Decizia civilă nr. 104/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 104/R/2013
Ședința publică din 14 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G. C. M. împotriva sentinței civile nr. 11066 din 25 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâta intimată CASA DE PENSII S. A M. A. SI I., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent G. C. M., asistat de avocat R. N. Catana, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației așa cum a fost precizată, respectiv, anularea deciziei de revizuire a pensiei reclamantului nr. 1.
/2011 emisă de către Casa de pensii sectorială a M. A. și I. și obligarea acestei instituții la emiterea unei noi decizii de pensionare prin care să se ia în considerare la calculul pensiei întregul stagiu de cotizare realizat de către reclamant, atât cel din sistemul militar cât și cel din sistemul civil; obligarea pârâtei la plata sumelor de bani corespunzătoare drepturilor de pensie de care reclamantul a fost privat în mod nelegal prin greșita recalculare a pensiei, începând cu data de la care acestea trebuiau acordate, pentru motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar și pe care le susține și verbal.
În esență, susține că prin considerentele hotărârii atacate se fac trimiteri la jurisprudența CEDO, care însă este lipsită de relevanță, întrucât obiectul cauzei nu vizează anularea decizie de recalculare a pensiei de serviciu, ci modul de stabilire a cuantumului acesteia.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că la individualizarea cuantumului pensiei nu au fost avute în vedere veniturile realizate în perioadele individualizate prin acțiune, fiind omisă o perioadă de 14 ani 11 luni și 19 zile.
Nu solicită obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin acțiunea înregistrată la instanță în data de_ reclamantul G. C. M. a chemat în judecata pârâta CASA DE PENSII S. A M. A. SI I. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate nulitatea absolută a Hotărârii nr. 1665/_, emisă de către pârâtă ca urmare a contestației prin care a solicitat revizuirea calculării pensiei prin adăugarea stagiilor de cotizare realizate în civil si să se dispună completarea Deciziei de pensionare nr. 1. prin luarea în considerare a perioadei de cotizare în sistemul civil.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că decizia a cărei anulare o cere este nelegală întrucât i s-au stabilit greșit drepturile cu titlu de pensie nefiind luate în considerare toate stagiile de cotizare atât anterior încadrării în M.A.I. cât și ulterior trecerii sale în rezervă.
În cursul judecății reclamantul si-a precizat acțiunea solicitând anularea deciziei nr. 1. /_ prin care i s-a revizuit pensia în baza OUG nr.1/2001 (f.28).
Prin sentința civilă nr. 11066/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ , s-a respins acțiunea, reținându-se următoarele:
Prin Decizia nr. 1. /_, reclamantului i s-a revizuit pensia, stabilindu-i-se un cuantum de 1167 lei (f.31). Această decizie a fost contestată la Comisia de Contestații P. din cadrul M.A.I., care prin Hotărârea nr. 1665/_
, i-a respins contestația deoarece aspectele invocate în aceasta nu aveau legătură cu procedura revizuirii (f.30).
Potrivit art. 6 alin.l si 2 din OUG nr. 1/2011 pensiile recalculate ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 si până la data emiterii deciziei de revizuire iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011.
Pensia reclamantului a fost revizuită din oficiu, iar până la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei se menține în plată pensia în cuantumul avut în luna decembrie 2010. De asemenea, acestuia i s-a plătit diferența dintre pensia avută anterior recalculării și cea stabilită prin operațiunea de recalculare.
In consecință, reclamantului nu i s-a produs niciun prejudiciu prin recalcularea pensiei.
Conform prevederilor art.11 din H.G. nr.737/2010 pensiile care au făcut obiectul unor cauze soluționate prin hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată vor avea regimul juridic stabilit de Legea nr.119/2010.
De altfel, Curtea Constituțională, prin Decizia nr.873/_, referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a arătat că acordarea pensiei suplimentare nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum acesta este reglementat de art.47 alin.2 din Constituția României. Pe de altă parte a arătat că în conceptul de "drepturi câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.
Având în vedere faptul că, pensia suplimentară se acordă numai în măsura în care există resurse financiare alocate în acest scop prin bugetul de stat sau cel al asigurărilor sociale de stat, neacordarea acesteia în continuare nu poate fi interpretată nici ca o încălcare a prevederilor art.20 din Constituție raportat la art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și
libertățile fundamentale referitoare la respectarea bunurilor persoanei fizice sau juridice.
În sensul celor arătate mai sus s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în anul 1972, în hotărârea pronunțată în cauza Muller vs.
