu neconstituționalitatea dispozițiilor L. nr. 1., în

ceea ce privește p ensiile de serviciu ale magistraților, dar cuprinzând și

considerente generale, privind celelalte pensii speciale vizate de legea

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, apreciind că acestea

contravin prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la C. europeană pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale .

S-a susținut prin această sesizare că: "…legea criticată impune o pierdere

ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o v eritabilă expropriere,

aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la C. pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea criticată impune o

restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensie,….";

S-a mai arătat de către autorul sesizării că: "….diminuarea substanțială a

cuantumului pensiil or, determinată de recalcularea acestor a impusă prin legea

criticată, are drept consecință nerespectarea condiției referitoare la caracterul

rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului….. ";.

Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:

"Totodată, din persp ectiva art.1 din Protocolul nr.1 și a jurisprudenței C.

E. a D. O. referitoare la aceste dispoziții, drepturile care decurg din contribuțiile

în cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la pensie, constituie

drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea E. a D. O. a subliniat obligația a utorităților publice de a menține un just

echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor

fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin

diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină

excesivă și dispropor ționată. Î ntr -o astfel de situație, există o î ncălcare a art.1 din

Protocolul nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului rezonabil și

proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjartan Asmundsson

contra Islandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de lege a criticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora le

este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just

echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor

fundamentale ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C. E. a D. O., în

aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia stabilită pentr u

anumite profesii și nu permite ca acest drept să fie diminuat decât în cazuri

excepționale, cu respectarea principiului proporționalității, ceea ce înseamnă c ă

măsura aplicată să fie justificată de scopul legitim urmărit ( C. Banfield contra

Regatului Unit, 2005).";

De altfel, și Președintele Senatului , exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. C., că L. nr.

1. ";impune o pierde re ireversibilă a pen siei de serviciu, ace asta echivalând cu o

veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din Protocolul nr. 1 la

C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, prin măsura luată,

dreptul reclamantei de a primi pensia cuvenită a fost încălcat astfel încât s-a ajuns la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.

Constatând în cauză încălcarea dreptului reclamantului la un ". în sensul

art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și

libertăților fundamentale, consider că nu mai este necesară analizarea motivelor

de recurs privind încălcarea, în speță, a art. 14 din C., cu privire la nediscriminare.

În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantei, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu S. Român, care vor refuza cu certitudine să accepte orice provocări viitoare ale unor acte normative în scopul de a-și părăsi locuri de muncă sigure și bine plătite, la vârste la care mai sunt îndreptățiți să presteze muncă, funcții obținute prin pregătire profesională, concursuri serioase, experiență în domeniu, gândindu-se că oricând drepturile lor pot fi afectate de schimbările cadrului normativ, astfel încât să nu mai poată reveni la posturile deținute anterior și să obțină o pensie în cuantum comparabil cu pensia medie de asigurări sociale pe economie.

Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantei, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior integral sau parțial din bugetul de stat, sunt în prezent achitate doar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității și insecurității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă or ice cetățean al R. are dreptul la se curitate socială și

juridică, ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniul protecției sociale, s ă nu -l pună pe ac esta într -o situați e total, substanțial

disproporționată față de cea în care acesta se afla atât la data când și -a

părăsit locul de muncă, cât și atunci când a optat pentru a -și valorifica

dreptul la pensie de serviciu, în condițiile în care, lipsa de previzibilitate a

măsurii și a unei perioade tranzito rii, nu i-au permis acestuia să ia măsuri

personale necesare de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale

familiei.

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea respingerea recursului formulat de C. J. DE P. C. și menținerea sentinței pronunțate de către prima instanță, prin care a fost anulată decizia de recalculare a pensiei de serviciu emisă de către recurentă.

C. M.

Judecător,

Red./Tehnored.:C.M.;

2 ex./ (...).

← Decizia civilă nr. 1302/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 3267/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 535/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4217/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 430/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 1302/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3267/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3435/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4937/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 379/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale