Decizia civilă nr. 2846/2013. Obligație de a face. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2846/R/2013
Ședința publică din 27 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de reclamantul C. F., și, respectiv de pârâtul M. A. N. împotriva sentinței civile nr. 516 din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, având ca obiect obligație de a face.
Se constată că la data de 22 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, Tribunalul Sălaj a înaintat instanței recursul declarat de către M.
A. N. la data de 16 aprilie 2013 pentru a fi atașat la dosarul cauzei.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 20 mai 2013, când s-a dispus amânarea pronunțării recursurilor pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.516 din_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A. N., excepție invocată de către acesta.
A fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul C. F., în contradictoriu cu pârâtul M. A. N. și în consecință, a fost obligat pârâtul să comunice reclamantului adeverințe din care să rezulte veniturile realizate lunar de acesta, în perioada_ -_, în conformitate cu prevederile art. 127 alin. 2 și 5 din H.G. nr. 257/2011, art. 4 și 5 din O.G. nr. 33/2002 și art. 6 alin. 3 din Ordinul SGM nr. 17/_ .
Au fost respinse ca nefondate cererile reclamantului privind obligarea pârâtului să anexeze la adeverințele eliberate copii ale actelor doveditoare în care să menționeze ,,prezenta conține totalitatea veniturilor realizate, precum și cererea privind autorizarea reclamantului de a verifica realitatea datelor înscrise in adeverințe în termen de 30 de zile de la comunicare și obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor ocazionate de această operațiune.
A fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 100 lei/zi, calculate de la data expirării termenului de răspuns la cererile formulate de eliberarea a adeverințelor, precum și plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuală pasive a pârâtului este nefondată deoarece raportat la obiectul cererii
reclamantului, respectiv eliberarea de adeverințe care să cuprindă veniturile realizate în perioada în care a desfășurat activitate la pârât, acesta are calitate procesuală pasivă, fiind deținător de arhivă și având obligația eliberării adeverințelor solicitate de reclamant în temeiul art.125 coroborat cu art.127 alin.(2) din H.G. nr.257/2011.
Referitor la fondul cauzei instanța reține faptul că reclamantul este beneficiar al unei pensii stabilite în temeiul prevederilor Legii nr.119/2010.
Această pensie a fost revizuită succesiv în baza O.U.G. nr.1/2011, fiind emise deciziile nr.52057/_, 52057/_ (f.51,68, Dos._ al Tribunalului B. ) și 52057/_ (f.7).
Deciziile au fost emise în baza veniturilor evidențiate în adeverințele eliberate de către unitățile din subordinea pârâtei în urma cererilor repetate formulate de către reclamant.
Pârâtul a solicitat instanței să respingă acțiunea reclamantului datorită faptului că i-a eliberat adeverințele solicitate și nu poate elibera adeverințe care să cuprindă data care să nu fie în concordanță cu datele cuprinse în arhiva sa dar analizând comparativ înscrierile din adeverințele eliberate de aceleași unități, pentru aceleași perioade sunt evidențiate anumite neconcordanțe care justifică temerea reclamantului în privința stabilirii corecte a cuantumului pensiei sale.
Aceste diferențe ar fi fost justificate dacă în ultimele adeverințe emise ar fi evidențiate venituri mai mari decât în adeverințele anterioare ca urmare a identificării unor noi acte în arhivele pârâtei, dar veniturile din ultimele adeverințe sunt mai mici pentru aceeași perioadă de timp.
Astfel s-au identificat aceste diferențe din studiul comparativ al adeverințelor nr.71019/_ (f.20-31, Dos. nr._ ) și nr.72574/_ (f.33-36, Dos nr._ ), emise de U.M. nr.02490 S Pitești, precum și a adeverințelor nr.1758/_ (f.37-38, Dos.nr._ ) și nr.C.R. 3/_ (f.30- 41 Dos. nr._ ( emise de U.M.02591 Z. .
Situația punctuală a acestor diferențe este prezentată în Anexa nr.30, depusă la dosar de către reclamant (f.44-48 Dos. nr._ ).
În această situație se constată că au fost încălcate prevederile art.1 alin.(2) și (3) din O.U.G. nr.1/2011 potrivit cărora
" (2) Obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin.(1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea.
(3) Instituțiile prevăzute la alin.(2) transmit datele necesare revizuirii la casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011 ", și cele ale art.125 din H.G. nr. 257/2011 potrivit cărora "Angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitudinea și corectitudinea datelor elementelor și informațiilor pe care le
înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie";.
