Decizia civilă nr. 1506/2013. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1506/R/2013
Ședința publică din data de 27 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. V. împotriva sentinței civile nr. 1673 din 12 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul B. -
N. în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată C. T. DE P. B.
-N., având ca obiect asigurări sociale - anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 martie 2013 prin fax, iar la data de 20 martie 2013 prin serviciul de registratură al instanței, pârâta a răspuns solicitării instanței de la termenul anterior, depunând la dosar înscrisurile solicitate.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1673 din 12 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul
B. -N. în dosarul nr._
s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul B. V. în contradictoriu cu pârâta C. T. DE
P. B. -N., împotriva Deciziei nr. 1. din_ . Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în esență, că pârâta a stabilit că contestatorul este îndreptățit să beneficieze de pensie de invaliditate gradul I în cuantum de 531 lei, la care se adaugă indemnizația de însoțitor de 587 lei, de care acesta a beneficiat până la sfârșitul lunii aprilie 2012.
În urma unui control, s-a constatat că B. V. a încasat atât indemnizația de însoțitor (acordată prin intermediul pârâtei), cât și indemnizația de asistent personal (acordată de Primăria localității de domiciliu - T. ),.
Ulterior constatării acestor nereguli, intimata a emis Decizia de debit pentru suma de 12.678 lei plătită și încasată în perioada_ până la_ .
Tribunalul a constatat că Primăria comunei T. a comunicat intimatei C.
T. de P. B. -N. faptul că doamna B. V., soția contestatorului, a fost angajată la Primăria comunei T., ca asistent personal pentru a-l îngriji pe B. V. din data de_ până la data de_ . Prin Dispoziția Primarului comunei T. nr. 233/2011 a încetat contractul de muncă, doamna
B. V. intrând în concediu pentru îngrijirea copilului. Din data de_ domnul B. V. renunță la asistent personal și beneficiază de indemnizație lunară conform Legii nr. 448/2006, care i se acordă de Primăria T. în sumă de 525 lei lunar.
Din actele dosarului a rezultat în mod evident că la momentul acordării
pensiei de invaliditate din data de_, intimata nu a efectuat verificările
necesare pentru a stabili dacă contestatorul beneficiază sau nu din partea autorităților locale de la domiciliul său de asistent personal sau indemnizație lunară acordată în conformitate cu Legea nr. 448/2006. Această omisiune a condus la încasarea de către contestator timp de aproape 2 ani (_ -_ ) a indemnizației de însoțitor, deși beneficia în aceleași timp de prestațiile sociale achitate de Primăria T. . Or această situație contravine în mod flagrant dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 448/2006. Tribunalul a constatat că doar la data de_ s-a depus de către contestatorul B. V. o cerere la Primăria comunei T., prin care a anunțat că renunță la indemnizația de însoțitor de care beneficiază de la primărie începând cu data de_ . Tribunalul a reținut însă că această opțiune nu a avut nici un efect asupra indemnizației de însoțitor încasată până la data de_ în mod necuvenit de către contestator.
S-a invocat în cuprinsul contestației că s-a menținut în continuare încadrarea în gradul I de invaliditate a contestatorului și prin Decizia nr.1. /_
, acest aspect însă nu a fost contestat de către intimată și nici nu prezintă relevanță în cauză, decizia de debit a fost emisă pe alte considerente, respectiv din cauza încasării indemnizației de însoțitor prin cumul din două surse diferite (C. T. de P. și Primăria T. ), decizia de pensionare de invaliditate fiind menținută în ceea ce privește dreptul la pensie.
Tribunalul a apreciat că a fost respectată procedura de emitere a deciziei de debit. Argumentele invocate de contestator cu privire la faptul că veniturile sale sunt relativ mici, nu pot determina anularea deciziei contestate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. V.
solicitând, modificarea sentinței și admiterea contestației.
În motivare, s-a arătat că decizia atacată a fost emisă de intimată cu nerespectarea art. 107 din Legea nr.263/2010, nefiind emisă și comunicată o decizie de revizuire, în care să se indice temeiul legal și motivul pentru care sumele primite sunt necuvenite, fiind emisă și comunicată direct decizia de debit.
Într-o atare situație, apreciază că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a considerat că a fost respectată procedura de emitere a deciziei de debit.
În hotărârea recurată se arată faptul că recurentul nu si-a exprimat opțiunea în sensul de a opta pentru indemnizația de însoțitor sau pentru asistent personal, nici nu a înștiințat intimata că beneficiază de ajutor social și din partea Primăriei T. . Aceasta susținere este infirmată de probele care au fost administrate în cauză. În primul rând, arată că nu i s-a adus la cunoștință că trebuie să aleagă între una din formele de ajutor social. Arată că a înștiințat toate instituțiile abilitate cu privire la sumele de bani de care beneficiază și nici una nu i-a spus că nu le poate cumula și că trebuie să aleagă. În acest sens se poate observa că pe decizia nr. 299/_ se face mențiunea că "are asistent personal va aduce adeverința". Prin urmare, este evident că a adus la cunoștința intimatei că beneficiază de asistent personal.
Potrivit deciziei emisă de intimată la data de_ (fila 37 din dosar), recurentului i-a fost suspendat dreptul de a încasa indemnizația. În aceste condiții, este evident pe de o parte că a adus la cunoștință intimatei că beneficiază de asistent personal. Pe de alta parte, nu poate fi obligat să restituie indemnizația aferenta lunii septembrie 2010 (si chiar a lunilor următoare), inclusă în buletinul de calcul aferent deciziei atacate, câtă vreme este evident că pentru luna septembrie 2010 nu a beneficiat și nu a încasat această indemnizație.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Reclamantul este beneficiarul unei pensii de invaliditate și a unei indemnizații pentru însoțitor acordate începând cu data de 12 iulie 2010, în
2
temeiul Legii nr. 19/2000, prin decizia nr. 1. /_ emisă de pârâta C. Județeană de P. B. -N. (f. 44 dosar fond).