Austria, arătând că textul art.1 din Protocolul nr.1 din Convenție nu poate fi
interpretat în sensul că aceea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.
În ceea ce privește suspendarea HG nr. 735/2010, prin Sentința civilă nr. 338/2010 a Curții de Apel C., aceasta are efecte numai între părți, iar prin Decizia nr. 871/2010, Curtea Constituțională a României a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale Legii nr. 119/2010, potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează devenind pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție.
Dreptul la plata unei pensii, fără a se garanta și un cuantum determinat al acesteia, este guvernat de art. 1 din Protocolul 1 la CEDO, care are următorul cuprins: "Orice persoana fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.";
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a tratat drepturile de asigurări sociale ca fiind un bun însă numai în anumite condiții și reținând că trăsăturile esențiale ale acestuia sunt sensibil diferite de cele atribuie în sistemul Convenției Europene a Drepturilor Omului drepturilor reale și drepturilor de creanță cu caracter civil stricto sensu (drepturi născute în cadrul raporturilor juridice de drept civil). Astfel, specific drepturilor de creanță cu caracter economico-social (în speță, drepturi născute în cadrul raporturilor de asigurări sociale) este împrejurarea că plata contribuțiilor la anumite fonduri de asigurări sociale poate crea, în anumite condiții, un drept de proprietate, drept care, spre deosebire de dreptul de proprietate tratat în sfera raporturilor de drept civil, poate fi afectat de modul în care banii din aceste fonduri sunt distribuiți. În cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei, Curtea EDO a arătat că art. 1 din Protocolul 1 la CEDO garantează dreptul persoanei la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, însă această împrejurarea nu poate fi interpretată ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum.
În ceea ce privește salariile, CEDO a reținut, în cauza Eskelinen c. Finlandei că în Convenție nu este consacrat dreptul de a continua plata unui salariu într- un anumit cuantum.
Prin urmare, dacă s-a statuat că dreptul la o prestație de asigurări sociale nu este garantat de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de protocoalele sale adiționale într-un anumit cuantum atunci când beneficiarul dreptului a contribuit la această prestație, cu atât mai mult dreptul la un anumit cuantum al prestației de asigurări sociale nu este garantat de Convenție în ipoteza în care titularul său nu a contribuit în sistemul de asigurări sociale, aceasta fiind și ipoteza în discuție, pensia sa de serviciu fiind acordată în considerarea calității titularului, fără să se fi executat anumite prestații de asigurări sociale care să fundamenteze cuantumul acesteia.
Curtea CEDO a arătat în cauza Hasani c. Croației că în cazul în care are loc o limitare a proprietății în cazul drepturilor de asigurări sociale, aceasta trebuie să fie justificată de un interes public, să aibă un scop legitim și să se facă prin
mijloace proporționale cu scopul respectiv. CEDO a mai subliniat larga marjă de apreciere a statului în domeniul schemelor de securitate socială (cauza Kjartan).
Din jurisprudența CEDO trebuie reținut și că instanța europeană nu a validat argumentul statului referitor la lipsa fondurilor bugetare, însă această abordare a avut loc în cadrul unui litigiu în care legea care instituia dreptul salarial (spor pentru vechime în specialitate) era încă în vigoare, iar de facto, dreptul salarial nu se plătea (cauza Kechko c. Ucrainei). Or, în speță, situația este diferită deoarece dispozițiile referitoare la pensia de serviciu au fost abrogate. În acest context (cauza Kechko c. Ucrainei), Curtea a arătat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat, acestea putând fi instituite de stat, suspendate sau statul poate înceta să le plătească. În cauza Lelas c. Croației, Curtea a statuat că pentru a fi în prezența noțiunii de "bun"; este necesar un fundament legal (normativ) sau o jurisprudență constantă care să permită conturarea unei speranțe legitime, însă, totodată, a arătat că nu este consacrat de Convenție dreptul de a fi plătit în continuare cu un anumit cuantum al salariului, ci numai ceea ce s-a obținut, s-a câștigat, reprezintă un "bun"; în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În ceea ce privește recalcularea pensiei, această măsură este în acord cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalele sale adiționale, Curtea CEDO statuând în cauza Hasani c. Croației că nu este exclus dreptul statului de a adopta, în domeniul civil, prevederi legale noi, care să reglementeze drepturi care decurg din vechea legislație, cu condiția ca acea lege să nu aducă atingere principiilor convenționale. În cadrul marjei de apreciere foarte largi recunoscute de CEDO statului în materia drepturilor de asigurări sociale (cauza Hasani c. Croației, Kjartan Asmundsson c. Islandei), atunci când procedează la reducerea cuantumului unor prestații de asigurări sociale, în cursul derulării raportului juridic, statul trebuie să țină seama de necesitatea existenței unui scop legitim urmărit reprezentat de un interes public care trebuie să primeze celui particular. În cauza Hasani c. Croației, CEDO a stabilit că noțiunea de interes public trebuie interpretată extensiv, cu excepția situației în care decizia statului este în mod manifest disproporționată și fără fundament rezonabil.