Având în vedere aceste aspecte instanța a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul să-i elibereze adeverințe referitoare la activitatea desfășurată care să cuprindă elementele prevăzute de art.127 alin.(2) -
din H.G. nr.257/2011 conform căruia:
Adeverința prin care se dovedesc aceste sporuri va cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente:
denumirea angajatorului;
datele de identificare a persoanei;
perioada în care s-a desfășurat activitatea, cu indicarea datei de începere și de încetare a acesteia;
funcția, meseria sau specialitatea exercitată;
denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată;
perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat.
Adeverințele prevăzute la alin.(2) vor avea număr și dată de înregistrare, ștampila unității emitente, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.
În ceea ce privește sporul pentru munca prestată în timpul nopții, adeverințele doveditoare ale acestuia vor fi eliberate cu respectarea modelului prevăzut la art.6 alin.(1) pct. I lit. c) din lege, pentru perioadele lucrate anterior datei de 1 ianuarie 2011, veniturile brute/nete, după caz, realizate lunar, ce se utilizează la calculul punctajului lunar, cuprind drepturile salariale și cele asimilate acestora, încasate de beneficiari potrivit legislației în vigoare la data acordării lor, respectiv;
retribuția tarifară lunară/salariul de bază lunar/solda lunară/salariul de bază de încadrare lunar, inclusiv indexări, compensații, indemnizații de conducere/comandă, salarii/solde de merit și alte drepturi similare prevăzute de legislația în vigoare la acea dată;
sporurile și indemnizațiile acordate în sume fixe sau sub formă de procent din retribuția tarifară lunară/salariul de bază lunar/solda lunară/salariul de bază de încadrare lunar ori din salariul funcției de bază/salariul funcției îndeplinite/solda de funcție/solda funcției de bază, potrivit legislației în vigoare la acea dată;
primele/premiile din cursul anului și cele anuale, acordate potrivit legislației în vigoare la acea dată;
sumele reprezentând compensarea concediului de odihnă neefectuat, potrivit legii;
sumele cuvenite ca reprezentanți în adunările generale ale acționarilor, în consiliile de administrație, în comitetele de cenzori sau orice alte comisii, comitete ori organisme, acordate potrivit legislației în vigoare la acea dată, indiferent de forma de organizare sau denumirea angajatorului ori a entității asimilate acestuia, după data de 1 ianuarie 2008;
venitul corespunzător funcției pe care a fost încadrat în țară personalul trimis în străinătate în misiune permanentă sau, după caz, pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, inclusiv pentru perioada efectuării concediului de odihnă/de misiuni în țară;
orice alte elemente salariale asimilate celor prevăzute la lit. a) - d), acordate potrivit legislației în vigoare la acea dată.
De asemenea adeverințele vor cuprinde la rubrica "Observații";, natura veniturilor identificate în conformitate cu prevederile Ordinului S.G.M. nr.17/_
, art.6, alin.(3) și menționarea documentului din care rezultă acestea, în conformitate cu prevederile art.4 și 5 din O.G. nr.33/2002.
Cererile reclamantului privind obligarea pârâtului să anexeze la adeverințele eliberate copii ale actelor doveditoare în care să menționeze " prezenta conține totalitatea veniturilor realizate"; și cea privind autorizarea acestuia de a verifica realitatea datelor înscrise în adeverințe în termen de 10 zile de la comunicare cu suportarea de către pârât a cheltuielilor ocazionate de această verificare vor fi respinse ca nefondate deoarece documentele care se cer a fi depuse în copie sau studiate au caracterul de documente clasificate "Secret de serviciu"; iar reclamantul nu posedă certificat de securitate sau autorizație de acces la informații clasificate (art.26 H.G.nr.585/2002).
Cererea reclamantului de obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii a fost respinsă ca nefondată deoarece pârâtul nu a dat dovadă de rea credință, ci doar nu dispune de suficiente resurse umane pentru consultarea statelor de
plată și eliberarea adeverințelor necesare pentru punerea în aplicare a Legii privind sistemul unitar de pensii publice (f.49,50 Dos. nr._ ).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți
.
Prin recursul declarat de reclamantul C. F.
s-a solicitat modificarea sentinței în sensul autorizării accesului său pentru verificarea corectitudinii datelor incluse în adeverințe la o parte de cel mult 10% din documentele de arhivă din perioada_ -_, precum și în sensul obligării pârâtei la plata daunelor cominatorii.
În motivarea recursului, reclamatul a invocat în sprijinul primului petit vizat de recursul său, dispozițiile art.14 și 20 din Legea nr.16/1996 a Arhivelor N.