Potrivit adresei comunicate de Primăria comunei T. (f. 43 dosar fond), reclamantul a beneficiat și drepturile conferite de Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, respectiv de asistent personal în perioada_ -_, iar apoi de indemnizație de însoțitor până la data de 1 mai 2012, moment la care reclamantul a renunțat în mod expres la indemnizația de însoțitor acordată în temeiul Legii nr. 448/2006, potrivit cererii depusă la fila 39 din dosarul de fond.
Însă, un cumulul al celor două beneficii nu era posibil, persoana cu handicap pensionată pentru invaliditate fiind obligată să opteze între indemnizația pentru însoțitor acordată în temeiul Legii nr. 19/2000 și asistentul personal potrivit art. 42 alin. 2 din Legea nr. 448/2006.
Ca urmare a constatării acestei neregularități, pârâta C. Județeană de P.
B. -N. a emis o decizie de pensie la data de 6 iunie 2012 (f. 37 dosar fond), care deși aparent are același conținut cu decizia inițială de acordarea a pensiei de invaliditate, poartă mențiunea "suspendare indemnizație însoțire";. fiind însoțită de buletinul de calcul aferent emis la aceeași dată (f. 38 dosar fond).
De asemenea, intimata C. Județeană de P. B. -N. a emis și decizia nr. 1. /_ contestată în prezenta cauză, prin care s-a constituit în sarcina reclamantului un debit în cuantum de 12.687 lei reprezentând indemnizația plătită fără temei în perioada_ -_ .
Curtea reține că, potrivit prevederilor art. 179 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani, iar conform art. 179 alin. 4 din același act normativ, sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii și al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.
Criticile recurentului privitoare la lipsa unei decizii de revizuire sunt nefondate, deoarece prin emiterea deciziei din data de 6 iunie 2012, prin care s-a suspendat acordarea indemnizației de însoțitor, se constată că pârâta a respectat și dispozițiile art. 107 din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora "În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire."; Chiar dacă această decizie nu a fost comunicată reclamantului, această împrejure nu este de natură a conduce la nelegalitatea deciziei de debit, caracterul executoriu al nefiind suspendat prin faptul necomunicării actelor ce au stat la baza emiterii acesteia.
Așadar, prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, stabilind că decizia de debit atacată este legală, în condițiile în care prin acesta s-a dispus recuperarea sumelor plătite reclamantului recurent fără temei legal în interiorul termenului de prescripție de 3 ani.
Contrar celor invocare de reclamant în cererea de chemare în judecată, Curtea reține că decizia de debit nu a fost emisă a urmare a faptului că reclamantul a încasat în același timp pensia de invaliditate și indemnizația de însoțitor acordate în temeiul legii pensiilor, ci ca urmare a cumulării
indemnizației de însoțitor acordată de C. Județeană de P. B. -N. în temeiul Legii nr. 19/2000 cu drepturile acordate de Primăria comunei T. în temeiul Legii nr. 448/2006.
Recurentul a susținut că nu i s-a adus la cunoștință că trebuie să aleagă între una din formele de ajutor social, dar și că a înștiințat toate instituțiile
3
abilitate cu privire la sumele de bani de care beneficiază și nici una nu i-a spus că nu le poate cumula și că trebuie să aleagă, însă Curtea reține că aceste apărări sunt nefondate, fiind contrazise de cererea adresată pârâtei la data de_ prin care a solicitat înscrierea la pensie de invaliditate (f. 56 fond), în cuprinsul căreia reclamantul nu a efectuat nici o mențiune la rubricile privitoare la celelalte drepturi de care beneficiază.
Curtea apreciază că ceea ce prezintă relevanță în cauza de față nu este culpa - reclamantului sau a celorlalte entități care acordă drepturile de asigurări sociale - în neexprimarea opțiunii între drepturile recunoscute de Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 448/2006, ci doar împrejurarea că indemnizația de însoțitor a fost plătită de C. Județeană de P., fără ca reclamantul să fi fost îndreptățit în acest sens.
Criticile recurentului privitoare la faptul că nu poate fi obligat să restituie indemnizația aferenta lunii septembrie 2010 (si chiar a lunilor următoare), deoarece prin decizia depusă la fila 37 din dosar i-a fost suspendat dreptul de a încasa indemnizația, nu este de natură a conduce la modificarea soluției recurate. Astfel, pretinsa suspendare în luna septembrie 2010 a indemnizației de însoțitor invocată pentru prima dată în recurs, este contrazisă atât de poziția exprimată de reclamant chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată, unde arătă în mod expres că din luna iulie 2010 și până în luna aprilie 2012 a beneficiat și de indemnizație de însoțitor, dar și de faptul că decizia indicată de reclamant a fost emisă doar în data de 6 iunie 2012, așa cum s-a arătat mai sus, având caracterul unei decizii de revizuire.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamant, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. V. împotriva sentinței civile nr. 1673 din_ a Tribunalului B. -N. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud.fond: B. I. S.
4
| ← Sentința civilă nr. 1442/2013. Asigurări sociale | Sentința civilă nr. 1891/2013. Asigurări sociale → |
|---|