Legea nr. 119/2010, procedând la reducerea cuantumului pensiei și transformând pensia de serviciu într-o pensie de asigurări sociale, a urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public al diminuării dezechilibrelor bugetare și al menținerii deficitului bugetar în limite sustenabile, pentru a se crea premisele relansării economice, legiuitorul reținând că se impune adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional prin care să fie continuate eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare începute în anul 2009 și în anul 2010. În expunerea de motive a Legii nr. 119/2010, s-a mai arătat că neadoptarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare ar conduce la pierderea acordurilor cu instituțiile financiare internaționale, cu consecința creării unor dezechilibre macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice și la creșterea excesivă a deficitului bugetar. S-a mai menționat că, potrivit unei recente estimări a Băncii Mondiale, în cazul în care în România s-ar menține pensiile avute anterior promovării proiectului Legii nr. 119/2010, în anul 2050 deficitul creat de cheltuielile afectate pensiilor din produsul intern brut ar ajunge la 12 %.
Prin Decizia nr. 871/2010, Curtea Constituțională a României a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale Legii nr. 119/2010, potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează și se transformă în pensii de asigurări sociale, nu încalcă
principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție, arătând următoarele:
"Prin urmare, în ceea ce privește aceste din urmă drepturi de asigurări sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune, în funcție de politica socială și fondurile disponibile, asupra acordării lor, precum și asupra cuantumului și condițiilor de acordare. Se poate spune că, față de acestea, Constituția instituie mai degrabă o obligație de mijloace, iar nu de rezultat, spre deosebire de dreptul la pensie, care este consacrat în mod expres.
Ca atare, având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție.";
"Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.";
Față de cele ce preced, instanța în baza art.6 din OUG nr. 1/2011, coroborat cu prevederile art. 153 lit.f si g si art. 156 din Legea nr. 263/2010 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G. C. M. ,
solicitând admiterea acestuia cu consecința modificării sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În susținere, recurentul precizează că la stabilirea cuantumului pensiei nu s-au luat în considerare toate stagiile de cotizare realizate de către acesta, stagii confirmate potrivit mențiunilor cuprinse în carnetul de muncă seria M.P.S. nr. 1.
, după cum urmează:
Comuna Așchileu, 5 luni, între_ și_ (pozițiile 37 și 38 din carnetul de muncă)
Comuna Așchileu, 2 ani, între_ și_ (pozițiile 39 și 40 din carnetul de muncă)
S.c. Rozamela S.R.L., 6 luni, între_ și_ (pozițiile 1, 2 și 3 din carnetul de muncă)
Contract de asigurare socială, 6 luni și 19 zile, între_ și_ (pozițiile 4 și 5 din carnetul de muncă)
Banca Dacia Felix S.A. C., 2 ani și 1 lună, între_ și_ (pozițiile 6 până la 14 din carnetul de muncă)
Direcția de muncă și protecție socială C. (dispozițiile Legii 1/1991), 11 luni, între_ și_ (pozițiile 15 și 16 din carnetul de muncă)
Corpul județean al Gardienilor P. i C., 3 ani și 10 luni, între_ și_ ( pozițiile 17 până la 24, 31 până la 36 și 41 din carnetul de muncă)
Pensie de invaliditate gradul II, 2 ani și 6 luni, conform deciziilor medicale nr. A 62/3 din_, A-22/13 din_ și A14/8 din_, existente la dosarul cauzei
S.c. Remat S.A., 2 ani și 2 luni, între_ și_ (pozițiile 37 și 38 din carnetul de muncă)
Mai arată recurentul că după intrarea în vigoare a OUG nr. 1/2011, a transmis Casei de pensii sectoriale documentele necesare revizuirii pensiei, inclusiv carnetul de muncă menționat anterior, pentru a se putea lua în calcul toate stagiile de cotizare realizate.