, conform cărora, documentele care fac parte din Fondul Arhivelor N. ale României pot fi consultate la cerere după 30 de ani de la crearea lor. Reclamantul consideră că numai prin consultarea documentelor din arhiva pârâtei se poate înlătura atât incertitudinea privind exactitatea datelor consemnate în adeverințele salariale, cât și starea de discriminare față de pensionarii civili, care au avut cărți de muncă și față de cadrele militare active, care au putut acționa după
intrarea în vigoare a Legii nr.19/2010, pentru obținerea de adeverințe.
Se susține că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii în sensul art.304 pct.7 C.pr.civ. reținându-se pe de o parte că documentele solicitate reprezintă secret de serviciu și trebuie declasificate, conform art.21 din HG nr.585/2002, iar pe de altă parte ca reclamantul nu posedă certificat de securitate sau autorizație de acces la informații clasificate (art.26 din HG nr.585/2002). Or, art.16 din Legea nr.16/1996 nu condiționează astfel accesul la documentele arhivate.
Cu privire la cererea de acordare a daunelor cominatorii reclamantul a invocat Decizia nr.20 din 2005 a Înaltei Curți de C. și Justiție, apreciind că reprezintă unicul mod de constrângere a pârâtei.
Prin recursul declarat de pârâtul M. A. N.
s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a invocat excepția de conexitate a prezentei cauze cu cea din dosarul nr._ .
Se susține că structurile pârâtei au eliberat la cererea reclamantului toate adeverințele care atestă veniturile sale pe baza documentelor aflate în arhivă.
Se critică concluzia primei instanțe că adeverințele cuprind date contradictorii sau venituri mai mici, în raport de creșterea valorii pensiei reclamantului în urma valorificării acestor adeverințe.
Se apreciază că în mod eronat s-a reținut incidența Legii nr.263/2010, a HG nr.257/2011, a OG nr.33/2002, deoarece reclamantului îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.119/2010 și a OUG nr.1/2001.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. constată că ambele recursuri sunt parțial întemeiate pentru următoarele considerente
:
În prealabil, excepția conexității invocate de pârât va fi respinsă, deoarece art. 164 alin. 1 C.pr.civ. are ca premisă că "pricinile se află înaintea aceleiași instanțe sau instanțe deosebite, de același grad..";, iar în speță dosarul nr._ este pe rolul Tribunalului Sălaj.
În mod corect a reținut prima instanță că adeverințele emise de structurile pârâte atestă venituri în cuantum diferit pentru aceeași perioadă, după cum a fost evidențiat de reclamant prin tabelul depus în dosarul nr._ . Această dezlegare a primei instanțe nu a fost de altfel, contestată de pârâtă, care a afirmat în termeni generali că adeverințele eliberate respectă exigențele legale.
Pornind de la existența unor diferențe între adeverințele emise de structurile pârâtei pentru aceleași perioade de timp, Curtea de A. constată că unicul mod de a tranșa incertitudine privind cuantumul corect al veniturilor
realizate de reclamant este ca pârâta să fie obligată să emită noi adeverințe salariale întocmite potrivit prevederilor legale și cuprinzând date reale, ca expresie atât a prevederilor generale ale art.40 alin.2 lit. h din Codul muncii, cât și a dispozițiilor speciale ale OUG nr.1/2011 și ale Ordinului SGM nr.17/2011.
Creșterea cuantumului pensiei reclamantului în urma valorificării adeverințelor emise în trecut de structurile pârâtei nu are semnificația corectitudinii întocmirii adeverințelor, deoarece poate fi determinată de luarea în considerare a altor indicatori decât veniturile realizate, cum ar fi condițiile de muncă în care reclamantul și-a desfășurat activitatea.
În acest context, contrar motivelor reținute de prima instanță nu sunt aplicabile dispozițiile HG nr.257/2011 și ale OG nr.33/2002, deoarece aceste reglementări sunt incidente în cazul persoanelor pensionate în baza Legii nr.263/2010, în primul caz, respectiv în situația generală a adeverințelor emise de autoritățile publice locale sau centrale, în al doilea caz.
În realitate, situația foștilor militari, beneficiari ai pensiilor militare de stat este supusă reglementării exprese și derogatorii instituită de OUG nr.1/2011, care constituie, prin urmare temeiul legal al eliberării adeverințelor salariale, astfel încât criticile pârâtei sub acest aspect sunt întemeiate, determinând instanța de recurs să înlocuiască în parte normele de drept reținute de prima
instanță ca izvor al obligației instituite în sarcina pârâtei.
Cum însă obligația instituită în sarcina pârâtei are caracter personal în considerarea calității sale de deținător de arhivă, și nu poate fi adusă la îndeplinire decât în măsura în care își dă concursul în acest sens, Curtea de A. consideră că unica posibilitate de constrângere a sa să-și exercite îndatorirea este cea a obligării sale la plata daunelor cominatorii.
În acest sens, prin Decizia nr.20/2005 a Înaltei Curți de C. și Justiție s-a stabilit cu efect obligatoriu pentru instanțe conform art.3307alin.4 C.pr.civ., că:
"Cererea privind obligarea la daune cominatorii este admisibilă și în condițiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile conform art. 580^3 din Codul de procedură civilă.
Hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii este susceptibilă de executare silită, la cererea creditorului, în limita daunelor-interese dovedite.";
În considerentele acestei decizii, s-a reținut că "daunele cominatorii constituie un mijloc juridic subsidiar de înfrângere a rezistenței debitorului la executarea silită și au un caracter provizoriu, fiind acordate până când acesta își va îndeplini obligația asumată și cu posibilitatea ca instanța de judecată să le modifice dacă va considera necesar.
Fără să reprezinte un mijloc, direct sau indirect, de executare silită asupra bunurilor debitorului, aceste daune constituie totuși o modalitate de constrângere ce rezultă din amenințarea cu o atare executare dacă debitorul nu își îndeplinește obligația asumată.
Față de caracterul lor provizoriu, în cazul în care debitorul execută obligația, daunele cominatorii vor trebui să fie reduse la cuantumul despăgubirilor datorate pentru întârzierea executării, iar în cazul în care debitorul refuză executarea, cuantumul lor ar trebui convertit totuși la valoarea exactă a prejudiciului suferit prin neexecutare, o altă soluție nefiind posibilă.
Într-adevăr, în sistemul nostru de drept, despăgubirea nu poate depăși valoarea prejudiciului pentru că diferența s-ar transforma într-o pedeapsă civilă în favoarea creditorului, care s-ar îmbogăți în acest mod fără justă cauză.
Ca urmare, nici executarea silită nu s-ar putea porni pe baza cuantumului provizoriu al daunelor cominatorii, dat fiind caracterul lor incert și nelichid.
Fiind de principiu deci că daunele cominatorii reprezintă numai un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligației convenite, precum și că suma stabilită în cadrul acestor daune nu poate fi considerată certă și lichidă, revine instanței de judecată îndatorirea ca, după executarea obligației respective, să transforme acele daune în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării.
În atare situație, concluzia ce se impune sub acest ultim aspect este aceea că hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibilă de executare silită, fiind necesar ca aceste daune să fie transformate mai întâi de instanța de judecată, la cererea creditorului, în daune compensatorii.";
Prin urmare, Curtea de A. va dispune ca obligație pârâtei de a emite adeverințe salariale să fie însoțită de obligația plății amenzii cominatorii de la momentul pronunțării prezentei decizii și până la executarea obligației, fiind unicul mod de constrângere a pârâtului și totodată, garanția realizării dreptului de către reclamant, conform art.5803C.pr.civ. care stabilește limitele amenzii între 20 și 50 de lei pe zi de întârziere, în cadrul cărora instanța va opta pentru un cuantum de 25 de lei pe zi de întârziere, având în vedere că nu s-a dovedit că diferențele dintre datele din adeverință sunt determinate de reaua credință a pârâtei.
În privința cererii reclamantului de asigurare a accesului său la documentele aflate în arhiva pârâtei, Curtea de A. reține că nu sunt incidente în speță dispozițiile generale ale Legii nr.16/1996 privind Arhivele naționale, având prioritate normele speciale și derogatorii instituite în domeniul apărării naționale prin HG nr.585/2010, pentru aprobarea Standardelor N. de protecție a
informațiilor clasificate în România, din care sunt elocvente cele ce urmează: "Informațiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei
persoane juridice de drept public sau privat se clasifică secrete de serviciu.";(art. 4 alin. 3)
"În listele cu informații secrete de serviciu vor fi incluse informațiile care se referă la activitatea unității și care, fără a constitui, în înțelesul legii, secrete de stat, nu trebuie cunoscute decât de persoanele cărora le sunt necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, divulgarea lor putând prejudicia interesul unității.";(art. 8)
"Atribuirea clasei și nivelului de secretizare a informațiilor se realizează prin consultarea ghidului de clasificare, a listelor cu informații secrete de stat și a listelor cu informații secrete de serviciu, elaborate potrivit legii.";(art. 10)
"(1) Termenele de clasificare a informațiilor secrete de stat vor fi stabilite de emitent, în funcție de importanța acestora și de consecințele care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării lor neautorizate.