Cu toate acestea, prin decizia nr. 1. privind revizuirea pensiei, instituția pârâtă nu a ținut cont de stagiile de cotizare realizate atât înainte cât și după încadrarea recurentului reclamant în Ministerul de Interne, stagii de cotizare totalizând 14 ani 11 luni și 19 zile și a stabilit cuantumul pensiei doar pe baza stagiilor de cotizare realizare în sistemul militar.
Împotriva respectivei decizii, recurentul reclamant a formulat o contestație la Comisia de Contestații din cadrul M. A. și I., care a fost respinsă prin hotărârea nr. 1665 din_ .
Apreciază recurentul reclamant că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă, deoarece prima instanță a analizat legalitatea emiterii deciziei de revizuire din perspectiva CEDO și a normelor interne, deși acesta a înțeles să conteste decizia de revizuire exclusiv cu privire la cuantumul pensiei revizuite.
Acesta consideră că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, care nu au legătură cu considerentele care constituie fundamentul cererii deduse judecății. Mai arată că, prima instanță face mențiuni cu privire la pensia suplimentară, aspect cu care însă aceasta nu a fost învestită.
În drept, se invocă prevederile art. 49 alin. (1) lit. a), art. 95 alin. (3), art.
107, art. 155 din Legea nr. 263 din 2010; Art. 304 si urm. Cod procedură civilă
Deși a fost legal citată, intimata nu a depus întâmpinare. Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este fondat.
Potrivit Legii nr. 119/2010, pensia de serviciu de care a beneficiat reclamantul a devenit pensie pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr.19/2000, astfel că aceasta a fost recalculată din oficiu, în baza principiului contributivității.
În aplicarea acestui act normativ, începând cu data de 1 ianuarie 2011 au fost recalculate drepturile de pensie cuvenite reclamantului, stabilindu-se în favoarea acestuia o pensie de asigurări sociale, care înlocuia pensia militară de stat stabilită în temeiul Legii nr. 164/2001.
În baza OUG nr. 1/2011 s-a emis în favoarea reclamantului recurent decizia nr. 1. /_, prin care acestuia i s-a revizuit pensia, stabilindu-i-se un cuantum de 1167 lei (f.31).
Ulterior, acesta a contestat decizia de revizuire la Comisia de Contestații P. din cadrul M.A.I., care a fost respinsă prin Hotărârea nr. 1665/_ (f.30).
Nemulțumit de cuantumul pensiei de revizuite, respectiv de faptul că la stabilirea acestuia nu au fost avute în vedere toate stagiile de cotizare realizate, reclamantul recurent s-a adresat instanței.
În raport de probațiunea existentă la dosar, Curtea apreciază că acțiunea reclamantului recurent, așa cum aceasta a fost precizată în cursul judecății la fond este întemeiată, pentru cele ce succed:
Potrivit art. 1 și 2 din OUG nr. 1/2011, la stabilirea stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual în cazul pensiei revizuite se vor avea în vedere actele doveditoare, întocmite în condițiile legii, care atestă perioade referitoare la drepturi cu caracter salarial, perioade suplimentare la vechimea în serviciu, respectiv în muncă, utile în sistemul public de pensii.
Prin urmare, reclamantul recurent este îndreptățit să i se stabilească pensia revizuită în raport de principiul contributivității, cu luarea în considerare a tuturor perioadelor ce constituie stagiu de cotizare.
Potrivit mențiunilor cuprinse în carnetul de muncă (f. 5-15 fond), reclamantul recurent a activat în sistemul militar în perioada_ -_ .
După cum reiese din scriptul cuprinzând datele și elementele care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare avute în vedere la emiterea deciziei de revizuire (f. 33 fond), intimata CSP a MAI a omis să ia în considerare perioada_ -_, interval menționat în carnetul de muncă și în care reclamantul recurent a îndeplinit funcția de bibliotecar(f. 39, 40).
De asemenea, din coroborarea acestui script cu mențiunile din carnetul de muncă, rezultă că au fost omise și perioadele în care reclamantul recurent și-a desfășurat activitatea în baza unui contract individual de muncă:
_ -_ ; reclamantul recurent a activat ca învățător suplinitor în comuna Așchileu, împrejurarea menționată fiind individualizată expres la pozițiile 37 și 38 din carnetul de muncă(f. 14);
_ -_ ; reclamantul și-a desfășurat activitatea ca merceolog în cadrul S.C. Rozamela Impex S.R.L., pozițiile 1- 3 din carnetul de muncă(f. 7);
_ -_ ; reclamantul a activat ca funcționar ad-tiv în cadrul Băncii Dacia Felix S.A. C., conform pozițiilor 6 - 14 din carnetul de muncă(f. 8,9);
_ -_ ; reclamantul a fost încadrat la Corpul județean al Gardienilor P. i C., în calitate de comandant de grupă, instructor șef, pozițiile 17 - 24, 31 - 36 și 41 din carnetul de muncă, (f. 11,12)
_ -_ ; gestionar la S.C. Remat S.A., pozițiile 42-47 din carnetul de muncă (f. 15);
Constituie o perioadă contributivă și intervalul_ -_, în care reclamantul a prestat activitate în baza Legii nr. 31/1990 ( pozițiile 4 și 5 din carnetul de muncă - f. 7,8), acesta având încheiat un contract de asigurare în perioada evocată.