Termenele de clasificare a informațiilor secrete de stat, pe niveluri de secretizare, cu excepția cazului când acestea necesita o protecție mai îndelungată, sunt de până la:
100 de ani pentru informațiile clasificate strict secret de importanță deosebita;
50 de ani pentru informațiile clasificate strict secret;
30 de ani pentru informațiile clasificate secret.
Termenele prevăzute la alin. (2) pot fi prelungite prin hotărâre a Guvernului, pe baza unei motivații temeinice, la solicitarea conducătorilor unităților deținătoare de informații clasificate sau, după caz, a împuterniciților și funcționarilor superiori abilitați să atribuie nivelurile de secretizare.";(art. 12).
"(1) Informațiile vor fi clasificate numai în cazul în care se impune protecția acestora, iar nivelurile de secretizare și termenele de clasificare subzistă atât timp cât dezvăluirea sau diseminarea lor neautorizată ar putea prejudicia siguranța națională, apărarea tarii, ordinea publica sau interesele persoanelor juridice de drept public sau privat.
(2) Supraevaluarea sau subevaluarea nivelului de secretizare a informațiilor și a duratei pentru care au fost clasificate se pot contesta de către orice persoană
fizică sau juridică română, în contencios administrativ.";(art. 17)
"Informațiile secrete de serviciu se declasifică de conducătorii unităților care le-au emis, prin scoaterea de pe listele prevăzute la art. 8, care vor fi reanalizate ori de câte ori este necesar.";(art. 24)
Normele juridice evocate anterior instituie o procedură specială caracterizată prin accesul restricționat al unor persoane anume desemnate la informațiile atestate de documentele emise în domeniul apărării și siguranței naționale. Prin urmare reclamantul nu poate fi autorizat de instanța de judecată să aibă acces la documentele care sunt considerate prin voința legiuitorului secrete de serviciu, chiar dacă în temeiul activității sale de militar a participat la întocmirea lor, deoarece în prezent nu mai are atribuții în acest sens.
Dacă reclamantul este nemulțumit de calificarea statelor de plată ale unităților militare ca secrete de serviciu, poate să se adreseze instanței de contencios administrativ, potrivit art.17, însă până în prezent nu îi este recunoscut accesul direct la informațiile solicitate.
În acest context, Curtea de A. nu validează apărarea reclamantului referitoare la considerentele contradictorii ale hotărârii, deoarece prima dezlegare de care se prevalează aparține în realitate motivelor cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, așadar nu instanței.
Curtea de A. va înlătura criticile reclamantului privind discriminarea față de pensionarii civili care nu sunt într-o situație similară cu a reclamantului, a cărui activitate în domeniul apărării naționale impune aplicarea unui regim strict și restricționat de acces la documente.
Comparația reclamantului cu cadrele militare active nu este pertinentă deoarece posibilitatea acestora de a obține adeverințe rămâne supusă aceluiași regim legal, nefiind o diferență de tratament.
În fine, Curtea mai reține că termenul de 30 de ani reglementat de art.13 alin.2 din HG nr.585/2002 sau chiar și art.20 din Legea nr.16/1996 (însă nu cu privire la reclamant) nu i-ar permite reclamantului să consulte sau să aibă acces la documentele ulterioare anului 1983, în condițiile în care pretențiile sale se întind până la_ .
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ., va admite în parte ambele recursuri în sensul celor ce urmează.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte recursurile declarate de reclamantul C. F. și de pârâtul
M. A. N. împotriva sentinței civile nr. 516 din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâtul să elibereze reclamantului adeverințe cuprinzând veniturile realizate lunar de către reclamant în perioada_ -_, în conformitate cu
prevederile OG nr. 1/2011 și art. 6 alin. 3 din Ordinul SGM nr. 17/_, sub sancțiunea aplicării pârâtei unei amenzi cominatorii de 25 lei pe zi de întârziere începând cu momentul pronunțării prezentei decizii și până la executarea obligației.
Menține celelalte dispoziții. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
S. | D. | D. | G. | L. | D. |
Se află în C.O. semnează președintele instanței
V. M.
GREFIER
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond P. R. a
| ← Decizia civilă nr. 1753/2013. Contestație decizie pensionare.... | Sentința civilă nr. 1344/2013. Contestație decizie... → |
|---|