Cum potrivit art. 15 din Legea nr. 1/1991, perioada în care o persoană este îndreptățită să i se acorde ajutor de șomaj constituie vechime în muncă și reținând că reclamantul recurent a beneficiat de prevederile actului normativ menționat în perioada_ -_ ( acesta a beneficiat de ajutor de șomaj), pensia revizuită trebuia stabilită și în raport de această perioadă.
În fine, Curtea consideră că pensia revizuită se impunea a fi stabilită cu luarea în considerare și a perioadei în care reclamantul recurent a beneficiat de pensie de invaliditate, conform deciziilor medicale nr. A 62/3 din_ , A-22/13 din_ și A14/8 din_, existente la dosarul cauzei.
În acest sens, reține că în cuprinsul art. 3 alin. 1 al Legii nr. 119/2000, s-a stabilit că "P. le prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000";, iar la art. 4 alin. 2 s-a prevăzut că "Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabilește în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000";.
Mai mult decât atât, prin art. 7 a Legii nr. 119/2010 s-a statuat că
"Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare";.
Or, potrivit art. 38 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, "în sistemul public se asimilează stagiului de cotizare si perioadele necontributive, denumite in continuare perioade asimilate, în care asiguratul: a) a beneficiat sau beneficiază
de drepturi de asigurări sociale, cu excepția celor prevăzute la art. 40 lit. a)-c) si e)";, așadar și de pensia de invaliditate reglementată de art. 40 lit. d din lege.
Împrejurarea că Legea nr. 19/2000 era abrogată la data emiterii deciziei contestate nu prezintă nici o relevanță, deoarece dispoziții cu caracter similar au fost prevăzute și în cuprinsul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ care a înlocuit Legea nr. 19/2000 și sub imperiul căreia a fost emisă decizia de revizuire a pensie, în cuprinsul căreia la art. 49 alin. 1 s-a prevăzut că ";în sistemul public de pensii se asimilează stagiului de cotizare și perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate";.
Într-adevăr, drepturile inițiale de pensie ale reclamantului nu au fost stabilite în temeiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii, însă intimata nu putea face abstracție de acest act normativ, în condițiile în care ulterior recalculării pensiei în temeiul Legii nr. 119/2010, reclamantul beneficiază de o pensie de asigurări sociale în sistemul public de pensii.
Constatând, așadar, că reclamantul este îndreptățit să i se stabilească pensia revizuită cu luarea în considerare a stagiilor de cotizare evocate anterior și care erau atestate de scripte aflate la dosarul de pensie la data la care s-a realizat, din oficiu, revizuirea pensiei și având în vedere că decizia de revizuire, contestată în cauză, produce efecte din_, stabilirea drepturilor revizuite în favoarea reclamantului recurent prin raportare la stagiile arătate anterior se va face începând cu data de_ .
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 al. 1,3 Cod de procedură civilă Curtea va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul G. C. M. împotriva sentinței civile nr. 11066 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în întregime și, în consecință, admite acțiunea civilă formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta C. de P. S. a M.
A. și I., anulează parțial Decizia nr. 1. /_ emisă de C. de P.
S. a M. A. și I. și anulează în întregime Hotărârea nr. 1665/_ emisă de Comisia de Contestații P. din cadrul M. A. și I.
Obligă pârâta să stabilească pensia revizuită a reclamantului cu luarea în considerare a următoarelor stagii:_ -_ ,_ -_ ,_ -_ ,
_ -_ ,_ -_ ,_ -_ ,_ -_, pensia de invaliditate
conf. deciziilor medicale nr. A 62/3/_ ; A-22/13/_ și A14/8/_ ; _
-_, începând cu data de_ .
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
D. G. L. | D. | D. C. G. | C. | M. |
Red.DG/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: E.B.
| ← Sentința civilă nr. 228/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Decizia civilă nr. 3347/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
